Procedura insolvenţei

În lipsa existenţei unui plan de reorganizare propus, un creditor  are dreptul să formuleze cererea prevăzută la art. 78 din Legea nr. 85/2014 cu atât mai mult în situaţia prevăzută de art. 78, al.1, lit. B, lit. c din legea insolvenţei, respectiv a lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării, ca şi motiv de apreciere a faptului că nu ar exista o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei.

Prin Decizia civilă nr. 1025/12.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 782/22.07.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 102/108/2015/a3, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 782/22.07.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 102/108/2015/a3 a fost respinsă cererea de ridicare a măsurii suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită formulată de către creditoarea petenta B.C. I.S.P. România S.A, în contradictoriu cu intimaţii intimaţii: debitoarea S.C. T. AR T. S.R.L., societate în insolvenţă, reprezentantă prin administrator judiciar S. N.I. I.P.U.R.L., administratorul special M.I. şi comitetul creditorilor format din : B.C. I.S.P. România S.A ;creditoare A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad şi S.C. D.C.P. S.R.L. Arad.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că petentă B.C. I.S.P. România S.A este titulara unei  ipoteci  de rangul I asupra imobilelor în discuţie, în timp ce creditoarea A.N.A.F. – D.G.R.F.P. Timişoara – A.J.F.P. Arad, membră  a comitetului creditorilor alături de petentă şi de S.C. D.C.P. S.R.L., este titulara unei ipoteci  legale cu  rang inferior celei  constituie în favoarea petentei.

Cu  toate acestea, la întocmirea tabelului preliminar, doar  creanţa petentei  a fost  înscrisă ca fiind o  creanţă privilegiată, în timp ce creanţa fiscală  a fost  înscrisă  ca o  creanţă bugetară, neprivilegiată.

Abia în urma admiterii contestaţiei formulate în dosarul asociat 102/108/2015/a2, creanţa creditorului fiscal a fost  înscrisă în tabelul de creanţe ca o  creanţă  care beneficiază  de o  cauză de preferinţă constând în ipoteca înscrisă în C.F.

Până la data prezentei, nu  s-a depus niciun plan de reorganizare.

Dispoziţii legale incidente în cauză: Potrivit art. 78 din legea insolvenţei: „(1) Creditorul titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita judecătorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special şi a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 154 - 158 şi cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă, în una dintre următoarele situaţii:

Atunci când valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect, dacă: a) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus; b) obiectul garanţiei face parte dintr-un subansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;

Atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:

a) diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;

b) diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;

c) lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulate de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:

 a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;

b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;

c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.

(3) În cererea de ridicare a suspendării creditorul trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A pct. b), rămânându-i debitorului/administratorului judiciar sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.

(4) Valoarea bunului asupra căruia poartă cauza de preferinţă se va stabili printr-o evaluare efectuată de către un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61”.

Potrivit art. 453, al.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aprecierile în drept ale instanţei: judecătorul sindic  apreciază că cererea formulată în cauză nu  este întemeiată, în raport de neîndeplinirea condiţiilor invocate de petentă, după cum urmează :

Potrivit art. 76, al.1, lit. A, lit. a din legea insolvenţei, se poate dispune ridicarea măsurii suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită dacă obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus.  Cum în cauză, încă  nu  s-a propus încă un plan de reorganizare, afirmaţia petentei şi a administratorului judiciar în sensul că  respectivele imobile ipotecate în favoarea petentei nu ar fi necesare pentru realizarea unui eventual plan de reorganizare, motivat de faptul că  imobilele au destinaţie de locuinţă, iar  obiectul de activitate al debitoarei constă în efectuarea de lucrări  de demolare de construcţii, este pur speculativă şi nefondată pe elemente concrete. Potrivit art. 133, al. 5, lit. I. din legea insolvenţei, planul de reorganizare va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, măsuri printre care pot fi inclusiv cele privind modificarea actului constitutiv al debitorului, în condiţiile legii. Astfel spus, adoptarea unui plan nu  este condiţionată  de obiectul de activitate iniţial, care poate fi inclusiv modificat în procedura de insolvenţă (sub aspectul obiectului de activitate de ex.), pentru reuşita lui.

Atâta timp cât nu  există încă acel plan propus în condiţiile legale, nu  se poate da curs solicitării  creditoarei  de a aprecia că  respectivele imobile ipotecate nu ar fi sau nu ar putea deveni importante pentru reuşita reorganizării, cu  atât mai  mult cu  cât, aceste bunuri sunt şi cele mai  importante  din patrimoniul debitoarei, sub aspect valoric.

Judecătorul sindic consideră că  nu  este îndeplinită  nici  cerinţa prev. de art. art. 76, al.1, lit. B, lit. c din legea insolvenţei, invocată  de petentă, deoarece se susţine lipsa unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării, ca şi motiv de apreciere a faptului că nu ar exista o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, în condiţiile în care, potrivit contractelor de credit încheiate de petenta creditoare cu debitorul aflat în procedură, acesta din urmă este de acord să cedeze băncii (adică petentei) toate drepturile pe care le-ar putea primi de la societatea de asigurări pentru daunele aduse imobilelor ipotecate, în limita creanţei garantate băncii (ex. fila 95, dosar, clauză care de altfel este utilizată de orice bancă în cadrul procedurilor  de acordare de credite garantate cu ipoteci  asupra unor imobile).

