Anulare transferuri drepturi patrimoniale

Dosar nr. 1568/89/2014/a3

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 73/F/2015

Şedinţa publică de la 25 Februarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol pronunţarea cauzei faliment privind pe reclamant Estconsult IPURL şi pe pârâţii SC F-I SRL Huşi, C A, având ca obiect procedura insolvenţei - anulare transferuri de drepturi patrimoniale.

.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 156889/2014a3 reclamantul Estconsult IPURL, în calitate de administrator judiciar al SC F-I SRL Huşi, la data de 21.11.2015, a formulat acţiune pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale, împotriva pârâţilor: C A, în calitate de cumpărător şi S.C. „F-I" S.R.L.,  prin curator special în calitate de vânzătoare, solicitând: anularea transferului de drepturi patrimoniale, asupra bunului mobil, autoturism marca Volkswagen Passat, număr de identificare efectuat cu factura fiscală nr. 03/26.03.2012 la preţul de 2.480 lei prin vânzare directă către CA, repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzărilor cu revenirea acestui bun în patrimoniul S.C. „F - I" S.R.L. Huşi sau plata către S.C. „F - I" S.R.L. Huşi a contravalorii acestui bun de la data vânzării conform prevederilor art. 83, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, anularea tuturor actelor subsecvente vânzării efectuate între S.C. „F - I" S.R.L. Huşi şi C A, pentru următoarele motive: în fapt  prin sentinţa civilă nr. 392/F/25 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei S.C. „F - I" S.R.L. Huşi, în dosarul nr. 1568/89/2014 fiind desemnat administrator judiciar Estconsult I.P.U.R.L. Huşi.

In baza atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a celor dispuse de instanţa de judecată prin hotărârea de desemnare, administratorul judiciar a notificat administratorul statutar al debitoarei să depună la dosarul cauzei şi să predea documentele şi informaţiile prevăzute de art. 28 şi art. 44 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La sediul administratorului judiciar s-a prezentat dl. C F, administrator statutar al S.C. F - I S.R.L. Huşi, care a predat documentele financiar contabile ale debitoarei aferente perioadei ianuarie 2011 - iunie 2014.

În baza aceloraşi atribuţii, administratorul judiciar a solicitat informaţii despre debitoare şi averea acesteia de la Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere şi înmatriculare Vehicule din cadrul Prefecturii Vaslui, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui - Serviciul Fiscal Municipal Huşi şi Primăria Huşi.

Primăria municipiului Huşi Direcţia Economică - Serviciul impozite şi taxe Locale prin adresa nr. 19.440/17.07.2014, a comunicat faptul că debitoarea a figurat în evidenţele sale cu următoarele: autoturism Volkswagen, număr de identificare, dobândit la data de 11.12.2006, înstrăinat la data de 04.04.2012, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4993/04.04.2012; autoturism Volkswagen Touran, număr de identificare, dobândit la data de 08.10.2007, înstrăinat la data de 08.12.2011, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4783/08.12.2011; autoturism Opel Astra, număr de identificare dobândit la data de 07.03.2008, înstrăinat la data de 03.03.2011, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4451/03.06.2011.

Prin adresa nr. 34.192/22.07.2014 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Vaslui, a răspuns solicitării noastre şi ne aduce la cunoştinţă că debitoarea a figurat în evidenţele instituţiei cu următoarele mijloace de transport şi radiate din evidenţa instituţiei: Opel Astra cu număr de înmatriculare, radiată la data de 06.06.2011; Volkswagen Touran cu număr de înmatriculare radiată la data de 28.12.2011; Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare radiată la data de 31.01.2014; Dacia Logan cu număr de înmatriculare, radiată la data de 19.11.2007; Fiat Doblo cu număr de înmatriculare, radiată la data de 28.10.2009; Remorcă Stema cu număr de înmatriculare, radiată la data de 16.01.2007.

De asemenea, în urma studierii documentelor financiar-contabile a reieşit faptul că debitorul a vândut activele, astfel: cu factura nr. 03/26.03.2012 debitorul vinde către C A autoturismul Volkswagen Passat la preţul de 2.480,00 lei.

Împotriva acestei operaţiuni formulează administratorul  cerere pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale, considerând vânzarea bunului din patrimoniul S.C. F - IS.R.L. Huşi către pârâta C A ca fiind făcută fraudulos şi în dauna creditorilor debitoarei, având în vedere suma cu care a fost efectuată vânzarea - 2.480 lei, însă consideră ca fiind operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, cu intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori.

1. Art. 80, alin. (1), Ut. b) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Conform prevederilor art. 80, alin.l, lit.. b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

În balanţa de verificare aferentă lunii martie 2012, debitoarea figurează în contul 2133 -mijloace de transport cu suma de 127.205,79 lei, iar vânzarea acestora (autoturism Volkswagen Passat), s-a făcut la data de 26.03.2012, cu preţul de 2.480 lei, însă în acelaşi cont în rulajele lunii curente este înscrisă suma de 61.833,68 lei, ceea ce înseamnă că aceasta era valoarea autoturismului.

Un al doilea aspect, este acela că, în situaţia în care societatea la acea dată avea datorii scadente către creditori, logica economică impunea ca în scopul maximizării sumelor ce urmau a se obţine din vânzarea activelor, conducerea societăţii urma să procedeze la evaluarea activelor în vederea stabilirii valorii corecte, reale de piaţă, în funcţie de aceasta urmând a se stabili şi preţul de pornire al vânzării.

Mai mult vânzătorul ar fi trebui să opteze pentru o metodă de vânzare care să asigure obţinerea celui mai bun preţ pentru bunul mobil valorificat, ori această metodă era licitaţia publică cu strigare şi nu vânzarea prin negociere directă cu cumpărător identificat, respectiv C A.

Evaluarea bunului mobil şi valorificarea lui prin licitaţie publică cu strigare ar fi permis vânzătoarei să identifice un număr mult mai mare de cumpărători interesaţi în achiziţionarea acestui activ, participarea la licitaţia publică a unui număr cât mai mare de ofertanţi fiind mai mult decât benefică vânzătorului, deoarece ar fi transformat vânzarea dintr-o simplă licitaţie într-o licitaţie competitivă, concurenţială, care în final ar fi condus la obţinerea celui mai bun preţ pentru bunul scos la vânzare.

Faptul că vânzătoarea nu a procedat la evaluarea bunului scos la vânzare şi nu a optat pentru valorificarea lui prin licitaţie publică, ci a optat pentru vânzarea lui prin negociere directă către un cumpărător identificat, respectiv CA şi încasând un preţ mult mai mic decât valoarea reală a bunului indică faptul că vânzătoarea a urmărit să scoată bunul mobil din patrimoniul său pentru a le sustrage de la urmărire de către creditori.

In aceste condiţii această vânzare apare ca fiind făcută la un preţ derizoriu, „prestaţia debitorului-vânzător depăşind vădit pe cea primită,,.

2. Art. 80, alin. (1), lit.. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În conformitate cu prevederile art. 80, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Pârâţii S.C. F-I S.R.L. Huşi şi C A - soţia administratorului statutar se presupune că avea cunoştinţă de starea de insolvabilitate a debitoarei - au făcut aceste tranzacţii cu intenţia clară de a sustrage bunurile din patrimoniul S.C. F - IS.R.L. Huşi de la urmărire de către creditori.

Aceste vânzări au fost încheiate atunci când societatea debitoare era într-o vădită stare de insolvenţă, înregistrează pierderi încă de la înfiinţare (a se vedea nota de fundamentare pentru Raportul de Inspecţie Fiscală, la sfârşitul anului 2011 înregistrează pierderi în sumă de 52.745 lei), deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei fiind iminentă.

În concluzie, având în vedere modul cum au fost vândute bunurile din patrimoniul S.C. F -I S.R.L. Huşi, rezultă clar că între aceasta în calitate de vânzător şi C A, în calitate de cumpărător a existat o înţelegere, o intenţie clară a părţilor de a scoate activele în cauză din patrimoniul S.C. F - I S.R.L. Huşi şi de a le transfera în patrimoniul persoanei fizice C A, asigurându-se astfel că după deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva S.C. F - I S.R.L. Huşi nu mai există nici un bun în patrimoniul acesteia prin valorificarea căruia să se acopere măcar parţial datoriile.

Prin scoaterea bunurilor din patrimoniul societăţii creditorii S.C. F - I S.R.L. Huşi au fost privaţi de posibilitatea de a-şi mai putea recupera creanţele lor, fiind lezaţi astfel în drepturile lor.

3. Art. 84, alin. (2), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Conform prevederilor art. 84, alin. (2), din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

Cu atât mai mult, în situaţia de faţă, transferul iniţial al bunurilor societăţii a fost efectuat către o persoană apropiată, respectiv C A (fiind soţia administratorului statutar) cunoscând faptul că această operaţiune este susceptibilă de a fi anulată, având în vedere şi faptul că preţul vânzării nu a fost unul real.

Faţă de cele exprimate mai sus concluzioneză că vânzarea efectuată de S.C. F - I S.R.L. Huşi către C A este frauduloasă şi în dauna creditorilor, urmând a fi anulată şi părţile puse în situaţia anterioară acestei vânzări.

În ce priveşte termenul de trei ani prevăzut de art. 79 din Legea nr. 85/2006, precizează că bunurile au fost înstrăinate la data de 26.03.2012, iar procedura generală de insolvenţă a fost deschisă în data de 25.06.2014, fiind astfel îndeplinită această condiţie legală.

Cu privire la termenul de decădere înăuntrul căruia poate fi promovată această acţiune, prevăzut de art. 81 alin. (1) din legea insolvenţei, respectiv în termen de 16 luni de la data deschiderii procedurii, face menţiunea că procedura insolvenţei a fost deschisă prin sentinţa civilă nr. 392/F/25 iunie 2014 fiind astfel îndeplinită şi această cerinţă.

În drept au fost invocate prevederile art. 79, art. 80 alin. 1, lit. b şi c, art. 81, art. 83, art. 84, şi art. 85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

La data de 16.01.2015 pârâta CA a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii pentru următoarele motive:

Administratorul judiciar îşi întemeiază - în principal - cererea pe dispoziţiile art. 79, 80, al. 1, lit. b şi c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, considerând că actul de vânzare-cumpărare al automobilului este anulabil deoarece prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită şi - pe de altă parte - intenţia tuturor contractanţilor a fost aceea de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditorii societăţii falimentare.

Pentru a dovedi această situaţie de fapt, reclamantul afirmă pe de-o parte că valoarea reală a bunului era cea înscrisă în balanţele contabile ale vânzătoarei, iar pe de altă parte că intenţia clară a părţilor de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori rezultă din aceea că pârâtul este fratele  administratorului societăţii debitoare şi fost asociat, având astfel cunoştinţă despre starea vădită de insolvenţă în care se găsea aceasta la momentul vânzării.

Referitor la presupusa disproporţie vădită dintre prestaţia debitorului şi cea a subsemnatei, trebuie precizat că actele indicate de art. 80, al. 1, lit. b din Legea nr. 85/2006 trebuie să fie - astfel cum s-a stabilit în doctrină şi jurisprudenţă - lezionare pentru societatea debitoare, în sensul că nu este avută în vedere o valoare neserioasă (actul fiind lipsit de cauză în această ipoteză) ori o diferenţă de mică valoare, ci o disproporţie vădită, debitorul executând o prestaţie mult mai mare faţă de valoarea primită în schimb.

Deşi preţul înscris în contractul de vânzare-cumpărare pentru autoturismul menţionat este într-adevăr unul destul de scăzut, arată că anterior vânzării autoturismul a avut nevoie de reparaţii foarte importante din cauza unui accident în care a fost implicat. Aceste reparaţii au fost suportate de pârâtă, astfel încât preţul mic al autoturismului a fost stabilit avându-se în vedere toate cheltuielile pe care le-a făcut anterior.

De asemenea, este necesar să ne raportăm şi la preţurile practicate în anul 2011 pe piaţa liberă pentru astfel de autoturisme. Maşina avea un rulaj de peste 120000 km si nu putea fi vândută din cauza lipsei ofertelor de pe piaţă.

Administratorul judiciar consideră că era necesar - în vederea maximizării sumelor pentru care erau valorificate activele societăţii în contextul dificultăţilor financiare - să se evalueze autoturismul şi să se organizeze o licitaţie publică cu strigare, însă omite să arate că atât evaluarea, cât şi eventuala licitaţie presupuneau nişte cheltuieli destul de ridicate şi prezentau riscul să nu se finalizeze cu vânzarea bunului întrucât la nivelul anului 2011, cererea pentru autoturisme uzate şi - mai ales - utilizate în România era una foarte mică din cauza crizei economice accentuate. Cu siguranţă că efectuarea unor cheltuieli suplimentare în vederea organizării unei licitaţii la care nu s-ar fi prezentat nimeni (când majoritatea persoanelor achiziţionează maşini uzate, însă foarte performanţe, din străinătate) nu ar fi dus la maximizarea sumelor provenite din vânzarea activelor societăţii, astfel încât situaţia financiară a acesteia să se îmbunătăţească.

In realitate, la momentul în care a achiziţionat autoturismul, a fost singura persoană care a fost dispusă să cumpere un autoturism cu un grad atât de avansat de uzură, autoturism pe care chiar înainte de achiziţionare îl reparase pe cheltuiala sa.

In ceea ce priveşte incidenţa art. 80, al. 1, lit. c din aceeaşi lege, s-a stabilit că pentru exercitarea acţiunii în anulare se cere ca administratorul judiciar să facă dovada participării la fraudă a cocontractanţilor. Frauda există în cazul în care terţul, respectiv subsemnatul, cunoştea starea de insolvenţă a debitorului în momentul în care s-a încheiat actul în cauză. Administratorul judiciar trage concluzia că pârâta avea cunoştinţă despre starea de insolvenţă a debitoarei doar din aceea că este soţia administratorului statutar.

In momentul în care a cumpărat această maşină avea cunoştinţă despre faptul că societatea avea anumite probleme financiare, însă nu poate în nici un caz să afirme că era conştientă de insolvenţă iminentă a acesteia întrucât nu se mai ocupam personal de activitatea comercială şi financiară.

A fost un cumpărător de bună-credinţă, de la data cumpărării bunului, a fost plătitor de impozite pentru acesta şi a înmatriculat maşina pe numele său. Nu cunoaşte motivul pentru care autoturismul nu a fost scos din evidenţa financiar-contabilă a debitoarei şi nici de ce plata acestuia nu a fost operată corect în această evidenţă, de altfel aceste sarcini fiind ale angajaţilor societăţii şi nu ale pârâtei.

Pentru toate aceste motive,  solicită respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod proc. civ.

De asemenea, ca urmare a modificărilor aduse legii 85/2006, instanţa a desemnat  curatorul special al debitoarei pe fostul administrator statutar CF. Aceasta nu s-a prezentat in instanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 392/F/25 iunie  2014 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 1568/89/2014/a1, a admisă cererea creditoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei SC F –I SRL Huşi, a fost desemnat administratorul judiciar Estconsult I.P.U.R.L. şi au fost stabilite termenele procedurale.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 85/06, privind procedura insolvenţei şi a celor dispuse prin SC nr. 392/F/25 iunie  2014, administratorul judiciar a notificat, creditorii, debitoarea, administratorul statuar , unităţile bancare, a întocmit raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă.

Art. 79 din legea nr. 85/06 prevede faptul că administratorul judiciar, sau după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei anteriori deschiderii procedurii.

Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 85/06 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar, sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate , realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii: sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în aceea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor sau de a le leza în orice fel drepturile :d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; f) plăţi anticipate a datoriilor efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anterior deschiderii procedurii , cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală ( netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.

Conform art. 84 alin. 1 din Legea nr. 85/06 administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor  va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. În alin. 2 al articolului susmenţionat se prevede că în cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. 1 .

La data întocmirii raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoare SC F-I SRL Huşi, debitoarea figura cu datorii în sumă totală de 83 065, 96 lei, iar la data de 31.12.2011, societatea  înregistra o pierdere de 52 745 lei.

În urma studierii documentele financiar – contabile  şi a relaţiilor primite de la Primăria municipiul Huşi şi Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Vaslui,  administratorul judiciar a stabilit că debitoarea SC F-I SRL. Huşi a vândut autoturismul Wolkswagen Passat, cu nr. de înmatriculare soţiei administratorul statuar şi asociatului unic CA , în baza contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit nr. 4993/04.04.2012, iar la data de 26.03.2012, emite factura nr. 03 pentru suma de 2 480, 00 lei.

 În balanţa de verificare aferentă lunii decembrie 2012, debitoarea figurează în contul 2133-mijloace de transport cu suma de 127 205, 79 lei, iar vânzarea autoturismului a fost înregistrată în contabilitate la data de 26.03.2012, cu preţul de 2480 lei, însă în aceleaşi cont în rulajele lunii curente este înscrisă suma de  61 833, 68 lei, ceea ce înseamnă că aceasta este valoarea autoturismului.

Pârâta  cumpărătoare C A , a înmatriculat autoturismul pe numele său la data de 04.04.2012  şi a început să plătească taxele şi impozitele aferente începând cu această dată.

Instanţa constată că susţinerile administratorului judiciar că debitoarea vânzătoare nu a procedat  la evaluarea bunului scos la vânzare şi nu a optat pentru valorificarea lui prin licitaţie publică, ci a optat pentru negociere directă către cumpărătorul pârât, încasând un preţ mult mai mic decât valoarea reală a bunului urmărind prin aceasta să scoată bunul mobil din patrimoniul său pentru a le sustrage de la urmărire de către creditori, sunt dovedite prin probele administrate în cauză.

De asemenea instanţa reţine pârâta este soţia administratorului statuar, astfel  că în speţă operează şi prezumţia instituită de art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/06.

Întrucât pârâta  C A  este soţia administratorului statuar al societăţii debitoare, rezultă indubitabil, dat fiind gradul de rudenie al părţilor că prin acest transfer patrimonial s-a urmărit sustragerea bunului de la urmărire de către creditori, astfel că tribunalul va admite acţiunea, va anula factura fiscală nr. 03/26.03..2012 şi va dispune restituirea de către pârâtă a bunului mobil autoturism marca Volkswagen Passat, număr de identificarea, sau dacă acest bun nu mai există în patrimoniul pârâtului contravaloarea acestui bun de la data vânzării respectiv suma de 61 833, 68 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea civilă având ca obiect procedura insolvenţei - anulare transferuri de drepturi patrimoniale, formulată de reclamantul Estconsult  IPURL în contradictoriu cu pârâţii SC F-I SRL Huşi, CA.

Anulează factura fiscală nr. 03/26.03.2012.

Dispune restituirea de către pârâtă a bunului mobil autoturism marca Volkswagen Passat , număr de identificarea, sau dacă acest bun nu mai există în patrimoniul pârâtului contravaloarea acestui bun de la data vânzării respectiv suma de 61 833, 68 lei.

Cu drept de  apel în termen de 7 zile  de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi,  25.02.2015.

Domenii speta

Spete similare