Rezolutiune contract

Dosar nr. 306/244/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 589/R/2012

Şedinţa publică de la 09 Mai 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunţarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant D G, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Ţ M, împotriva sentinţei civil nr.977/14.12.2011 pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 306/244/2011, având ca obiect rezoluţiune contract.

INSTANŢA

Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele

Prin sentinţa civilă nr. nr.977/14.12.2011 pronunţată de Judecătoria Huşi a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul D G, în contradictoriu cu pârâta ŢM, având ca obiect rezoluţiune contract de întreţinere.

A respins cererea-reconvenţională formulată de pârâta-reconvenientă Ţ M în contradictoriu cu reclamantul-pârât D G.

În baza art.18 din OUG.nr.51/2008 a obligat reclamantul D G la plata către stat a sumei de 1436 lei cheltuieli de judecată.

A obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. A M.I. din Huşi sub nr. din 15.12.2010 reclamantul G a transmis pârâtei ŢM, suprafeţele de teren de 9.392 mp. arabil, 3,598 mp. arabil, 2.800 mp. arabil.

Părţile au mai stipulat că reclamantul transmite nuda proprietate asupra imobilului compus din 4.128 mp., pe care se află amplasată şi casa sa cu o anexă gospodărească, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager şi a dreptului de întreţinere viageră, drepturi care s-au înscris în cartea funciară a imobilului.

În contract s-a menţionat că preţul vânzării a fost de 16.042 lei, preţ pe care  reclamantul s-a consemnat că l-a primit înainte de semnarea contractului.

S-a menţionat, de asemenea, că separat de preţul vânzării, pârâta este obligată să-l întreţină pe tot timpul vieţii, procurându-i toate cele necesare traiului şi dându-i îngrijirile necesare în caz de boală, iar la înmormântare să-i facă ce trebuie după obiceiul locului. În concret, cumpărătoarea s-a obligat să-i asigure hrana de trei ori pe zi, procurarea produselor alimentare necesare hranei, igiena personală (spălatul hainelor, curăţenia locuinţei) ajutor medical la nevoie, transportarea la spital, solicitarea unui medic la domiciliu,acordarea consultaţiilor în diferite probleme financiare. După înscrierea şi asumarea acestor clauze de întreţinere, cumpărătoarea declară că este de acord ca obligaţia de întreţinere să fie obligaţie principală a contractului, iar neîndeplinirea acesteia să poată atrage desfacerea acestuia cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Natura juridică a convenţiei încheiate de părţi se desprinde din conţinutul obligaţiei principale stabilite de părţile contractante – obligaţia de întreţinere, aşa cum a fost ea concretizată în cuprinsul convenţiei.

Pretenţia formulată de reclamanta-creditoare este rezoluţiunea contractului de întreţinere, temeiul juridic al acţiunii în rezoluţiune fiind dispoziţiile dreptului comun – art. 1020 Cod civil de la 1864 (în vigoare la data perfectării contractului).

La baza rezoluţiunii stă ideea de scop; scopul principal urmărit de părţi la data încheierii contractului – „întreţinerea”,  fiind singura  în măsură să explice interdependenţa obligaţiilor născute dintr-un contract sinalagmatic.

Luând în considerare aspectele de fapt relevate de probele administrate, cât şi dispoziţiile legale menţionate anterior, care împreună dau conţinut obligaţiei de întreţinere asumată de pârâtă, instanţa apreciază că între prestaţia promisă prin contract şi prestaţia efectivă nu există o neconcordanţă, care să intre în sfera noţiunii de neexecutare.

Rezulta în mod cert că scopul principal în considerarea căruia, din punct de vedere al reclamantului s-a încheiat contractul – întreţinerea s-a realizat.

Astfel, pârâta a dovedit prin probele administrate că a fost alături de reclamant din momentul în care s-a încheiat contractul. Depoziţiile martorilor coroborate cu răspunsurile date la interogatoriu de reclamant, reliefează faptul că nu pârâta este cea care nu au înţeles în general natura contractului şi în special caracterul obligaţiei sale, ci că reclamantul are o altă percepţie asupra acestui contract. Reclamantul este o persoană care poate percepe tot ce se întâmplă în jurul său, aspect constatat de instanţă în momentul în care supus interogatoriului civil, acesta a răspuns fără ezitare întrebărilor şi fără a avea dificultăţi în înţelegerea sensului întrebării sau în formularea răspunsului. Cu probele administrate, reclamantul nu a dovedit eroarea asupra naturii contractului.

Din depoziţiile martorilor reclamantului rezulta că reclamantul are o fire capricioasă, folosind uneori un limbaj mai dur. Mai mult, martorul D V a arătat că reclamantul se deplasează singur îşi face cumpărăturile personal la magazinul din sat, nu este nevoit să stea la pat.

Martorul E R-V a subliniat faptul că reclamantul obişnuieşte să împrumute diferite sume de bani consătenilor, deoarece dispune o pensie apreciabilă.

 Martora I T a arătat că ori de câte ori mergea în vizită la familia pârâtei, fie în timpul săptămânii, fie în zilele de sărbătoare, l-a văzut pe reclamant, care stătea la masă cu aceştia, martora observând că acesta era îmbrăcat cu haine curate. Acelaşi aspect l-a confirmat şi martora O E, adăugând că reclamantul este perceput în comunitate ca fiind mai nervos şi având o fire capricioasă.

De altfel, relaţiile dintre părţi s-au tensionat în momentul în care pârâta i-a solicitat reclamantului (care deţinea mijloace financiare, având în vedere că martorii au confirmat că din veniturile sale reclamantul împrumută diferite sume de bani consătenilor) să-şi achite o reţetă prescrisă de medic, moment în care reclamantul a devenit violent nu numai verbal la adresa acesteia.

Constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru rezoluţiunea contractului,  art. 1020, 1021 C. civil de la 1864, instanţa a respinge acţiunea intentată de reclamantul D G, conform dispozitivului sentinţei.

În ceea ce priveşte cererea-reconvenţională formulată de pârâta-reconvenientă Ţ M, având în vedere că aceasta a fost formulată în subsidiar şi faţă de soluţia dată în raport cu acţiunea principală promovată de reclamant, instanţa o va respinge ca rămasă fără obiect.

În temeiul art.247 cod pr. civilă a obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat, conform chitanţei depuse la dosar.

În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 a obligat reclamantul să achite către stat suma de 1436 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D G, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

…………………………………………………………

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea  recurată prin prisma motivelor  de recurs şi a  dispoziţiilor de ordine publică aplicabile, instanţa de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Instanţa de recurs va analiza doar motivele de recurs ce au fost formulate în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 303 Cod procedură civilă.

Precizările depuse la data de 10.04.2012, prin care se suplimentează motivele  de recurs, sunt depuse cu încălcarea prevederilor art. 303 alin 1 Cod pr. civ., astfel că instanţa nu este ţinută, potrivit art. 306 Cod pr. civ., a se pronunţa asupra unor motive invocate tardiv şi care nu sunt de ordine publică, sancţiunea fiind neluarea în considerare a motivelor depuse peste termenul stipulat de lege.

În mod corect a fost analizat materialul probator administrat în cauză de către prima instanţă.

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, inclusiv a martorilor propuşi de recurent, coroborate şi cu susţinerile acestuia, s-a reţinut că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale până în perioada februarie - martie a anului 2011 când între părţi a avut loc o dispută generată de achiziţionarea unor medicamente. Astfel, chiar martorul reclamantului, B D, declară că pârâta venea şi îi făcea curăţenie, atât înainte de încheierea contractului(din spusele recurentului) cât şi după(percepţie directă).

Şi ceilalţi martori audiaţi au declarat în acelaşi sens, respectiv îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă până în momentul disputei privind achiziţionarea de medicamete.

După acest moment, recurentul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată prin care a arătat că a fost total abandonat de către pârâtă fiind obligat să apeleze la ajutorul altor persoane.

Ori, după cum a reţinut şi instanţa de fond din materialul probator nu rezultă faptul neîndeplinirii obligaţiei de întreţinere, dimpotrivă, recurentul, prin promovarea intempestivă a acestei cereri, refuză a mai primi întreţinerea din partea pârâtei.

Noţiunea de întreţinere cuprinde multiple prestaţii, faptul de a solicita recurentului să contribuie cu bani la achiziţionarea medicamentelor neputând echivala cu neîndeplinirea obligaţiei în ansamblul său. De altfel,  în contract s-a stabilit obligaţia de “ ajutor medical la nevoie”. Cum chiar recurentul a recunoscut dispune de posibilităţi materiale putând  să contribuie şi el la diferitele cheltuieli impuse de întreţinerea sa.

În acest sens, trebuie să se reţine şi faptul că întinderea obligaţiei se stabileşte şi în raport cu nevoia creditorului, în cazul de faţă acesta dispunând de resurse financiare pentru a contribui la  achiziţionarea de medicamente.

S-a reţinut încheierea unui contract de vânzare cumpărare a cărui natură juridică este prevăzută de părţile contractante chiar în cuprinsul contractului, “ eu, cumpărătoarea, declar că sunt de acord ca obligaţia de întreţinere să fie obligaţie principală a contractului”. Prin urmare, dacă voinţa părţilor este clar exprimată, nu se pune problema interpretării, care este necesară doar în situaţia în care există discrepanţă între voinţa reală şi voinţa declarată a părţilor, când clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori când contractul este incomplet.

Stabilindu-se prin convenţia părţilor natura juridică a acesteia, faptul pretins de recurent, că nu ar fi primit suma de 16.042 lei, nu dă naştere unei acţiuni în rezoluţiunea convenţiei, obligaţia principală fiind cea de întreţinere şi doar neîndeplinirea acesteia atrage sancţiunea rezoluţiunii contractului.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

Faţă de aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanţa va respinge recursul, urmând să menţină hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul D G împotriva sentinţei civile nr. 977/14.12.2011, pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. 306/244/2011, pe care o menţine.

Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 09.05.2012.

PreşedinteJudecătorJudecător

Gefier

Domenii speta

Spete similare