Plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Prin decizia civilă nr. 1313/10.12.2015, tribunalul a admis apelul civil declarat de  apelanţii - intimaţi  TNM şi  NI.

A schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins plângerea ca neîntemeiată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A obligat intimata la plata sumei de 25 de lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z sub nr.2027/339/2014 din data de 04.08.2015, petenta DIICOT a formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr. 7577 pronunţată de OCPI T – BCPI Z în dosarul nr. 7577/03.07.2014.

În motivare petenta a arătat că prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a MP - s-a dispus - în temeiul art. 163 şi urm. C. proc. pen., art. 13 din Legea nr. 39/2003 şi art. 217 alin. 4 C. proc. pen. - instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri mobile şi imobile aparţinând suspectului IN, printre care şi asupra:

•clădire - locuinţă şi anexă din cărămidă şi lemn, situate în municipiul Z, cu o suprafaţă desfăşurată de 662 m.p., cu valoare de impozitare de 1024841 lei;

•teren intravilan cu suprafaţa de 6000 m.p., situat în municipiul Z, cu valoare de impozitare de 1061 lei.

Pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asigurătorii, D.I.I.C.O.T. a delegat organele de poliţie din cadrul IGPR.

In aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. 3 C. proc. pen. (în vigoare la acel moment), P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. a solicitat O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate.

Procesul - verbal de aplicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 asupra celor două imobile situate în municipiul Z, (construcţie şi teren intravilan) a fost încheiat la 18 iunie 2012 şi înaintat O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z.

Prin încheierea nr. 4901/22.06.2012 emisă în dosarul nr. 4901/19.06.2012, O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z a respins cererea D.I.I.C.O.T. privind înscrierea sechestrului asupra imobilelor sus-menţionate. În motivarea acestei soluţii O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z a invocat dispoziţiile art. 893 lit. a N. C. civ., susţinând că, în virtutea contractului de vânzare-cumpărare din 19 iunie 2012, încheiat între soţii NI şi ND, în calitate de vânzători, şi TNM, în calitate de cumpărător, proprietar al bunurilor nu mai era suspectul IN, ci numita TNM.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, forma în vigoare în perioada supusă analizei, O.C.P.I. T -B.C.P.I. Z a dispus comunicarea respectivei încheieri către IN, TNM şi SCCO T.

DIICOT a formulat cerere de reexaminare a încheierii de respingere nr. 4901/22.06.2012 emisă de OCPI T – BCPI Z în dosarul nr. 4901/19.06.2012.

Prin încheierea nr. 7577 pronunţată la 11.07.2014 în dosarul nr. 7577/03.07.2014 registratorul şef din cadrul O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z a dispus respingerea cererii de reexaminare sus-menţionate.

Petenta consideră că încheierea este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 890 alin. 1 N. C. civ. şi art. 893 lit. a N. C. civ., în condiţiile în care, la data de 14 iunie 2012 de la care ordonanţa prin care a fost instituit sechestrul asigurător a început să-şi producă efectele, bunurile vizate de această măsură asigurătorie erau proprietatea numitului NI.

Din corespondenţa transmisă de O.C.P.I. T rezultă că ordonanţa D.I.I.C.O.T. nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a fost înregistrată în evidenţele oficiului de cadastru la 14 iunie 2012, sub nr. 7602. Şeful Serviciului Cadastru din cadrul O.C.P.I. T a dispus trimiterea acesteia la birourile de cadastru aferente, întrucât pe lângă imobilele din Z figurau şi bunuri situate pe raza localităţilor N şi N din judeţul T.

Adresa nr. 7602/14 iunie 2012 a fost preluată de Şeful Serviciului Publicitate Imobiliară, efectuându-se înregistrările aferente imobilelor din localităţile N şi N, fără însă a fi trimisă şi la BCPI Z.

Faţă de această împrejurare, în mod greşit O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z a reţinut în motivarea încheierii nr. 7577 că cererea D.I.I.C.O.T. pentru aplicarea sechestrului a fost înregistrată la 19.06.2012 sub nr. 4901 (pag.3, alin.3), trecând sub tăcere faptul că ordonanţa D.I.I.C.O.T. nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a fost înregistrată în evidenţele oficiului de cadastru la 14 iunie 2012, sub nr. 7602.

Conform art. 888 N. C. civ., „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta."

Potrivit art. 166 alin. 3 C. proc. pen. (forma în vigoare în perioada în discuţie), pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul şi un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Raportat la prevederile dispoziţiile art. 47 şi art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, actul de instituire a sechestrului asigurător penal asupra imobilelor situate în municipiul Z, (clădire şi teren intravilan), a fost îndeplinit cu respectarea legislaţiei în materie.

Faţă de dispoziţiile art. 890 alin. 1 N. C. civ., înscrierea în cartea funciară a măsurii asigurătorii dispuse de D.I.I.C.O.T. - Structura centrală prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 asupra celor două imobile situate în municipiul Z, (construcţie şi teren intravilan) şi-a produs efectele începând cu 14 iunie 2012, aşadar anterior transmiterii dreptului de proprietate de la soţii N la numita TNM.

Conform art. 893 lit. a N. C. civ., „înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută; ".

La data de 14 iunie 2012 când ordonanţa D.I.I.C.O.T. nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a fost înregistrată în evidenţele oficiului de cadastru - în baza căreia s-au efectuat înregistrările aferente imobilelor din localităţile N şi N -, bunurile vizate de aceeaşi ordonanţă - situate în municipiul Z, (clădire şi teren) - erau proprietatea numitului NI.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 893 lit. a N. C. civ., soluţia legală era de admitere a cererii de luare a inscripţiei ipotecare, respectiv de admitere a cererii de reexaminare şi notarea în cartea funciară a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Structura centrală.

Ca atare, în mod nelegal O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z, prin încheierile nr. 4901/22.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 4901/19.06.2012 şi nr. 7577/11.07.2014 pronunţată în dosarul nr. 7577/03.07.2014 a respins cererea D.I.I.C.O.T. privind înscrierea sechestrului.

