Revendicare fond funciar

Dosar nr. XXXX/222/2013 recurs–fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Decizia civilă nr. XXX

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenţii B. M. A., B. G. F. A., D. V., L. I. M., K. J. A. M. B., K. J., G. I. G. împotriva sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi, în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, Comisia Locală de Fond Funciar Răstoliţa, Comisia Locală de Fond Funciar Lunca Bradului, RNP- Direcţia Silvică Mureş şi intervenienţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, acţiune civilă având ca obiect „fond funciar”.

Dezbaterile cauzei în fond au aut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, când pentru a da posibilitate părţilor să depună înscrisurile solicitate, a amânat pronunţarea, la datele de xx.xx.xxxx,  xx.xx.xxxx, şi ulterior pentru astăzi xx.xx.xxxx, când:

După deliberare

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil  de faţă:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin cu nr. XXX/289/2008 din xx.xx.xxxx,  petenţii B. M. A., B. G. G. A., D. V., L. I. M., K. J. A. M. B., K. J. şi B. I. G. prin mandatar Cabinet de avocatură F. E. cu sediul în Topliţa strada X nr. Y, jud. Harghita, au solicitat în contradictoriu cu intimatele  Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, cu sediul în Târgu Mureş, jud. Mureş, Comisia locală de fond funciar a comunei Răstoliţa, jud. Mureş  şi Comisia locală de fond funciar a comunei Lunca Bradului, jud. Mureş, anularea hotărârilor nr. XXX/XXXX şi XXX/XXXX a Comisiei judeţene Mureş, obligarea  Comisiei judeţene să reconstituie dreptul de proprietate şi să restituie pe vechile amplasamente suprafaţa de 4.263,03 ha teren cu vegetaţie forestieră, păşuni şi fâneţe situate pe raza comunei Răstoliţa şi a comunei Lunca Bradului şi a suprafeţei de 5,12 ha teren agricol intravilan situat în comuna Lunca Bradului; predarea în proprietate a construcţiilor de pe terenurile forestiere inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile cantoanelor silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuţie, sedii de ocoale silvice amplasate în suprafeţele care fac obiectul retrocedării în condiţiile art. 31 din Legea 1/2000 modificată şi completată prin Legea 247/2005 şi art. 67 din HG 890/2005 şi predarea amenajamentelor silvice aferente terenurilor.

În motivare reclamanţii arată că sunt moştenitorii tabulari ai proprietarilor văduva lui E. A. născută U. I. şi E. J.. Arată că  E. I.- născută U.,  este străbunica lor,  proprietarul tabular E. J. a fost frate cu bunica lor E. M. şi amândoi au fost copiii lui E. A., căsătorit cu U. I. . E. J. a decedat fără copii astfel că a fost moştenit de către sora sa, adică bunica lor E. M.. Arată că bunica lor a fost căsătorită de două ori, după prima căsătorie a chemat-o B.  iar din această căsătorie au rezultat trei copii B. I., B. A. (căsătorită cu D. Z.) şi B.  G. A. M.. După a doua căsătoriei bunica purtat numele K., iar din această căsătorie a rezultat un copil - K. A. A. I., căsătorit şi el de două ori, şi acesta a avut 3 copii respectiv K. J., K. T. şi K. I..

Au arătat petenţii că  B. M. ( M. A.) este fiica lui B.  G.-A. M. care a fost nepotul de soră a proprietarului tabular E. J.; B.  G. A. este fiul lui B.  G. A. care a fost nepotul de soră al proprietarului tabular E. J.; D. V. este fiul lui B.  A. căsătorită cu D. Z. care a fost nepoata proprietarului tabular; L. I. M. este fiica lui B. V. C. care a fost nepot de soră a proprietarului tabular; K. J.-A.-M.-B. şi K. I. sunt nepoţii lui E. M., care a fost soră cu proprietarul tabular E. J., şi în această calitate au solicitat restituirea proprietăţilor avute de antecesorii lor, cereri pe care le-au depus la comisiile locale Răstoliţa şi Lunca Bradului.

În ce priveşte cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut antecesorilor lor, au arătat că acestea au fost respinse prin hotărârile nr. XXX/XXXX şi XXX/XXXX ale Comisiei judeţene Mureş cu motivarea că nu s-au depus acte de stare civilă după E. J., E. V., E. J. şi E. K. iar terenurile solicitate nu fac obiectul Legii 247/2005, fiind preluate în baza Legii 91 din 09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă prevăzute de Legea 247/2005 respectiv 06.03.1945, extrasul C.F. XXXX Stânceni proprietatea de sub B5 ar data din anul 1916, perioadă anterioară celei stabilite de Legea 247/2005; după defuncta E. K.nu nu s-ar fi făcut dovada calităţii de moştenitor, ea figurând la poziţia 60 din C.F. XX Lunca Bradului, lipsesc paginile de la nr. de ordine 5-13 şi nu sunt traduse poziţiile de la nr. 1- 27 din foaia B iar o parte dintre imobile nu se mai regăsesc în comuna Lunca Bradului ca urmare a reorganizării administrativ teritoriale.

Au mai arătat petenţii că argumentele Comisiei judeţene sunt nefondate deoarece suprafeţele solicitate sunt intabulate pe cote părţi pe antecesorii lor, respectiv în C.F. XXX Filea, C.F XXX Filea, C.F. XXX Filea, C.F. XXX Filea, C.F XXX Filea, C.F XXX Filea, C.F. XXXX Stânceni, C.F XXX a comunei Filea, C.F. XXX Răstoliţa, C.F. XXX Filea, C.F. XXX Filea şi C.F. XX Răstoliţa.

Cu privire la Administraţia CASBI (Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice),au arătat  că argumentul invocat de către Comisia judeţeană Mureş este nelegal deoarece preluarea în administraţia CASBI a unor imobile nu le exceptează de la restituire în baza legilor proprietăţii, Legea CASBI nu a fost o lege de naţionalizare ci doar de administrare temporară a unor bunuri aparţinând anumitor categorii de persoane. De asemenea, perioada de referinţă 6 martie 1945 - 22 decembrie 1949, prevăzută de Legea 10/2001 nu se regăseşte şi în cuprinsul Legii 247/2005, prin urmare în mod greşit Comisia judeţeană a extins perioada de referinţă 6 martie 1945, aplicabilă imobilelor care fac obiectul Legii 10/2001 şi la terenurile agricole şi forestiere care fac obiectul Legii 1/2000. Au mai arătat că intimata Comisia judeţeană a ignorat toate actele normative din care rezultă clar că Legea CASBI se referea doar la administrare şi nu  a schimbat relaţiile de proprietate şi a ignorat interpretarea dată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Cu privire la lipsa actelor, au arătat că s-au prezentat Comisiilor  locale actele de stare civilă în original, dosarul a fost complet şi au apreciat că cererea nu poate fi respinsă pentru acest motiv, intimatele având obligaţia să îi convoace la soluţionarea cererii deoarece au solicitat în mod expres acest lucru.

În dovedirea acţiunii au depus la dosar hotărârile pe care le contestă, copie din Monitorul Oficial nr.  8 din 10 ianuarie 1947 din care a rezultat că pentru judeţul Mureş s-au scos de sub incidenţa CASBI şi proprietăţile F. şi E., adresele  nr. XXXXX din xx.xx.xxxx şi nr. XXXXX din xx.xx.xxxx a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,  au depus  la dosar o expertiză extrajudiciară (fila 344 vol. II) şi au solicitat efectuarea unei expertize topografice judiciare.

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a formulat întâmpinare (fila 50 vol. I) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea ca legale şi temeinice a hotărârilor nr. XXX/XXXX şi XXX/XXXX.

În motivare a arătat că petenţii au depus la comisiile locale de fond funciar a comunei Lunca Bradului şi a comunei Răstoliţa cererile cu nr. XXX/xx.xx.xxxx şi XXX/xx.xx.xxxx prin care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente a suprafeţei de 3.519,364 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei Lunca Bradului şi a suprafeţei de 3.834,93 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei Răstoliţa, cereri care au fost respinse prin hotărârile nr. XX/XXXX şi XXX/XXXX.  A arătat intimata că din actele doveditoare anexate cererilor de reconstituire a rezultat că extrasul CF XXXX Stânceni datează din anul 1916 - moştenire E. I., perioadă care este anterioară celei stabilite de Legea 247/2005,  după autoarea E. K. nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor, terenurile identificate în CF XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX nu se află pe raza comunei Lunca Bradului după reorganizarea administrativ teritorială a acesteia. A arătat că împotriva modului de soluţionare a cererii nr. XXX/xx.xx.xxxx depusă la comisia locală Lunca Bradului, reclamanţii nu au depus contestaţie iar terenurile solicitate au fost confiscate ca şi bunuri inamice fiind preluate în baza Legii 91/1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea 247/2005 (06.03.1945) ca efect al Legilor nr. 498 din 03.07.1942, nr. 43 din 02.09.1944  şi nr. 478 din 06.10.1944, legi anterioare instaurării regimului comunist şi care au fost promulgate de Regele Mihai. A precizat că la nivelul Camerei Deputaţilor s-a aflat pe ordinea de zi din data de 5 aprilie 2006, un Proiect de lege care nu a fost avizat de către Consiliul legislativ şi care forma obiectul reglementării juridice a unor bunuri care au făcut obiectul bunurilor aflate sub regimul CASBI, iar Guvernul României nu a susţinut adoptarea acestei iniţiative legislative considerându-se că bunurile care au făcut obiectul CASBI au fost sub imperiul stării de război şi ulterior încetării acestei stări.

În dovedire s-au depus la dosar hotărârile nr. XX/XXXX şi XXX/XXXX împreună cu documentaţia care a stata la baza emiterii acestor hotărâri şi copie după dezbaterile din Camera Deputaţilor din şedinţa din 5 aprilie 2006.

În cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva – prin Direcţia Silvică Mureş ( fila 380 vol. II), în interesul intimatei Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, cerere prin care solicită respingerea acţiunii petenţilor  ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii 247/2005 deoarece această lege se aplică doar pentru terenurile preluate în mod abuziv în perioada anilor 1945-1990 iar terenurile revendicate au intrat sub incidenţa reglementărilor referitoare la legea C.A.S.B.I. publicată în MO din 10 februarie 1945 care a avut ca principală atribuţie administrarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând persoanelor prevăzute la art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, însă scopul înfiinţării CASBI nu a fost preluarea/exproprierea unor bunuri mobile şi imobile ci administrarea unor bunuri care fuseseră expropriate anterior publicării Legii 91/1945, respectiv anterior anului de referinţă 1945. A arătat că toate bunurile persoanelor cu care România s-a aflat în stare de război, considerate bunuri inamice, inclusiv bunurile revendicate de către reclamanţi, au fost preluate de stat în perioada 1942-1944 iar faptul că Legea 247/2005 nu se aplică în cauză, rezultă şi din iniţiativa legislativă din luna februarie 2006 - după apariţia Legii 247/2005 - prin care s-a propus reglementarea legislativă a bunurile afectate de măsurile CASBI cu motivarea că până în prezent niciun act normativ  nu a reglementat restituirea acestora. A mai arătat că reclamanţii au solicitat atât de la Comisia locală Lunca Bradului cât şi de la Comisia locală Răstoliţa  terenuri din aceleaşi cărţi funciare iar suprafaţa identificată în raportul de expertiză extrajudiciară depus de către petenţi este de 897,76 ha, mult mai mică decât suprafaţa solicitată prin cererile formulate, din declaraţiile petenţilor rezultând că după aceiaşi antecesori s-a reconstituit suprafaţa de aproximativ 75 ha iar din cuprinsul cărţilor funciare XXX Filea şi XXX Filea, rezultă că o parte din terenuri a fost expropriată la reforma agrară din anul 1921.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Reghin s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva.

Prin precizările formulate pentru termenul din xx.xx.xxxx, Comisia judeţeană Mureş (fila 389 vol. II) a arătat că  din situaţia statistică a aplicării legilor de reformă agrară în Transilvania şi Banat, rezultă că s-au făcut exproprieri şi de la familia E. în condiţiile legii reformei agrare din iulie 1921, aceasta fiind despăgubită pentru terenurile expropriate.

În dovedire a depus la dosar situaţia aplicării legilor de reformă agrară în Transilvania şi Banat.

La termenul din xx.xx.xxxx, la solicitarea reclamanţilor instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize topografice (fila 447 vol. II).

Prin încheierea nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. XXXX/1/2013, a fost admisă cererea de strămutare formulată de către Comisia judeţeană Mureş şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Dorohoi, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

Prin încheierea din xx.xx.xxxx, Judecătoria Reghin a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului nr. XXX/ 289/2008 la Judecătoria Dorohoi în vederea continuării judecăţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi cu nr. XXXX/222/2013 din xx.xx.xxxx.

Judecătoria Dorohoi prin sentinţa civilă nr. XXX/xx.xx.xxxx a respins plângerea formulată de petenţii B. M. A., B. G. G. A., D. V., L. I. M., K. J. A. M. B., K. J. şi B. I. G. şi a admis ca întemeiată cererea de  intervenţie formulată de intervenienta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Mureş în interesul Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş.

În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx (fila 62 volumul I),Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, a respins cererea  petenţilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3.519,364 ha teren cu motivarea că din coroborarea actelor depuse de către reclamanţi şi a celor eliberate de către Arhivele Naţionale, a rezultat că terenurile solicitate nu au făcut obiectul Legii 247/2005 deoarece au fost preluate în baza Legii 91 din 09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea 247/2005, respectiv 06.03.1945, ca efect al Legilor 478/1944 şi nr. 405/1945. S-a mai reţinut în motivarea acestei hotărâri că după defuncta E. K. nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor, iar  extrasul CF XXXX Stânceni, care înscrie  suprafeţele care au fost identificate ca vechi amplasament pe teritoriul administrativ al comunei Lunca Bradului, este un înscris care datează din anul 1916, perioadă anterioară,  celei stabilite de Legea 247/2005, iar cu privire la terenurile din CF -urile XXX, XXX, XXX, XXX, XXX şi XXX, s-a arătat că acestea nu se identifică în totalitate pe teritoriul comunei Lunca Bradului după reorganizarea administrativ teritorială a acesteia.

Totodată, s-a mai reţinut că prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx (fila 59 vol. I), Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, a respins cererea  petenţilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3.834,93  ha teren cu motivarea că din coroborarea actelor depuse de către reclamanţi şi a celor eliberate de către Arhivele Naţionale, a rezultat că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii 247/2005 deoarece au fost preluate în baza Legii 91 din 09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea 247/2005, respectiv 06.03.1945, ca efect al legilor 478/1944 şi nr. 405/1945.

Instanţa a mai constatat că prin cererile nr. XXXxx.xx.xxxx completată cu cererea nr. XXX/xx.xx.xxxx şi cererea nr. XXX/xx.xx.xxxx completată la data de xx.xx.xxxx, depuse la Comisiile locale de fond funciar Răstoliţa şi Lunca Bradului, reclamanţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut antecesorilor lor în baza Legii  247/2005, act normativ care a avut caracter de complinire în raport cu legile fondului funciar anterioare, termenul de formulare a cererilor prevăzut de Legea 245/2007 fiind  30 noiembrie 2005, sub sancţiunea decăderii şi că prin urmare, cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx la Comisia locală  Lunca Bradului prin care au solicitat şi reconstituirea suprafeţei de teren din CF XX Lunca Bradului după defuncta E. K. şi cererea formulată la data de xx.xx.xxxx prin care au solicitat şi terenurile din antecesorilor lor din CF XX, XXX, XXX şi XX Filea, sunt tardive.

S-au mai evocat disp. art. 24 alin. 1  din Legea 1/2000, aşa cum a fost modificat prin titlul VI art. I pct. 22 din Legea 247/2005, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate, persoanelor fizice şi juridice sau după caz moştenitorilor acestora, s-a făcut pe vechile amplasamente iar potrivit art. 61 din HG nr. 890/2005, reconstituirea s-a făcut având în vedere structura de proprietate existentă la data deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.

S-a mai arătat că în vederea soluţionării cererilor de reconstituire, atât comisiile de fond funciar cât şi instanţa de judecată, trebuiau să verifice dacă regimul juridic al bunurilor  solicitate a fost sau nu reglementat prin dispoziţiile legilor funciare, care este momentul preluării de către stat a terenurilor, caracterul abuziv al acestei măsuri precum  şi dacă în raport de modalitatea concretă de preluare, terenurile fac parte din categoria celor sunt supuse retrocedării, fiind de asemenea, necesar a se dovedi cu acte de proprietate  întinderea proprietăţii în momentul deposedării şi amplasamentul proprietăţii precum şi calitatea de moştenitor a solicitantului.

Totodată, s-a arătat în considerente că prin expertiza judiciară încuviinţată de către Judecătoria Reghin la data de xx.xx.xxxx (fila 509 Vol. II) s-a stabilit că suprafaţa  de teren cu care autorii petenţilor sunt înscrişi în cărţile funciare este de 472,012 ha, şi că prin precizările formulate  la termenul din xx.xx.xxxx (fila 575 Vol II), în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, petenţii au arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune pentru cota de 1/3 din suprafeţele  indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv 184.370 mp teren fâneaţă, 3.891 mp teren arabil, 46.339.218 mp pădure, 542.027 mp păşune, 48.057 curţi construcţii, 30.425 mp grădină, 27.263 mp Părău şi 29.966 mp din Râul Mureş cu menţiunea că din aceste suprafeţe trebuie să se scadă totalul suprafeţelor care deja s-au reconstituit în baza Legii 18/1991 şi a Legii 1/2000.

S-a evocat în continuare, că prin concluziile scrise depuse pentru termenul din xx.xx.xxxx în dosarul Judecătoriei Reghin, petenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 61.456 mp fâneaţă, 1.297 mp teren arabil, 15.156.406 mp pădure (cu menţiunea că o suprafaţă de 290.000 mp pădure a fost reconstituită prin legile anterioare), 180.675 mp  păşune, 16.019 curţi construcţii, 10.141 mp grădină, 9.087 mp pârâu şi 8.655 mp echivalent pârâu şi că din înscrisurile depuse la dosar de către intervenienta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, a rezultat că terenurile care au rămas  în proprietate  familiei E. ( E. D., E. J. şi E. A.) după reforma agrară din anul 1921 ( suprafaţa de 3.113 ha), au fost în puse sub controlul  Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI) înfiinţată prin Legea  91 din 9 februarie 1945, ca efect al legilor 498/1942 şi 478/1944, anterior instaurării regimului comunist.

În ceea ce priveşte, acest organism, s-a reţinut de către instanţa de fond că a fost înfiinţat ca persoană juridică sub administrarea Ministerului Finanţelor, având ca atribuţie principală  administrarea bunurilor aparţinând persoanelor prevăzute de art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 19 septembrie 1944, prevedere prin care România s-a obligat să conserve bunurile tuturor supuşilor inamici, germani şi unguri, precum şi ale tuturor persoanelor de altă naţionalitate, chiar români, care s-ar găsi pe teritoriile Germaniei, Ungariei sau pe teritoriile ocupate de aceste puteri prin urmare, finalitatea Legii nr. 91/1945, a fost circumscrisă exclusiv obligaţiei de executare a articolului 8 din Convenţia de Armistiţiu.

S-a mai arătat că Legea 826/1946, reglementând situaţia bunurilor aparţinând cetăţenilor români, indiferent de naţionalitate, care la data de 12 septembrie 1944 sau ulterior, în perioada operaţiunilor militare aveau reşedinţa în Germania, Ungaria sau în ţările ocupate de ele a dispus că se exceptează de la dispoziţiile Legii  91/1945, bunurile considerate personale, în această categorie de bunuri incluzându-se şi terenurile susceptibile de a fi impuse la impozitul agricol şi pădurile, aceste bunuri urmând a fi restituite potrivit art. 4, cu excepţia bunurile considerate personale, aparţinând persoanelor care au luat parte în calitate de voluntari în armatele sau organizaţiile paramilitare de orice fel împotriva Naţiunilor Unite sau au avut o atitudine potrivnică intereselor lor.(art. 5 din lege)

S-a evocat faptul că după încetarea stării de război, prin Legea 333/1947, s-au stabilit prevederi ample cu privire la soluţionarea restituirii bunurilor puse sub controlul CASBI, în termen de 45  de zile de la înregistrare şi că prin art. 7 din Decretul 228 din 4 septembrie 1948, s-a dispus ca bunurile aparţinând cetăţenilor maghiari, să fie administrate de către ministerele cărora vor fi predate de către Comisia de Lichidare a CASBI sau se vor da în custodie iar clarificarea situaţiei juridice a acestor bunuri se va face pe temeiul Legii nr. 333/1947.

De asemenea, s-a mai arătat că prin art. 10 decretul a dispus că cei îndreptăţiţi la restituirea bunurilor prevăzute la art. 7, vor depune cereri însoţite de acte justificative ale Comisiei de Lichidare a CASBI iar dacă aceste cereri nu se vor depune în termen de 90 de zile, bunurile vor trece de drept prin efectul legii în proprietatea statului şi că prin urmare Decretul nr. 228/1948 este aşadar actul normativ care a reglementat situaţia juridică a bunurilor conservate şi administrate până la acea dată de C.A.S.B.I. în baza Legii nr. 91/1945, legiferându-se în sensul unei treceri ex lege a dreptului de proprietate în patrimoniul statului.

S-a reţinut că din tabelul depus la dosar de către intervenienta Romsilva (despre pădurile şi bunurile de natură silvică CASBI- ste situate în judeţul Mureş) rezultă că prin ordinul nr. 141402 din 11 octombrie 1948 a Ministerului Silviculturii terenurile  familiei E. au fost preluate în custodie de către Direcţia Silvică Mureş, interpretarea dată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin adresa nr. XXXXX din xx.xx.xxxx şi la care fac trimitere petenţii, neputând fi avută în vedere de către instanţă deoarece această instituţie, vine cu interpretări diferite în ce priveşte Legea CASBI.

În continuare, s-a constatat că din adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx emisă de ANRP (fila 754 vol III) rezultă că în situaţia în care solicitanţii sau antecesorii acestora nu au depus cereri în temeiul art. 10  din Decretul nr. 228/1948 sau au depus astfel de cereri fără a le fi restituite bunurile, acestea intrând în patrimoniul statului român în temeiul acestui decret, şi cererile depuse în temeiul legilor fondului funciar  vor fi respinse, preluările survenite în temeiul acestui act normativ nefiind calificat de legislaţia actuală ca unul abuziv şi mai mult decât atât el a fost elaborat în aplicarea Tratatului de Pace de la Paris de la 10 februarie 1947 dintre Puterile Aliate şi statele Axei, convenţie semnată inclusiv de statul maghiar.

În continuare, s-a concluzionat că petenţii  nu au făcut dovada că antecesorii lor au formulat cereri de restituire a terenurilor în baza Decretului 228/1948, că terenurile respective au fost restituite autorilor lor şi că ulterior au fost preluate  prin măsuri abuzive ale regimului comunist,  şi că prin urmare  aceştia nu sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate în baza Legii 247/2005 deoarece  nu se poate reţine de către instanţă că pentru bunurile care au trecut în  proprietatea statului ca urmare a faptului că nu s-au formulat cereri de restituire sau dacă s-au formulat asemenea cereri au fost respinse, preluarea a fost abuzivă atât timp cât toate preluările proprietăţilor au avut în vedere aspecte decurgând din  starea de război şi de cele ulterioare încetării acestei stări.

Împotriva sentinţei petenţii B. M.-A., B.  G. A.),L. I.-M., K. J. A..-B., K. J., B. l. G, au declarat recurs în termen legal solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentinţei nr. XXX/xx.xx.xxxx, reţinerea cauzei spre soluţionare,in situaţia în care nu va fi primit motivul de la pct. 1 de casare cu trimitere, admiterea plângerilor împotriva Hotărârilor nr. XXX/XXXX şi nr. XXX/XXXX a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, şi în consecinţă:

-Constatarea nulităţii Hotărârii nr. XXX/XXXX a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş,în ce priveşte pe recurenţi, prin care s-a respins contestaţia cu nr XXXX/xx.xx.xxxx împotriva modului e soluţionare a cererii cu nr. XXX/xx.xx.xxxx depusa la Comisia Rastolita, anularea Hotărârii nr. XXX/XXXX prin care s-a respins cererea cu nr. XXX/xx.xx.xxxx depusă la comisia Lunca Bradului,

-Admiterea în totalitate cererile de reconstituirea dreptului de proprietate depuse la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului aşa cum au fost formulate: respectiv, obligarea pârâtei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor Mureş la emiterea titlului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 1574,0 ha teren de diferite categorii de folosinţă:  pădure, păşune, fâneaţă, grădini situate pe raza administrativă a comunelor Răstoliţa şi Lunca Bradului şi care sunt înscrise în CF. nr. –XX Filea CF. nr. XXXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX,-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XX-Răstoliţa, CF. nr. XX -Lunca Bradului, CF. XXXX Stânceni dovedite cu copia fidelă şi extrasul acestor cărţi funciare;

-Obligarea pârâtelor Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, la punerea recurenţilor în posesie asupra suprafeţei de 1574,0 ha de teren situate pe raza administrativă a comunelor Răstoliţa şi Lunca Bradului şi care sunt înscrise în CF. nr. XXX-FiIea CF. nr. XXX-Filea, C.F. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, F. nr. XX-Răstoliţa, CF. XX-Lunca Bradului, CF. nr.XXXX-Stânceni,

-Respingerea excepţiei tardivităţii precizării plângerii invocate de către pârâta, ca neîntemeiată şi nelegală,

-respingerea cererii de intervenţie accesorie a RNP,

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a evocat faptul că Hotărârea 845/2005 dată de Comisia Judeţeană în soluţionarea contestaţiei este nulă, deoarece comisia Comunală Răstoliţa nu avea competenţa soluţionării pe fond a cererii şi nu putea pronunţa o hotărâre, astfel că nici Comisia Judeţeană nu putea să funcţioneze ca organ administrativ – jurisdicţional, ci ar fi trebuit să analize contestaţia, să constate necompetenţa materială a Comisiei Locale, de analizare şi soluţionare a cererii şi să pronunţe ca organ administrativ şi nu ca organ administrativ – jurisdicţional.

De asemenea, a criticat reţinerea tardivităţii completării cererilor de reconstituire efectuate la data de xx.xx.xxxx şi xx.xx.xxxx depuse la Comisiile Locale de aplicare a Legii nr.18/1991 Lunca Bradului şi Răstoliţa întrucât fiind considerate completări şi nu cereri de sine stătătoare puteau fi formulate potrivit prev. art. 11 din H.G nr. 890/2005 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererilor iniţiale.

S-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi din punctul de vedere al aplicării Decretului nr. 228/1948 raportat la dispoziţiile Legii CASBI şi a Constituţiei din 1948, motivându-se că Decretul nr. 228/1948 fiind ulterior anului 1945 care a fost data de referinţă a legilor fondului funciar, nu ar fi trebuit analizat natura preluării imobilelor pe temeiul acestei legi, întrucât o astfel de preluare nu putea fi decât abuzivă.

În susţinerea acestei poziţii s-au invocat prevederile Deciziei civile nr. XXXX A din xx.xx.xxxx pronunţată de Curtea de Apel Cluj Napoca unde instanţa a arătat că „este fără relevanţă că proprietarul imobilului nu a formulat în condiţiile art. 10 din Decretul nr. 228/1948 cereri de restituire, însoţite de acte justificative la Comisia de Lichidare CASBI, căci Legea nr. 10/2001 nu condiţionează acordarea măsurilor reparatorii de formularea unei asemenea cereri., esenţială fiind în timpul regimului comunist existenţa unei preluări abuzive.”

S-a mai arătat că în accepţiunea Decretului nr. 228/04.09.1948, sfera „bunurilor inamice” cuprindea acele „bunuri germane” ori bunuri aparţinând cetăţenilor austrieci sau de altă cetăţenie decât cea română, însemnând că imobilul în litigiu aparţinând unor cetăţeni români, chiar de naţionalitate maghiară, nu putea fi inclus în sfera bunurilor inamice, dispoziţiile art. 10 din Decretul nr. 228/1948 de care se prevalează instanţa nefiind incidente în cauză, deoarece se referă la bunurile aparţinând persoanelor de altă cetăţenie decât cea română, germană, austriacă sau maghiară, ceea ce aici nu este cazul în speţă.

S-au mai arătat că în conformitate cu Legea nr. 826/19.10.1946, modificată prin Legea nr. 998/30.11.1946, dispoziţiile Legii nr. 91/10.02.1945 pentru înfiinţarea CASBI nu se aplică bunurilor cetăţeni români, indiferent de naţionalitate, urmând a fi scoase de sub controlul statului şi restituite proprietarilor, în temeiul actelor doveditoare a faptelor deposedării.

Cu privire la Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, s-a arătat că această instituţie a fost înfiinţată prin art. 1 din Legea nr. 91/1945 şi că potrivit art. 2 din această lege are următoarele atribuţii:

a)administrează bunurile mobile şi imobile, aparţinând persoanelor prev. de art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 12.09.1944 şi anume: „Statele german şi ungar, persoanele fizice şi juridice de naţionalitate germană şi ungară, ori persoanele  cu reşedinţa sau sediul în teritoriul Germaniei şi Ungariei ori în teritoriile ocupate de acestea.”

b)supraveghează şi controlează administrarea întreprinderilor comerciale sau industriale, al căror capital aparţine într-o proporţie de cel puţin 20% persoanelor arătate la punctul a);

c)supraveghează şi controlează numind în acest scop un administrator şi întreprinderile comerciale care u funcţionat sub controlul financiar netăgăduit al persoanelor prevăzute la punctul a).

De aceea apreciază recurenţii că la înfiinţarea CASBI s-a avut în vedere un singur drept de administrare exercitat în numele şi pe seama adevăraţilor proprietari, posesia exercitată de CASBI având unicul scop al conservării bunurilor, în vederea limitării efectelor negative de ordin patrimonial pe care războiul le-a avut asupra civililor, unicul interes protejat fiind cel al proprietarilor de etnie germană şi maghiară, legea nr. 91/1945 neaducând atingere dreptului de proprietate

S-a arătat că prin adresa nr. XXXX /DFF/xx.xx.xxxx ANRP a vorbit despre bunurilor aparţinând persoanelor de cetăţenie maghiară, însă în speţă nu poate fi vorba despre recurenţi sau antecesorii lor, pentru că ei au trăit şi au decedat în România, nepărăsind niciodată ţara, astfel încât să fie considerat inamici, fapt care rezultă fără dubii din actele de stare civilă.

Pe de altă arte, s-a arătat că dreptul recurenţilor nu a luat naştere în temeiul actelor normative menţionate de lege sau declarate ca fiind nule prin Legea nr. 260/1945, ci au dobândit proprietăţile prin moşteniri până în anul 1938, şi că întrucât antecesorii recurenţilor aveau cetăţenie română, nu trebuiau să facă cereri conform art. 10 din Decretul nr. 228/1948, ANRP făcând referire la bunurile aparţinând persoanelor de cetăţenie maghiară.

S-a apreciat că nu se poate pune în discuţie calitatea recurenţilor de persoane îndreptăţite câtă vreme anterior au primit după aceeaşi autori suprafeţele permise de legile respective, ştiut fiindcă prin Legea nr. 247/2005 s-a acordat diferenţa până la suprafaţa totală avută în proprietate.

S-a arătat că potrivit Procesului – verbal nr. XXX/xx.xx.xxxx, Oficiul Judeţean Mureş CASBI a predat în custodia familiei E., averea acestei familii, fiind evidenţiate următoarele terenuri: Răstoliţa – 800 iug, Filea: 5568 iug şi 1085 st în c.f. XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX, XXX; Lunca Bradului: 31 iug şi 704 st în c.f. XX, Stînceni : 326 iug în c.f. XXX; Topliţa: 200 iug în c.f. XXXX, XXXX, XXXX, XXXX, în total fiind: 6925 iug şi 1085 st, adică 3985,7281 ha.

S- a arătat  că potrivit „Tabelului despre pădurile şi bunurile de natură silvică CASBI situate în judeţul Mureş, care conform Ordinului nr. 141402 din 11 Octombrie 1948 a Ministerului Silviculturii au fost preluate în custodie de către Direcţiunea Silvică Mureş” (anexa), familia E. avea următoarele suprafeţe pe comunele Răstoliţa, Filea şi Stînceni şi Topliţa: Filea : 464,71 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii); Răstoliţa : 169,40 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii); Filea: 4368,83 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii) şi 3143,96 ha (suprafaţă înscrisă în tabelul CASBI); Stînceni : 173 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii); Topliţa : 241,03 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii), deci în total 5416,97 ha (suprafaţă înscrisă în fişele statistice ale Ministerului Silviculturii) şi 3143,96 ha (suprafaţă înscrisă în tabelul CASBI).

Şi că după procesele – verbale de predare – primire a suprafeţelor de pădure de la CASBI la D.S. J Mureş (cele care au stat la baza întocmirii tabelului menţionat mai sus, anexele), suprafaţa familiei E. este de 5.416,97 ha după fişele statistice ale Ministerului Silviculturii şi de 3.143,96 ha după tabelul CASBI .

Se mai arată că în Procesele – verbale de predare – primire a suprafeţelor de pădure în custodia Direcţiei Judeţene Silvice Mureş, urmare a actelor de naţionalizare , terenurile familiei E. nu au administrator de control CASBI, fapt logic determinat de scoatere de sub supraveghere şi de preluare a averii de către familie, în cazul familiei E. nepunându-se problema CASBI.

S-a arătat că în continuare, faptul că în mod eronat Comisia Judeţeană a respins contestaţia şi cererea de reconstituire pe considerentul că bunurile ar fi fost luate în custodie anterior perioadei de referinţă de 1945 – 22.12.1986, în baza Legii nr. 91/1945 când de fapt, s-a dovedit dreptul de proprietate al autorilor recurenţilor cu copiile cărţilor funciare  filele ale CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Fílea, CF. nr. XXX-Filea, Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XXX-Filea, CF. nr. XX-Răstoliţa, CF. nr. XX-Lunca, C.F. nr. XXXX-Stânceni.

Cu privire la exproprierea în baza reformei agrare din 1921 s-a evocat faptul că aceasta este o teză falsă, întrucât ca urmare Legii reformei agrare, din 30.07.1921 indisponibilizarea în vederea unei potenţiale treceri în patrimoniul statului a afectat toate proprietăţile expropriabile, procedura fiind notată în cărţile funciare corespunzătoare şi că potrivit Codului Civil austriac aplicabil Cărţilor funciare aplicabil la acea vreme în Transilvania, simpla notare a unei proceduri de expropriere, produce doar efectul informării cu privire la eventualitatea ca imobilul în cauză să fie supus unui transfer de proprietate, ca urmare a finalizării exproprierii.

De altfel, în ceea ce priveşte cărţile funciare,. s-a arătat că se observă faptul că lipsesc notări cu privire la două elemente esenţiale pentru însăşi existenţa actului de preluare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate al statului ca punct final al proceduri de expropriere, şi înscrierea dreptului de proprietate al persoanei împroprietărite ca element esenţial al reformei agrare.

În plus, nu există nici un fel de indicii cu privire la faptul că suprafeţele în cauză ar fi fost măcar vizate de procedurile concrete de expropriere cum ar fi: Hotărârea Comisiilor de Ocol prin care să se realizeze efectiv exproprierea, inventare ale bunurilor publice din cuprinsul cărora să reiasă evidenţierea suprafeţelor în patrimoniul statului şi nu în cel al recurenţilor, situaţii centralizate din care să reiasă care este suprafaţa efectiv expropriată şi care este cea rămasă proprietarilor.

În continuare, s-a anexat arborele genealogic al familiei care identifică autorii recurenţilor, descendenţii, gradele de rudenie, suprafeţele revendicate.

Prin întâmpinare intimata Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mureş a arătat că referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurenţi „Hotărârea este nelegală art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă , raportat la competenţa materială/ atribuţiile comisiilor locale şi a comisiei judeţene ca organ administrativ  jurisdicţional sau doar administrativ în cazuri speciale prev. de art. 6 lit. I din Regulament 2005” că nicăieri pe parcursul judecării cauzei în fond reclamanţii – recurenţi nu au ridicat vreo excepţie de nulitate în ceea ce priveşte H.C.J nr. XXX/XXXX, încât instanţa de recurs nu poate acorda mai mult decât s-a solicitat în primă instanţă.

Mai mult. s-a arătat că la termenul din data de xx.xx.xxxx prima instanţă a întrebat părţile prezente (reprezentantul reclamanţilor şi pe reprezentanta Comisiei Judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Mureş) dacă au fost excepţii de invocat, ambele părţi arătând că nu s-au ridicat în cauză excepţii.

Reclamanţii nu au formulat nicio apărare pe fondul cauzei, în primă instanţă referitor la excepţia de nulitate invocată în recurs, prin cererea de recurs recurenţii încercând formularea de noi pretenţii.

S-a mai arătat că la soluţionarea celor două cereri atât comisia locală cât şi cea judeţeană au avut în vedere respectarea prevederilor art. 5 şi art. 6 din H.G. nr. 890/2005, conform cărora:

a)- preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu excepţia celor formulate de comune, oraşe sau municipii;

b)verifică în mod riguros îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relaţiile şi datele necesare;

c)stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d)completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

e)primesc şi transmit comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate;

f)întocmesc situaţii definitive, potrivit competenţelor ce le revin, privind persoanele fizice şi juridice îndreptăţite să li se atribuie teren, cu suprafaţa şt amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare şi parcelare întocmit;

g)întocmesc situaţii cu titlurile de proprietate eliberate în condiţiile art. 27 alin (2A2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cazurile în care proprietarii renunţă la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate şi înaintează comisiei judeţene propuneri de revocare a acestor titluri;

h)înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare comisiei judeţene situaţiile

definitive, împreună cu documentaţia necesară, precum şi divergenţele produse şi

consemnate la nivelul acestor comisii", prevederi legale din care rezultă obligaţia Comisiilor locale de a analiza şi de a înainta Comisiilor judeţene documentaţiile aferente cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.

S-a evocat şi faptul că potrivit art. 6 din acelaşi Regulament „Comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

a)organizează instruirea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale şi asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărţilor şi planurilor la zi, precum şi a altor materiale necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora;

b)asigură îndrumarea şi controlul comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană;

c)verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestora;

d)soluţionează contestaţiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;

e)validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale,împreună cu proiectele de delimitare şi parcelare;

f)emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;

g)soluţionează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor,

oraşelor şi municipiilor pentru terenurile forestiere;

h)analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate

eliberate în condiţiile art. 27 alin. (2A2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri şi hotărăsc în consecinţă;

i) identifică terenurile atribuite ilegal şi sesizează prefectul, care va promova acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare;

j) analizează lunar evoluţia cauzelor în justiţie în care comisia judeţeană respectiv comisia Municipiului Bucureşti este parte şi decide asupra măsurilor ce trebuie luate;

k) atribuie şi dispun delimitarea în teren, completarea proceselor-verbale de punere în posesie a comunelor, oraşelor şi municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce le revin;

I) preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localităţi din judeţ; în aceste cazuri comisia judeţeană va îndeplini, în mod corespunzător, şi atribuţiile prevăzute la literele b), c), d) şi h) de mai sus;

m) exercită orice alte atribuţii ce le revin potrivit prevederilor legale şi prezentului regulament."

2.În ceea ce priveşte motivul prin care s-a criticat aplicarea greşită a art. 11 din H.G nr. 890/2005 s-a arătat că este corectă reţinerea de instanţa de judecată cu privire la tardivitatea cererilor petenţilor de reconstituire a dreptului de proprietate depuse în anul 2006.

3.Referitor la motivul prin care s-a criticat nelegalitatea aplicării Decretului nr. 228/1948 raportat la dispoziţiile legii CASBI şi a Constituţiei din anul 1948 s-a arătat că reclamanţii nici în prezent nu au cunoştinţă de suprafeţele deţinute de antecesorii acestora după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel,  din expertiza extrajudiciară rezultă că suprafaţa de teren la care ar fi îndreptăţiţi aceştia conform evidenţelor de carte funciară ar fi de 897,09 ha, din expertiza judiciară încuviinţată de Judecătoria Reghin la data de xx.xx.xxxx rezultă că suprafaţa de teren cu care autorii petenţilor sunt înscrişi în cărţile funciare este de 472,012 ha, iar prin precizările formulate la termenul din xx.xx.xxxx, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, petenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune pentru cota de 1/3 din suprafeţele indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv 184.370 m.p. teren fâneaţă, 3.891 m.p. teren arabil, 46.339.218 m.p. pădure, 542.027 m.p. păşune, 48.057 curţi construcţii, 30.425 m.p. grădină,, 27.263 m.p. Pârău şi 29.966 m.p. din Râul Mureş, cu menţiunea că, din aceste suprafeţe trebuie să se scadă totalul suprafeţelor care deja s-au reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.

În concluziile scrise depuse la pentru termenul din xx.xx.xxxx în dosarul Judecătoriei Reghin, petenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 61.456 m.p. fâneaţă, 1.297 m.p. teren arabil, 15.156.406 m.p. pădure (cu menţiunea că, o suprafaţă de 290.000 m.p. pădure a fost reconstituită prin legile anterioare), 180.675 m.p. păşune, 16.019 curţi construcţii, 10.141 m.p. grădină, 9.087 m.p. pârâu şi 8.655 m.p. echivalent pârâu.

S-a concluzionat că inconsecvenţa şi nesiguranţa petenţilor continuă şi în cererea de recurs, în care aceştia au precizat că, solicită punerea în posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1574,0 ha pe raza celor două localităţi Lunca Bradului şi Răstoliţa.

S-a evocat faptul că în ordine cronologică actele normative importante care au determinat modificarea structurii proprietăţii forestiere au fost :

a)Prima lege de reformă agrară, emisă în Principatele Române în anul 1864, etapă cu care a început să apară mica proprietate funciară prin exproprierea marilor moşii şi împroprietărirea ţăranilor, lege care a exceptat pădurile de la expropriere.

b)Legea de secularizare a averilor mănăstireşti, emisă în anul 1864 (un act legislativ foarte important în evoluţia proprietăţii forestiere). Practic, acest moment a însemnat constituirea pădurilor proprietate de stat în cele două Principate (de la cea. 60.000 ha s-a ajuns la cea. 1.200.000 ha) şi care a constituit şi începutul organizării administraţiei silvice de stat.

c)Legile de reformă agrară (1917-1921) impuse de condiţiile social-istorice apărute în timpul şi după primul război mondial.

În Ardeal, divizarea proprietăţii funciare s-a înfăptuit după 1918 prin adoptarea unei legi de reformă agrară, similară celei din Regat, Legea pentru Reformă agrară în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş (30.07.1921), legile de reformă din acea perioadă, caracteristica comună a legilor de reformă agrară din toate provinciile româneşti a fost exproprierea integrală a cetăţenilor străini si a absenteiştilor.

d) Legea 187/23.03.1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, aplicată după cel de-al doilea război mondial, pe fondul condiţiilor social-istorice nou create. Această lege a exceptat pădurile de la expropriere (art.23 - „regimul pădurilor şi viilor va face obiectul unei legi speciale).

Alte acte normative, determinate de sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi condiţiilor de armistiţiu, prin care importante proprietăţi, inclusiv funciare, au fost confiscate de la anumite persoane ce se încadrau în prevederile acestora. Cazurile au fost pe tot cuprinsul României, dar au fost mai frecvente în Ardeal, determinate de situaţia istorică, proprietăţile confiscate constituind baza plăţii datoriilor de război.

f) Constituţia votată la 13.04.1948, care a prevăzut la art.6 naţionalizarea unor

bunuri de interes naţional, printre care şi pădurile, pentru păduri nefiind emis nici un document în acest sens.

Prin efectul acestei prevederi constituţionale s-a emis Legea 119/11.06.1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, iar după această dată au trecut în proprietatea statului şi pădurile aflate în proprietatea societăţilor comerciale pe acţiuni care aveau a obiect de activitate exploatarea şi procesarea lemnului (unele din acestea fiind proprietare de păduri), intrând în proprietatea statului şi pădurile aparţinând băncilor şi altor instituţii de drept privat care s-au naţionalizat.

După această perioadă a anului 1948 instituţiile de administrare a pădurilor suferă modificări organizatorice : se desfiinţează Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS), iar pădurile de sub autoritatea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor trec în administrarea Ministerului Silviculturii, nou înfiinţat.

g) Decretul 83/02,03.1949 prin care s-a făcut trecerea efectivă a pădurilor din

proprietatea persoanelor fizice în proprietatea publică a statului şi prin care s-a lichidat „moşierimea” adică s-au confiscat proprietăţile funciare şi clădirile rămase după aplicare Legii nr. 187/1945.

Faţă de schimbarea naturii proprietăţii funciare după 1945 s-a arătat că se impune a distinge două etape :

-trecerea proprietăţilor funciare în proprietatea statului, condiţionată de legile din timpul celui de-al doilea război mondial si a celor de armistiţiu;

-trecerea proprietăţilor funciare în proprietatea statului, prin aplicarea Decretului nr.83/1949. ca un act abuziv al statului comunist.

Documentele din arhive dovedesc cu claritate că înainte de 02.03.1949 (data emiterii Decretului nr. 83/1949) confiscarea sau exproprierea terenurilor forestiere a fost determinată de alte cauze, total diferite de un abuz săvârşit de statul comunist (legi de armistiţiu, taxe succesorale neachitate, datorii la bugetul statului, vacanţe succesorale).

Ca urmare a actului de la 23 August 1944, bunurile reprezentând proprietatea cetăţenilor maghiari şi germani din Transilvania au fost sechestrate şi puse sub supravegherea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.) bazele juridice ale acestui proces dezvoltându-se în timp, fiind constituite din mai multe elemente: pct.8 al Convenţiei de armistiţiu a României - 12.09.1944, Legea 478/1944, Legea 644/1945 şi Legea 91/1945. în fapt, prin această ultimă lege precizându-se competenţele C.A.S.B.I.

S-a arătat că în aceste acte normative s-au clarificat categoriile de cetăţeni şi instituţii ale căror bunuri urmau să fi sechestrate, măsurile urmând a fi aplicate cetăţenilor maghiari, germani, italieni, români care intrau sub incidenţa acestor acte normative. C.A.S.B.I. având ca atribuţii preluarea şi gestionarea bunurilor aparţinând persoanelor fizice şi juridice indicate în aceste acte normative.

S-a evocat faptul că pe parcursul funcţionării acestei instituţii au fost adoptate mai multe măsuri prin care au fost exceptaţi de aplicarea reglementărilor CSABI mai mulţi cetăţeni, ca urmare a solicitărilor depuse şi a analizei documentelor respective, exceptări publicate în Monitorul Oficial.

Referitor la preluarea terenurilor aparţinând persoanelor care intrau sub incidenţa CASBI Legea 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, prevede la pct.3, lit. a - d categoriile de cetăţeni a căror proprietăţi au trecut asupra Statului:

a)aparţinând cetăţenilor persoane fizice sau juridice care au colaborat cu

Germania hitleristă;

b)aparţinând criminalilor de război;

c)aparţinând celor care s-au refugiat în străinătate după 23 August 1944;

d)aparţinând absenteiştilor, terenurile arabile făcând obiectul reformei agrare fiind împărţite ţăranilor, iar pădurile rămânând în administrarea instituţiilor statului.

În ceea ce priveşte pădurile din judeţul Mureş s-a arătat că acestea au trecut efectiv din administrarea CASBI în administrarea Direcţiei Silvice Mureş , ca urmare a dispoziţiilor din Ordinele Ministerului Silviculturii 1402/01.10.1948 şi 14529/22.10.1948, predarea făcându-se prin procese-verbale întocmite între şeful ocolului silvic din zonă şi administratorul C.A.S.B.I., suprafeţele din procesele-verbale sunt orientative, fiind preluate din fişe statistice şi nu după înscrisuri din cărţile funciare sau după acte de proprietate. Acesta este şi motivul pentru care apar în unele cazuri diferenţe semnificative între suprafeţele înscrise în aceste procese verbale şi cele rezultate din documentele de proprietate.

Conform acestor procese verbale precum şi înscrisurilor din alte documente, din cei 11 proprietari supuşi analizei se regăsesc sub incidenţa C.A.S.B.I. următorii: Fraţii E.; Familia F.; S.C. Domeniul Silvic B. SA; Societatea Anonimă pentru Industrie Forestieră.

Pe fondul cauzei s-a evocat faptul că în mod legal prin Hotărârea nr. XXX/XXXX a fost respinsă cererea nr. XXX/XXXX a petenţilor-reclamanţi, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate privată, pe vechiul amplasament a terenurilor cu vegetaţie forestieră şi a construcţiilor şi amenajamentelor silvice situate în arealul suprafeţei de 3519,364 ha, de pe raza comunei Lunca Bradului, întrucât din actele doveditoare care au fost anexate cererii a rezultat că extrasul C.F. nr.XXXX Stînceni, datează din anul 1916 - moştenitoare E. J., perioadă anterioară celei stabilite de Legea nr.247/2005, iar după def. E. K. nu se face dovada calităţii de moştenitori, astfel, cum reiese din foaia de avere a CF nr.XX Lunca Bradului.

Totodată, s - a evocat faptul că reclamanţii nu au depus contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii nr.XXX/xx.xx.xxxx la Comisia locală de fond funciar Lunca Bradului, dar mai mult, aceste bunuri au fost confiscate ca şi bunuri inamice fiind preluate în baza Legii nr.91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţa din Legea nr.247/2005 (06.03.1945) ca efect al Legilor nr.498/03.07.1942, 443/02.09.1944 şi nr. 478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de Regele Mihai, prin urmare, astfel că, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.247/2005.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. XXX/XXXX Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, a respins contestaţia depusă de către petenţii-reclamanţi, la Comisia locală de fond funciar Răstoliţa înregistrată sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, împotriva modului de soluţionare a cererii nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a terenurilor în suprafaţă totală de 3834,93 ha cu vegetaţie forestieră, situate pe raza comunei Răstoliţa, întrucât din analiza actelor anexate rezultă că bunurile solicitate conform extraselor CF nr.XX Răstoliţa, nr.XXX Răstoliţa, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX/XI/IV Filea, au fost confiscate ca şi bunuri inamice fiind preluate în baza Legii nr.91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea nr.247/2005(06.03.1945) ca efect al Legilor nr.498/03.07.1942, nr.XXX/02.09.1944 şi nr.478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de Regele Mihai, prin urmare, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.247/2007.

S-a arătat că potrivit art. 19 din Legea nr. 260/1945 privitoare la legislaţia aplicabilă în Transilvania de Nord,precum şi la drepturile dobândite în acest teritoriu, în timpul ocupaţiunii ungare, „sunt şi rămân valabile actele juridice declarate nule de art. 2 al ordonanţei nr. 1440 din 1941 M.E.; de art. 2 al ordonanţei nr. 1630/1941 M.E.;de art. 22 al ordonanţei 5.200 din 1943 M.E., precum şi de orice alte ordonanţe maghiare discriminatorii, transmisiunile de drepturi efectuate în virtutea ordonanţelor nr. 1440 din 1941 ordonanţei nr. 1630/1941 al ordonanţei 5.200 din 1943 fiind nule de drept.

Prin urmare, conform textului de lege citat, orice drept de proprietate născut în favoarea statului maghiar pe baza unor acte normative discriminatorii a devenit nul şi, în consecinţă şi drepturile dobândite ulterior de către persoane fizice sau juridice prin tranzacţii de orice fel încheiate cu statul maghiar este nul.

Prin urmare, dacă dreptul de proprietate al solicitantului a luat naştere în temeiul actelor normative menţionate de textul de lege citat sau al altor acte declarate nule de dispoziţiile Legii nr. 260/1945, şi nu pe una dintre căile prevăzute de dreptul civil, orice înscriere în cartea funciară şi orice act translativ de proprietate astfel întocmit este lovit de nulitate absolută, neputând constitui un document doveditor al dreptului de proprietate, în condiţiile legilor fondului funciar.

În ceea ce priveşte modalitatea în care imobilul a trecut în proprietatea statului român potrivit Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţii terenurilor care au fost expropriate în temeiul Legii nr. 187/1945 precum şi orice alte terenuri care au intrat în proprietatea statului român anterior anului 1945 indiferent în ce mod, nu fac obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar.

S-a mai arătat că trebuie avute în vedere, aspectele confirmate de ANRP, că Decretul nr. 228/1948 nu intră în categoria actelor abuzive, ca moment de referinţă prevăzut de legile reparatorii, întrucât acesta a fost dat în aplicarea Convenţiei de la Paris semnat de Statul ungar alături de România, şi de toate statele semnatare ale acestei convenţii. Drept urmare, regimul bunurilor cerute la reconstituire de intimatele din acest dosar a fost stabilit anterior momentului de referinţă 6 martie 1945, şi nu face parte din categoria bunurilor la care se referă actele normative din acest moment.

Nicăieri la dosarul de fond nu regăseşte vreo dovadă asupra faptului că, bunurile respective au fost scoase de sub incidenţa CASBI, respectiv că a depus cerere de restituire la Casa sau Ministerul de Finanţe, că s-ar fi emis vreo Decizie a Ministerului de Finanţe sau de publicare în Monitorul Oficial al României în care să fie înscrisă o astfel de decizie de restituire a bunurilor potrivit cerinţelor Decretului nr. 228/1948.

S-a arătat că din setul de acte primit de la R.N.P. - Direcţia Silvică Mureş prin adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, documente care se referă la proprietăţile deţinute în judeţul Mureş de către familia E., depuse în dosar la Judecătoria Dorohoi, rezultă fără echivoc, că, la nivelul anului 1949 toate proprietăţile familiei E., inclusiv cele forestiere au trecut la stat prin expropriere, în condiţiile Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, art. 3 lit. b-d, ale căror dispoziţii au prevăzut a fi expropriate:

b) Pământurile şi alte proprietăţi ale criminalilor de război şi ale celor vinovaţi de dezastrul ţării;

c)Pământurile celor care s-au refugiat în ţările cu care România este în stare de război ori s-au refugiat în străinătate după data de 23 August 1944;

d)Terenurile şi toate bunurile agricole ale absenteiştilor.

Intimata R.N.P a depus la dosar întâmpinare (file 68 – 86 şi 87-105) solicitând instanţei să dispună : Respingerea recursului ca neîntemeiat iar pe cale de consecinţa:

- menţinerea în tot ca legală şi temeinică Sentinţa civilă nr.XXX/xx.xx.xxxx ca fiind dată cu respectarea legii;

-respingerea plângerile reclamanţilor - recurenţi împotriva Hotărârilor nr.XXX/XXXX şi nr.XXX/XXXX ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, şi în consecinţă:

-constatarea legalităţii şi temeiniciei Hotărârii nr.XXX/XXXX a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, în ce-i priveşte pe recurenţi, prin care s-a respins contestaţia acestora cu nr.XXXX/xx.xx.xxxx împotriva modului de soluţionare a cererii cu nr.XXX/xx.xx.xxxx depusă la Comisia Rastoliţa, şi menţinerea totodată ca legală şi întemeiată şi a Hotărârii nr.XXX/XXXX prin care s-a respins cererea acestora cu nr.XXX/xx.xx.xxxx depusă la Comisia Lunca Bradului;

- respingerea în totalitate a cererile reclamanţilor recurenţi de reconstituire a dreptului de proprietate depuse la Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului aşa cum au fost formulate: respectiv, pentru obligarea pârâtei Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor Mureş la emiterea titlului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 1574,0 ha teren de diferite categorii de folosinţă: pădure, păşune, fâneaţă, grădini situate pe raza administrativă a comunelor Răstoliţa şi Lunca Bradului şi care sunt înscrise în CF nr.XXX-Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -FiIea, CF nr. XXX -FiIea, CF nr. XXX -Răstoliţa, CF nr. XXX -Lunca Bradului, CF nr. XXX -Stfinceni, dovedite cu copia fidelă şi extrasul acestor cărţi funciare;

-respingerea petitului privind obligarea pârâtelor Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Răstoliţa, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş la punerea în posesie a recurenţilor reclamanţi asupra suprafeţei de 1574,0 ha de teren situate pe raza administrativă a comunelor Răstoliţa şi Lunca Bradului şi care sunt înscrise în CF nr. XXX -Filea CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Filea, CF nr. XXX -Răstoliţa, CF nr. XXX -Lunca Bradului, CF nr. XXX -Stanceni;

-menţinerea excepţiei tardivităţii precizării plângerii invocate de către pârâţi, ca fiind întemeiată şi legală;

-admiterea cererii de intervenţie accesorie in sprijinul Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietatea privată asupra terenurilor Mureş;

-respingerea petitului privind obligarea noastră la plata de cheltuieli de judecată.

S-a evocat în continuare,  considerentele instanţei de fond, arătându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică întrucât în cauză petenţii nu au făcut dovada că antecesorii lor au formulat cereri de restituire a terenului în baza Decretului nr. 228/1948, că terenurile respective au fost restituite autorilor lor şi că ulterior au fost preluate prin măsuri abuzive ale regimului comunist, prin urmare aceştia nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate în baza Legii nr. 247/2005, neputându-se reţine de către instanţă că pentru bunurile care au trecut în proprietatea statului ca urmare a faptului că nu s-au formulat cereri de restituire sau dacă s-au formulat asemenea cereri au fost respinse, preluarea fiind abuzivă atâta timp cât toate preluările proprietăţilor nu au avut în vedere aspecte decurgând din starea de război şi cele ulterioare încetării acestei stări.

În ceea ce priveşte critica vizând faptul că Hotărârea nr. XXX/XXXX a Comisiei Judeţene Mureş prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva modului de soluţionare a cererii înregistrate sub nr. XXX/xx.xx.xxxxla Comisia Locală Răstoliţa este nulă întrucât Comisia Locală a comunei Răstoliţa nu avea competenţă în soluţionarea cererii pe fond şi nu putea aduce o Hotărâre astfel că şi Comisia Judeţeană nu putea să funcţioneze ca organ administrativ -jurisdicţional ci urma să analizeze, să admită contestaţia si să constate necompetenţa materială a comisiei locale de analizarea şi soluţionare a cererii si să se pronunţe ca organ administrativ şi nu administrativ – jurisdicţional, este neîntemeiată întrucât o astfel de excepţie nu a fost ridicată pe parcursul judecăţii cauzei astfel încât nici instanţa de fond nu putea să se pronunţe asupra unor chestiuni care nu s-au cerut, în recurs încercându-se formularea de noi pretenţii.

În plus, s-a arătat că la soluţionarea celor două cereri, atât comisia locală cât şi cea judeţeană au avut în vedere respectarea prevederilor art.5, lit.a) - h) din H.G. nr.890/2005 relativ la competenta si atribuţiile comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, prevederi care obligă comisiile locale să analizeze şi să înainteze Comisiilor judeţene documentaţiile aferente cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, aceste comisii putând să facă propuneri de soluţionare şi să-şi spună părerea asupra modului de soluţionare a cererilor de reconstituire.

În ceea ce priveşte tardivitatea completărilor cererilor de reconstituire efectuate la data de xx.xx.xxxx  şi xx.xx.xxxx, consideră incidente disp. art. 11 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005 care stabilesc că în cerere se vor menţiona următoarele date si elemente: numele si prenumele solicitantului si ale părinţilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafaţa de teren la care se socoteşte îndreptăţit, precum si orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii, această reglementare trebuind corelată cu dispoziţiile din Legea nr. 247/2005 şi Regulament referitoare la termenul de depunere al cererilor, 31.11.2005, termen de decădere.

Cu privire la al treilea motiv de recurs vizând greşita aplicare a Decretului nr. 228/1948 raportat la dispoziţiile legii CASBI şi Constituţiei din 1948 s-a arătat că este neîntemeiată susţinerea că în accepţiunea Decretului nr. 228/04.09.1948 sfera bunurilor inamice era circumscrisă disp. art. 5 – 8 ca fiind acele "bunuri germane" ori bunuri aparţinând cetăţenilor austrieci sau de altă cetăţenie decât cea română, ceea ce înseamnă că imobilele din litigiu aparţinând unor cetăţeni români, chiar de naţionalitate maghiară, la data intrării în vigoare decretului, nu puteau fi incluse în sfera "bunurilor inamice".

Astfel, se arată că deşi recurenţii invocă că disp. art. 10 din Decretul nr. 228/1948 de care se prevalează instanţa de fond în sensul nu ar fi incidente în speţă, deoarece se referă la posibilitatea restituirii bunurilor inamice prevăzute la art.7 si 8 din acelaşi act normativ, adică la bunurile aparţinând persoanelor de altă cetăţenie decât cea română, germană, austriacă sau maghiară, ceea ce nu este cazul în speţă, raportat la cetăţenia română a antecesorilor lor la data trecerii imobilului în proprietatea Statului Român, arătând apoi ca, chiar dacă art.11 din acelaşi Decret, statuează asupra bunurilor aparţinând cetăţenilor români, absenteişti în sensul Legilor nr.826/1946 şi nr.998/1946, precizând că acestea se lichidează în primul rând prin restituire către proprietari şi doar în subsidiar prin trecerea în patrimoniul Statului Român, sau, ori prin vânzare, apare cu evidenţă faptul că imobilul în litigiu trecând în proprietatea Statului Român, fără absolut niciun fel de despăgubire pe seama proprietarilor, caracterul abuziv al preluării nu comportă niciun fel de discuţie, încadrându-se în dispoziţiile Legii nr.247/2005.

S-a evocat faptul că este eronată această concluzie a recurenţilor că imobilul nu a putut trece în proprietatea statului decât ulterior anului 1945, fiind supus incidenţei de reglementare a Legii nr.247/2005 iar preluarea a fost una abuzivă, câtă vreme din economia actelor normative indicate şi redate textual rezultă clar ca autorii recurenţilor erau maghiari, ca efect ce deriva din dispoziţiile acestor legi şi că au fost absenteişti, iar terenurile forestiere ale acestora au urmat regimul bunurilor din Transilvania, in raport de evoluţia evenimentelor arătate subsecvent.

De altfel, nici la acest moment reclamanţii nu au cunoştinţă de suprafeţele deţinute de către antecesorii acestora, aspect este probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inconsecvenţa şi nesiguranţa petenţilor continuând şi în cererea de recurs în care aceştia au precizat că solicită punerea în posesie, respectiv eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1574,0 ha pe raza celor două localităţi Lunca Bradului şi Răstoliţa.

S-au menţionat în continuare, în ordine cronologică actele normative importante care au determinat modificarea structurii proprietăţii forestiere.

S-a evocat în continuare Dictatul de la Viena în temeiul căruia toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urma a fi cedat de România, dobândeau fără alte formalităţi naţionalitate ungară, fiind autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de sase luni. Astfel, acele persoane care uzau de acest drept trebuiau să părăsească teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an, fiind primiţi de România, ei putând să ia, fără nici o împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobiliară, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat, iar dacă lichidarea nu reuşea, urmând să fie despăgubiti de Ungaria, care trebuia să rezolve într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.

Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în anul 1919, de către Ungaria României, şi care rămâneau sub suveranitatea acesteia, primeau dreptul de a opta pentru naţionalitate ungară, într-un termen de 6 luni, principiile enunţate în paragraful trei fiind valabile pentru persoanele  care uzau de acest drept.

În temeiul acestor prevederi, cetăţenii Ardealului de etnie maghiară şi nu numai, erau maghiari şi nu români, contrar susţinerilor recurenţilor.

S-a arătat în continuare că în timpul ocupaţiei maghiare din Ardeal  a existat în acest teritoriu anexat atât ca administraţie militară cât şi administraţie civilă ungară, dovadă fiind emiterea Ordonanţei maghiare nr.1440/1941, reţinută şi de A.N.R.P. in Adresa nr..XXXX/xx.xx.xxxx (fila 754 vol. III), act normativ declarat discriminatoriu fata de populaţia românească din Ardeal alături de alte acte normative emise de Guvernul de la Budapesta date special pentru situaţia din Ardeal, acesta privind însă regimul proprietăţile funciare şi de carte funciară.

De asemenea, s-a citat în continuare reglementarea în legătură cu situaţia juridică a bunurilor şi drepturilor dobândite în zonele din Ardeal din următoarele acte normative Decretul P.M. nr.1.440 din anul 1941 al Ministerului Regal Maghiar, CONVENŢIA DE ARMISTIŢIU din 12 septembrie 1944, Legea nr.260 din 4 aprilie 1945 şi Legea nr. 91/09 februarie 1945.

Pe fond a evocat faptul că extrasul C.F (fila 81 dosar) nr. XXXX Stînceni datează din anul 1916 - moştenitoare E. J., perioadă anterioară celei stabilite de Legea nr.247/2005, iar după def. E. K. nu se face dovada calităţii de moştenitori, astfel, cum reiese din foaia de avere a CF nr.XX Lunca Bradului, iar pe de altă parte terenurile identificate în CF nr.903, 906, 498, 495, 500 nu se identifică pe teritoriul comunei Lunca Bradului, după reorganizarea administrativ-teritorială a acesteia.

Totodată, în ceea ce priveşte hotărârea Comisiei Judeţene Mureş nr. XXX/XXXX prin care s-a precizat că reclamanţii nu au depus contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii nr.XXX/xx.xx.xxxx la Comisia locală de fond funciar Lunca Bradului, s-a arătat că aceste bunuri au fost confiscate ca şi bunuri inamice fiind preluate în baza Legii nr.91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea nr.247/2005 (06.03.1945) ca efect al Legilor nr.498/03.07.1942, 443/02.09.1944 şi nr.478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de Regele Mihai, prin urmare, astfel că, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.247/2005.

Referitor la Hotărârea nr.XXX/XXXX, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, a respins contestaţia depusă de către petenţii-reclamanţi, la Comisia locală de fond funciar Răstoliţa înregistrată sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, împotriva modului de soluţionare a cererii nr.XXX/xx.xx.xxxx, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a terenurilor în suprafaţă totală de 3834,93 ha cu vegetaţie forestieră, situate pe raza comunei Răstoliţa.

S-a arătat că din analiza actelor anexate au rezultat următoarele: - conform extraselor CF nr.XX Răstoliţa, nr.XXX Răstoliţa, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX Filea, nr.XXX/XLTV Filea aceste bunuri au fost confiscate ca şi bunuri inamice şi fiind preluate în baza Legii nr.91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea nr.247/2005(06.03.1945) ca efect al Legilor nr.498/03.07.1942, nr.XXX/02.09.1944 şi nr.478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de Regele Mihai, prin urmare, terenurile solicitate nu fac obiectul Legii nr.247/2005.

S-a mai evocat faptul că din înscrisurile depuse la dosar respectiv adresa nr. XXXX/XXXX rezultă că toţi membrii familiei E. au fost expropriaţi în baza art.3, lit. a), b), c) si d) din Legea nr. 187/1945, exproprierea fiind dispusa ca o sancţiune a atitudinii acestora fata de interesele României, reţinându-se faptul că au colaborat cu „Germania - hitleristă", fiind declaraţi în sensul Legii nr. 91/1945, al Legii nr.187/1945 si a Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 drept inamici si absenteişti.

III. Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lunca Bradului prin întâmpinare (fila 132-134 dosar recurs) a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judecătoria Dorohoi.

A arătat că cererea reclamantei înregistrată la Comisia Locală Lunca Bradului sub nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care s-a solicitat reconstituirea suprafeţei de 3519,364 ha situate pe raza comunei Lunca Bradului a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. XXX/XXXX întrucât rezultă din extrasul de Carte Funciară nr. XXXX Stînceni înscrierea dreptului de proprietate în anul 1916, în perioada anterioară celei de referinţă a Legii nr. 247/2005, iar în ceea ce priveşte pe defuncta E. K. s-a arătat că nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitori faţă de aceasta, aşa cum reiese din C.F nr. XX Lunca Bradului.

Totodată s-a evocat faptul că aceste bunuri au fost confiscate ca bunuri inamice, fiind preluate în baza Legii nr. 91/09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă a Legii nr. 247/2005, ca efect al Legilor nr. 498/03.07.1942, 443/02.09.1944 şi 478/06.10.1944, anterioare instaurării regimului comunist, promulgate de regele Mihai prin urmare, aceste terenuri nu fac obiectul Legii nr. 247/2005. Această persoană juridică administra bunurile mobile şi imobile aparţinând persoanelor prevăzute la art. 8 din Convenţia de Armistiţiu din 12.09.1944 şi anume statele german şi ungar, persoanele fizice şi juridice de naţionalitate germană şi ungară ori persoanele cu reşedinţa sau sediul pe teritoriul Germaniei sau Ungariei ori pe teritoriile ocupate de acestea.

Mai mult, s-a arătat că situaţia juridică a bunurilor conservate şi administrate de CSABI în baza Legii nr. 91/1945 este reglementată prin Decretul nr. 228/1948 potrivit căruia – art. 10 – „cei îndreptăţiţi la restituirea bunurilor vor depune cereri, însoţite de acte justificative la Comisia de Lichidare CASBI. Dacă asemenea, cereri nu se vor fi produs în termen de 90 de zile de la data publicării legii de faţă, bunurilor vor trece de drept, prin efectul legii de faţă, în patrimoniul Statului. ”

Ori, reclamanţii nu au făcut dovada că antecesorii lor au formulat cereri de restituire a terenurilor în baza Decretului nr. 228/1948 şi că terenurile respective au fost preluate prin măsuri abuzive ale regimului comunist, pe bună dreptate instanţa de fond a considerat că aceştia nu sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile solicitate în baza Legii nr. 247/2005, reţinând că nu este vorba despre preluare abuzivă pentru bunurile care au trecut în proprietatea statului ca urmare a faptului că nu s-au formulat cereri de restituire sau dacă s-au formulat asemenea cereri au fost respinse,aspect reţinut şi din adresa nr. 9834/xx.xx.xxxx a A.N.R.P.

La data de xx.xx.xxxx Comisia Judeţeană Mureş formulează cerere de introducere în cauză a Statului Român prin reprezentantul Ministerului Finanţelor, întrucât terenul în cauză aparţine domeniului public al statului şi este guvernat de caracterele acestui regim de proprietate publică : inalienabilitate, insesizabilitate şi imprescriptibilitate.

S-a arătat că apartenenţa la domeniul public al terenului cu regim silvic în cauză, derivă în primul rând din lege şi din destinaţia sa, respectiv din dispoziţiile art. 2 lit. b) , art. 4 alin. 2 şi art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991 cât şi din prevederile Legii nr. 213/1998 şi ale art. 1 alin. 1 şi 2, art. 3 alin. 1 şi 2, art. 7 alin. 1 lit. a), art. 11 alin,. 1 ale Legii nr. 46/2008 – Codul Silvic şi evident din disp. art. 858 şi următoarele din Noul Cod civil care reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, terenul în cauză fiind inclus în amenajamentul fizic care constituie baza cadastrului forestiere cât şi dreptul de proprietate publică al statului şi de administrare în regim silvic al acestuia.

La data de xx.xx.xxxx Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice formulează cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în temeiul art. 52 Cod procedură civilă, justificând interesul său prin aceea că obiectul acestui litigiu îl reprezintă restituirea unei suprafeţe de 4.263,03 ha de teren cu vegetaţie forestieră, păşuni, fâneţe şi păşuni situate pe raza comunei Răstoliţa şi a comunei Lunca Bradului aflată în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor ROMSILVA – Direcţia Silvică Mureş în proprietatea statului.

Referitor la interesul pe care –l justifică, a arătat că acesta rezidă din faptul că potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, statul participă în justiţie, ca titular de drepturi şi obligaţii, în nume propriu prin Ministerul Finanţelor Publice şi că potrivit art. 12 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 în litigiile referitoare la dreptul la dreptul de proprietate asupra bunului titularul dreptului de administrare care în acest caz este statul trebuie să arate instanţei care este titularul drepturilor de proprietate potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

Totodată, se expun în continuare, considerentele pentru care recursul formulat de către petenţii recurenţi este neîntemeiat pentru fiecare motiv în parte, fiind în esenţă în mod succint cele care au fost relatate în întâmpinările Comisiei Locale de fond funciar Lunca Bradului, R.N.P Mureş şi Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, încât nu vor mai fi reluate.

Prin notele scrise din xx.xx.xxxx , petentul D. V. a solicitat ca cererea de intervenţie a Statului Român să fie calificată ca  o cerere în interes propriu, care la acest moment este tardivă, întrucât din conţinutul său rezultă că această instituţie apără interesele proprii şi nu interesele Comisiei Judeţene Mureş, iar o cerere formulată în condiţiile art. 50 alin. 2 Vechiul cod de procedură civilă, poate fi formulată doar până la închiderea dezbaterilor.

Pe fond  s-a arătat că cererea este neîntemeiată întrucât potrivit Legii nr. 247/2005 ne aflăm în prezenţa unei proceduri speciale în care Statul Român este reprezentat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, condiţii în care statul deşi este actualmente proprietarul de fapt al imobilului, nu poate pretinde  dublă reprezentare: personal şi de către Comisia Judeţeană.

De asemenea, la data de xx.xx.xxxx , fila 231 vol I, toţi reclamanţii – recurenţi au solicitat respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de Statul Român, apreciind că este o cerere de intervenţie principală, că este tardivă, şi totodată expunând considerente ce ţin de fondul litigiului.

Prin notele de şedinţă Comisia Judeţeană Mureş dar şi R.N.P. Mureş, au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii a cererii de intervenţie accesorie, formulată de Statul Român, aceeaşi poziţie fiind exprimată şi de către Comisiei de fond funciar.

De asemenea, prin cererea înregistrată la xx.xx.xxxx , ANRP a formulat cerere de intervenţie în interesul Comisiei Judeţene Mureş, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a , justificând interesul pe temeiul art. 49 alin. 1 Cpr. Civ., întrucât atribuţiile acestei instituţii, vizează tocmai finalizarea procedurii de soluţionare a dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, temeiul de procedură al introducerii în cauză constituindu-l tocmai disp. art. 50 alin. 3 Cod procedură civilă.

Pe fond s-au evocat faptul că reclamanţii nu au calitate de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate , întrucât antecesorii lor nu au depus cereri în temeiul art. 10 din Decretul nr. 228/1948, pentru restituirea bunurilor din administrarea CASBI, astfel că aceste bunuri au intrat în patrimoniul statului Român, preluările survenite în temeiul acestui act normativ, nefăcând obiectul din domeniul legilor restituirii proprietăţilor funciare. 

Reclamanţii recurenţi au solicitat respingerea cererii de admitere în principiu a intervenţiei accesorii formulate de ANRP în sprijinul Comisiei Judeţene Mureş, întrucât ANRP nu are calitate procesuală în acest cadru procesual  în care legea stabileşte în mod expres că doar Comisiile locale sau judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi peroanele îndreptăţite au calitatea de părţi, încât ANRP care este un organ de specialitate al administraţiei centrale în subordinea Guvernului, nu poate justifica nici un fel de interese legitime sau drepturi proprii.

Pentru lipsă de interes şi D. V. prin notele scrise din xx.xx.xxxx  a invocat excepţia lipsei de interes a ANRP, invocând în motivare procedura specială a Legii nr. 247/2005 în care Statul Român este reprezentat de către Comisia Judeţeană, încât nu se mai impune o dublă sau triplă reprezentare a acestuia: personal, ANRP; Comisia Judeţeană.

În legătură cu această cerere, R.N.P. dar şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Mureş, au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de ANRP şi respingerea excepţiilor invocate de recurenţii reclamanţi prin întâmpinare, respectiv a inadmisibilităţii cât şi a lipsei calităţii procesuale pasive.

În legătură cu excepţia lipsei de interes au arătat acestea că atâta vreme cât potrivit art. III alin. 2 din legea nr. 169/1997 raportat la art. 2 lit. b) din H.G. nr. 572/2013 ANRP poate formula chiar şi acţiuni propriii privind constatarea nulităţii absolute a unor acte de reconstituire considerate nelegale, poate justifica şi in interes patrimonial de vreme ce procedura instituită de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist din România, dar şi H.G nr. 401/2013 de aprobarea normelor de aplicare a acestor legi stabilesc atribuţii şi competenţe exclusive în sarcina ANRP de a acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în condiţiile în care măsurile reparatorii în natură pentru terenurile agricole şi forestiere nu ar fi posibile.

Prin încheierea de şedinţă din xx.xx.xxxx  faţă de cererile de intervenţie accesorie formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea intimatei Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, Tribunalul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 49 şi următoarele  Cod procedură civilă, respectiv se justifică un interes propriu strâns legat de admiterea sau respingerea cererii principale. Astfel, apreciază instanţa că intervenienţii trebuie să aibă întotdeauna posibilitatea şi dreptul de a-şi apăra interesele, atât printr-o cerere principală cât şi printr-o cerere incidentală, cum este intervenţia în interesul uneia dintre părţi, atunci când se pune problema prejudicierii domeniului public sau privat, cu atât mai mult cu cât Autoritatea Naţională pentru Restituirea Dreptului de Proprietate Privată potrivit HG nr. 572/2013 are printre atribuţii şi cea de monitorizare a modului de aplicare a legilor fondului funciar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Trei sunt motivele de critică aduse de recurenţi hotărârii instanţei de fond, respectiv:

I)Hotărârea este nelegală în raport de disp. art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă raportat la competenţa materială/ atribuţiile comisiilor locale şi a Comisiei judeţene ca organ administrativ – jurisdicţional, sau doar administrativ în cazuri speciale prevăzut de art. 6 pct. a din Regulamentul 2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru aplicare a Legii nr. 18/1991.

II)Hotărârea este nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă datorită aplicării greşite a art. 11 din H.G. nr. 890/2005.

III)Hotărârea este nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a Decretului nr. 228/1948 raportat la disp. Legii CASBI şi a Constituţiei din 1948.

I)În ceea ce priveşte primul motiv de recurs instanţa evocă următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr. XXX/xx.xx.xxxx  la Comisia locală de fond funciar a comunei Lunca Bradului (fila 84 vol I), reclamanţii, prin Cabinet  de Avocatură F. E. (împuternicire nr. XXX din xx.xx.xxxx ) au solicitat restituirea pe vechiul amplasament în stare de indiviziune a întregii suprafeţe de terenuri cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor avute în proprietate de antecesorii lor conform cărţilor funciare, terenuri situate pe raza administrativă a localităţii Lunca Bradului, restituirea construcţiilor de pe terenurile care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, predarea în proprietate a construcţiilor de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii  sau mijloace fixe, inclusiv cele în curs de execuţie, sedii de ocoale silvice amplasate pe suprafeţele care fac obiectul retrocedării în condiţiile art. 31 din Legea 1/2000, modificată şi completată prin Legea 247/2005 şi art. 67 din HG 890/2005. Din C.F. XXX Filea au solicitat restituirea cotelor părţi care a aparţinut antecesorilor lor  în suprafaţă totală de 3.519,364 ha; din C.F. XXX Filea au solicitat suprafaţa de 158,46 ha; din C.F. XXX Filea suprafaţa de 990.816 mp; din C.F. 493 restituirea suprafeţei de 15.906 mp; din C.F. XXX Filea suprafaţa de 533.974 mp; din C.F. XXX Filea suprafaţa de 320.394 mp şi din C.F. XXXX Stânceni suprafaţa de 628.055 mp.

Prin cererea înregistrată cu nr. XXX la data de xx.xx.xxxx la Comisia locală de fond funciar Lunca Bradului (fila 128 vol I)  reclamanţii au solicitat a se avea în vedere la soluţionarea cererii înregistrată sub nr. XXXxx.xx.xxxx, şi C.F. XX Lunca Bradului pentru cota parte a antecesoarei lor E. K..

Comisia locală de fond funciar a înaintat spre competentă soluţionare cererea de reconstituire Comisie judeţene Mureş cu motivarea că parte din terenurile forestiere solicitate se află pe raza altor localităţi.

Prin hotărârea nr. 841 din 06.12.2007 (fila 62 vol I), Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, a respins cererea  petenţilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3.519,364 ha teren cu motivarea că din coroborarea actelor depuse de către reclamanţi şi a celor eliberate de către Arhivele Naţionale, rezultă că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii 247/2005 deoarece au fost preluate în baza Legii 91 din 09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea 247/2005, respectiv 06.03.1945, ca efect al legilor 478/1944 şi nr. 405/1945. Aceasta a arătat că după defuncta E. K. nu se face dovada calităţii de moştenitor, iar  din extrasul CF XXXX Stânceni, suprafeţe care au fost identificate ca vechi amplasament pe teritoriul administrativ al comunei Lunca Bradului, înscrisul datează din anul 1916, perioadă anterioară celei stabilite de Legea 247/2005. În ce priveşte terenurile din CF -urile XXX, XXX, XXX, XXX, XXX şi XXX, a arătat că acestea nu se identifică în totalitate pe teritoriul comunei Lunca Bradului după reorganizarea administrativ teritorială a acesteia.

Prin cererea înregistrată cu nr. XXXxx.xx.xxxx la Comisia locală de fond funciar a comunei Răstoliţa,  petenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în starea de indiviziune a întregii suprafeţe  de terenuri cu vegetaţie forestieră, păşuni şi fâneţe avute în proprietate de antecesorii lor pe raza acestei comune, conform cărţilor funciare XXX Filea, XXX Filea, XXX Filea, XXX Filea, XXX Filea, XXX Filea, XXXX Filea şi 247 Filea, restituirea construcţiilor de pe aceste terenuri care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietate statului, predarea în proprietate a construcţiilor de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenţilor, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalaţii  sau mijloace fixe, inclusiv cele în curs de execuţie, sedii de ocoale silvice amplasate pe suprafeţele care fac obiectul retrocedării în condiţiile art. 31 din Legea 1/2000, modificată şi completată prin Legea 247/2005 şi art. 67 din HG 890/2005 şi predarea amenajamentelor silvice aflate pe aceste terenuri.

La data de xx.xx.xxxx, reclamanţii au completat cererea din xx.xx.xxxx  (fila 210 vol I) şi au solicitat a fi avute în vedere la soluţionarea cererii de reconstituire şi C.F XX, XXX, XXX, XXX şi XX a localităţii Filea şi restituirea întregii suprafeţe de terenuri avute în proprietate de către antecesorii lor.

Prin procesul verbal încheiat la data de xx.xx.xxxx  (fila 197 vol I), Comisia locală de fond funciar a comunei Răstoliţa, a propus respingerea cererii de reconstituire cu motivarea că o parte dintre terenurile solicitate au făcut obiectul unor exproprieri la reformele agrare din anii 1921 şi 1945, în CF XXX o parte din suprafaţa solicitată se află pe teritoriul comunei Lunca Bradului, lipseşte copia fidelă a CF XXX iar CF XXX, XXX, XXX, XXX, XXX  şi XXX Filea figurează în situaţia bunurilor administrate de CASBI la poziţia 39,40,59 şi 66 cu suprafaţa de 3.766 ha.

Împotriva acestei hotărâri petenţii au formulat contestaţie înregistrată cu nr. XXX/xx.xx.xxxx  (fila 331 vol I).

Prin hotărârea nr. XXX/xx.xx.xxxx (fila 59 vol I), Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, a respins cererea  petenţilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3.834,93  ha teren cu motivarea că din coroborarea actelor depuse de către reclamanţi şi a celor eliberate de către Arhivele Naţionale, rezultă că terenurile solicitate nu fac obiectul Legii 247/2005 deoarece au fost preluate în baza Legii 91 din 09.02.1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, anterior perioadei de referinţă din Legea 247/2005, respectiv 06.03.1945, ca efect al legilor 478/1944 şi nr. 405/1945.

Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 atribuţiile Comisiilor Locale de fond funciar sunt prevăzute în art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţii şi funcţionare a comisiei.

Potrivit textului art. 5 Comisiile locale stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, întocmesc situaţii definitive cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite să li se atribuie teren, întocmesc situaţii cu titlurile de proprietate eliberate, înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare Comisiei Judeţene situaţiile definitive împreună cu documentaţia necesară.

Prin urmare, chiar dacă în cazul de faţă s-a apreciat de către recurenţi că Comisia Locală Răstoliţa a soluţionat pe fond cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată cu nr. XXX/xx.xx.xxxx, soluţia sa este în fapt o propunere motivată şi nu o hotărâre propriu – zisă, care se circumscrie atribuţiilor reglementate, în sensul emiterii unei situaţii definitive şi documentate Comisiei Judeţene Mureş, care în temeiul art. 6 lit. e ) din acelaşi regulament  avea competenţa să valideze sau invalideze această  propunere a Comisiei Locale, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză prin Hotărârea nr. 845/16.12.2007, încât Tribunalul Botoşani apreciază că acest motiv de critică  nu este dat.

II)Referitor la motivul al doilea de recurs prin care s-a reţinut în temeiul art. 11 din H.G. nr. 890/2005 excepţia tardivităţii completării cererilor de reconstituire efectuate la xx.xx.xxxx pentru cererea nr. XXX/xx.xx.xxxx adresată Comisiei Locale Lunca Bradului şi la xx.xx.xxxx la cererea de retrocedare nr. XXX/xx.xx.xxxx adresată Comisiei Locale Răstoliţa, Tribunalul Botoşani constată următoarele:

Potrivit art. 11 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005 cererea de reconstituire trebuie să menţioneze în clar suprafaţa de teren la care se socoteşte îndreptăţit solicitantul., precum şi orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii, cererea trebuind să fie depusă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005 până la data de 31.11.2005, termenul fiind unul imperativ, al cărui nerespectare atrage decăderea.

Recurenţii au motivat că sunt în termen cu cele două completări, întrucât cererile iniţiale nu au primit o soluţie definitivă la nivelul Comisiei Judeţene Mureş, însă această instanţă apreciază că în cauză nu a fost vorba de o simplă completare a cererii, ci de solicitări noi, respectiv reconstituirea întregii suprafeţe de terenuri avute în proprietate de antecesorii solicitanţilor, înscrise în C.F nr. XX, XXX, XXX şi XX a localităţii Filea  (completarea din xx.xx.xxxx pentru comisia Locală Răstoliţa ) şi restituirea suprafeţei de teren după defuncta E. K. din C.F nr. XX (completarea cererii adresate Comisiei Locale Lunca Bradului).

De altfel, în ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate Tribunalul Botoşani, reţine că recurenţii au fost într-o totală inconsecvenţă şi nesiguranţă, inclusiv pe parcursul judecării cauzei,  de fiecare dată indicând o altă suprafaţă.

 Astfel, prin precizările la termenul din xx.xx.xxxx  în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, au arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune pentru cota de 1/3 din suprafeţele indicate în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv 184.370 m.p. teren fâneaţă, 3.891 m.p teren arabil, 46339218 m.p. pădure şi 542027 m.p. păşune, 48057 curţi construcţii, 30425 m.p. grădină, 27263 m.p. pârâu, şi 29966 m.p. din râul Mures, ulterior, la xx.xx.xxxx  au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de de 61456 m.p. fâneaţă, 1297 m.p. teren arabil, 15.156406 m.p. pădure, cu menţiunea că 290 000 m.p. a fost reconstituită prin legile anterioare, 180675 m.p. păşune, 16.019 curţi construcţii, 10.141 m.p grădină, 9087 m.p pârâu, şi 8655 m.p. pârâu, în timp ce în cererea de recurs solicită eliberarea titlului de proprietate pentru o suprafaţa de 1574, 0 ha pe raza celor două localităţi, Lunca Bradului şi Răstoliţa.

III)În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de recurs instanţa îl va examina din perspectiva a două aspecte fundamentale, respectiv persoana titularilor dreptului de proprietate şi modul în care s-a făcut preluarea terenurilor de către stat, în relaţie cu perioada de referinţă a legilor fondului funciar.

1. În ceea ce priveşte titularii drepturilor de proprietate, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum s-a specificat în cererile de chemare în judecată adresate instanţei, precizări, note de concluzii, cereri adresate Comisiilor locale de fond funciar Lunca Bradului , Răstoliţa, petenţii recurenţi au solicitat restituirea proprietăţilor ce au aparţinut autorilor : E. M. (M. prima căsătorită B. , a doua căsătorie K.) şi E. JA. (U. JA. – văduva lui E. A.), în notele de concluzii depuse în dosarul de recurs, recurenţii precizând că nu solicită moştenirea lui E. J. (reconstituită).

În ceea ce priveşte pe E. JA., născută la xx.xx.xxxx  (fila 193 dosar vol. 1) potrivit certificatului de moştenitor emis după E. J. decedat la xx.xx.xxxx  în Cluj, cu ultimul domiciliu Reghin (fila 131 – 132 dosar vol. 1) aceasta este moştenitoare în calitate de mamă cu menţiunea cetăţean ungur „potrivit propriei declaraţii”, fiind vorba de data de xx.xx.xxxx .

De asemenea, în acelaşi certificat succesoral este înscrisă în calitate de moştenitor sora defunctului  E. M. e, după căsătorie K., cu aceeaşi menţiune cetăţean ungur potrivit „declaraţiei în cunoştinţa sancţiunilor penale”.

În concluzie la data de xx.xx.xxxx  autoarele reclamanţilor erau potrivit propriilor declaraţii cetăţeni unguri.

Potrivit certificatului de moştenire nr. XXX/xx.xx.xxxx  emis în dosarul Notariatului de Stat a Raionului Reghin XX/XXXX , defuncta K. M. născută E., a primit întreaga masă succesorală rămasă de pe urma mamei sale E. JA, născută U., în calitate de fiică.

Este adevărat că în adeverinţa nr. X/XX/XXXX eliberată de Primăria oraşului Reghin (fila 179 dosar fond vol. 3) văduva E. A., respectiv U. JA este menţionată ca având cetăţenie română, în anul 1944, însă după cum s-a arătat în acelaşi an, aceasta şi-a declarat o altă cetăţenie, nemaivorbind de faptul că potrivit adresei Consiliului Local Reghin nr. XXXXX/xx.xx.xxxx  (fila 876 vol. 3 dosar fond) aceasta nu a mai fost identificată în evidenţe.

Despre E. M., fiica lui U. JA ,născută la xx.xx.xxxx , căsătorită în februarie 1932 cu Adolf K. şi decedată în 1985 , în Reghin se mai arată ulterior în adresa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx  că „nu are înscrisă nicio menţiune privind retragerea/ renunţarea la cetăţenia română”.

Însă teritoriile în care locuiau autoarele recurenţilor au fost predate Ungariei în anul 1940, conform Dictatului de la Viena din 30.08.1940, act care a şi stabilit linia de frontieră ce urma să despartă în mod definitiv România de Ungaria.

Prevederile acestui Dictat au stabilit următoarele:

3. „Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitate ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nici o împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobiliară, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor.

4. Supuşii români de rasă ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în anul 1919, de către Ungaria României, şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naţionalitate ungară, într-un termen de 6 luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.

5.Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia acelaşi angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşi de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.”

Prin urmare, în temeiul acestui act de arbitraj internaţional, dictat de Germania şi Italia, se impunea a fi produsă dovada opţiunii autorilor recurenţilor pentru cetăţenia română.

Or, în condiţiile în care, la momentul 1944 U. JA şi E. M. s-au declarat cetăţeni unguri, iar potrivit Dictatului de la Viena din 1940 au rămas pe teritoriile predate statului ungar şi nu există nicio dovadă a opţiunii pentru cetăţenia română manifestată la momentul 1940, este evidentă cetăţenia maghiară a celor două autoare.

O dovadă concludentă ar fi constituit-o faptul că, urmare a acestei opţiuni clare şi neechivoce, cetăţenii optând pentru cetăţenia română ar fi trebuit să părăsească teritoriile cedate, să revină pe teritoriul României, ori, din toate documentele dosarului rezultă că aceşti cetăţeni au revenit în România odată cu actele internaţionale prin care aceste teritorii au fost restituite.

Că este aşa, rezultă din mai multe înscrisuri aflate la dosarul cauzei:  certificatul chestorului Poliţiei Târgu Mureş din care rezultă că văduva lui E. A. din oraşul Reghin „s-a înapoiat din refugiu la 8 mai 1945”, Fişa nr. 3 care menţionează că familia E.  „ a plecat cu armatele germano – maghiare neîntorcându-se până în prezent, că membrii familiei sunt plecaţi din ţară în teritoriul inamic ocupat de acestea înainte şi după data de 23.08.1944”, procesul – verbal de predare a pădurilor către Direcţia Silvică Mureş întocmit în 1948 în care se face referire la „bunuri silvice proprietatea erezilor lui E. J. plecat la Budapesta”.

Concluzionând, se impunea ca în raport de prevederile dictatului de la Viena, familia E. să opteze pentru cetăţenia română în termen de 6 luni, în urma opţiunii să se întoarcă pe teritoriul României, aspecte neprobate în cauză, analiza cetăţeniei autorilor reclamanţilor raportându-se la momentul stabilit de textul actului evocat şi nu ulterior când după terminarea războiului s-a reaşezat graniţa între România şi Ungaria prin Convenţia de armistiţiu din 1944.

Că n-au făcut nicio opţiune în termenul prevăzut de Dicatul de la Viena  rezultă mai ales din calitatea membrilor familiei E. de absenteişti, dovada faptului că nu au fost găsiţi pe teritoriul României în perioada  anilor 1940 – 1944,  astfel cum rezultă cu certitudine din Procesul.- verbal încheiat între reprezentantul Comisiei Judeţene de Lichidare CASBI din judeţul Mureş şi Direcţia Sivică Judeţeană Mureş, care poartă menţiunea „au fost predate 5463 jughere, bunurile silvice proprietatea erezilor E. J. plecat la Budapesta”.

De asemenea, în tabelul suplimentar al absenteiştilor din judeţul Mureş, E. J., E. A. sunt înscrişi ca absenteişti, iar în adeverinţa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx (fila 987 vol. 3 fond) emisă de Prefectura Judeţului Mureş către Ocolul Silvic Reghin, se inventariază bunurile aparţinând familiei E., dat fiind calitatea lor de absenteişti, respectiv cele 5463 jughere pădure în Filea, 274 jughere şi 1328 stj pădure Suseni aparţinând văduvei lui E. A. A., calitate înscrisă şi în „Tabelul cu noii plugari, cu casele absenteiştilor care a servit ca anexe gospodăriilor” (fila 1001 vol. 3 dosar fond) pentru membrii:  E. J., E. A..

2. În ceea ce priveşte, modul în care proprietăţile aparţinând membrilor familiei E. au fost preluate de către stat, instanţa de recurs reţine următoarele:

La momentul 1944 ora 4 a.m. România a încetat cu totul operaţiunile militare, şi conform pct. 1 şi 8 din această Convenţie de Armistiţiu :

1. „Cu începere de la 24 august 1944, ora 4 a.m., România a  încetat cu  totul operaţiunile  militare  împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, pe toate teatrele de război, a ieşit din  războiul  împotriva Naţiunilor Unite,  a rupt  relaţiunile  cu  Germania  şi  sateliţii săi,  a  intrat în război şi  va duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei (...)

8. Guvernul şi Înaltul  Comandament Român se obligă să nu  permită exportul sau  exproprierea  a oricărei  forme de  proprietate (inclusiv  obiecte de valoare şi bani) aparţinând Germaniei, Ungariei  sau  naţionalităţilor lor  sau  persoanelor cu  reşedinţa în teritoriile lor,  sau  în  teritoriile ocupate  de ele – fără  autorizaţia Înaltului Comandament Aliat (Sovietic). Guvernul şi Înaltul  Comandament  Român vor păstra aceste bunuri în condiţiile  ce urmează  a se stabili de Înaltul Comandament Aliat  (Sovietic)”.

Deci, prin această Convenţie de Armistiţiu România era obligată să păstreze proprietatea bunurilor tuturor supuşilor germani, unguri, români, care s-au găsit pe teritoriile ce au fost ocupate de aceste puteri (textul exprimându-se clar în ceea ce priveşte excluderea exproprierii.)

Pentru punerea în aplicare a art. 8 din Convenţia de armistiţiu a fost emisă Legea nr. 91/09.02.1945 care a înfiinţat Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice, având ca atribuţiuni  administrarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând persoanelor prevăzute de art. 8 de Convenţia de Armistiţiu din 12.09.1944, şi anume, statele german şi ungar, persoanele fizice şi juridice de naţionalitate germană sau ungară, ori persoane cu reşedinţa sau sediul în teritoriul Germaniei sau Ungariei, ori în teritoriile ocupate de acestea.

După cum s-a arătat în aliniatele precedente şi din înscrisurile analizate rezultă în mod evident că bunurile aparţinând familiei E. s-au aflat sub supravegherea CASBI, prin cererea de recurs, dar şi prin notele şi înscrisurile depuse la instanţa de fond, şi recurenţii de altfel,  criticând neluarea în considerare a Deciziei nr. 79565 a Ministerului Economiei Naţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 10.01.1947, în care se menţionează scoaterea acestor domenii de sub incidenţa CASBI, şi fiind nemulţumiţi de faptul că preluarea s-a făcut fără o despăgubire corespunzătoare. (note de concluzii)

Trebuie specificat aici două aspecte: unul că din conţinutul Monitorului Oficial rezultă scoaterea de sub incidenţa CASBI a întreprinderilor, fiind enumerate în acest sens : şantiere, ţesături, fabrici (de cherestea), mori, librării, tăbăcării, uzine (electrice), spălătorii (chimice), magazine (de sticlărie), deci inclusiv domeniul E. nu putea să aibă altă accepţiune  decât cea de imobil cu astfel de afectaţiune, de aceea instanţa nu apreciază elocvent în cauză actul citat.

Pe de altă parte, în aceste menţiuni se înscrie termenul literar de „scoatere de sub supraveghere” .şi nicidecum de restituire către fostul proprietar, întrucât aceasta nici nu s-ar fi putut realiza în afara prevederilor exprese ale legilor ulterioare, care impuneau condiţii stricte şi verificări ample.

Că este aşa, denotă şi faptul că ulterior,  prin procesele – verbale din. 12, 13 şi 14 decembrie 1948, au fost predate de la CASBI în custodia Direcţiei Silvice Judeţene Mureş toate bunurile de natură civilă din judeţul Mureş, încadrate în dispoziţiile Legii nr. 91/1945, inclusiv proprietatea familiei E. din Reghin.

Prin urmare, bunurile familiei E. au fost preluate de CASBI şi se impune a se cerceta în continuare în ce modalitate juridică ar fi putut ele reintra în patrimoniul foştilor proprietari, aspect esenţial în determinarea caracterului abuziv al măsurilor de administrare şi de preluare ulterior de către stat prin Decretul nr. 228//1948, decret care a finalizat regimul juridic al bunurilor CASBI:

Înfiinţarea CASBI a fost o măsură necesară şi determinată de necesitatea verificării situaţiei juridice a bunurilor aflate pe teritoriile ocupate la momentul 1940 – 1944, perioadă de patru ani în care statul maghiar a emis nenumărate ordonanţe în ceea ce priveşte proprietatea statului român, dispunând la un moment dat prin una din acestea (1440/1941) că „în cartea funciară se înscrie în favoarea Trezoreriei maghiare de stat acel drept de proprietate care a fost scris în favoarea statului român sau al vreunui organism al acestuia” şi de aceea aceste ordonanţe au trebuit să fie desfiinţate prin Legea nr. 260/04.04.1945 (art. 19) dat fiind caracterul lor discriminatoriu, înfiinţarea acestei Case fiind o măsură necesară şi pentru că mulţi din foştii proprietari erau absenteişti, inamici, colaboraţionişti, iar bunurile lor se aflau pe teritoriul Statului Român.

Pe de altă parte, trecerea bunurilor la CASBI nu numai că a fost necesară, după cum s-a arătat, dar şi impusă de Convenţia de Armistiţiu din 23.08.1944, care a obligat Comandamentul Român să păstreze bunurile aparţinând Germaniei, Ungariei sau naţionalităţilor lor, ori persoanelor cu reşedinţa pe teritoriile lor.

Este adevărat, astfel cum se arată şi în concluziile scrise ale R.N.P. Mureş, Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, această obligaţia CASBI era una de administrare şi supraveghere, instanţa de recurs reţinând că erau bunuri ale unor cetăţeni plecaţi din ţară odată cu teritoriile ocupate, fiind vorba de cetăţeni maghiari, dar şi  români, austrieci sau de altă cetăţenie, CASBI fiinţând în timp până la promulgarea Decretului nr. 228/04.09.1948 pentru desfiinţarea acesteia.

În ceea ce priveşte, modul în care s-au restituit foştilor proprietari bunurile aflate în administrarea CASBI, Tribunalul Botoşani constată că în nicio situaţie ele nu se restituiau  ope legis, cum s-a încercat a se acredita de către reprezentantul reclamanţilor pentru situaţia cetăţenilor români, aflaţi pe teritoriile ocupate şi acest lucru rezultă în mod evident din textele ce vor fi analizate în continuare:

a)Astfel, potrivit art. 7 din Decretul nr. 228/1948, bunurile cetăţenilor maghiari urmau să fie administrate de către ministerele cărora trebuiau să fie predate de către Comisia de Lichidare  CASBI. sau date în custodie, acest articol stipulând în continuare că, clarificarea situaţiei juridice a acestor bunuri trebuiau să se realizeze pe temeiul Legii nr. 333/1947.

b)Potrivit art. 8 din Decretul nr. 228/1948 bunurile supuse controlului CASBI şi care aparţineau persoanelor de altă cetăţenie decât cea român, germană, austriacă, sau maghiară, se administrau potrivit art. 6 alin. 2 din acelaşi act normativ, iar clarificarea situaţiei lor juridice se realiza pe temeiul Legilor nr., 826 şi 998/1946

c)Potrivit art. 10 din Decretul nr. 228/1948 cei îndreptăţiţi la restituirea bunurilor prev. şa art. 7 şi 8 vor depune cereri însoţite de acte justificative la Comisia de Lichidare CASBI. , iar dacă asemenea cereri nu se vor fi produs în termen de 90 de zile de la data publicării legii, bunurile urmau să treacă de drept prin efectul legii în patrimoniul statului., deciziunea de restituire  abuzurilor către proprietari urmând a se da de către Ministrul Finanţelor pe baza avizului Comisiei de Lichidare CASBI.

d) Potrivit art. 11 din Decretul nr. 228/1948 bunurile aparţinând cetăţenilor români absenteişti în sensul Legilor nr. 826/1946 şi 998/1946, se lichidau prin restituirea către proprietari, trecerea în patrimoniul statului sau comunelor sau vânzare astfel cum se va stabili prin decizia ministerului.

Reprezentanţii recurenţilor au invocat că, fiind de cetăţenie română, autorilor lor li s-a aplicat Legea nr. 826/1946, care în art. 2 alin. 2 a exclus de la aplicarea Legii nr. 91/1945 CASBI, „terenurile susceptibile a fi impuse la impozitul agricol şi pădurile,” însă nu au răsturnat evidenţele CASBI şi tabele întocmite ulterior acestei date din care rezultă că terenurile au fost preluate de această instituţie, dar mai ales, nu au probat demersul pe care îl impunea chiar şi în acest caz prevederea art. 6, din Legea nr. 826/1946, respectiv faptul că restituirea bunurilor către foştii proprietari se pronunţa prin decizie motivată, în condiţiile examinării de la caz la caz a situaţiei persoanelor a căror bunuri urmează să fie restituite sau trecute sub controlul statului.

În plus, potrivit art. 6 din Legea nr. 826/1946 persoanele care s-au aflat pe teritoriile ocupate de statele Ungaria şi Germania şi care nu au avut o atitudine potrivnice statului român şi Naţiunilor Unite vor obţine restituirea bunurilor lor, din cele prevăzute la art. 2 în temeiul actelor doveditoare şi în urma unei solicitări scrise ce trebuia soluţionată de urgenţă şi cu precădere.

Prin urmare, atât Legea nr. 826/1946 cât şi Decretul Lege nr. 228/04.09.1948, au prevăzut că bunurile aparţinând cetăţenilor absenteişti, dar şi cetăţenilor cărora le erau aplicabile dispoziţiile Legilor nr. 826/1946 şi nr. 998/1946 (art. 11), se restituiau către proprietari prin decizia Ministerului Finanţelor date pe baza avizului Comisiei de Lichidare CASBI .

La rândul ei, şi Legea nr. 333 din 1947 care se aplica cetăţenilor unguri, conform Decretului nr. 228/1948 (art.7), a prevăzut că inclusiv cererile având ca obiect restituirea bunurilor aflate sub controlul CASBI, aparţinând persoanelor care intră sub prevederilor Legii nr. 826/1946 şi a Legii nr. 998/1946, se vor soluţiona în termen de maxim 45 de zile de la înregistrare, şi că potrivit alin. 2 al art. 1 dacă cererea nu va fi însoţită de toate dovezile necesare, CASBI va invita pe petiţionar să completeze actele, caz în care termenul menţionat la aliniatul precedent curgea de la data depunerii actelor lipsă.

Potrivit art. 2 pct. 2 lit. A din Legea nr. 333/1947, petiţionarii erau obligaţi să dovedească dreptul de proprietate prin extrasul de carte funciară, legalizată, sau titlul achizitiv de proprietate cu dată certă, anterioară zilei de 12 .09.1944, iar potrivit alin. 4 al articolului 1, din acest act normativ, deciziunile ce urmau să se dea în soluţionarea cererilor, se publicau în Monitorul Oficial, în termen de 10 zile, restituirea bunurilor având loc în temeiul unui proces – verbal însoţit de un inventar semnat de proprietar şi reprezentantul CASBI.

În concluzie, procedura scoaterii bunurilor de sub supraveghere CASBI a fost amplu reglementată de către legile ulterioare Legii nr. 91/09.02.1945 care a înfiinţat-o şi a fost condiţionată după cum s-a evocat de o solicitare scrisă întemeiată pe documentaţia dreptului de proprietate , iar această procedură s-a aplicat atât cetăţenilor unguri, conform Legii nr. 333/1947 cât şi absenteiştilor în sensul Legilor nr. 826 /19.10.1946 şi nr. 998/30.11.1946, respectiv cetăţenilor români indiferent de naţionalitate care în perioada operaţiunilor militare au avut reşedinţa în Germania, Ungaria sau pe teritoriile ocupate de ele, Decretul – Lege nr. 228/04.09.1948, coroborând aceste prevederi şi dispunând în mod legitim asupra situaţiilor bunurilor ce nu vor putea fi restituite.

Nicăieri la dosarul cauzei nu există vreo dovadă asupra faptului că bunurile respective au fost scoase de sub incidenţa CASBI în condiţiile arătate, sau existenţa vreunei dispoziţii de restituire potrivit cerinţelor Decretului nr. 228/1948 pe numele expres al reprezentanţilor reclamanţilor.

Concluzionând cele analizate în cadrul acestui motiv de recurs, Tribunalul reţine că autorii reclamanţilor la momentul anului 1940, al momentului opţiunii pentru cetăţenia român, au rămas cetăţeni unguri şi acela este momentul care interesează şi nu ce s-a întâmplat ulterior Dictatului de la Viena, fiindu-le aplicabile dispoziţiile legii nr. 333/1947 şi ale art. 10 din Decretul nr. 228/1948.

Chiar şi în condiţiile în care ar fi fost cetăţeni români, lucru care nu s-a dovedit şi ar fi avut domiciliul sau reşedinţa în teritoriile ocupate, restituirea se făcea în condiţiile analizei documentelor de proprietate, a unei cereri scrise şi a unei dispoziţii, după cum s - a arătat anterior,ori nu există dovezi cu privire la astfel de demersuri, singurele care ar fi îndreptăţit persoanele la restituirea proprietăţilor aflate sub supraveghere CASBI.

Că astfel de cereri trebuiau formulate în condiţiile stipulate de legislaţia vremii de atunci rezultă şi din demersul efectuat în acest sens, de un membru al familiei E., respectiv E. K., care „ca urmaşa cea mai apropiată a lui E. J.” a solicitat în primăvara anului 1945 când s-a întors acasă, prin cererea nr. XXXXX/xx.xx.xxxx „să primească ceea ce asigură legea pentru urmaşi din averea lui E. J.”, dar a cărei cerere (fila 997 vol. 3) a fost soluţionată nefavorabil, prin răspunsul conţinut în adresa din 25 martie 1949 (fila 1007 vol. 3 dosar fond), comunicându-i-se că „exproprierea proprietăţii este definitivă şi executorie asupra căreia nu se mai poate reveni”.

Prin urmare, aceasta trecere în proprietatea statului astfel cum a fost ea reglementată prin Decretul nr. 228/04.09.1948, în art. 11 , nu numai că nu a fost abuzivă dar a şi fost consecinţa unor legi anterioare de o largheţe juridică de necontestat, restituirea bunurilor CASBI fiind permisă tuturor cetăţenilor români aflaţi pe teritoriile ocupate, cetăţeni de altă naţionalitate,: maghiari, germani, austrieci, absenteişti, dovadă a caracterului de stat de drept al României de după cel de-al doilea război mondial.

Singurele condiţii impuse: dovada dreptului de proprietate, solicitarea scrisă şi proba ca solicitantul să  nu fi fost inamic al Statului Român, nu au afectat , prin ele însele, în niciun fel dreptul de proprietate, dacă el exista şi putea fi restituit, verificarea îndeplinirii acestor condiţii trebuind realizată la acel moment, şi a fost impusă prin Convenţia de Armistiţiu, dar şi de faptul că o parte din cetăţeni erau inamici ai Statului Român dar şi ai puterilor aliate, colaboraţionişti, unele persoane erau expropriate, iar prin prevederi discriminatorii maghiare în timpul ocupaţiei, regimul juridic al unor bunuri a fost schimbat pe teritoriile ocupate şi s-a exemplificat anterior acest lucru.

Prin urmare, pe lângă faptul că nu s-a dovedit caracterul abuziv al acestei treceri, ci că a fost o consecinţă a situaţiei unor bunuri rămase nesolicitate, nu s-a dovedit în vreun fel legătura actelor normative analizate cu condiţiile incidenţei legilor fondului funciar, respectiv regimul comunist, legile analizate fiind determinate de situaţia istorică a teritoriilor României, în timpul celui de-al doilea război mondial şi a bunurilor care s-au aflat pe aceste teritorii ocupate, o dovadă în plus fiind faptul că acele legi s-au promulgat în executarea Convenţiei de Armistiţiu din 1944.

În ceea ce priveşte susţinerea că bunurile în litigiu ar fi trecut în proprietatea statului, inclusiv prin Constituţia din 13.04.1948, şi de aceea nu se puteau face cereri de restituire în temeiul Decretului nr. 228/1948 fiind deja naţionalizate la data intrării în vigoare a acestui decret, această susţinere nu se verifică întrucât nu s-a emis nici un document în sensul naţionalizării pădurilor, dovadă şi decizia Ministerului Silviculturii nr. 1/07.01.1949 publicată în Monitorul Oficial din 10.01.1949, din care rezultă faptul că la începutul anului 1949 existau păduri proprietate privată a persoanelor fizice care erau în proprietatea acestora şi care făceau obiectul planului de recoltare a masei lemnoase pentru anul forestier 1949 – 1950.

Deci, este absolut neîntemeiată orice legătură între legile care au trebuit să reglementeze situaţia juridică a unor bunuri situate pe acea parte a  teritoriului României, dat fiindcă au fost scoase de sub jurisdicţia statului român în perioada celui de-al doilea război mondial cu legile restituirii proprietăţii de după 1990, doar pentru că legea care a finalizat procesul restituirii CASBI stabilind procedura propriu – zisă se situează în timp ulterior anului 1945.

Notăm aici şi dispoziţiile Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor „preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist” care prevăd în textul art. 3 că în înţelesul acestei legi, în înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1 Cereri – notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridici al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparţinut minorităţilor naţionale din România, republicată, aflată în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege, după caz, Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De altfel, caracterul reparatoriu a legilor fondului funciar dar şi sfera de aplicare la imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România rezultă din însăşi titulatura lor, Legea 10/2001 „privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989” şi Legea 165/2013 „privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist in România” – lege care  are în  vedere  potrivit art. 3  tocmai reconstituirile efectuate în baza Legii 1/2000 ale Legii 18/1991, Legii 169,1997 şi Legii 247/2005, dar şi din prevederile lor care se referă în mod expres la terenuri preluate prin măsuri abuzive.

Chiar şi din iniţiativa legislativă promovată în anul 2005 vizând proiectul de lege privitor la regimul juridic al bunurilor preluate în baza actelor normative referitoare la CASBI se observă că bunurile aflate sub supravegherea acestei instituţii nu intră sub incidenţa legilor apărute după 1980 ca legi de reparaţie (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/205), impunându-se emiterea unor legi speciale întrucât preluarea acestor bunuri de către stat s-a făcut în baza unor legi speciale determinate de condiţiile istorice determinate de cel de-al doilea război mondial, acceptându-se că trecerea acestor proprietăţi asupra statului nu s-a făcut ca urmare a unui abuz al regimului comunist.

Inclusiv, ANRP prin adresa nr. XXXX/xx.xx.xxxx ( fila 754 vol. 3 dosar) arată că în situaţia în care solicitanţii sau antecesorii acestora nu au depus cereri în temeiul art. 10 din Decretul nr. 228/1948, s-au au depus astfel de cereri fără a le fi restituite , acestea intrând în patrimoniul Statului Român în temeiul acestui drept, şi cererile depuse în temeiul fondului funciar vor fi respinse, preluările survenite în temeiul acestui act normativ nefiind calificate de legislaţia actuală ca fiind abuzive, câtă vreme actul de trecere în proprietatea statului a fost elaborat în aplicarea Tratatului de Pace de la Paris de la 10.02.1947 dintre puterile aliate şi statele Axei, convenţie semnată inclusiv de statul maghiar.

De asemenea, s-a mai invocat în apărare prin motivele de recurs faptul că recurenţii au dovedit dreptul de proprietate cu copiile fidele ale C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XXX Filea, C.F. nr. XX Răstoliţa, C.F. nr. XX Lunca Bradului, C.F. nr. XXXX Stînceni, şi că dreptul lor la restituire se întemeiază pe aceste înscrisuri.

În legătură cu aceste cărţi funciare, cu toate că înscrierile proprietăţilor sunt limitate la anul 1939, ulterior după cum s-a evocat, proprietăţile intrând sub regimul CASBI se impun următoarele observaţii:

C.F. XXX (f. 66 vol. I) este depusă  doar în  extras nou, fiind  incompletă. De asemenea, nici  nu  este  actualizată, singura menţiune fiind din anul 1901. În plus, nu există  o  copie fidelă  (xerox)  a acestei cărţi.

- C.F. XXX (f. 67 vol. I) este de asemenea, depusă în extras nou, fiind  incompletă şi neactualizată, cuprinzând doar o menţiune şi aceea din anul 1899. Nici în acest  caz  nu  a fost  depusă  şi o  copie  fidelă (xerox)  a acestei cărţi în formă veche.

-  C.F. XXX (f. 134 vol. I) este tot doar în extras nou,  incompletă,  neactualizată (are  o singură menţiune din 1902).  Nu există  şi o  copie fidelă.

- C.F. XXX (f. 133 vol.  I) are aceleaşi  deficienţe  şi, cel mai important, nu  se referă  şi la pădure.

- C.F. XXX (f. 111 inclusiv verso), atât traducerea în română cât şi copia fidelă  în maghiară (f. 137) sunt incomplete, iar  conform menţiunilor din 22 aprilie 1922 poziţia  B 21 s-a notat exproprierea pentru porţiunea E. A., M., Ioan.

-  C.F. XXX (f. 131) este tradusă în română doar în extras. Iar în copia fidelă  în maghiară (f. 135) apare, surprinzător, la poziţia 5 că la 4 ianuarie 1922 „Se notează procedura  de  expropriere din imobilul  de sub nr. de ordine  A+1,2 pe porţiunea lui  E. D.”.

 Or,  această menţine nu a fost cuprinsă şi în extrasul tradus în română (f. 131). Extrasul se opreşte tocmai  la poziţia 5.

Oricum, C.F. XXX  nici nu  este în măsură să ateste calitatea de proprietar a  lui autorilor recurenţilor, deoarece din extrasul tradus (f. 131) rezultă că după ce fusese trecut  ca şi  coproprietar în 1912  E. D., la  nr. ordine 3,  ulterior -  în 1918 - a fost trecut  ca singur proprietar E. J. (nr. ordine 4),  acesta fiind deci ultimul proprietar., dar care nu este autorul în cauză.

-C.F.  XXX  a fost depusă în  traducere  însă doar  în  extras (f.  121 – 122 ds.), fiind  incompletă.

Iar extrasul respectiv a fost tendenţios întocmit  necuprinzând  şi menţiunile de la numerele de ordine 20-30, deşi  în copia xerox a originalului maghiar (f. 125), la poziţiile 20 şi 21 era notată  la 4 ianuarie 1922 procedura de  expropriere din imobilele A 1-3 pe porţiunea lui E. D.”. Iar la poziţiile următoare apar exproprieri  şi  în privinţa  părţilor ce  li  se cuveneau celorlalţi membri al  familiei., respectiv E. M., A. şi  I. sub A+1+3.

-C.F. XX (f. 57 ds.) era tradusă în  extras  numai până la poz.3 şi conține  serioase  contradicții întrucât  atât în partea A cât şi în partea B.

Se constată  că în copia fidelă (f.59-60) care se  pretinde  reclamantă a fi a acestei cărți funciare (dar acest lucru nu  rezultă cu claritate,duplicatul necuprinzând o mențiune expresă  în acest sens), apare totuși la poz.8 o notație de expropriere din  4  ianuarie 1922 cu privire la „imobilul  A  + 1 pe porțiunea lui E. D.,” după care pe 2 mai 1922  se notează exproprierea lui Is  şi I. E.. Iar înscrisurile din această carte se termină cu această notare privind  exproprierea. Nu rezultă însă cum au ajuns să fie expropriaţi membrii familiei E. dacă nu fuseseră  proprietari.

C.F nr. XXXX Stînceni, datează din anul 1916, moştenitori E. I., perioadă anterioară celei stabilite de Legea nr. 247/2005, iar pe de altă parte terenul identificat în CF XXX, CF XXX, CF XXX, C.F XXX, C.F. XXX, nu a fost găsit pe teritoriul comunei Lunca Bradului, astfel cum s-a solicitat la această comisie prin cererea nr. XXX/XXXX.

În concluzie, copiile fidele şi extrasele din cărţile funciare nu formează convingerea instanţei  fiind incomplete şi neactualizate, astfel încât nu se poate verifica situaţia tuturor  terenurilor respective  în perioada reformei agrare din 1921  şi nici în perioada ulterioară, pentru a se constata dacă a existat şi formalitatea intabulării dreptului de proprietate a statului ca urmare a exproprierii.

Forța probantă  a acestora este pusă  la îndoială şi  de faptul  că  există inadvertențe între copiile  fidele (xerox) si extrasele traduse, care  în situațiile arătate  mai sus nu conțin  tocmai acele poziții privind înscrierea exproprierilor din 1922. Or, prezentarea unor asemenea traduceri  incomplete denotă reaua credință  procesuală a reclamantei.

De altfel, intabularea dreptului de proprietate al statului nu mai era necesară ca şi condiţie  a transferării dreptului de  proprietate în  favoarea acestuia şi nici nu  a mai  fost posibil  a se finaliza  în condiţiile în care conform art. 14 din  Decretul 1440/1941 al Ministerului Legal  Maghiar „Se interzice operarea  după 30  august 1940 a  înscrierilor dispuse înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret  dar încă  neoperate. Şi înscrierile operate înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret sunt nule : aceste înscrieri se vor şterge din oficiu.  Solicitarea (sesizarea) referitoare la înscriere  se va rezolva aplicând legea maghiară, păstrând  poziţia solicitării.”

În plus, atâta vreme cât s-au efectuat împroprietăriri din terenurile expropriate  (împroprietăriri ce au constituit scopul exproprierii  din 1922) intabularea dreptului statului nu s-a  mai impus cu necesitate. De asemenea efectivitatea exproprierii rezultă din faptul că în mod concret au existat asemenea  împroprietăriri  ulterioare, împrejurare dovedită  prin înscrisurile  din dosar.

Mai mult, în  condiţiile  în  care conform art.  48 şi urm.  din  Legea din  1921 privind reforma agrară,  s-au  primit despăgubiri,  aşa cum  rezultă din  situaţia statistică  (f.  169 ds.)  în  care se  indică  concret acest preţ în coroane pentru  exproprierile efectuate  în baza acestei legi, nici nu  mai are relevanţă  dacă  s-a  împlinit sau  nu  obligaţia de  menţionare în  C.F.  inclusiv a  hotărârii  definitive de expropriere.

Ca o observaţie cu privire la trimiterile la reconstituirile anterioare şi respectiv a sentinţei civile nr. XXX/XXXX a Judecătoriei Reghin pronunţată în dosarul nr. XXX/289/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. XXX/xx.xx.xxxx  a tribunalului Mureş, prin care unor membrii ai familiei E. li s-au reconstituit proprietăţile (E. J. ) Tribunalul Botoşani arată că în primul rând că această instanţă nu au în vedere persoana acestui autor, astfel încât situaţia acestui membru al familiei E., nu a constituit obiect de analiză în raport de aspectele evocate în precedent. (cerere restituire bunuri CASBI, dispoziţie de restituire, cetăţenie).

Aşa fiind, faţă de cele expuse în precedent, Tribunalul Botoşani, constată deci că criticile formulate de către recurenţi în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, raportat la modul de interpretare a legilor promulgate în perioada 1944 – 1948, pe teritoriul Transilvaniei de Nord, dar şi a legilor fondului funciar intrate în vigoare după căderea regimului comunist, nu sunt întemeiate, încât în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul şi va păstra soluţia atacată pentru considerentele arătate, ca fiind legală şi temeinică.

Totodată, va admite în cauză cererile de intervenţie accesorie formulată de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi ANRP, în interesul Comisiei Judeţene Mureş, cu următoarea motivare:

În ceea ce priveşte Statul Român dat fiindcă obiectul acestui litigiu îl reprezintă suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră, păşuni, fâneţe, situate pe raza comunelor Răstoliţa şi Lunca Bradului, aflate în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVIA, Direcţia Silvică Mureş si în proprietatea publică a statului, iar potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în litigiile privitoare la drepturile de administrare, titularul acestui drept va sta în nume propriu, iar în litigiile referitoare la dreptului de proprietate asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei titularul dreptului de proprietate potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, statul justificând interesul de a susţine în mod direct interesele Comisiei Judeţene.

În ceea ce priveşte ANRP Bucureşti şi aceasta este îndreptăţită să stea în proces în calitate de intervenient accesoriu, întrucât în temeiul art. 2 lit. B 9 din H.G 572/2013 coroborat cu disp. Art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, ANRP poate susţine inclusiv cereri vizând constatarea nulităţii absolute a unor acte de reconstituire considerate nelegale., iar pe de altă parte potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dar şi H.G. nr. 401/2013 de aprobare a normelor de aplicare ale acestor legi, are competenţe exclusive şi proceduri de acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc, în situaţia în care nu se pot restitui în natură terenurile agricole şi forestiere.

De altfel, notăm aici faptul că, inclusiv recurenţii prin întâmpinarea la această cerere, au recunoscut că în aplicarea legilor fondului funciar ANRP are atribuţii precum cele de sprijin şi îndrumare metodologică, monitorizarea aplicării legii, centralizare de date, acordare de despăgubiri, emiteri titluri de plată, dar evocând faptul că ANRP este un organ de specialitate al  administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, iar Guvernul nu are interes propriu în cauză.

Arătăm aici că ANRP nu a intervenit în susţinerea intereselor Guvernului, ci în calitatea sa de executant al măsurilor de despăgubiri dispuse în temeiul legilor privind restituirea proprietăţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul Comisiei Judeţene Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor.

Respinge recursul formulat de petenţii B. M. A., B.  G. G. A., D. V., L. I. M., K. J. A. M. B., K. J. şi G. I. G. împotriva sentinţei civile nr. XXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Dorohoi în contradictoriu cu intimaţii Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureş, Comisia Locală de Fond Funciar Răstoliţa, Comisia Locală de Fond Funciar Lunca Bradului, RNP- Direcţia Silvică Mureş şi intervenienţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din xx.xx.xxxx .

Preşedinte,Judecători,Grefier,

Domenii speta

Spete similare