Atragere raspundere personala

TRIBUNALUL BOTOŞANI 

SECŢIA  A II-A CIVILĂ, DE  CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. XXXX/40/2013/a1

Atragere răspundere

Şedinţa publică din data de  xx.xx.xxxx

Preşedinte – judecător-sindic

Grefier –

SENTINŢA NR. XXX

La ordine, judecarea cererii de atragere a răspunderii, formulată de reclamantul  Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei nr. 5, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., domiciliat în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani, în calitate de administrator şi asociat al debitoarei  SC X SRL, cu sediul în municipiul Botoşani, str. X nr. Y, bloc Z, sc. T, etaj U, ap. V,  judeţul Botoşani, cod unic de înregistrare XXXXXXXX, număr de ordine la Registrul Comerţului JXX/XXX/XXXX.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns pârâtul, lipsind reprezentantul reclamantei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acte de depus, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Pârâtul solicită respingerea cererii, ca nefondată.

JUDECĂTORUL-SINDIC:

Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx, reclamantul-creditor majoritar DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului B. C., administrator statutar al debitoarei X SRL, în conformitate cu dispoziţiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 şi obligarea pârâtului la plata pasivului rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei.

 În motivarea cererii se arată că, urmare a notificării lichidatorului judiciar Cabinet individual de insolvenţă N. P., publicată în B.P.I. nr. XXXXX din data de xx.xx.xxxx, a formulat cerere de înscriere la masa credală a DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani cu suma de 427.533 lei.

 Se mai arată că, la data de xx.xx.xxxx, lichidatorul judiciar le-a comunicat Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, în care concluziona că nu se impune promovarea unei acţiuni în atragerea răspunderii patrimoniale în conformitate cu art. 138 din Legea nr. 85/2006.

 Se mai arată că, din verificarea actelor depuse la dosarul de insolvenţă al debitoarei, rezultă indubitabil că sunt incidente dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi astfel administratorul debitorului ar trebui să răspundă patrimonial pentru prejudiciile pricinuite creditorilor prin încălcarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006 şi pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 – „au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi”.

În contextul evident al văditei finalităţi a încetării de plăţi, în cazul continuării activităţii, fosta conducere a debitoarei nu a luat măsuri pentru limitarea creşterii pasivului, preferând să dispună continuarea activităţii, indiferent de consecinţele continuării activităţii vădit nerentabile.

Învederează instanţei că dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretată ca o sancţiune care trebuie aplicată administratorilor care au continuat o activitate care ducea la încetarea de plăţi, cu menţiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăţi este prezumat datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea comercială este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor texte de lege:

-„obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat (comercial) – art. 72 din Legea nr. 31/1990 – Legea societăţilor comerciale;

-„mandatul comercial nu se prezumă a fi gratuit” – art. 374 Cod Comercial.

Din interpretarea textelor de lege mai sus arătate, rezultă că administratorul unei societăţi comerciale răspunde patrimonial pentru continuarea în interes personal a unei activităţi care ducea la încetarea de plăţi a societăţii comerciale administrate, situaţie în care se cere dovada de către cei prejudiciaţi numai a existenţei stării de încetare de plăţi a debitorului şi prejudiciului suferit ca urmare a continuării unei activităţi în încetare de plăţi, cu precizarea ca interesul personal al administratorilor de a continua activitatea este prezumată, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros (întrucât ar fi ilogic ca o persoană să muncească gratuit pentru o persoană comercială), situaţie în care, în acest caz, nu este necesară dovedirea de către creditori a acestuia.

În drept, reclamantul-creditor şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 138 pct. 1 lit. c), art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul, legal citat la adresa de domiciliu, a depus întâmpinare (filele 17-21), solicitând respingerea ca neîntemeiată.

Din oficiu s-au solicitat relaţii de la ORC  referitoare la istoricul firmei  în ce priveşte asociaţii/administratorii debitoarei.

Judecătorul-sindic, examinând actele şi lucrările aflate la dosarul de fond nr. XXXX/40/2013 şi dosarul asociat XXXX/40/2013/a1, asupra acţiunii de faţă, reţine următoarele:

Procedura insolvenţei privind pe debitoarea SC „X” SRL Botoşani a fost deschisă prin încheierea  nr. XXX/xx.xx.xxxx, în temeiul art. 32 alin. 1 raportat la art. 107 alin.1 lit. A. lit. a) din  Legea  privind procedura insolvenţei, la cererea debitoarei, prin  administrator B. C..

 Prin aceeaşi încheiere a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu Cabinet individual de insolvenţă N. P..

La data de xx.xx.xxxx, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei Raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă (filele 60 – 62 – dosar de fond), în care se arată la pct. 2: Concluzii cu privire la persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului:„SC X SRL Botoşani, judeţul Botoşani nu mai desfăşoară activitate din octombrie 2012 şi a întârziat plăţile către bugete din anul 2011.

Principala cauză care a dus la starea de insolvenţă a fost criza economică.

Din documentele analizate până la întocmirea prezentului raport nu am identificat fapte prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului”.

În tabelul definitiv de creanţe depus la dosarul cauzei la data de xx.xx.xxxx (fila 84 – dosar de fond), este înscris un singur creditor: reclamantul DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani, cu o creanţă bugetară în valoare de 427.533 lei.

În speţa de faţă, reclamantul creditor unic  DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtului B. C., în temeiul art. 138 alin. 1 lit.c) din Legea 85/2006, care prevede că:

“1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;”.

Având în vedere că textul citat mai sus instituie o răspundere civilă delictuală specială în sarcina membrilor organelor de conducere a societăţii ajunsă în insolvenţă, iar în speţa de faţă nu există nici o dovadă că pârâta, în calitate de administrator statutar al societăţii, ar fi dispus în interes personal continuarea activităţii societăţii debitoare, care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi, judecătorul – sindic constată nefondată cererea reclamantului creditor DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani. Interesul personal al pârâtului în continuarea activităţii trebuia dovedit, întrucât legea nu instituie nici o prezumţie referitoare la acest aspect. Membrii organelor de conducere nu răspund, cu averea proprie, pentru pasivul societăţii insolvente, decât în situaţiile strict reglementate de art. 138 alin. 1, fiind exclusă răspunderea automată  doar pentru că societatea a ajuns în insolvenţă, întrucât  obţinerea de profit  şi riscul insolvenţei sunt  inerente activităţii desfăşurate de orice profesionist.

Faţă de cele reţinute mai sus, cererea de atragere a răspunderii, formulată de reclamantul – creditor DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., va fi respinsă ca nefondată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca nefondată cererea având ca obiect atragerea răspunderii personale formulată de reclamantul-creditor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei, nr. 5, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., domiciliat în Botoşani, X, nr. Y, judeţul Botoşani.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare