Procedura insolvenţei

În conformitate cu prevederile art.3 pct.18 din Legea nr.85/20106, în tabelul suplimentar de creanţe pot fi înscrise exclusiv creanţele născute după data deschiderii procedurii, ceea ce înseamnă că faptul generator al naşterii creanţei (act juridic sau fapt juridic stricto sensu) trebuie să se situeze după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Prin Decizia Civilă nr. 698/15.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.399/16 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.2566/108/2014/a1, având ca obiect contestaţie la tabelul suplimentar de creanţe, reţinându-se următoarele:

Prin sentinţa apelată, Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de creditoarea DGRFP T.-AJFP A. împotriva  tabelului  suplimentar al creanţelor debitoarei SC D.M. SRL, întocmit de lichidatorul judiciar T.I.E. SPRL.

Judecătorul-sindic a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată, constatând că, atât raportul de inspecţie fiscală, cât şi decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. F-AR 403, au fost întocmite la data de 06.06.2014, iar termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă pentru înscrierea în tabelul preliminar a fost data de 09.06.2014, stabilit prin încheierea civilă nr. 47 din 24.04.2014, de deschidere a procedurii insolenţei, contestatoarea trebuind să solicite înscrierea cu aceasta sumă în tabelul preliminar de creanţe.

Astfel, judecătorul sindic a apreciat nefondate susţinerile creditoarei conform cărora  nu a solicitat înscrierea în tabelul preliminar, întrucât a apreciat că decizia de impunere nr. 403/06.06.2014 a fost luată la cunoştinţă la data de 02.07.2014, sumele fiind exigibile de la data comunicării deciziei iar termenul de plată fiind la data de 05.08.2014.

Cu privire la aceste susţineri, şi raportat la prevederile art. 64 alin 4 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic a apreciat că nu era necesar ca la data de 09.06.2014-termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă - ca obligaţiile fiscale ce izvorau din decizia nr. 403/06.06.2014 să fie exigibile, putând fi înscrise provizoriu în tabelul preliminar, conform art. 72 alin 1 din Legea nr. 85/2006. Astfel, s-a reţinut că, nedepunerea cererilor în termenul prevăzut de art. 62 din Legea nr. 85/2006 alin 1 lit. b atrage decăderea, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor conform art. 76 din Legea nr. 85.2006.

Aşa fiind, judecătorul sindic a apreciat că, în aceste condiţii, creanţa în sumă de 65038 lei, reprezentând TVA, majorări şi penalităţi de întârziere aferente perioadei 01.07.2012-31.03.2014, nu putea fi înscrisă în tabelul suplimentar, întrucât este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoarea DGRFP T. – AJFP A. solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestaţiei.

În susţinerea apelului, creditoarea arată că la data de 05.11.2014 a depus la registratura Tribunalului Arad o cerere de înscriere a creanţei suplimentară pentru suma 82.466 lei, reprezentând o creanţă suplimentară stabilită faţă de debitoarea SC D.M. SRL pentru perioada de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la data intrării în faliment, respectiv 24.04.2014-02.10.2014.

Invocând dispoziţiile art. 3 pct.18 din Legea nr.85/20006 şi art.116 alin.5 lit. d) din Codul de procedură fiscală, apelanta consideră că în mod eronat s-a respins contestaţia la tabelul suplimentar pentru înscrierea sumei de 65.038 lei din totalul de 82.466 lei, apreciind că exigibilitatea, cât şi termenul de plată a creanţelor, stabilite prin Decizia de impunere nr.403 din 06.06.2014, se încadrează în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, respectiv 24.04.2014-02.10.2014, chiar dacă inspecţia fiscală a fost efectuată pentru perioada 01.07.2012- 31.03.2014. Apelanta a mai susţinut, invocând şi prevederile art.3 pct.18 din Legea nr.85/2006 şi art.116 alin.5 lit.d) C. pr. fiscală, că această creanţă a fost stabilită prin decizia de impunere nr.403/6 iunie 2014, a fost comunicată la data de 2 iulie 2014 iar creanţa a devenit exigibilă numai din momentul comunicării. 

Prin întâmpinarea formulată, practicianul în insolvenţă T.I.E. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D.M. SRL, a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Lichidatorul judiciar a apreciat neîntemeiate susţinerile contestatoarei, raportat la prevederile art.64 alin 4 din Legea nr. 85/2006, susţinând, în aceste condiţii, că nu era necesar la data de 09.06.2014- termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă - ca obligaţiile fiscale ce izvorau din decizia nr. 403/06.06.2014 să fie exigibile, putând fi înscrise provizoriu în tabelul preliminar, conform art. 72 alin 1 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, creanţa în sumă de 65038 lei, reprezentând TVA, majorări şi penalităţi de întârziere aferente perioadei 01.07.2012-31.03.2014, nu putea fi înscrisă în tabelul suplimentar, întrucât este o creanţă născută anterior deschiderii procedurii, iar potrivit art.3 pct.18 din Legea nr. 85/2014 „tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până  la data începerii procedurii falimentului”.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de apel şi în limitele devolutive consacrate de art.477-478 C. pr.civ., Curtea constată hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică iar apelul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente.

Aşa cum se poate observa din simpla lectură a motivelor de apel, creditoarea apelantă confundă naşterea creanţei cu exigibilitatea acesteia. În realitate creanţele datorate de către debitoare nu s-au născut nici la momentul efectuării Inspecţiei Fiscale şi nici la momentul întocmirii şi emiterii deciziei de impunere, cu atât mai puţin la momentul comunicării acesteia. Preexistenţa unor obligaţii fiscale născute în perioada supusă controlului – 1 iulie 2012 – 31 martie 2014, a determinat organul de control fiscal să emită decizia de impunere prin care să fie constatate aceste obligaţii fiscale preexistente şi care să constituie ulterior titlu executoriu – temei al executării silite fiscale -  în măsura refuzului executării benevole. Altfel spus, dacă toate aceste obligaţii constatate de către organul de control ar fi fost onorate benevol de către debitoare, nu ar fi fost emisă nicio decizie de impunere deoarece nu s-ar fi constatat existenţa vreunei obligaţii fiscale născute şi neonorate prin plată.

În concluzie, Curtea observă că aprecierile instanţei de fond, conform cărora suma de 65.038 lei reprezintă o însumare a unor creanţe fiscale născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei este pertinentă şi legală, întrucât ceea ce contează este momentul naşterii creanţei fiscale, iar nu momentul exigibilităţii acesteia ori a constatării ei ulterioare de către organul fiscal. Nu în ultimul rând, Curtea observă că apelanta creditoare a avut posibilitatea de a formula declaraţie de creanţă în termen şi cu privire la această sumă, câtă vreme decizia de impunere a fost emisă la data de 6 iunie 2014 iar ultima zi de depunere a declaraţiilor de creanţă a fost 9 iunie 2014.

Or, aşa cum în mod expres prevede art.3 pct.18 din Legea nr.85/20106, în tabelul suplimentar de creanţe pot fi înscrise exclusiv creanţele născute după data deschiderii procedurii, ceea ce înseamnă că faptul generator al naşterii creanţei (act juridic sau fapt juridic stricto sensu) trebuie să se situeze după data deschiderii procedurii insolvenţei. Or, în cauza de faţă, toate creanţele care compun suma de 65.038 de lei, pretinsă de către creditoarea-apelantă, reprezentând taxă pe valoare adăugată şi accesorii (majorări şi penalităţi), au fost generate de operaţiuni juridice săvârşite de debitoare anterior deschiderii procedurii, în perioada 1 iulie 2012 – 31 martie 2014.

În raport de acest ansamblu de considerente, Curtea a făcut aplicarea art.480 alin.1 C. pr.civ. şi a respins ca nefondat apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare