Contencios administrativ. Contestație împotriva raportului de evaluare.

Situaţie juridică de incompatibilitate care a încetat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, dar prevăzută într-un act normativ în vigoare la momentul apariţiei acesteia. Incidența normei tranzitorii cuprinse în art. 34 alin. 1 din Legea nr. 176/2010. Neîncălcarea principiului predictibilității actului administrativ în ipoteza în care, iniţial, s-a efectuat evaluarea doar a conflictului de interese, fără a se analiza şi situaţia de incompatibilitate, iar, apoi, s-a efectuat o nouă verificare, cu respectarea procedurii.

- Legea nr. 161/2003, art. 82 alin. 1 lit. e

 -  Legea nr. 176/2010, art. 34 alin. 1, art. 20 alin. 1, art. 8 alin. 3

- Legea nr. 96/2006, art. 17

Principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art.6 din Noul C. civ. (în vigoare la momentul emiterii actului contestat) şi de art. 15, alin. 2 din Constituţia României este acea regulă de drept potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei in vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Aşadar, acest principiul se aplică cu privire la dispoziţiile de drept material, substanţial, iar nu cu privire la cele de procedură. Prin instituirea acestui principiu legiuitorul a dorit să garanteze securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, având în vedere previzibilitatea dispoziţiilor legale.

Potrivit normei tranzitorii cuprinse în art. 34 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, „verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta”, norma fiind una de procedură.

În baza aceleiaşi lucrări de evaluare, se pot întocmi două rapoarte, cu condiţia ca pentru fiecare dintre acestea să se respecte procedura de evaluare. Prin adresa, emisă de pârâtă, reclamantul a fost informat că în lucrarea înregistrată, s-a declanşat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese şi incompatibilităţi, iar din analiza adresei rezultă că sesizarea din oficiu a avut în vedere o situaţie de conflict de interese. De altfel, prin raportul de evaluare emis de pârâta ANI s-a analizat doar conflictul de interese.

În situaţia în care, iniţial, s-a efectuat evaluarea doar a conflictului de interese, fără a se analiza şi situaţia de incompatibilitate, este posibilă efectuarea unei noi verificări a acestei din urmă situaţii, cu respectarea procedurii, situaţie incidentă în cauză. Ca o consecinţă, susţinerea reclamantului în sensul că s-ar încălca principiul predictibilităţii actului administrativ.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureş – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 septembrie 2014, reclamantul G.V.G. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională de Integritate, formulând contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. 35656/G/II/17.09.2014 întocmit de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, a susţinut că prin Raportul de evaluare întocmit la data de 17 septembrie 2014, pârâta a reţinut că, „în urma finalizării evaluărilor” efectuate în lucrarea nr. 85250/A/II/17.11.2014, a constatat că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 82 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că în perioada 19.12.2008 -13.05.2010 a deţinut simultan funcţia de deputat şi comerciant persoană fizică.

Cu privire la nelegalitatea actului atacat, reclamantul a arătat că lucrarea de evaluare nr. 85250/A/II/17.11.2010 s-a finalizat prin Raportul de evaluare nr. 119088/G/II/07.11.2011 întocmit de pârâtă.

Acest raport a fost atacat de reclamant la Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosar nr. xxx, iar prin sentinţa nr. 211/2012 s-a dispus anularea Raportului de evaluare, recursul formulat de ANI nefiind încă soluţionat.

A arătat că raportul a fost întocmit ca urmare a finalizării evaluării sale cu privire la eventuale incompatibilităţi şi conflicte de interese pe perioada 2008 - 2010.

După declararea recursului, pârâta ANI, în baza aceleiaşi lucrări de evaluare nr. 85250/A/II/17.11.2010, a întocmit un nou raport, cel atacat în prezenta cauză.

Reclamantul a arătat că în Raportul de evaluare atacat s-a făcut referire la Raportul de evaluare nr. 119088/G/07.11.2011, fără ca în acesta din urmă să se menţioneze că este doar „parţial” şi că urmează să se continue evaluare. A făcut referire la art. 10, 11, 20 şi 21 din Legea nr. 176/2010, subliniind că raportul de evaluare este actul final întocmit de inspectorul de integritate, act care cuprinde concluziile acestuia, iar în lege nu se prevede că, pentru aceeaşi persoană, aceeaşi perioadă de evaluare şi în baza aceleiaşi lucrări de evaluare, inspectorul de integritate poate să întocmească mai multe rapoarte de evaluare. Aşadar, o astfel de susţinere încalcă în mod evident principiul predictibilităţii actului administrativ şi al dreptului la apărare.

A subliniat că raportul atacat s-a întocmit la aproape 3 ani de la data întocmirii primului raport, arătând că acesta a fost întocmit „pro causa”.

A mai arătat că Legea nr. 176/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial la 2 septembrie 2010 şi a intrat în vigoare la 5 septembrie 2010. Pârâta a reţinut în concluziile Raportului de evaluare că nu ar fi respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, constând în aceea că în perioada 19.12.2008 - 13.05.2010 a deţinut simultan funcţia de deputat şi comerciant persoană fizică, ca temei juridic fiind reţinută Legea nr. 176/2010 şi Legea nr. 144/2007.

Or, Curtea Constituţională a statuat cu referire la Legea nr. 144/2007, prin Decizia nr. 1606/15.12.2011, că dispoziţiile neconstituţionale ale acesteia şi-au încetat efectele la data de 20 iunie 2010, ele nemaiputându-se aplica, iar dispoziţiile Legii nr. 176/2010 nu retroactivează, ele aplicându-se începând cu data de 5 septembrie 2010. Prin urmare, a subliniat că dacă perioada de incompatibilitate s-a sfârşit la 13.05.2010 şi Legea nr. 176/2010 nu retroactivează, nu a existat temei legal pentru întocmirea raportului de evaluare, situaţia juridică de incompatibilitate încetând înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

În concluziile la Raportul de evaluare, pârâta a constatat că ar fi încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 82 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 161/2003 întrucât în perioada 19.12.2008 - 13.05.2010 a deţinut simultan funcţia de deputat şi comerciant persoană fizică. În primul rând, a arătat că nu se poate vorbi de o funcţie, ci de o calitate, respectiv mandat de reprezentare.

În al doilea rând, conform Legii nr. 161/2003, procedura de constatare a incompatibilităţii este cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Regulamentul Senatului (art. 83 din Legea nr. 161/2003), iar după modificările Legii nr. 161/2003, procedura de constatare a incompatibilităţii a rămas cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi al Senatului.

Cu privire la fondul cauzei, a arătat că „pretinsa incompatibilitate” a încetat la 13.05.2010, deci anterior cu 4 ani si 4 luni de data întocmirii raportului de evaluare.

Or, conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 176/2010, celeritatea este unul din principiile după care ar trebui să se desfăşoare activitatea de evaluare, principiu care, în cauză a fost încălcat.

În Raportul de evaluare s-a arătat că a deţinut simultan funcţia de deputat în Parlamentul României/persoană fizică şi administrator la S.C. A. SRL. Această societate a fost dizolvată de drept prin încheierea nr. 2161/23.03.2005, fiind ales deputat în anul 2008. În concluziile la raport, această incompatibilitate nici nu se mai reţine.

În ceea ce priveşte calitatea de comerciant persoană fizică, în perioada 02.05.2007 - 13.05.2010, a arătat că adresa ONRC nr. 211027/18.06.2014, pe baza căreia pârâta ANI susţine că ar fi deţinut funcţia de comerciant persoană fizică în perioada 02.05.2007 - 13.05.2010, nu i s-a comunicat. A mai arătat că nu a desfăşurat pe perioada mandatului anterior de deputat nicio activitate comercială.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea acţiunii.

Pârâta ANI a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că acţiunea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. 35656/G/II/17.09.2014 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) s-a constatat că  reclamantul a încălcat prevederile art. 82 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 161/2003, constând în aceea că în perioada 19.12.2008-14.05.2010 a deţinut simultan funcţia de deputat şi comerciant persoană fizică.

Curtea a reţinut că anterior emiterii raportului contestat în prezentul dosar, pârâta a emis raportul de evaluare nr. 119027/G/II/07.11.2011 prin care a reţinut că reclamantul nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese întrucât a propus angajarea şi a avizat contractul individual de muncă în baza căruia soţia sa, numita G.E., a fost angajată în perioada 05.01.2009-28.03.2011, în cadrul Biroului Parlamentar al reclamantului.

În primul rând, Curtea a subliniat că reclamantul a susţinut că, atâta timp cât perioada de incompatibilitate s-a sfârşit la 13 mai 2010 şi Legea nr. 176/2010 nu retroactivează, nu ar fi existat temei legal pentru întocmirea raportului de evaluare, arătând că situaţia juridică de incompatibilitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Relativ la această susţinere, Curtea a observat că în perioada în care s-a reţinut afirmativa situaţie de incompatibilitate era în vigoare Legea nr. 161/2003 care, la art. 82 alin. 1 lit. e) prevedea: „calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: (...); e) calitatea de comerciant persoană fizică”, această dispoziţie legală fiind reţinută de pârâta ANI în raportul contestat ca fiind aplicabilă.

Aşadar, este evident că situaţia de incompatibilitate reţinută de pârâtă este prevăzută într-un act normativ care era în vigoare la momentul apariţiei situaţiei amintite.

În plus, Curtea a reţinut că principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art.6 din Noul C. civ. (în vigoare la momentul emiterii actului contestat) şi de art. 15, alin. 2 din Constituţia României este acea regulă de drept potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei in vigoare, neputându-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior. Aşadar, acest principiul se aplică cu privire la dispoziţiile de drept material, substanţial, iar nu cu privire la cele de procedură. Prin instituirea acestui principiu legiuitorul a dorit să garanteze securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, având în vedere previzibilitatea dispoziţiilor legale.

Or, Curtea a subliniat că potrivit normei tranzitorii cuprinse în art. 34 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, „verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta”, aceasta fiind o normă de procedură.

Reclamantul a susţinut de asemenea că raportul atacat în prezentul dosar a fost întocmit în baza lucrării de evaluare nr. 85250/A/II/17.11.2010, cu toate că aceasta din urmă a stat la baza emiterii unui alt raport de evaluare cu nr. 119088/G/07.11.2011 şi care a format obiect de analiză în dosarul nr. xxx (fiind anulat prin sentinţa nr. 211/2012, recursul formulat împotriva acestei sentinţei nefiind încă soluţionat). Aşadar, reclamantul a apreciată că, atâta timp cât a fost emis un raport de evaluare în baza lucrării de evaluare amintită, nu ar fi posibilă emiterea unui nou raport (cel care formează obiectul prezentului dosar).

Curtea nu a putut primi această susţinere.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa are în vedere prevederile art. 20 alin. 1 din Legea 176/2010 care statuează că „dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere” şi art. 21 alin. 1 din lege care statuează că „dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, întocmeşte un raport de evaluare”.

Aşadar, din coroborarea acestor prevederi legale se desprinde concluzia că, în baza aceleiaşi lucrări de evaluare, se pot întocmi două rapoarte, cu condiţia ca pentru fiecare dintre acestea să se respecte procedura de evaluare. Or, în cauză se observă că prin adresa nr. 127/G/II/04.01.2011 emisă de pârâtă (filele 50-51 dosar) reclamantul a fost informat că în lucrarea înregistrată sub nr. 85250/A/II/17.11.2010, s-a declanşat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese şi incompatibilităţi, iar din analiza adresei nr. 85250/2010 (fila 47 dosar) rezultă că sesizarea din oficiu a avut în vedere o situaţie de conflict de interese. De altfel, prin raportul de evaluare nr. 19027/G/II/07.11.2011 emis de pârâta ANI s-a analizat doar conflictul de interese.

Ulterior, prin adresa nr. 25844//G/II/20.06.2014 emisă de pârâtă, reclamantul a fost informat că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, solicitându-i-se să prezinte un punct de vedere cu privire la acest aspect. Aşadar, Curtea a observat că doar prin adresa amintită reclamantul a fost informat cu privire la evaluarea situaţiei de incompatibilitate, anterior nefiind efectuată o astfel de evaluare, cea anterioară (finalizată prin raportul nr. 19027/G/II/07.11.2011) vizând doar conflictul de interese.

Concluzionând, Curtea a apreciat că în situaţia dată în care iniţial s-a efectuat evaluarea doar a conflictului de interese, fără a se analiza şi situaţia de incompatibilitate, este posibilă efectuarea unei noi verificări a acestei din urmă situaţii, cu respectarea procedurii, situaţie incidentă în cauză.

Ca o consecinţă, susţinerea reclamantului în sensul că s-ar încălca principiul predictibilităţii actului administrativ.

Iar dreptul la apărare este evident că este garantat de prevederile 22 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, reclamantul uzând de acest drept prin chiar depunerea la ANI a punctului de vedere şi prin formularea prezentei acţiuni.

Într-adevăr, art. 8 din Legea nr. 176/2010 enumeră, printre  principiile după care se desfăşoară activitatea de evaluare, şi pe cel al celerităţii, fără însă a se putea aprecia că o eventuală nerespectarea a acestui principiu (care trebuie, de altfel, apreciat raportat la fiecare caz în parte), ar atrage nelegalitatea raportului de evaluare.

Este corectă susţinerea reclamantului în sensul că, potrivit art. 83 din Legea nr. 161/2003, procedura de constatare a incompatibilităţii este cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Regulamentul Senatului. Însă, în egală măsură, instanţa observă că reclamantul nu a respectat procedura de notificare a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor cu privire la starea sa de incompatibilitate, astfel cum prevede atât art. 227 din Hotărârea nr. 8/1994 privind Regulamentul Camerei Deputaţilor, cât şi de art. 17 din Legea nr. 96/2006  privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Aşadar, nu se poate aprecia că raportul de evaluare atacat ar fi nelegal din perspectiva nerespectării procedurii amintite chiar de către reclamant, fiind evident că acesta îşi invocă propria culpă.

Reclamantul a mai susţinut că adresa ONRC nr. 211027/18.06.2014 invocată de pârâtă ca fiind doveditoare cu privire la funcţia de comerciant persoană fizică pe care ar fi deţinut-o în perioada 02.05.2007 - 13.05.2010, nu i-a fost comunicată. Relativ la această apărare, Curtea a observat că la dosar nu există depusă de către pârâtă o dovadă de comunicare a adresei amintite. Însă, acest aspect nu are relevanţă în cauză: pe de-o parte, faţă punctul de vedere depus de reclamant la pârâtă şi înregistrat sub nr. 29589/G/II/16.07.2014 (filele 104-105) prin care acesta a formulat apărări faţă de adresa nr. 25844/G/II/20.06.2014 cu privire la „activitatea de comerciant persoană fizică” (adresă la care instanţa a făcut referire în paragrafele anterioare – fila 54); pe de altă parte, se observă că adresa ONRC amintită a fost depusă de pârâtă la dosar (filele 111 şi urm.), iar reclamantul prin reprezentant a arătat la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2015 că este de acord cu administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, având aşadar posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia şi de a-şi formula apărarea.

Curtea a reţinut că din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a deţinut simultan, în perioada 19.12.2008-13.05.2010, calitatea de deputat şi calitatea de comerciant persoană fizică. De altfel, acest aspect nici nu a fost contestat de către reclamant, acesta arătând însă că nu a desfăşurat pe perioada mandatului de deputat nicio activitate comercială. Aceleaşi aspecte le-a susţinut şi cu ocazia concluziilor pe fond şi prin concluziile scrise, arătând totodată că nu se poate asimila calităţii de comerciant calitate de agricultor, crescător de animale.

Instanţa a apreciat că această apărare nu poate fi primită.

Art. 82 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 160/2003 prevede: „calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: (...); e) calitatea de comerciant persoană fizică”. Aşadar, textul legal nu distinge între situaţia în care persoana în cauză desfăşoară sau nu desfăşoară efectiv activitate de comerciant. Din textul legal amintit rezultă că situaţia de incompatibilitate există şi în cazul simplei deţineri a calităţii de comerciant persoană fizică (simultan cu cea de deputat). Or, având în vedere principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, Curtea a apreciat că această susţinere a reclamantului nu are relevanţă în cauză. Pentru aceleaşi considerente, nici susţinerea reclamantului în sensul că nu se poate asimila calităţii de comerciant calitate de agricultor, crescător de animale, nu are relevanţă în cauză.

Ca o consecinţă a argumentelor expuse anterior, Curtea a apreciat că cererea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare