Acţiune pentru ocrotirea majorului pus sub interdicţie judecătorească având ca obiect îndepărtarea tutorelui şi desemnarea în această calitate a unei alte persoane. Admitere în parte, după rejudecarea în apel

Decizie *** din 28.11.2018


Prin Sentinţa Civilă  Nr. 1/2018, pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. .../.../..., la data de ZZ.LL.2018, instanţa a respins cererea formulată de reclamanta MUNICIPIUL D, PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâţii A şi B, în prezent internată la Centrul de Îngrijire şi asistenţă Socială „C”, având ca obiect înlocuire tutore.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa Civilă nr. 2/2015, pronunţată de Judecătoria ... în dosar nr. .../.../..., a fost pusă sub interdicţie intimata B iar, prin decizia civilă nr. 3/Ap/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. .../.../..., a fost numit drept tutore al persoanei puse sub interdicţie, intimatul A.

Potrivit dispoziţiilor art.158 Cod civil „În afară de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător sarcina”.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. 1 Cod civil “Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă”.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat îndepărtarea tutorelui A şi numirea drept tutore pentru persoana ocrotită a numitei E.

Cu toate că instanţa i-a solicitat acesteia din urmă să arate dacă este de acord cu numirea sa în calitate de tutore pentru persoana ocrotită, aceasta nu a răspuns în niciun fel solicitării instanţei.

Drept urmare, în condiţiile în care numirea unui nou tutore poate fi făcută doar cu acordul acestuia, raportat la dispoziţiile art. 119 alin. 1 Cod civil, instanţa a respins cererea formulată de către petentă ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinţei Civile  Nr. 1/2018, pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. .../.../..., la data de ZZ.LL.2018, a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL D, REPREZENTAT PRIN PRIMAR, solicitând instanţei de control judiciar ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să admită apelul şi să dispună schimbarea în tot a hotărârii apelate, pentru admiterea cererii şi revocarea/îndepărtarea tutorelui A, numit prin Decizia Civilă nr. 3/Ap/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. .../.../..., iar, apoi, numirea unui tutore în persoana conducătorului instituţiei de ocrotire unde este internata bolnava B, respectiv pe numita E.

În motivarea căii de atac promovate, apelantul-reclamant arătat, în esenţă, că motivarea instanţei de fond este una simplistă, care ignoră argumentele aduse în susţinerea cererii, respectiv faptul că actualul tutore al bolnavei B este cunoscut ca fiind o persoană cu afecţiuni psihice şi antecedente penale, care şi-a supus soţia la diverse abuzuri de ordin fizic şi emoţional, astfel încât aceasta, mama pârâtei B, a fugit de acasă şi se află în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială .... S-a precizat, totodată, că numita B este încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, nerevizuibil şi că, în prezent, are instituită curatela, numita F, sora sa fiind desemnată curator. 

În drept, au fost invocate disp. art. 466 şi urm., art. 480 din C.pr.civ., art. 164 şi urm., art. 170, art. 111 lit. d, art. 158, art. 183 şi urm. din C.civ.

Detalierea motivelor de fapt şi de drept ale cererii de apel se regăseşte la fila 2 din dosar.

Cererea de apel este, conform art. 29 din OUG nr. 80/2013, scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Niciuna din persoanele arătate în cerere nu a formulat întâmpinare pentru a-şi expune poziţia procesuală, dar, la termenul de judecată din data de ZZ.LL.2018, intimatul A a învederat instanţei de control judiciar că se opune la admiterea cererii.

Pentru soluţionarea cauzei în etapa procesuală a apelului, s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând hotărârea atacată, în limitele instituite de prev. art. 476-478 din C.pr.civ., prin prisma motivelor de apel, a materialului probator administrat în cauză şi a reglementărilor legale în materie, reţine următoarele:

În fapt, în cauză, Tribunalul Satu Mare a fost învestit de apelantul-reclamant MUNICIPIUL D, REPREZENTAT PRIN PRIMAR cu o cerere de apel împotriva Sentinţei Civile Nr. 1/2018, pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. .../.../..., la data de ZZ.LL.2018, pentru respingerea cererii de revocare/îndepărtare a tutorelui A, numit prin Decizia Civilă nr. 3/Ap/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. .../.../..., iar, apoi, numirea unui tutore în persoana conducătorului instituţiei de ocrotire unde este internata persoana pusă sub interdicţie judecătorească B ( f. 2, dos. fond ), respectiv pe numita E ( f. 14, dos fond ), ca urmare a constatării neîntrunirii cerinţelor art. 119 alin. 1 din C.civ., de vreme ce aceasta din urmă nu şi-a exprimat acordul pentru a fi numită în calitate de tutore, cu toate că instanţa i-a solicitat, în mod expres, să arate dacă acceptă sarcina tutelei ( f. 32 – 33, dos. fond ), solicitându-se instanţei de control judiciar schimbarea sentinţei apelate, a cărei motivare este una simplistă şi insuficientă pentru a răspunde argumentelor evocate în susţinerea cererii, iar, în rejudecare, admiterea cererii de revocare tutore, precum şi a cererii de desemnare a unui nou tutore pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B.

În drept, pentru soluţionarea cererii de apel, tribunalul are în vedere, pe de-o parte, normele procesuale relevante, reglementate de art. 479 alin. 1 – art. 480 alin. 2 din C.pr.civ., texte de lege în baza cărora: „Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. … În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată”, cu precizarea că, raportat la disp. art. 476 din C.pr.civ., „Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept”, desigur, în condiţiile art. 477-478 din C.pr.civ., deci în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, iar, pe de altă parte, reglementarea relevantă din dreptul material instituit prin Titlul III al Cărţii I din Codul Civil, respectiv art. 170-171 din C.civ., în baza cărora: „Prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească. Dispoziţiile art. 114-120 se aplică în mod corespunzător”. „Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel”, fiind, de evidenţiat că, raportat la disp. art. 118-119 din C.civ., „În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă”; „(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. … (5) Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire. (6) Între timp, instanţa de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putând chiar să numească un curator special” şi că tutela poate înceta, conform art. 158 din C.civ., prin îndepărtarea tutorelui dacă tutorele „săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător sarcina”, cu posibilitatea ca, până la preluarea funcţiei de către noul tutore, în aplicarea disp. art. 159 al C.civ., instanţa de tutelă să numească un curator special.

În speţă, în contextul situaţiei de fapt ce rezultă din actele dosarului şi prevederile legale evocate, instanţa de control judiciar reţine că este fondat apelul şi va anula sentinţa primei instanţe, deoarece a fost pronunţată cu încălcarea disp. art. 22 din C.pr.civ., ce reglementează rolul activ al judecătorului stabilind: „(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie. (4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. … (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”, procedând, apoi, la rejudecarea cauzei, întrucât părţile nu au solicitat, astfel cum prevede art. 480 alin. 3 din C.pr.civ., trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Este de remarcat, în primul rând, încălcarea disp. art. 22 alin. 1 şi 3 din C.pr.civ. raportat la faptul că Sentinţa Civilă Nr. 1/2018 a fost pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. .../.../..., la data de ZZ.LL.2018, în contradictoriu cu pârâţii A şi B, împrocesuaţi în această calitate prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de ZZ.LL.2018 ( f. 2, dos. fond ), fără a fi stabilit cadrul procesual din prisma reglementării art. 527 din C.civ., ce trimit la disp. Cărţii I, Titlul III din Codul Civil, în condiţiile în care tutela este o măsură de ocrotire a persoanei fizice, iar cererile privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare sunt supuse dispoziţiilor procedurii necontencioase.

Mai mult decât atât, aşa cum rezultă din conţinutul rezoluţiei de fixare a primului termen de judecată şi cuprinsul încheierilor de şedinţă din data de ZZ.LL.2018, respectiv ZZ.LL.2018 ( f. 15, f. 23 – 22, dos. fond ), prima instanţă, fără a face aplicarea prev. art. 78 alin. 1 din C.pr.civ., ce stabilesc că: „În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane”, a dispus lărgirea cadrului procesual, citând-o pe numita E, persoana ce a fost indicată de reclamant a fi conducătorul instituţiei de ocrotire unde este internată persoana pusă sub interdicţie judecătorească B ( f. 14, dos. fond ), în calitate de intimat şi i-a comunicat acesteia o copie a acţiunii, precum şi o citaţie emisă pentru fiecare termen de judecată ( f. 21, f. 26 ).

Însă, atât timp cât art. 9 din C.pr.civ., instituind principiul disponibilităţii procesului civil, arată că „Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor”, lărgirea cadrului procesual poate fi dispusă de instanţă din oficiu doar în contextul disp. art. 78 alin. 1 din C.pr.civ., prin introducerea în cauză, în procedură necontencioasă, a persoanelor fără de care nu ar putea fi soluţionată cererea, în cauză fiind vorba despre persoana care ar urma să fie numită tutore în măsura în care s-ar admite petitul principal, având ca obiect revocarea/îndepărtarea tutorelui A, numit prin Decizia Civilă nr. 3/Ap/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. .../.../..., iar persoana pusă sub interdicţie judecătorească B nu ar mai beneficia de ocrotire prin tutelă.

Aşadar, dispoziţia instanţei de fond de citare, în cauză, a numitei E putea surveni doar dacă, în prealabil, procedând conform art. 22 alin. 1 şi 3 din C.pr.civ., în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, judecătorul fondului ar fi solicitat reclamantului lămuriri în vederea stabilirii cadrului procesual, mai exact lămuriri raportat la pretenţiile concrete pe care le formulează împotriva pârâţilor din acţiunea introductivă sau, în lipsa unor atare pretenţii, lămuriri cu privire la calificarea calităţii procesuale a pârâţilor şi persoanei noului tutore, ca persoane arătate în cerere, ce trebuie citate, în procedura necontencioasă, în calitate de intervenienţi, urmând ca hotărârea instanţei de luare a măsurii de ocrotire să fie pronunţată în contradictoriu cu persoana pusă sub interdicţie judecătorească, tutorele îndepărtat şi noul tutore, iar nu împotriva lor, pentru ca apoi, în baza lămuririlor oferite de reclamant, să califice juridic faptele deduse judecăţii ca fiind o acţiune în materie necontencioasă şi să stabilească necesitatea introducerii în cauză a numitei E, printr-o încheiere care să fie comunicată celui introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia, cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate cererii, învederându-i-se termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească, aşa cum se prevedere prin art. 78-79 din C.pr.civ.

Nerespectând obligaţiile ce îi incumbau conform art. 22 rap. la art. 527, cu trimitere la art. 78 din C.pr.civ., deci, în lipsa unei prealabile stabiliri a cadrului procesual din prisma părţilor ce trebuie să participe la soluţionarea cererii de luare a măsurii de ocrotire în calitate de intervenienţi, nicidecum intimaţi şi, cu atât mai puţin, intimaţi introduşi în cauză din oficiu, dar, mai ales, cu ignorarea faptului că fusese citată în proces, din oficiu, în calitate de intimat, şi numita E, persoana care ar fi urmat să fie numită tutore al interzisului după îndepărtarea tutorelui A, prima instanţă a pronunţat o hotărâre ce este, conform art. 174 alin. 2 şi art. 176 pct. 6 din C.pr.civ., lovită de nulitate absolută, necondiţionată de existenţa unei vătămări şi trebuie, pentru îndreptarea neregularităţii procedurale, anulată.

Apoi, nulitatea hotărârii primei instanţe în raport de aceleaşi prevederi ale art. 174 alin. 2 şi art. 176 pct. 6 din C.pr.civ. rezidă şi din aceea că s-au încălcat disp. art. 22 alin. 6  din C.pr.civ. şi art. 425 alin. 1 lit. b din C.pr.civ, în contextul faptului că judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra a tot ceea ce s-a cerut, din considerentele sentinţei apelate nereieşind care au fost motivele pentru care s-a înlăturat solicitarea reclamantului de îndepărtare a tutorelui A, deci, chiar soluţia oferită asupra capătului de cerere principal. Într-adevăr, cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de ZZ.LL.2018 are un obiect multiplu, petitul principal fiind acela de revocare/îndepărtare a tutorelui A, numit prin Decizia Civilă nr. 6139/Ap/2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. .../.../..., iar petitul subsidiar: acela de numire a unui tutore în persoana conducătorului instituţiei de ocrotire unde este internata persoana pusă sub interdicţie judecătorească B ( f. 2, dos. fond ). Or, în condiţiile în care prima instanţă nu a soluţionat chiar petitul principal, de a cărui soluţionare depindea petitul subsidiar, deoarece, având asigurată ocrotirea prin tutorele A, persoana pusă sub interdicţie judecătorească B nu ar putea beneficia de ocrotire prin tutela instituită în favoarea conducătorului instituţiei de ocrotire unde este internata, sentinţa apelată este dată fără cercetarea fondului şi trebuie, pentru îndreptarea neregularităţii procedurale, anulată.

Pe fondul cererii deduse judecăţii în dosarul Judecătoriei ... nr. .../.../..., tribunalul, procedând conform art. 480 alin. 3 din C.pr.civ., la rejudecarea cauzei, astfel cum a solicitat apelantul-reclamant, reţine că sunt întrunite cerinţele art. 158 din C.civ., redate în precedent şi va dispune îndepărtarea tutorelui numit, pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B, prin Decizia civilă Nr. 3/Ap/ZZ.LL.2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Secţia I Civilă, în dosarul nr. .../.../..., în persoana domnului A, întrucât, fiind încarcerat în Penitenciarul ..., în executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an 3 luni ( f. 24 ), tutorele A nu poate, în mod obiectiv, să îndeplinească în mod corespunzător sarcina tutelei, împrejurare ce rezultă, de altfel, şi din aceea că, în prezent, pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B, este instituită curatela specială, fiind desemnat curator doamna persoana pusă sub interdicţie judecătorească F, astfel cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive ( f. 2 verso, dos. fond ) şi motivarea cererii de apel ( f. 2 verso ). Mai mult decât atât, tribunalul nu poate ignora conţinutul anchetei sociale încuviinţată în probaţiune de prima instanţă ( f. 18, dos. fond ), de vreme ce este în măsură să ilustreze, în coroborare cu cele percepute de instanţă prin propriile simţuri la termenul de judecată din data de ZZ.LL.2018, când intimatul A a susţinut că doreşte să fie tutore pentru întreaga omenire şi a insistat să fie consemnat acest aspect ( f. 31 ), existenţa unor fapte care o fac pe această persoană, cunoscută a avea tulburări de comportament şi afecţiuni psihice, precum şi antecedente penale, nedemnă de a fi tutore.

Nu poate fi, însă, încuviinţat petitul având ca obiect numirea, în calitate de tutore pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B, a conducătorului instituţiei de ocrotire unde este internată bolnava, tribunalul urmând ca, în temeiul art. 170 rap. la art. 119 din C.civ., să respingă această cerere a reclamantului, din moment ce numirea tutorelui implică o apreciere a instanţei de tutelă asupra posibilităţii de îndeplinire a acestei sarcini raportat la relaţiile dintre potenţialul tutore şi persoana ocrotită, dar şi de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă, precum şi luarea acordului tutorelui, iar, în cauză, intimata E, deşi citată la adresa locului de muncă: Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Socială „C” ..., unde s-a arătat că ar locui persoana pusă sub interdicţie judecătorească, nu a făcut dovada garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ce i-ar permite îndeplinirea, cu succes, a sarcinii tutelei şi nici nu şi-a exprimat acordul pentru a fi numită tutore al persoanei pusă sub interdicţie judecătorească B. În plus, este de amintit şi faptul că intimata B, prezentându-se la termenul de judecată din data de ZZ.LL.2018, dar după închiderea dezbaterilor în cauză, a indicat instanţei de control judiciar faptul că s-a întors „la blocuri”, nu mai locuieşte în centrul de îngrijire, fiind evident că, în atare împrejurări, instituirea tutelei în favoarea doamnei E, conducătorul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Socială „C” ... nu poate constitui o măsură adecvată de ocrotire a majorului pus sub interdicţie judecătorească B.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 din C.pr.civ., tribunalul va admite apelul şi va anula Sentinţa Civilă Nr. 1/ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria ..., în dosarul nr. .../.../..., procedând la rejudecarea cauzei, pentru admiterea în parte cererea de chemare în judecată raportat la petitul principal având ca obiect îndepărtarea tutorelui numit, pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B, prin Decizia civilă Nr. 3/Ap/ZZ.LL.2015, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Secţia I Civilă, în dosarul nr. .../.../..., în persoana domnului A, dar fără a numi un nou tutore, întrucât cererea de instituire a tutelei în favoarea doamnei E, conducătorul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Socială „C” ... s-a dovedit a nu întruni cerinţele art. 170 rap. la art. 118-119 din C.civ., cu precizarea că nu este necesară numirea unui curator special până la preluarea funcţiei de către noul tutore, în aplicarea disp. 171, cu trimitere la art. 159 al C.civ., de vreme ce apelantul-reclamant însuşi a învederat instanţei că, în prezent, pentru persoana pusă sub interdicţie judecătorească B, este instituită curatela specială, fiind desemnat curator doamna persoana pusă sub interdicţie judecătorească F, astfel cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive ( f. 2 verso, dos. fond ) şi motivarea cererii de apel ( f. 2 verso ).