Măsurile asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare şi conservare de natură să împiedice partea adversă ca, în timpul procesului, să distrugă sau să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului, ori, după caz, să îşi diminueze activul patrimonial.

Sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor suspectului NI este o măsură procesuală penală cu caracter real ce are ca efect indisponibilizarea bunurilor existente în patrimoniul acestuia în vederea acoperirii pagubei cauzate prin infracţiuni, a confiscării speciale, precum şi a confiscării extinse.

Având în vedere dispozițiile art. 249 alin. 1 - 5 C. proc. pen., scopul măsurilor asigurătorii îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului, ce ar putea surveni în urma înstrăinării bunurilor sale.

Prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligaţiilor de natură patrimonială ce decurg din soluţionarea acţiunii penale şi acţiunii civile în cadrul procesului penal.

Aşadar, în cursul procesului penal, partea civilă sau statul beneficiază de măsuri de indisponibilizare şi conservare care împiedica suspectul sau inculpatul să distrugă ori să înstrăineze bunurile sechestrate.

Sechestrul asigurător dispus de D.I.I.C.O.T. în dosarul penal nr. 146/D/P/2010 nu are natura juridică a unei sarcini civile ori a unui act asimilat acesteia, ci a unui act procesual-penal de indisponibilizare a bunurilor asupra cărora a fost instituit.

Ca atare, bunul/bunurile indisponibilizate nu pot face obiectul nici unei înstrăinări frauduloase (ori a risipirii de către inculpat a averii sale) până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz.

 Pentru aceste considerente, raportat la dispoziţiile art. 29 şi art. 31 alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 7/1996, republicată, petenta a solicitat instanţei să admită prezenta plângere şi să dispună înscrierea în cartea funciară a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Structura centrală cu privire la bunurile în discuţie.

In drept, petenta şi-a întemeiat  plângerea pe dispoziţiile art. 50 alin. 2 ind. 1 şi alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 7/1996, republicată.

În susţinerea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.

  În condiţiile art.31 alin.4 din legea nr.7/1996 cu modificările şi completările ulterioare, la solicitarea instanţei a fost transmis dosarul încheierii de respingere.

În cauză, intimata OCPI a formulat întâmpinare prin care:

1.Pe cale de excepţie, a  solicitat instanţei să constate faptul că OCPI T nu are calitate procesuală pasivă, întrucât:

- prin Decizia nr. 72/15.10.2007 , publicată in M.O. nr. 685 din 07.10.2008, înalta Curte de Casaţie si Justiţie admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie si stabileşte că in cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasivă;

- art. 32 din Legea nr.7/1996 a cadastrului si publicităţii imobiliare, modificată şi completată, prevede că „Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciara, a acţiunii in justificare tabulara, in rectificare, precum si prestaţie tabulara se face fara citarea oficiului teritorial".

2. Pe fond a arătat că, în data de 14.06.2012, O.C.P.I. T a primit adresa nr. 146/D/P/2010 emisă de DIICOT - Structura Centrală, înregistrată în evidenţele instituţiei sub nr. 7602/14.06.2012.

Prin adresa mai sus menţionată, DIICOT - Structura Centrală a transmis OCPI T Ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din data de 08.06.2012, pentru luare la cunoştinţă şi conformare în ceea ce priveşte sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor imobile ale numitului NI. Adresa înregistrată sub nr. 7602/14.06.2012 nu a fost transmisă la B.C.P.I. Z pentru a fi pusă in aplicare.

La data de 19.06.2012, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 811/2012 prin BNP CF, numitul NI a vândut numitei TNM imobilul cu nr. cadastral -, situat în Z, B.C.P.I. Z dispunând în acest sens prin încheierea nr. 4818/19.06.2012.

La data de 19.06.2012, BCCOP, SCCOT, a transmis direct la B.C.P.I. A Ordonanţa de instituire a sechestrului asiguratoriu nr. 146/D/P/2010, însoţită de un exemplar în original al procesului verbal de aplicare a sechestrului asiguratoriu din data de 19.06.2012.

A precizat faptul că B.C.P.I .Z, prin registrator de carte funciară SA şi asistent registrator BDM, a emis următoarele încheieri de carte funciară:

-nr. 4901/22.06.2012, prin care se respinge cererea cu privire la imobilul cu nr. cadastral -, situat în Z;

-nr. 4948/22.06.2012, prin care se admite cererea cu privire la imobilele cu nr. cadastrale - UAT N.

Încheierea nr. 4901//22.06.2012 a fost comunicată BCCOB, SCCOT, intrucât cererea de înscriere fusese formulată de această instituţie. Ulterior, la data de 18.06.2014, încheierea respectivă a fost comunicată şi DIICOT-Structura Centrală, ca urmare a solicitării în acest sens formulată de instituţia în cauză. La data de 03.07.2014, DIICOT-Structura Centrală a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr. 7577 dispusă de registrator sef CA şi asistent registrator BM, motivată ca şi încheierea nr. 4901/22.06.2012 prin faptul că înscrierea unui drept real se poate efectua numai impotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută ( art. 892 Cod civil).

Faţă de cele mai sus menţionate, intimata a lăsat  la latitudinea instanţei a se pronunţa asupra plângerii ce formează obiectul prezentului dosar.

Intimata și-a întemeiat  întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Cod procedura civila.

Faţă de aspectele rezultate din evidenţele OCPI, la solicitarea instanţei, prin înscrisul din data de 22.09.2014, şi-a precizat acţiunea în sensul că în cererea dedusă judecăţii înţelege  să se judece  în contradictoriu cu intimaţii: - TNM ; -NI ; -ND.

Intimaţii astfel introduşi în cauză, au formulat „apărări” – intimata TNM, în sensul că a făcut precizări prealabile astfel:

 Art. 163 lit.b) din Codul de procedura penala in vigoare la data la care se pretinde ca s-ar fi transmis si ar fi opozabila autorităţilor de domeniu Ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător prevede expres ca masurile asigurătorii in vederea reparării pagubei se pol lua asupra bunurilor invinuitului si inculpatului.

In materia formelor si formalităţilor procesuale de aplicare a masurilor dispuse de Procuror sunt incidente prevederile legii in vigoare la data comunicării Ordonanţei.

In orice caz. chiar regulile aplicării legii mai favorabile nu permit notarea măsurii asiguratorii daca bunurile nu aparţin invinuitului sau inculpatului care se refera măsura.

Codul de procedură penală reglementează măsurile asigurătorii în Titlul V (..Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale*'). Capitolul III (..Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii"). Acest capitol cuprinde puţine modificări faţă de reglementarea din Codul de procedură penală anterior.

 În conformitate cu art. 249 alin. (I) NCPP, procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului. în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz. prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Acest text de lege, împreună cu cele următoare, conturează regimul general al măsurilor asigurătorii în procesul penal.

 Bunurile asupra cărora se pot lua măsuri asigurătorii constă în faptul că acestea se referă doar la bunurile care pol face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Potrivit art. 249 alin. (4) NCPP. măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. în conformitate însă cu dispoziţiile art. 112 şi art. 112' NCP.

Scopul masurilor asigurătorii prevăzut expres de art. 249 alin. (1) NCPP este de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor susmenţionate.

Intimata a invocat tardivitatea formulării plângerii.

In conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicităţii imobiliare plângerea împotriva încheierii de Carte funciara de respingere a cererii de reexaminare a unei încheieri de Carte funciara neconvenabila petentului trebuie făcuta intr-un termen prefix.

Acest termen este depăşit, in cursul procedurii, astfel că reexaminarea peste termen nu poate repune in termenul de decădere petenta.

Din actele si lucrările dosarului rezulta ca cererea de notare a măsurii s-a înregistrat la 22 iunie 2012 la OCPI Z competent sa faca notarea, la aceeaşi data s-a dispus examinarea cererii.

Încheierea nr. 4901/ 19.06.2012 a fost comunicata entităţii căreia i s-au delegat atribuţiile de formulare a cererii de înscriere a  sechestrului asigurător penal in Cartea funciara- BCCOT, menţionata in încheiere.

 Soluţia respecta prevederile art. 893 lit.a)NCC. deoarece domnul NI nu figura ca proprietar al imobilului menţionat in Plângere la data la care s-a examinat cererea de notare a sechestrului, proprietar tabular fiind subsemnata.

 Încheierea de respingere a cererii de reexaminare nr. 7577/3.07.2014 a fost corectă deoarece procedeul "recomunicarii" către structura centrala a DIICOT este incorect si inapt sa repună in termen petentul. căruia i s-a comunicat corect încheierea nr. 4901/22.06.2012.

Intimata a considerat de asemenea că  plângerea este nefondată iar soluţia data de OCPI T-BCPI Z este corecta.Nu interesează data Ia care s-a depus cererea la OCPI T.

Art. 47 şi art.48 alin. (1 ) din Legea nr. 7/1996 (in forma in vigoare la data analizata impunea depunerea cererii la Birourile teritoriale ale Oficiului teritorial.

 Numai in raport cu astfel de depuneri devin incidente prevederile art. 890 alin.(l ) NCC privind prioritatea cererilor depuse . însoţite de documentele justificative.

 In consecinţa, astfel cum rezulta din actele si lucrările dosarului înregistrările sunt in sensul prevăzut in încheierea de respingere a cererii de notare . ceea ce exclude aplicarea legii in modul pretins de petenta.

 Privitor la împrejurările de fapt relative la înregistrare si comunicarea documentaţiilor privitoare la notarea sechestrului asiguratoriu in Cartea funciara , prin Ordonanţa din 23 iunie 2014 , in dosarul penal nr. 146/D/2010 al DIICOT s-a extins si a inceput urmărirea penala pentru sustragere de sub sechestru si complicitate la sustragere de sub sechestru.

La rândul lui, intimatul NI, a formulat de asemenea „apărări” prin care a formulat precizări prealabile. 

Prin înscrisul înregistrat la instanţă  la data de 23.12.2014, petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că:

I. Aşa cum rezulta şi din întâmpinarea formulată de O.CP.I T, încheierea nr.4901 din 22.06.2012, emisă de B.C.P.I Z, a fost comunicată D.I.I.C.OT - Structura Centrală la 18.06.2014.

La data de 03.07.2014 s-a formulat cerere de reexaminare a încheierii anterior menţionate.

Prin încheierea nr. 7577 din 03.07.2014, comunicată D.I.I.C.OT la 16.07.2014, cererea de reexaminare a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat plângere, care a fost expediată la instanţă la data de 31.07.2014, deci înăuntrul termenului legal.

Contrar susţinerilor intimaţilor, în cauză nu a avut loc recomunicarea încheierii nr.4901 din 22.06.2012, ci comunicarea acesteia de către B.C.P.I Z, având în vedere în vedere calitatea D.I.I.COT - de organ de urmărire penală şi de titular al măsurii asigurătorii.

Comunicarea încheierii în discuţie către B.C.CO B - S.C.C.O T nu echivalează cu comunicarea acesteia către D.I.I.C.OT.

Aşa fiind, excepţia tardivităţii formulării plângerii este neîntemeiată.

Încheierea este nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art- 890 alin. 1 N. C. civ. şi ale art. 893 lit. a N. C. civ., în condiţiile în care la 14 iunie 2012, - data de la care ordonanţa prin care a fost instituit sechestrul asigurător a început să-şi producă efectele - bunurile vizate de această măsură asigurătorie erau proprietatea numitului NI.

Din corespondenţa transmisă de O.CPI. T rezultă ca Ordonanţa

nr.146d/p/2010 din 08.iunie 2012a fost înregistrată în evidenţele OCPI  la 14 iunie 2012, sub nr. 7602.

Şeful Serviciului Cadastru din cadru) O.C.P.I. T a dispus trimiterea ordonanţei la birourile teritoriale, întrucât aceasta viza, pe lângă imobilele din Z, şi bunuri situate pe raza localităţilor N şi N din judeţul T.

Adresa nr. 7602/14 iunie 2012 a fost preluată de Şeful Serviciului Publicitate Imobiliară, efectuându-se înregistrările aferente imobilelor din localităţile N si N, fără însă a fi trimisă si la BCPI Z.

Faţă de această împrejurare, în mod greşit O.C.P.I. T - B.C.P.l. Z a reţinut în motivarea încheierii nr. 7577 ca cererea D.I.I.C.O.T. pentru aplicarea sechestrului a fost înregistrată la 19.06.2012 sub nr. 4901, ignorând faptul că Ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a fost înregistrată în evidenţele oficiului de cadastru Ia 14 iunie 2012, sub nr. 7602.

Data de la care înscrierile în cartea funciară îşi produc efectele este stabilită în cuprinsul art. 890 N. C. civ.

Raportat la prevederile invocate în cuprinsul plângerii, actul de instituire a sechestrului asigurător penal asupra imobilelor situate în municipiul Z, - clădire şi teren intravilan - a fost îndeplinit cu respectarea legislaţiei în materie.

Faţă de dispoziţiile art. 890 alin. 1 N. C. civ., înscrierea în cartea funciară a

măsurii asigurătorii dispuse de D.I.I.CO.T - Structura centrală prin Ordonanţa

nr.l46/D/P/2010 din 08 iunie 2012 asupra celor două imobile situate în municipiul

Z., si-a produs efectele începând cu 14 iunie 2012, aşadar

anterior transmiterii dreptului de proprietate de la soţii N la numita TNM.

Conform art. 893 lit. a N. C. civ., „înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcută".

La data de 14 iunie 2012, când Ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a fost înregistrată. în evidenţele oficiului de cadastru, bunurile situate în municipiul Z, (clădire şi teren) erau proprietatea numitului NI.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art 893 Ut a N. C. civ., soluţia legală era de admitere a cererii de luare a inscripţiei ipotecare, respectiv de admitere a cererii de reexaminare si notarea în cartea funciară a măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţa tir. 146/D/P/2010 din 08 iunie 2012 a D.LI.C.O.T. - Structura centrală.

În acest context, în mod nelegal O.C.P.I. T - B.C.P.I. Z, prin

încheierile nr. 4901/22.06.2012 şi 7577/11.07.2014, a respins cererea D.I.I.C.O.T privind înscrierea sechestrului.

Măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real pe perioada activităţii lor, au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, anume împiedică încheierea oricărui act juridic civil având ca obiect înstrăinarea acestora, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situaţii (realităţi) juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini a terţilor cu privire la acestea.

Scopul măsurilor asigurătorii îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului, ce ar putea surveni în urma înstrăinării bunurilor sale.

Astfel, în cursul procesului penal, Statul, reprezentat în acest caz de D.I.I.C.O.T, beneficiază de măsuri de indisponibilizare şi conservare care, odată instituite, împiedică distrugerea ori înstrăinarea bunurilor aflate sub imperiul lor.

Sechestrul asigurător dispus de D.I.I.C.O.T. în dosarul penal nr. 146/D/P/2010 nu are natura juridică a unei sarcini civile ori a unui act asimilat acesteia, a. a unui act procesual-penal de indisponibilizare a bunurilor asupra cărora a fost instituit.

Ca atare, bunurile indisponibilizate nu pot face obiectul nici unei înstrăinări până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz.

Astfel petenta a solicitat înlăturarea susţinerilor intimaţilor și admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 201 alin.2 C.p.c

Intimata ND, deşi legal citată, nu s-a prezentat la instanţă, nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat administrarea de probe în apărare.

La termenul  din  26.02.2015, la solicitarea apărătoarei intimaţilor NI şi TNM, instanţa a dispus emiterea unei adrese către petentă pentru ca aceasta să depună la dosar  dovada datei comunicării încheierii de respingere atacate nr.7577 din 03.07.2014 pronunţată  de OCPI  T – BCPI Z, - relaţii ce au fost comunicate cu adresa nr.92/J/2014 din data de 11.03.2015.

Prin Sentința Civilă nr. 225 din 20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Z instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei OCPI – T invocată de aceasta.

A respins ca nefondată excepția tardivității plângerii invocată de intimații TNM și NI.

A admis plângerea formulată de petenta DIICOT și a dispus înscrierea în cartea funciară a măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 146/D/P//2010 din 08.06.2012 a DIICOT.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

”Astfel, potrivit art.248 din noul c.p.c., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Conformându-se imperativelor impuse de textul  de lege invocat anterior, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata OCPI T, instanţa reţine că, definită fiind calitatea procesuală drept identitatea dintre persoana reclamantului şi titularul dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) pe de o parte şi dintre persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (Calitate procesuală pasivă ) pe de altă parte, - prin prisma titularilor înscrişi în cartea funciară, cât şi prin prisma Deciziei pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.72/2007,  încât instanţa reţine că intimata OCPI nu are calitate procesuală pasivă, sens în care urmează să admită excepţia invocată.

În condiţiile aceluiaşi art.248 din noul c.p.c., cu privire la excepţia tardivităţii plângerii invocată de intimaţii NI şi TNM, în raport de data comunicării către DIICOT structura centrală  (organul judiciar care a dispus instituirea măsurii asiguratorii), - la data de 17.07.2014 potrivit dovezii de la fila 22 din vol.2 al prezentului dosar -, expedierea de către intimată a prezentei plângeri la data de 01.08.2015 (data poştei), apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.31 alin.3 din aceeaşi lege nr.7/1996 cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la aceeaşi excepţie, instanţa nu poate primi apărările intimaţilor NI şi TNM în sensul că încheierea de respingere a fost comunicată către OCPI T,- organul delegat de structura centrală a DIICOT pentru punerea în executare a măsurii asiguratorii, cu motivarea că, în accepţia instanţei, comunicarea trebuia să fie făcută structurii centrale care a dispus instituirea măsurii,- aceasta cel puţin în condiţiile art.31 din lege(ca persoană – fizică sau juridică – interesată).

Cu argumentele prezentate anterior, excepţia tardivităţii plângerii se priveşte ca nefondată, urmând a  fi respinsă ca atare.

În fine cu privire la fondul cauzei, instanţa reţine că potrivit chiar susţinerilor din întâmpinare ale intimatei OCPI, - şi dovezilor în acelaşi sens -, solicitarea petentei de înscriere a măsurii asiguratorii a fost înregistrată la intimata OCPI T la data de 14.06.2012, sub nr.7602.

Deşi, potrivit chiar cererii şi mai ales textelor de lege  incidente, regimul unei astfel de înscrieri era „de îndată”, - potrivit chiar susţinerilor aceleiaşi intimate din întâmpinare, solicitarea petentei  înregistrată la data de 14.06.2012, sub nr.7602, nu a fost transmisă BCPI Z, pentru a fi pusă în aplicare.

În acelaşi sens, în raport de cronologia evenimentelor,- înregistrarea la aceeaşi dată,- 19.06.2012 , întâi a contractului de înstrăinare şi ulterior a solicitării petentei de înscriere a măsurii asiguratorii, - chiar dacă, eventual în ceea ce  priveşte înscrierile din 19.06.2012 se poate, eventual reţine (fără a fi fost neapărat dovedite) respectarea dis. art.890 din Noul c.civ.- sub imperiul căruia s-a făcut înscrierea („Dacă prin lege nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de la data înregistrării cererilor, ţinându-se însă cont de data, ora şi minutul înregistrării acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar ori notar public sau, după caz, comunicată prin telefax, poştă electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative”), în raport de înregistrarea solicitării DIICOT structura centrală la 14.06.2012, sub nr. 7602, a solicitării de înscriere a măsurii asiguratorii, împrejurarea că din culpa OCPI nu s-a transmis solicitarea către BCPI Z, nu afectează, în accepţiunea instanţei ordinea în care trebuiau efectuate în scrierile.

Cu acelaşi argument constând în aceea că solicitarea DIICOT Structura centrală a fost înregistrată sub nr.7602/19.06.2012 la OCPI T, cu atât mai mult, reţine instanţa,- şi cu privire la excepţia tardivităţii plângerii – că soluţiile registratorilor trebuiau comunicate (şi) DIICOT Structura Centrală.

În ceea ce priveşte apărarea aceloraşi intimaţi NI şi TNM, în sensul că în condiţiile art.890 din noul c.c.civ., cât şi ale art.166 din vechiul c.p.p, în sensul că, la data de 19.06.2012, - dincolo de înstrăinarea imobilului -, aceeaşi ar fi fost soluţia registratorului, întrucât  ordonanţa  de instituire a sechestrului nu era însoţită de procesul verbal de sechestru, instanţa nu o poate primi, cu motivarea că nici încheierea iniţială a registratorului şi nici încheierea registratorului  şef nu invocă acest aspect, ci numai încetarea calităţii de proprietar  cu privire la imobile a intimatului NI.

În orice caz, în accepţiunea instanţei, procesul verbal de sechestru reprezenta un  act de executare şi nu era de natură să afecteze valabilitatea măsurii dispuse cu privire la indisponibilizarea bunurilor.

În fine, cu privire la apărarea aceloraşi intimaţi NI şi TNM, în sensul că solicitarea petentei ar fi rămasă fără obiect, faţă de împrejurarea că bunurile oricum au fost indisponibilizate prin ordonanţa din 23.06.2014, instanţa de asemenea  nu o poate primi cu motivarea că ordonanţele respective au regimuri juridice distincte, în sensul că , dacă cu privire la măsura dispusă la 23.06.2014 se dispune o soluţie de netrimitere în judecată şi, respectiv, de ridicare a măsurii asiguratorii, cu privire la învinuitul  din cauza penală – intimatul IN -, rămâne valabil sechestrul iniţial. În acelaşi sens, în accepţia instanţei, măsurile asiguratorii diferite putând fi eventual dispuse cu privire la fapte, persoane şi prejudicii diferite,- în funcţie de soluţiile pe care le vor primi sub aspect penal ,- cu atât mai mult , apreciază instanţa se impune a fi reţinut caracterul distinct al sechestrelor dispuse.

Cu argumentele prezentate  anterior, plângerea formulată se priveşte întemeiată, urmând a fi admisă ca a atare şi instanţa să dispună înscrierea în cartea funciară a măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr.146/D/P/2010 din 08.06.2012 a DIICOT - Structura centrală cu privire la bunurile în discuţie.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Z, au formulat apel TNM și NI, solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii excepției tardivității plângerii și respingerii plângerii ca nefondată, cu consecința radierii măsurilor asigurătorii și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

În motivare apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității. Astfel, încheierea nr. 4901/19.02.2012 a fost comunicată în mod corect de către BCPI Z către SCCO T întrucât această entitate a solicitat înscrierea adresei nr. 146/D/P/2010 potrivit art. 50 din legea nr. 7/1996.

Faptul că DIICOT structura centrală solicită la aproximativ 2 ani de la comunicarea încheierii atacate  să i se recomunice această încheiere, nu este în măsură se repună în termen această instituție pentru a formula cererea de reexaminare a încheierii nr. 4901?19.06.2012 deoarece în vederea repunerii în termenul din care era decăzută petenta trebuia să aducă la cunoștință motivele temeinic justificate care au împiedicat-o să exercite  această cerere în termen.  Cererea de reexaminare formulată după cca 2 ani de la pronunțarea și comunicarea încheierii atacate este tardivă, pe cale de consecință fiind tardivă și plângerea formulată la instanță. 

Pe fondul cauzei, apelanții  au arătat că nu interesează data la care s-a depus cererea la OCPI T întrucât art. 47 și 48 din Legea nr. 7/1996 impuneau depunerea cererii la birourile teritoriale ale oficiului teritorial. Cererea formulată de DIICOT deși depusă la data de 14.06.2012 la OCPI T și înregistrată la data de 19.06.2012 la BCPI Z nu putea fi analizată de către registratorul din cadrul BCPI Z decât raportat la data la care ea a fost primită de acest birou de carte funciară. Solicitarea petentei este și rămasă fără obiect având în vedere că, la data formulării plângerii, în cartea funciară a imobilului în cauză este înscris sechestrul asigurator prin Ordonanța din 23.06.2014 în dosarul penal nr. 146/P/D/2010, drept pentru care o altă asemenea măsură nu se mai justifică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm C.pr.civ., art.31 alin. 5 din Legea nr. 7/1996.

La data de 01.10.2015, intimata DIICOT, structura centrală a depus întâmpinare prin care a solicita respingerea apelului declarat ce nefondat.

În motivare, intimata a arătat că raportat la art. 31 din Legea nr. 7/1996, încheierea nr. 4901 din 22.06.2012 emisă de BCPI Z trebuia comunicată DIICOT structura centrală, comunicare care s-a realizat abia la 18.06.2014. La data de 03.07.2014 s-a formulat cerere de reexaminare a încheierii iar prin încheierea nr. 7577 din 03.07.2014 comunicată DIICOT la 16.07.2014, cererea de reexaminare a fost respinsă. Împotriva acestei încheieri s-a formulat plângere care a fost expediată la instanță la data de 31.07.2014 înăuntrul termenului legal. Contrar susținerilor apelanților, în cauză nu a avut loc recomunicarea încheierii nr. 4901 din 22.06.2012, ci comunicarea acesteia de către BCPI Z, având în vedere calitatea DIICOT de organ de urmărire penală și de titular al măsurii asigurătorii. Comunicarea încheierii în discuție către BCCO B SCCO T nu echivalează cu comunicarea acesteia către DIICOT. Plângerea împotriva încheierii de respingere nr. 7577/11.07.2014 emisă de OCPI T - BCPI Z a fost trimisă Judecătoriei Z prin poștă, cu confirmare de primire, la data de 01. August 2014, așadar în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 3 din Legea nr.7/1996. În aceste condiții, excepția tardivității formulării cererii de reexaminare și a plângerii împotriva încheierii de respingere este vădit nefondată.

Din corespondența transmisă de OCPI T rezultă că ordonanța nr. 146/D/P/2010 din 08. Iunie 2012 a fost înregistrată în evidențele oficiului de cadastru la 14 iunie 2012 sub nr. 7602, însă nu a fost trimisă la BCPI Z. Față de dispozițiile art. 890 alin. 1 Cod Civil, înscrierea în cartea funciară a măsurii asiguratorii și-a produs efectele începând cu data de 14 iunie 2012, așadar anterior transmiterii dreptului de proprietate de la soții N la TNM.

Intimata a mai arătat că instanța de fond în mod judicios a înlăturat susținerile intimaților referitoare la necesitatea întocmirii procesului-verbal de sechestru, reținând că nici încheierea inițială a registratorului și nici încheierea registratorului șef nu invocă acest aspect, ci numai încetarea calității de proprietar a intimatului NI, iar procesul-verbal de sechestru reprezintă un act de executare și nu est de natură să afecteze valabilitatea măsurii dispuse cu privire la indisponibilizarea bunurilor.

De asemenea, intimata a mai susținut că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea apelanților în sensul că solicitarea petentei ar fi rămasă fără obiect față de împrejurarea că bunurile au fost indisponibilizate și prin ordonanța DIICOT structura centrală din 23.06.2014.

Apelanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au reiterat argumentele expuse în cererea de apel.

Verificând legalitatea şi temeinicia Sentinţei apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

1.Cu privire la greşita respingere a excepţiei tardivităţii formulării plângerii

Această critică invocată de apelanți este neîntemeiată urmând a nu fi reţinută de tribunal.

Prin apărările formulate intimații au invocat excepția tardivității formulării plângerii prevăzute de art. 50 alin. 21 din Legea nr. 7/1996 (art. 31 alin 3 din Legea nr. 7/1996 în forma actuală).

Potrivit art. 50 alin. 21 din Legea nr. 7/1996 (art. 31 alin 3 din Legea nr. 7/1996 în forma actuală), împotriva încheierii registratorului-şef de respingere a cererii de reexaminare, cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează de către judecătorie.

Se poate observa că excepția tardivității invocată în prezenta cauză privește exclusiv plângerea formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, iar în opinia tribunalului, faptul că intimata nu a formulat în termenul legal cererea de reexaminare prevăzută de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), nu poate atrage automat tardivitatea plângerii prevăzute de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), cele două instituții fiind distincte, cu regimuri juridice și de soluționare diferite. 

Astfel, în cadrul examinării excepției tardivității plângerii formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, instanța trebuie să se mărginească la verificarea a două aspecte: 1. dacă încheierea de respingere a cererii de reexaminare a fost comunicată celui care face plângerea și 2. dacă petentul a depus plângerea în termenul prevăzut de lege de 15 zile calculat de la data comunicării încheierii de respingere a cererii de reexaminare.

În cauza de față, ambele condiții sunt îndeplinite întrucât din înscrisul de la fila 15-16 dosar fond Vol.II reiese că încheierea nr. 7577 din 11.07.2014 de respingere a cererii de reexaminare a fost comunicată către petenta-intimată la data de 16.07.2014 iar plângerea formulată împotriva acestei încheieri a fost expediată de către petenta-intimată la data de 01.08.2014 așa cum reiese din înscrisul – confirmare de primire de la fila 17 dosar fond Vol.II și din înscrisul de la fila 12 dosar fond vol. I.

Calculând, potrivit art. 181 Cod procedură civilă, termenul de 15 de zile de la data de 16.07.2014, tribunalul constată că ultima zi în care putea fi depusă de către intimata-petentă plângerea era data de 01.08.2014.

Având în vedere dispozițiile art. 183 Cod procedură civilă și faptul că petenta intimată a depus plângerea la oficiul poștal la data de 01.08.2014 așa cum reiese din înscrisul – confirmare de primire de la fila 17 dosar fond Vol.II și din înscrisul de la fila 12 dosar fond vol. I, tribunalul constată că plângerea a fost formulată în termenul legal.

În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii formulată de intimatul-petent  împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare, motiv pentru care va respinge critica apelanților cu privire la acest aspect.

2.Cu privire la restul criticilor

În acord cu susținerile apelanților, tribunalul reține că DIICOT Structura centrală a transmis adresa nr. 146/D/P/2010 înregistrată sub nr. 7602/14.06.2012 la Oficiul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară T, și nu la Biroul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară Z, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma de la acea dată, în prezent art. 28), art. 1, 5, 55, 56 din Ordinul 639/2996, art. 8 din Ordinul 634/2006 (art. 39,40 din Ordinul nr.700/2014).

Însă, pe de altă parte, tribunalul apreciază că OCPI T nu și-a respectat obligația pe care o avea de a direcționa corect, către BCPI Z, cererea formulată de DIICOT Structura centrală, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a, b, art. 18 alin. 1 lit.a, art. 21 alin. 1 lit. b, h, art. 21 alin. 2 lit. k, art. 32 alin. Lit. f, art. 33 alin. 1 lit. b din Ordinul Directorului General ANCPI nr. 119/2009 privind Regulamentul de funcționare al oficiilor teritoriale de cadastru și publicitate imobiliară.

În cazul în care OCPI T își respecta obligația de transmitere de îndată a cererii  DIICOT Structura centrală, este posibil ca această cerere ar fi putut fi înregistrată la BCPI Z și să producă efecte în condițiile art. 55,56 din Ordinul nr. 633/2006 (art.39 si 21 din Ordinul nr. 700/2014 în vigoare în prezent) înainte să fie înregistrată cererea nr. 4818/19.06.2012 formulată de numita TNM.

În aceste condiții, având în vedere culpa OCPI T, care nu a direcționat de îndată cererea nr. 7602/14.06.2012 către BCPI Z, în acord cu instanța de fond, tribunalul apreciază că instanța nu se putea raporta decât la numărul și data înregistrării acesteia la OCPI T, întrucât nu se poate imputa în totalitate lipsa de diligența a DIICOT Structura centrală, care a solicitat înscrierea, însă a depus greșit cererea în acest sens, atâta timp cât OCPI T avea obligația de a direcționa corect cererea depusă greșit.

Cu toate acestea, soluția instanței de fond este una eronată. Astfel, tribunalul apreciază că neformularea în termenul legal de către intimata-petentă a cererii de reexaminare împotriva Încheierii nr. 4901 din 22.06.2012 nu poate fi ignorată și, chiar dacă acest aspect nu poate atrage tardivitatea plângerii, constituie totuși un motiv pentru care instanța de fond trebuia să respingă plângerea intimatei-petente.

La data de 13 iunie 2012, prin adresa nr. 146/D/P/2010, DIICOT Structura centrală a comunicat OCPI T luarea măsurii sechestrului asigurător solicitând efectuarea mențiunilor aferente în cartea funciară, adresa fiind înregistrată sub nr. 7602/14.06.2012.

Totodată, la aceeași dată – 13.06.2012 - la care a comunicat OCPI T luarea sechestrului asigurător, potrivit susținerilor intimatei-petente care se coroborează cu celelalte înscrisuri, DIICOT – Structura centrală, a delegat organele IPJ T, SCCO T pentru aducerea la îndeplinire a măsurii asigurătorii dispuse prin Ordonanța nr. 146/D/P/2018 din 8 iunie 2012.

Ca urmare acestei delegări, IPJ T, SCCO T, a solicitat BCPI Z la data de 19.06.2012 notarea sechestrului asigurător, cererea fiind înregistrată sub nr. 4901/19.06.2012.

Prin Încheierea nr. 4901/22.06.2012 cererea formulată de IPJ T, SCCO T a fost respinsă întrucât numitul IN nu mai era proprietarul imobilului având în vedere că prin Încheierea nr. 4818/2012 a fost intabulat dreptul asupra imobilului în favoarea numitei TNM.

Așa cum reiese din susținerile intimatei-petente și din înscrisurile depuse la dosar  Încheierea nr. 4901/22.06.2012 a fost comunicată numai către IPJ T, SCCO T la data de 25.06.2012 și nu și către DIICOT Structura centrală.

IPJ T, SCCO T, care era delegată de DIICOT Structura centrală cu aducerea la îndeplinire a măsurii asigurătorii, nu a formulat cerere de reexaminare împotriva Încheierii nr. 4901/22.06.2012 în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală).

Însă, la data de 03.07.2014, la aproximativ doi ani de la soluționarea cererii de înscriere formulată de IPJ T, SCCO T, a formulat cerere de reexaminare direct DIICOT Structura centrală împotriva Încheierii de respingere nr. 4901/22.06.2012, cerere de reexaminare care a fost respinsă prin Încheierea nr. 7577 atacată cu plângere în prezenta cauză.

Se poate observa așadar că cererea de reexaminare depusă direct de DIICOT Structura centrală a fost formulată în mod evident peste termenul legal prevăzut de lege și chiar dacă acest aspect nu atrage tardivitatea plângerii formulate potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), are ca și consecință respingerea acestei plângeri ca neîntemeiată, fiind formulată cu nerespectarea condițiilor legale.

O interpretare contrară ar duce, în principiu, la o situație greu  de acceptat, în care, deși petentul nu respectă termenele legale și formulează cererea de reexaminare oricând dorește, plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare ar putea fi totuși analizată de instanță, eludându-se astfel dispozițiile 31 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală).

Apărarea intimatei-petente potrivit căreia BCPI Z avea obligația de a comunica Încheierea nr. 4901/22.06.2012 și către DIICOT Structura centrală este neîntemeiată.

Potrivit art.31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală) încheierea de respingere a cererii de înscriere se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză.

DIICOT Structura centrală nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru comunicarea încheierii întrucât nu DIICOT Structura centrală este ”cel care a cerut înscrierea” ci IPJ T, SCCO T a fost persoana care a solicitat înscrierea în cartea funciară.

În dezacord cu susținerile intimatei-petente și cu cele reținute de instanța de fond, tribunalul apreciază că trebuie făcută distincția necesară între ”calitatea DIICOT de organ de urmărire penală și de titular al măsurii asigurătorii” invocată de intimata-petentă în susținerea obligației de comunicare și persoana ”care a cerut înscrierea” în sensul impus de art. art.31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală).

În ceea ce privește încheierea de respingere a cererii de înscriere, legea prevede expres că aceasta se comunică ”celui care a cerut înscrierea”, iar în cauză, această persoană a fost IPJ T, SCCO T. 

Astfel, deși DIICOT Structura centrală este organul care a dispus măsura sechestrului asigurător, cea care ”a cerut înscrierea”, în sensul art.31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), a fost IPJ T, SCCO T, motiv pentru care în mod corect Încheierea nr. 4901/22.06.2012 a fost comunicată numai acestei din urmă entități și nu către DIICOT Structura centrală. În măsura în care Încheierea ar fi fost comunicată către DIICOT Structura și nu către IPJ T, SCCO T,  BCPI Z ar fi încălcat flagrant dispozițiile art.31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală).

Încheierea nr. 4901/22.06.2012 nu putea fi comunicată către DIICOT Structura centrală nici în considerarea adresei înregistrate la OCPI T sub nr. 7602/14.06.2012, întrucât prin Încheierea nr. 4901/22.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 4901 al BCPI Z, a fost soluționată cererea nr. 4901/19.06.2012 formulată de IPJ T, SCCO T și nu solicitarea nr. 7602/14.06.2012 depusă de DIICOT Structura centrală la OCPI T.

Comunicarea încheierii de respingere a cererii de înscriere către DIICOT Structura Centrală nu s-ar fi putut efectua nici în temeiul art. 31 alin. 1 teza finală din Legea nr. 7/1996 (celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză.).

Aşa cum se poate observa obligaţia de comunicare nu vizează orice persoane interesate, ci textul de lege se referă expres la persoanele interesate ”potrivit menţiunilor din cartea funciară cu privire la imobilul în cauză.” Astfel, conform art. 31 alin. 1 teza finală din Legea nr. 7/1996, încheierea se comunică atât persoanei care a solicitat înscrierea dar și persoanelor interesate care pot fi identificate prin intermediul mențiunilor din cartea funciară cu privire la imobilul în cauză. În mod logic, legiuitorul a prevăzut obligația de comunicare numai către persoanele interesate care pot fi identificate potrivit mențiunilor de din cartea funciară, întrucât cu privire la înscrierile de carte funciară pot exista numeroase persoane interesate care însă nu pot fi cunoscute de BCPI la data comunicării încheierii, astfel încât obligația de comunicare se referă doar la persoanele interesate care pot fi identificate. În caz contrar comunicarea nu s-ar putea face. 

La data comunicării, DIICOT Structura centrală nu putea fi identificată potrivit mențiunilor din cartea funciară neputând fi considerată o persoană interesată ”potrivit menţiunilor din cartea funciară cu privire la imobilul în cauză” conform art. 31 alin. 1 teza finală din Legea nr. 7/1996.

Astfel, dacă cu privire la formularea cererii nr. 7602/14.06.2012 nu putea fi imputată față de DIICOT Structura Centrală o lipsă de diligență decât în legătură cu instituția la care a fost depusă acea cerere, în cazul neformulării în termen a cererii de reexaminare, situația este diferită, întrucât deși a delegat IPJ T, SCCO T, DIICOT Structura Centrală nu a urmărit și verificat rezultatul activităților cu care fusese însărcinat IPJ T, SCCO T, pentru a putea acționa conform intereselor DIICOT.

Potrivit vechiului principiu nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unui drept),  eventuala lipsă de diligență a IPJ T, SCCO T, lipsa comunicărilor rezultatului cererii de înscriere către DIICOT structura centrală  și neformularea în termen a cererii de reexaminare, nu pot fi invocate de DIICOT Structura Centrală pentru a justifica neformularea în termen a cererii de reexaminare atâta timp cât însăși  DIICOT Structura Centrală și-a asumat, prin delegarea efectuată, toate activitățile ce vor întreprinse de IPJ T, SCCO T.

În aceste condiții, transmiterea la data de 18.06.2014 de către OCPI T a Încheierii nr. 4901/22.06.2012 către DIICOT Structura centrală, la cererea acesteia din urmă, nu poate fi considerată o comunicare în sensul art.31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma actuală), de natură să determine curgerea termenului de formulare a cererii de reexaminare, ci o simplă corespondență între cele două instituții, întrucât BCPI Z nu a avut niciodată obligația de a comunica, în sensul art. 31 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, încheierea către DIICOT Structura centrală, ci numai către IPJ T, SCCO T, entitatea care a ”cerut înscrierea”, așa cum prevede legea.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul apreciază ca întemeiat apelul formulat, urmând a fi schimbată sentința atacată în sensul respingerii plângerii ca neîntemeiată cu consecințele prevăzute de art. 31 alin. 8 din Legea nr. 7/1996.

Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.

Domenii speta

Spete similare