Nelegala citare decurgând din neîndeplinirea de către agentul însărcinat cu înmânarea actelor a obligaţiei sale de a verifica identitatea persoanei căreia citaţiile i-au fost predate. Remedii procesuale

Potrivit art. 85 Cod procedură civilă 1865, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înştiinţarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Împrejurarea că nici unul dintre cele două procese-verbale de înmânare a citaţiilor nu conţine elemente care să ateste îndeplinirea de către agentul însărcinat cu înmânarea actelor a obligaţiei sale de a verifica identitatea persoanei căreia citaţiile i-au fost predate, ridică serioase îndoieli cu privire la reala îndeplinire, din partea agentului procedural, a obligaţiei de comunicare a citaţiei către reclamant, astfel că,  în vederea respectării dreptului reclamantului la un proces echitabil, se justifică admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

(Decizia civilă  Nr. 772/A din 5 Iunie 2015 – Dosar nr. 1089/336/2013* , Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ si fiscal)

Deliberând asupra apelului, tribunalul a constatat următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1468/16.07.2013 a Judecătoriei Vişeu de Sus s-a respins acţiunea formulată de reclamantul  T T în contradictoriu cu pârâta  S.C. T S Borşa P T SRL şi s-a obligat  reclamantul să plătească pârâtei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâta SC T S BORŞA P  T SRL  are ca asociat unic pe Consiliul Local Borşa(filele 103-105 dosar Tribunal).

Reclamantul T T a fost desemnat director general  începând cu data de 7.09.2011 în baza contractului individual de muncă nr. 1/6.09.2011 pe durata nedeterminată. Acest contract a încetat în baza Deciziei nr. 10/31.08.2012 ca urmare a acordului părţilor (art. 55 al. 1 lit. „b” din Legea 53/2003)

Prin Hot. Consiliului Local 64/2012 ,a fost desemnat administrator o altă persoană si anume Hojda Neluţ(fila 9 dosar tribunal).

In baza contractului de muncă, reclamantul solicită drepturi salariale, cheltuieli si despăgubiri civile.

 Mai înainte de a se analiza temeinicia pretenţiilor sale, s-a reiterat motivarea privind natura juridică a contractului  părţilor, aşa cum a fost expus în considerentele sentinţei civile 587/12.04.2013 a Tribunalului Maramureş, cu referire la concluzia potrivit căreia administratorii si directorii societăţilor comerciale nu pot încheia cu societatea  un contract individual de muncă (art. 1371 al. 3 si art. 1532 al. 6 din Legea 31/1990 modif. prin Legea 441/2006), astfel încât contractul este unul de mandat comercial, deopotrivă convenţional si legal.

Din aceasta perspectivă, drepturile şi obligaţiile părţilor vizează activitatea managerială, îndeplinirea obiectivelor de performanţă pentru care a fost investit reclamantul si corespunzător modul său de recompensare de către pârâtă. Totodată,consecinţele neîndeplinirii obligaţiilor, sunt reglementate convenţional de părţi.

In speţă, reclamantul pretinde în primul capăt de cerere drepturi salariale aferente perioadei 1.01.2012-31.05.2012 conform „J” din contract. Or, pentru a beneficia de salarizare, avea obligaţia să presteze muncă  conform fisei postului si atribuţiilor ce i se reveneau pe durata a 8 ore zilnic ,respectiv 40 ore pe săptămână.(pct. „F1”, ”G” şi „H” din contract) De asemenea, remuneraţia lunară se diminuează proporţional cu gradul de neîndeplinire a obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite prin fişa postului (pct. „j” lit. „c”).

In cauza nu a fost depusă o fişă a postului de nici una dintre părţi  întrucât nu a fost întocmită. Reclamantul  a îndeplinit  si funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local Borşa,mandatul său încetând doar la 15.02.2012 prin demisie conform Hot. nr. 1/2012(fila 55 dosar tribunal). Pe perioada mandatului ,reclamantul trebuia sa depună diligenţe în vederea obţinerii veniturilor  necesare achitării salariilor ,sa stabilească organizarea si funcţionarea societăţii ,sa stabilească obiectivele de performanţă individuale ale salariaţilor ,sa depună bilanţul contabil aferent anului 2011 pana la 31.05.2012 si sa atragă sursele de finanţare pentru investiţiile avute în vedere pe lângă celelalte atribuţii curente legate de evidentele societăţii.

