Cheltuieli deductibile

Dosar nr. 2774/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1030/CA/2014

Şedinţa publică de la 15 Decembrie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant SC M E SRL VASLUI, cu sediul în şi pe pârât DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, cu sediul în Iaşi, str. Anastasie Panu nr. 26, jud. Iaşi, având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite.

INSTANŢA

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin decizia  nr. 62/22.05.2013 emisă de Directia Generală a Finantelor Publice Vaslui  s-a dispus suspendarea  solutionării pentru suma totala de 143.954 lei reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoare adăugata si accesorii, stabilite prin Decizia de impunere nr. F-VS nr. emisă de DGFP Vaslui, respingerea ca neintemeiată a contestatiei formulate de reclamanta SC M E SRL  împotriva deciziei de impunere 182/15 02 2013 si a raportului de inspectie fiscală nr. 90/15.02.2013, emis de DGFP Vaslui pentru suma de  73 829 lei reprezentând: impozit pe profit de 17 737 lei si accesorii, 16 110 lei, TVA si accesorii aferente si respingerea ca inadmisibilă a contestatiei impotriva fisei de obligatii de plată  nr. 182/15.02.2013 a DGFP Vaslui.

Exceptia inadmisibilitătii actiunii va fi respinsă.

Prin precizările realizate de reclamanta in conditiile art. 200 NCPC rezultă că  obiectul actiunii il constituie si anularea deciziei nr. 62/22.05.2013, decizie in solutionarea  contestatiei, nu numai  a deciziei de impunere, a raportului fiscal si a  fisei de obligatii.

Astfel că fată de actiunea astfel cum a fost precizată, sunt indeplinite conditiile prevăzute de art. 218 alin 2 OUG 92/2003 care prevăd că numai decizia in solutionarea contestatiei este supusă controlului judiciar.

Pe fondul actiunii se retine:

Din motivarea deciziei în solutionarea contestatiei  rezultă că pentru suma de 143 954 lei s-a dispus suspendarea solutionării contestatiei  întrucât au fost sesizate organele de urmărire din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Vaslui prin plângerea penală nr. 2738/15.03.2013.

Temeiul in drept al suspendării contestatiei administrative este art. 214 alin. 1 lit. a din OUG 92/2003  care prevede: 

„ (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;”

Din motivarea in fapt a cererii de suspendare  rezultă că  există indicii cu privire la săvârsirea infractiunii de evaziune fiscal care ar avea inrâurire asupra procedurii administrative.

Această solutie de suspendare a contestatiei administrative este corectă.

Prin  actul din 15.03.2013 Directia Generală a Finantelor Publice Vaslui  a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui cu privire la săvârsirea infractiunii de evaziune fiscală  pentru fapta reclamantei de  a realiza tranzactii comerciale in perioada 1.01.2007-31.03.2012 care nu  ar fi reale.

Astfel că la data  pronuntării deciziei in solutionarea contestatiei erau indeplinite conditiile suspendării  pentru că organul de urmărire penală era sesizat cu privire la săvârşirea infractiunii de evaziune fiscală  in ce priveste obligatia fiscală  de 143 954 lei.

In cursul judecării prezentei cauze pe rolul Tribunalului, prin rezolutia din 30.01.2014  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuitei H E cu privire la săvârsirea infractiunii  de evaziune fiscală.

Pronuntarea acestei solutii nu justifică verificarea corectei stabiliri a obligatiilor de 143.954 lei in prezenta cauză pentru că  procedura administrativă va fi reluată si se va solutiona pe fond contestatia administrativă cu privire la aceste obligatii.

Potrivit art. 214 alin 3 din OUG 92/2003  procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

In consecintă prezenta instantă nu poate verifica legalitatea obligatiilor fiscale de 143 954 lei pentru că organul fiscal competent a solutiona contestatia administrativă nu a analizat  pe fond aceste obligatii.

Pe fondul  obligatiilor fiscale de 73 829 lei formate din  impozit pe profit de 17 737 lei si accesorii si  16 110 lei, TVA si accesorii aferente se retine că in mod corect pârâta a stabilit aceste obligatii fiscale.

Din motivarea deciziei 62/2013 si a deciziei de impunere rezultă că  suma de 17 737 lei impozit pe profit a fost stabilită ca urmare a inregistrării de reclamanta a dobânzilor aferente creditului ipotecar pentru achiziţionarea unei construcţii cu destinaţia de locuinţă.

Organul fiscal nu a avut in vedere cheltuiala cu dobândă  ca fiind deductibilă fiscal  pentru că nu reprezintă o cheltuială care să contribuie la realizarea veniturilor impozabile  ale reclamantei, ci a fost folosit de asociat in scop personal.

In mod corect  pârâta a considerat că dobânda  nu reprezintă o cheltuială realizată in scopul  obţinerii de venituri societăţii.

Imobilul  din Vaslui, suburbia Moara Greci compus din teren curti de 1000 mp si corpul de constructie format din C1, constructie cu destinatie de locuintă a fost dobândit de reclamanta prin contractul de vânzare cumpărare  autentificat prin incheierea nr. 578 din 24 mai 2006.

Pentru dobândirea acestui imobil reclamanta a realizat un credit  la CEC , care a fost ipotecat cu imobilul respectiv.

La acest imobil reclamanta a realizat o extindere pe verticală si orizontală, lucrare care a fost receptionată la 4.09.2012, potrivit procesului verbal de la fila 221 dosar.

Acest imobil a fost instrăinat  de reclamanta prin contractul autentificat  prin incheierea nr. 2837 din 14.09.2012.

Din raportul de expertiză realizat de consultantul fiscal M D rezultă că  acest imobil a fost inregistrat in contabilitatea reclamantei cu o valoarea de inventar si că  respectivul credit ipotecar a fost de asemenea inregistrat in contabilitate.

Consultantul fiscal isi exprimă pozitia in sensul că dobânda fiscală aferentă creditului de achizitionare este deductibilă fiscal intrucât creditul a fost utilizat pentru achizitionarea unui bun in scopul desfăsurării activitătii economice.

Această poziţie nu va fi reţinută de instanţă  pentru că din probele dosarului nu rezultă că acest imobil a fost folosit in scopul obtinerii  de venituri impozabile.

Art. 21 alin 21 Codul fiscal prevede:

” (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.”

ART. 24 din Codul fiscal prevede:

Amortizarea fiscală

(1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) *) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.(…)

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea;(…)

(4) Nu reprezintă active amortizabile(…)

g) casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor;”

Din continutul acestor articole rezultă că  in cazul achizitionării unui activ corporal deductibilă este doar amortizarea fiscală. Activul corporal amortizabil este cel care indeplineste cele 3 conditii  prevăzute de art. 24 alin 2, printre care si utilizarea imobilului in activitatea economică a societătii.

In cauză acest imobil nu a fost utilizat  in activitatea societătii pentru obtinerea de venituri. Acest imobil avea utilitatea de locuintă si nu  a fost folosit de societate pentru  producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative.

Chiar dacă pretul imobilului vândut de reclamantă a intrat in contabilitatea reclamantei, totusi acest imobil nu a fost folosit  la producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii si nici nu a fost inchiriat terţilor sau în scopuri administrative.

In consecintă  nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu dobânda.

Nu are relevantă art. 105 si urm din Ordinul 3055/2009 pentru a fi deductibile fiscal cheltuielile cu dobânda.

Art. 105 prevede:

 „ (1) O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.”

Aceste dispozitii stabilesc obligatia evaluării activului si nu prevedăd cu privire la caracterul deductibil sau nu al dobânzii.

Nu are relevantă nici apărarea reclamatei că acest imobil nu a fost folosit de asociatul reclamantei.

Dovada ce trebuia făcută de reclamanta este că imobilul a fost folosit de societate in activitatea de prestări servicii prin aducerea de venituri sau prin diminuarea cheltuielilor. Această dovadă nu s-a realizat pentru că societatea nu a folosit acest spatiu ca punct de lucru (potrivit fisei de la Registrul comertului).

Din decizia in solutionarea contestatiei si din decizia de impunere rezultă că  suma de 16 110 lei TVA a fost stabilită pentru perioada 1.01.2007-31.03.2012 ca o diferentă de TVA aferentă facturilor de achizitii diverse materiale de constructii inregistrate in contul 231, utilizate pentru modernizarea  constructii mentioante anterior folosite de asociat.

Din raportul de expertiză rezultă că suma de 74781 lei aferentă facturilor de achizitii materiale  de constructie  reprezintă cheltuială deductibilă pentru că  aceste cheltuieli cu  îmbunătătiri au dus la cresterea valorii de inventar a imobilului. Această poziţie a expertului nu va fi retinută de instantă.

Din art. 24 alin 1 rezultă că numai imbunătătirile unui mijloc fix amortizabil sunt deductibile.

Art.  145 (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

In cauză imobilul nu este un mijloc fix amortizabil ( pentru că  nu este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative), astfel că  nici cheltuielile efectuate nu sunt deductibile.

Intrucât imobilul nu  a fost deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative, in mod corect pârâta nu a considerat cheltuieli deductibile  dobânda si cheltuielile cu imbunătătirile.

In consecintă decizia in solutionarea contestatiei este legală si temeinică in ce priveste obligatiile fiscale de 73 829 lei.

Soluţia cu privire la respingerea  ca inadmisibilă a  contestatiei impotriva fisei de obligatii de plată este corectă  pentru că  fisa nu reprezintă un act administrativ fiscal ce poate fi contestat.

 In consecintă se va respinge ca neintemeiată actiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge actiunea formulată de reclamanta in contradictoriu cu Directia Generală Regională a Finantelor Publice Iasi ca neintemeiată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare care se depune la prezenta instantă.

Pronuntată in sedintă publică, azi,  10.12.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare