Cerere

Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa civilă nr.1254/8.05.2012 Cod:

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2011 pe rolul Judecătoriei M.sub nr. de dosar 7683..., reclamanta SC R. SA prin Sucursala Direcţia R. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. L. A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa dreptului de administrare asupra suprafeţei de 13,33 mp teren situat în localitatea A., în vederea aplicării celor prevăzute în HG nr. 834/1991, respectiv eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

A arătat reclamanta că societatea deţine în patrimoniu şi în fapt posesia netulburată asupra întregii suprafeţe de 13,33 mp teren, a fost un detentor de bună credinţă care din momentul respectiv a deţinut în exclusivitate în administrare şi în folosinţă terenul întrucât pe acesta se află amplasată staţia translator tv C.II, astfel cum se regăseşte şi la poziţia 329 din Anexa la Actul constitutiv al societăţii publicat în HG nr. 372/1998.

De asemenea, vecinii terenului au recunoscut limitele terenului, semnând planul cadastral.

în drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă, HG nr. 834/1991 şi Legea nr. 15/1990.

In susţinerea cererii s-au depus înscrisuri.

Pârâtul legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă.

Din oficiu instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei ca nefondată.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moineşti, instanţa reţine că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă constatare drept de administrare asupra terenului situat în localitatea Asău în folosul reclamantei, în temeiul dispoziţiilor HG 834/1991 de reglementare a modalităţii de stabilire şi evaluare a terenurilor deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, pretenţiile reclamantei fiind legate de procedura administrativă prealabilă emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, certificat care are natura juridică a unui act administrativ de autoritate. Potrivit dispoziţiilor articolului 1 din acest act normativ „terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort, iar pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat, de către autoritatea publica judeţeană.''''

1

Dreptul de administrare, ca noţiune juridică, reprezintă una din modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către alte persoane decât titularii dreptului de proprietate, raporturile juridice născute între stat şi unităţile administrativ teritoriale, pe de o parte, şi titularii dreptului real, pe de altă parte fiind raporturi juridice de drept public.

In conformitate cu dispoziţiile articolului 2 litera f din Legea 554/2004 contencios administrativ desemnează „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim "

Din definiţia legală a noţiunii de contencios administrativ citată mai sus rezultă faptul că acesta desemnează litigiile în care este implicată o autoritate publică atunci când acţionează cu putere publică, având ca obiect anularea unui act emis de aceasta, recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei, conflictul juridic având la bază emiterea sau încheierea unui act administrativ, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau refuzul nejustificat de a rezolva cererea.

Instanţa apreciază faptul că în cauză sunt incidente elementele specifice litigiilor de contencios administrativ, raporturile fiind încheiate cu o autoritate publică, având ca obiect regimul juridic al terenurilor din domeniul unităţii administrativ teritoriale, etapa supusă analizei instanţei fiind prealabilă eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta urmărind să se constate îndeplinirea cerinţelor legale pentru emiterea unui act administrativ de autoritate.

Potrivit dispoziţiilor articolului 2 litera d Cod pr ev

„Tribunalul judecă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel",

iar potrivit dispoziţiilor articolului 10 din legea 554/2004

,J) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.'"

Faţă de faptul că drepturile şi obligaţiile supuse analizei instanţei derivă dintr-un raport juridic de drept administrativ, instanţa, în baza art. 158 Cod pr. Cv. prin raportare la art. 2 litera d Cod pr. Cv. va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa în favoarea Tribunalului B.-secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de principiul specializării.

2

Domenii speta

Spete similare