Instanţa reţine  că reclamantul îşi invocă propria  culpă întrucât nimic nu l-a împiedicat  să facă demersurile necesare pentru a-şi incasa salariul, decât managementul său defectuos pentru care a solicitat de altfel încetarea contractului.

Reclamantul  nu a făcut dovada îndeplinirii atribuţiilor sale, contractul singur neputând constitui temei al sumelor pretinse. Cheltuielile cu combustibilul ,birotică si delegaţii ,în sumă de 5737,73 lei pretinse la al doilea capăt de cerere,nu au fost  înregistrate în evidentele contabile ale societăţii la momentul în care au fost efectuate ,justificate şi vizate financiar.

Cât priveşte despăgubirile însumă de 105.000 lei reprezentând echivalentul venitului brut pe o perioada de 24 luni ,ele ar fi fost datorate conform paragrafului M pct. 1 lit. „n” doar în cazul în care reclamantul era revocat din funcţie din motive neimputabile lui. Ori,încetarea contractului a avut loc prin acordul părţilor şi nu prin revocarea unilaterală întreprinsă de pârâtă,iar activitatea sa neperformantă a fost deja analizată la primul capăt de cerere.

Reclamantul nu a combătut susţinerile pârâtei în apărare şi probele acesteia.

Faţă de considerentele arătate, instanţa de fond a respins ca nefondată  acţiunea, iar în baza art. 274 c.pr.civ., a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecata justificate prin onorarii avocaţiale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul T T solicitând în principal, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă.

În motivarea cererii de apel s-a arătat cu privire la petitul principal al cererii de apel că citaţia pentru termenul de judecată din 10.05.2013 nu a fost semnată de soţia reclamantului şi nici citaţia pentru termenul din 02.07.2014 nu a fost semnată de reclamant. Printr-o simplă analiză a semnăturii reclamantului de pe citaţia pentru termenul din 02.07.2013, facil se poate constata că, aceasta nu se aseamănă cu cea de pe Contractul individual de muncă al reclamantului şi nici cu cea de pe Proces-verbal de predare-primire din 03.08.2012 şi nici de pe adresa 12841/01.08.2012 emisă de Primăria Borşa sau de pe ordinele de deplasare aferente perioadei 01.01.2012 -01.08.2012. Prin urmare reclamantul nu a avut cunoştinţă de termenele de judecată de la Judecătoria Vişeu de Sus, nu şi-a putut probat susţinerile din acţiunea introductivă de instanţă, nu a putut combate susţinerile pârâtei, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Cu privire la petitul subsidiar s-au învederat instanţei următoarele aspecte:

Sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece contrar celor reţinute de instanţa de fond, din probele administrate în cauză şi raportat la temeiurile de drept invocate, în speţă se impunea admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată întrucât motivele invocate de către reclamant au fost întemeiate, clar expuse şi argumentate, iar Instanţa de fond nu a făcut o analiză judicioasă a probelor din dosar şi a problemelor de drept incidente în cauză, pronunţând astfel o soluţie nelegală şi netemeinică.

În drept s-au invocat prevederile art. 297, 274 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la filele 38-40, intimata SC „T S Borşa P T ”SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând  că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul la apărare înaintea instanţei de fond, fiind legal citat şi luând cunoştinţă de termenele de judecată stabilite pentru soluţionarea cauzei, aşa cum rezultă din conceptele de citare existente la filele 5 şi 8.

Astfel, la data de 10.05.2013 la care se face referire prin motivele de apel nici nu a fost stabilit termen de judecată în soluţionarea cauzei trimisă spre competentă soluţionare Judecătoriei Vişeu de Sus, ci primul termen a fost fixat doar la data de 04.06.2013.

În atare situaţie pentru acest termen citaţia a fost primită de soţia apelantului luând aşadar cunoştinţă de termenul de judecată, iar pentru cel de-al doilea termen stabilit pentru data de 02.07.2013, de asemenea aceasta a fost comunicată unui membru al familiei.

Pe de altă parte, soluţionarea cauzei de către instanţa de fond, prin amânarea pronunţării soluţiei, odată ce reclamantul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată pentru care a fost legal citat, a asigurat şi respectat dreptul la apărare al acestuia şi nu i-a cauzat acestuia prejudicii în acest sens, despre soluţia adoptată luând cunoştinţă şi uzând astfel de calea de atac pe care a şi exercitat-o.

Cu privire la petitul formulat în subsidiar şi vizând modificarea sentinţei civile, s-a arătat că apelantul a fost angajat al societăţii intimate pe o perioadă nedeterminată şi în funcţia de director general, iar încetarea acestui contract a avut loc prin acordul părţilor, aşa cum rezultă şi din decizia nr.1/06.09.2011 şi pe care reclamantul nu a înţeles să o conteste potrivit dispoziţiilor legale incidente în materie.

Temeiul al sumelor pretinse de apelant prin cererea cu care a învestit instanţa de judecată îl constituie contractul individual de muncă mai sus menţionat, care însă a apreciat că are natura şi caracterul unui mandat comercial şi convenţional.

Tribunalul a reţinut că apelul este fondat.

Potrivit art. 85 Cod procedură civilă 1865, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înştiinţarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Prin acţiunea civilă înregistrată mai întâi pe rolul Tribunalului Maramureş sub nr. 6875/100/2012, reclamantul T T a învestit instanţa cu soluţionarea cererii sale prin care a înţeles să cheme în judecată în calitate de pârâtă pe SC T S Borşa P T SRL.

Tribunalul Maramureş şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, instanţă pe rolul căreia litigiul dintre părţi a fost înregistrat sub nr. 1089/336/2013.

În faţa Judecătoriei Vişeu de Sus, în cauză s-au acordat două termene de judecată, cel stabilit pentru data de 4 iunie 2013 şi, respectiv, ultimul termen fixat în cauză, cel din 2 iulie 2013.

La dosarul primei instanţe sunt cusute la filele 5 şi 8 procesele verbale care aparent atestă comunicarea citaţiei la adresa indicată de către reclamant în acţiune ca adresă de domiciliu.

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 4 iunie 2015 conţine menţiuni potrivit cărora citaţia ar fi fost predată numitei T L, soţia reclamantului, în vreme ce citaţia pentru termenul din 2 iulie 2013 aparent a fost comunicată direct destinatarului său, reclamantul T T.

Conform art. 92 alin.1 Cod procedură civilă, înmânarea citaţiei se face personal celui citat, care va semna adeverinţe de primire, agentul însărcinat cu înmânarea  certificând identitatea şi semnătura acestuia.

Alineatul 3 al aceluiaşi articol 92 din vechiul Cod de procedură civilă, prevede posibilitatea ca, în situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul să înmâneze citaţia unei persoane din familie. Şi în acest caz art. 92 prevede că persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura.

Niciunul dintre cele două procese-verbale de înmânare a citaţiilor nu conţine elemente care să ateste îndeplinirea de către agentul însărcinat cu înmânarea actelor a obligaţiei sale de a verifica identitatea persoanei căreia citaţiile i-au fost predate. Dovezile de îndeplinire a procedurii cuprind doar numele persoanei , calitatea şi semnătura.

Reclamantul neagă faptul că citaţiile i-ar fi fost comunicate, iar compararea semnăturii sale de pe dovada de la fila 8, nu doar cu semnăturile executate de reclamant în faţa instanţei de apel în cadrul verificărilor de scripte, ci şi cu semnătura de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare în faţa Tribunalului Maramureş anterior declinării de competenţă în primă instanţă (f 42), ridică serioase îndoieli cu privire la reala îndeplinire din partea agentului procedural a obligaţiei de comunicare a citaţiei către reclamant.

Diferenţele semnificative dintre semnăturile verificate de către instanţa de apel coroborate cu lipsa datelor suplimentare a primitorului actului, în vederea respectării dreptului reclamantului la un proces echitabil justifică admiterea petitului din apel formulat în principal, date fiind prevederile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, considerente pentru care tribunalul a admis apelul, a anulat sentinţa apelate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare