Drepturi banesti

Dosar nr. 956/89/2012 litigiu muncă

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1512/2012

Şedinţa publică de la 25 Octombrie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta P T, în contradictoriu cu pârâta SC RULMENŢI SA, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi băneşti.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 956/89 din data de 26.03.2012, reclamanta PT în contradictoriu cu SC Rulmenţi SA Bârlad a solicitat obligarea pârâtei la completarea Actului Adiţional nr. 4633 din 16.01.2012 în sensul de a fi prevăzută clasa de salarizare şi grila, respectiv clasa 34 grila 6, la rectificarea Actului Adiţional nr. 159 din 29/04/2009 în sensul de a fi prevăzută clasa de salarizare 34, grila 6, achitarea drepturilor salariale corespunzătoare clasei de salarizare şi grilei menţionate la primele două capete din cerere, începând cu 01.05.2009 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plaţii efective, la plata indemnizaţiei de concediu având in vedere noile drepturi salariale de la primele două capete din cerere, actualizată cu indicele de inflaţie la data plaţii efective, la plata daunelor morale în sumă de 300 mii lei reprezentând stresul, suferinţa psihică pe care a încercat-o datorita conduitei nelegale a societăţii, în perioada ultimilor trei ani şi la plata cheltuielilor de judecată.

…………………………………………………………………………

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu interogatoriu.

În  conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanţa să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor invocate.

În motivarea  excepţiei nulităţii absolute pârâta a  arătat că în conformitate cu art. 41 alin. 1 din Codul Muncii modificarea contractului individual de munca se face numai cu acordul pârtilor şi cum reclamanta nu a fost de acord şi nu a semnat Actele Adiţionale prin care se modifică un element esenţial al contractului respectiv salariul  acestea sunt lovite de nulitate absolută.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Codul muncii Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română.

Pe perioada derulării contractului individual de muncă, acesta se poate modifica prin acte adiţionale care au la bază acelaşi principiu al consimţământului părţilor.

Nulitatea este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.

Premisa constatării nulităţii o constituie aşadar existenţa unui act juridic, act juridic care pretinde una dintre părţi că a fost încheiat cu nesocotirea normelor legale.

Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă a două părţi, voinţă care se exteriorizează prin consimţământ. În lipsa consimţământului nu putem vorbi despre un act juridic existent.

După cum arată  reclamanta în cererea de chemare în judecată a refuzat semnarea actelor adiţionale „ am refuzat semnarea”, prin răspunsul la întâmpinare confirmă acelaşi aspect „ am refuzat semnarea actului adiţional nr. 159/29.04.2009 pentru că mi se fixa grila nr. 5, clasa 28”. Refuzul semnării reiese de altfel foarte clar din cuprinsul celor două acte adiţionale, primul purtând menţiunea „ nu sunt de acord”, cel de al doilea menţiunea „ aştept răspuns la obiecţiuni”.

Actele adiţionale, ce nu au fost însuşite de către reclamantă prin semnătură nu au produs nici un efect, prin urmare solicitarea de  constatare a nulităţii absolute nu poate fi primită, aceasta vizând un act inexistent.

Nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 17 din Codul muncii, sancţiunea care poate interveni în acest caz împotriva angajatorului fiind de obligare la plata de  despăgubiri iar nu de nulitate a actului adiţional ce se refuză a fi semnat.

Astfel, în situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare persoana vizată de modificarea contractului individual de muncă are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.

Reclamanta nu a înţeles să formuleze o astfel de acţiune , formulând prezenta cerere având ca obiect completarea/rectificarea actelor adiţionale despre care a fost informată în ceea ce priveşte conţinutul dar a refuzat să le semneze. Nu se poate reţine că aceasta nu a fost informată şi că nu a luat la cunoştinţă despre modificările intervenite câtă vreme chiar sesizările către conducerea societăţii au avut acest obiect, nemulţumirea cu privire la modalitatea de încadrare şi  de salarizare.

Faţă de aceste considerente excepţia nulităţii absolute a celor două acte adiţionale va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii se reţine că aceasta a fost motivată ca fiind o consecinţă a eventualei admiteri a excepţiei nulităţii absolute, cum aceasta a fost respinsă, aceeaşi soluţie o va primi şi excepţia inadmisibilităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoare:

Între părţi s-a încheiat un Contract Individual de Munca, (CIM) înregistrat sub nr. 12020/480/31.08.2000, prin care se reglementează raporturile de muncă ale reclamantei la unitatea pârâtă.

În anul 2009, se emite de către angajator actul adiţional nr. 159/29.04.2009 prin  care se aduc mai multe modificări ale contratului individual de muncă, modificări cu care reclamanta nu a fost de acord, motiv pentru care a refuzat semnarea actului adiţional.

După cum s-a reţinut prin nesemnarea actului nu s-a produs nicio modificare a contractului individual de muncă, reclamanta beneficiind în continuare de aceleaşi drepturi ca şi înainte emiterea acestui act adiţional.

Astfel, reclamantei nu i-a fost modificată clasa de salarizare, după cum nici grila de salarizare, rămânând în continuare cu cele avute anterior.

Operaţiunea de completare/rectificare presupune un act valabil încheiat şi existent în care să se fi făcut înscrieri eronate ori fără respectarea dispoziţiilor legale, ori nu sunt cuprinse în conţinutul acestuia dispoziţii obligatorii.

Cum reclamanta solicită completarea/rectificarea unor acte adiţionale care nu există şi nu au produs nici un efect, cererea acesteia nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect acordarea drepturilor salariale corespunzătoare clasei de salarizare 34, grila 6 instanţa reţine că începând cu anul 2009, prin actul adiţional nr. 4/14.04.2009 au fost eliminate din cadrul anexei 7.2  din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate clasele de salarizare 21-28, din grila nr. 6, afectată de această schimbare fiind şi reclamanta.

De asemenea, Consiliul de Administrare al SC RULMENŢI SA Bârlad a aprobat şi modificarea structurii organizatorice a societăţii, desfiinţarea unor posturi, redefinirea unor posturi rămase în cadrul societăţii.

Astfel, pentru postul de proiectant mecanic ocupat de reclamantă  nu se mai impuneau studii superioare de lungă durată, condiţia de pregătire fiind cea de studii superioare de scurtă durată.

Această măsură a afectat în egală măsură întregul personal pentru care s-a stabilit un nou nivel minim  al studiilor necesare postului, în funcţie de complexitate şi volum de activitate, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei actele adiţionale la contractele individuale de muncă prin care persoanele în cauză au acceptat această măsură luată de Consiliul de Administraţie al societăţii.

Faţă de aceste modificări din structura Contractului Colectiv de Muncă se constată că reclamanta nu poate pretinde salarizarea în funcţie de o clasă de salarizare care nu are corespondenţă în noua structură organizatorică în ceea ce priveşte postul pe care aceasta îl ocupă.

Acceptând solicitarea reclamantei s-ar ajunge în situaţia ca salarizarea acesteia să se facă potrivit categoriei de posturi pentru care s-a hotărât că necesită studii superioare de lungă durată deşi reclamanta prestează muncă într-un post ce necesită doar studii superioare de scurtă durată. În acest sens trebuie reţinut şi faptul că toţi colegii reclamantei care prestează activitate similară cu a acesteia sunt salarizaţi conform posturilor ce necesită studii superioare de scurtă durată.

Într-adevăr, clauzele stabilite în Contractele Individuale de Muncă nu pot conţine drepturi la un nivel inferior celor stabilite în Contractele Colective de Muncă, în situaţia reclamantei raportarea se face având în vedere actul adiţional prin care s-au redefinit posturile din cadrul societăţii.

Având în vedere că prin modificările intervenite în cadrul societăţii, felul muncii reclamantei nu corespunde clasei de salarizare din grila solicitată de aceasta cererea  va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru aceleaşi considerente va fi respins şi capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă prin raportare la clasa de salarizare 34,  grila 6.

În ceea ce priveşte daunele morale, prin Legea nr. 237/2007 a fost reglementată în mod expres posibilitatea salariatului de a primi daune morale în cazul când din culpa angajatorului i s-a produs un prejudiciu moral astfel încât decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a pierdut caracterul obligatoriu.

Acordarea de daune morale presupune întrunirea cumulativă a tuturor  condiţiilor răspunderii civile delictuale. Contestatoarea trebuia să dovedească, în condiţiile art. 1169 Cod civil, îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute pentru a se atrage obligarea la plata de daune morale, respectiv: existenta unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; culpa, greşeala sau vinovăţia autorului.

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au apreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 2356 din 20 aprilie 2011 pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligarea unei autorităţi publice la plata de daune morale) că, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta autorităţii.

Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă existenţa faptei ilicite a  angajatorului, respectiv acţiunile voluntare prin care să se urmărească „ demolarea” contestatoarei.

Astfel, în şomaj tehnic au stat prin rotaţie toţi colegii reclamantei, mai mult sau mai puţin în funcţie de volumul de activitate al fiecăruia, aceste aspecte fiind relatate inclusiv de martorul propus de reclamantă.

La cursurile de perfecţionare nu a participat deoarece, după cum a declarat martorul H V din anul 2009 şi până în prezent nu a fost decât un singur curs de perfecţionare, selecţia fiind făcută de şefii ierarhici. Nu se poate vorbi despre excluderea de la cursurile de perfecţionare în condiţiile în care nu a fost decât un curs.

Fiind în şomaj tehnic, era şi firesc ca reclamanta să nu mai efectueze concediul de odihnă conform planificării, mai mult potrivit declaraţiei martorului H pentru anul 2009 nici nu s-a făcut o astfel de planificare.

În ceea ce priveşte evaluarea performanţelor profesionale reclamanta a motivat că începând cu anul 2009 a începu să îi scadă punctajul în ceea ce priveşte nivelul performanţelor sale profesionale.

Din fişele de analiză a performanţelor şi apreciere se reţine că fiecare notare a reclamantei a fost motivată, primind atât aprecieri în sensul că este o persoană care utilizează eficient timpul de lucru dar şi deprecieri, recomandându-i-se  o adaptare mai rapidă la cerinţele şi condiţiile noi profesionale. Aşadar, angajatorul şi-a motivat evaluările, neputându-se reţine o scădere a punctajului fără nicio obiecţie a angajatorului faţă de munca prestată de reclamantă.

De asemenea, faptul că reclamanta nu are acces la reţeaua de internet din cadrul societăţii, nu are adresă de e-mail nu determină o activitate de natură a o prejudicia pe reclamantă cât timp activitatea acesteia nu impune o atare dotare. Şi sub acest aspect martorul H a declarat că acces la reţeaua de internet şi adresă de e-mail nu au decât persoanele care lucrează cu colaboratori din afara graniţelor, ceea ce în cazul reclamantei nu se întâmplă.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului B V se reţine că aceasta nu este urmare a unor constatări personale ale acestuia, potrivit declaraţiei sale începând cu luna aprilie 2009 şi-a încetat activitatea în cadrul societăţii. Ori, pentru a avea valoare probantă este necesar ca martorul să perceapă în mod direct faptele pe care le relatează, declaraţia „ din auzite” sau ca urmare a relatărilor persoanei interesate neputând fi reţinută ca fiind concludentă în soluţionarea unei cauze.

Se mai reţine şi faptul că reclamanta împreună cu alţi colegi a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru parte din faptele care în prezenta cauză pretinde că prin săvârşirea lor i s-au produs prejudicii morale. Soluţionând cererea, acesta a stabilit că reclamanta nu s-a aflat într-o situaţie de discriminare faţă de alţi colegi.

Reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit, se rezumă la a prezenta o serie de fapte ale angajatorului însă nu a dovedit în ce mod i-a fost ştirbită personalitatea, care este prejudiciul concret suferit.

Cum nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de textul de lege, cererea reclamantei de acordare a daunelor morale va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

Faţă de toate aceste considerente, acţiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia nulităţii absolute invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii, ca fiind neîntemeiată.

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta P T, în contradictoriu cu pârâta SC „Rulmenţi” SA Bârlad, ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 Octombrie 2012.

 Preşedinte,Grefier,

Asistenţi judiciari,

Domenii speta

Spete similare