Obligaţia de a face

Obligaţia de a face Titlul II, Capitolul III al cărţii despre bunuri din Noul cod civil, consacrat limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată, a stabilit că aceste limite pot fi legale, convenţionale şi judiciare. Aşadar, sunt de conceput şi raporturi de vecinătate constituite prin asumarea de obligaţii între proprietari învecinaţi. Asemenea obligaţii pot rezulta din convenţii încheiate între proprietarii învecinaţi, care, pe această cale, pot stabili între ei drepturi şi obligaţii corelative, similare în conţinutul lor cu cele care iau naştere în temeiul unor servituţi.

Secţia civilă decizia nr. 702 din 2 octombrie 2015

Reclamantul GA,  în contradictoriu cu pârâţii CI şi CE a solicitat obligarea pârâţilor să-şi ridice instalaţiile de gaz amplasate pe terenul proprietatea sa, iar în cazul neexecutării obligaţiei, să fie autorizat să desfiinţeze construcţia, pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea de fapt, reclamantul a arătat că  a devenit proprietarul terenului din Galaţi, ………….., în suprafaţă de 138,77 mp, în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. ……./1994 la Notariatul de Stat Judeţean Galaţi, în timp ce pârâţii au obţinut avizele necesare amplasării unei reţele cu alimentare de gaz pentru imobilele proprietatea lor, pe aleea comună, în exteriorul proprietăţii lui. A invocat că la acel moment a fost de acord ca lucrarea să se facă pe terenul proprietatea sa doar pentru urgentarea lucrării, pentru că era pământul îngheţat, fiind luna noiembrie, însă a condiţionat acest acord de mutarea ulterioară a ţevilor. A menţionat că în anul 2011 a solicitat sprijinul GDF Suez pentru mutarea ţevii de gaze dar pârâţii nu şi-au dat acordul deşi furnizorul de gaze a confirmat faptul că instalaţia nu se află amplasată corect. A invocat şi că i-a pus în întârziere pe cei doi vecini, în conformitate cu dispoziţiile art. 1522 NCC.

Prin sentinţa civilă nr. ……../17.02.2015, Judecătoria Galati a respins acţiunea ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţa a reţinut că reclamantul G A a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 138,77 mp şi a construcţiei de la stradă din Galaţi în baza contractului de donaţie …../1994 la Notariatul de Stat Judeţean Galaţi, terenul fiind identificat potrivit schiţei de la fila 16.  Pârâţii afirmă că reclamantul a ocupat abuziv o suprafaţă de teren având o lăţime de 1,61 m în partea laterală a construcţiei, spre aleea comună, aspect nedovedit în prezentul litigiu.

Raportul de expertiză întocmit în dosar confirmă faptul că în niciunul din cazurile celor doi pârâţi nu s-a respectat proiectul iniţial în ceea ce priveşte amplasarea instalaţiei de gaz pe peretele exterior al construcţiei reclamantului.

În continuare, instanţa a reţinut că, din schiţele aferente documentaţiei realizate în 1993 şi respectiv 1997 rezultă însă că în aproprierea postului de reglare măsurare după contor, ţevile urmau conturul clădirii proprietatea reclamantului, pentru ca abia apoi să fie amplasate pe stâlpi, înafara proprietăţii, ca atare schiţa prezentată de d-l expert în completarea la raportul de expertiză nu respectă schiţele iniţiale.

A mai apreciat instanţa că nu este credibilă afirmaţia reclamantului că şi-a dat acordul la amplasarea ţevilor de gaz pe peretele său doar cu caracter temporar dată importanţa unei astfel de investiţii, durata în timp a lucrărilor şi amploarea acestora. Mai mult, la momentul amplasării conductelor de gaz aferente imobilului d-l C E  în 1997, reclamantul nu a avut nicio obiecţiune din nou, fiind greu de crezut că aceste conducte au fost amplasate fără acordul acestuia pe peretele proprietatea sa exclusivă sau că a existat din nou un acord temporar. 

S-a observat  şi faptul că reclamantul a stat în pasivitate din 1993, respectiv 1997 până în 2011, nefiind deranjat de existenţa şi amplasamentul celor două conducte de gaz care oricum sunt exact în imediata apropriere a propriei sale ţevi şi care nu au suferit nicio modificare în tot acest timp.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că obligarea pârâţilor la mutarea conductelor de gaz fără a se face dovada existenţei unui prejudiciu ca urmare a  conservării acestei stări de fapt, reprezintă o sarcină prea costisitoare în sensul art. 621 alin. 2 NCC. Totodată, menţinerea acestora în poziţia actuală este în concordanţă cu prevederile art. 621 NCC coroborat cu art. 603 NCC, prerogativele dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcţiei sale nesuferind nicio reală încălcare. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul G A, solicitând admiterea apelului şi în rejudecarea admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Apelul este nefondat.

Potrivit susţinerilor apelantului-reclamant la acel moment acesta a fost de acord ca lucrarea să se facă pe terenul proprietatea sa. Referitor la afirmaţia acestuia, conform căreia acordul a fost dat doar pentru urgentarea lucrării, pentru că era pământul îngheţat, fiind luna noiembrie, însă a condiţionat acest acord de mutarea ulterioară a ţevilor, în mod corect instanţa de fond a înlăturat-o ca neîntemeiată.

Astfel,  caracterul  temporar al acordului este incompatibil cu importanţa unei astfel de investiţii, durata în timp a lucrărilor şi amploarea acestora. Mai mult decât atât afirmaţia este lipsită de veridicitate şi în contextul în care deşi  s-a convenit mutarea imediată a ţevilor, până în 2011 reclamantul a rămas în pasivitate nefiind deranjat de existenţa şi amplasamentul celor două conducte de gaz care oricum sunt exact în imediata apropriere a propriei sale ţevi şi care nu au suferit nicio modificare în tot acest timp.

În consecinţă în mod corect a reţinut instanţa de fond că amplasarea ţevilor pe peretele imobilului proprietatea apelantului-reclamant s-a făcut cu acordul acestuia.

Tribunalul a reţinut că Titlul II, Capitolul III al cărţii despre bunuri din Noul cod civil este consacrat limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată şi că, în concepţia noii legi fundamentale civile, aceste limite pot fi legale, convenţionale şi judiciare.

Astfel, potrivit art. 603 NCC, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, în timp ce, potrivit art. 630 NCC,  dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest lucru este posibil.

Aşadar, sunt de conceput şi raporturi de vecinătate constituite prin asumarea de obligaţii între proprietari învecinaţi. Asemenea obligaţii pot rezulta din convenţii încheiate între proprietarii învecinaţi, care, pe această cale, pot stabili între ei drepturi şi obligaţii corelative, similare în conţinutul lor cu cele care iau naştere în temeiul unor servituţi.

Faţă de aceste considerente, s-a reţinut că în cauză apelantul-reclamant a acceptat o limitare a exerciţiului atributului de folosinţă al dreptului său  de proprietate asupra imobilului din Galaţi astfel încât obligarea pârâţilor la mutarea conductelor de gaz fără a se face dovada existenţei unui prejudiciu ca urmare a  conservării acestei stări de fapt, reprezintă o sarcină prea costisitoare impusă intimaţilor-pârâţi.

Contrar  susţinerilor  apelantului-reclamant, conform cărora instanţa a înlăturat în mod incorect proba cu expertiză, s-a reţinut că instanţa de fond a constatat că raportul de expertiză întocmit în dosar confirmă faptul că în nici unul din cazurile celor doi pârâţi nu s-a respectat proiectul iniţial, însă în mod just a apreciat instanţa de fond că relevant în cauză este acordul apelantului-reclamant de a se amplasa instalaţia de gaz pe peretele exterior al construcţiei sale.

Domenii speta

Spete similare