Nu în ultimul rând, este relevant pentru soluţionarea prezentei  cereri faptul că  petenta nu este singurul creditor cu  garanţii  constituite asupra respectivelor imobile, astfel încât o eventuală suspendare a executării doar  faţă  de acesta cu  menţinerea suspendării  executării  faţă  de celălalt creditor ipotecar ar fi  de natură  să  lezeze drepturile acestuia din urmă, chiar şi în condiţiile în care ipoteca celuilalt creditor este de rang inferior, deoarece potrivit art. 856, al. 3 C.pr.civ., în cazul vânzării la licitaţie a unui imobil ipotecat, de la data intabulării actului de adjudecare, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, ceea ce ar însemna ca acel creditor privilegiat dar cu rang inferior să  fie lipsit de beneficiul garanţei  sale, în sensul că ar putea fi inclusiv considerat ca un creditor negarantat în procedură.

Împotriva sentinţei civile nr. 782/22.07.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 102/108/2015/a3 a formulat apel creditoarea B.C. I.S.P. România S.A.  prin care a solicitat admiterea apelul formulat, modificarea în totalitate a sentinţei atacată, cu consecinţa admiterii cererii băncii astfel cum a fost formulată.

În motivare a arătat că aceste imobile au fost ipotecate în favoarea băncii în baza Contractului de ipotecă imobiliară nr. 13/213/28.09.2012 autentificat de BNP „F" sub nr. 2902/28.09.2012, modificat şi completat prin Actul adiţional nr. 1/06,08.2013 autentificat de BNP „Ţ" sub nr. 1282/06.08.2013 respectiv în baza Contractului de ipotecă imobiliară autentificat de BNP „M” sub nr. 4484/22.10.2012.

Prin cererea formulată a arătat ca sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 78 alin. 1 lit. A şi lît. B, lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă.

Afirmaţiile şi argumentele apelantei şi ale administratorului judiciar conform cărora în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 78 alin. 1 lit. A lit. a, în sensul că imobilele ipotecate în favoarea apelantei „nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus" sunt pur speculative şi nefondate pe argumente concrete,

În condiţiile în care nu s-a propus încă un plan de reorganizare. Raportat la argumentele apelantei, instanţa a considerat că printr-un plan de reorganizare s-ar putea modifica chiar şi actul constitutiv al societăţii debitoare astfel că adoptarea unui plan nu este condiţionată de obiectul de activitate iniţial care poate fi chiar modificat prin plan.

Precizează în primul rând că legea nu prevede ca şi condiţie a formulării de către creditorul îndreptăţit a unei cereri de ridicare a măsurii suspendării acţiunilor judiciare/extrajudiciare/măsurilor de executare silită, existenţa unui plan de reorganizare depus. Legea nr. 85/2014 prevede foarte clar; la art. 78 care sunt situaţiile în care un creditor titular al unei creanţe ce beneficiază de o cauză de preferinţă poate solicita ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 din lege.

Mai arată că imobilele ipotecate în discuţie nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita unui eventual plan de reorganizare, având în vedere că acestea reprezintă imobile cu destinaţia de locuinţă şi nu au legătură şi/sau importanţă în desfăşurarea activităţii curente a societăţii care are ca obiect lucrări de demolare a construjcţiilor. în aceste condiţii, activitatea curentă a societăţii nu impune în niciun caz necesitatea menţinerii în patrimoniul debitoarei a unor imobile (apartamente de locuit) altele decât sediul unde îşi desfăşoară activitatea, sediu care există şi este situat în Arad, str.... nr...

Mai mult, menţinerea în patrimoniul debitoarei a acestor imobile, pe lângă faptul că produce prejudicii creditoarei ca o consecinţă a diminuării valorii acestora, generează şi costuri pentru societatea debitoare (costuri cu asigurarea, întreţinerea şi paza acestora care se suportă din averea debitoarei), crescând astfel pasivul acesteia în dauna tuturor creditorilor

Deşi se afirmă că, atât apelanta cât şi administratorul judiciar, fac afirmaţii „pur speculative şi nefondate pe argumente concrete" judecătorul sindic face exact acelaşi tip de afirmaţii când, ca şi contraargument la susţinerile apelantei legate de faptul că activitatea curentă a societăţii nu impune în necesitatea menţinerii în patrimoniul său a imobilelor ipotecate, afirmă că, printr-un plan de reorganizare s-ar putea modifica chiar şi actul constitutiv al societăţii debitoare astfel că adoptarea unui plan nu este condiţionată de obiectul de activitate iniţial care poate fi chiar modificat prin plan, Judecătorul sindic face, în motivarea soluţiei sale, presupuneri pe care chiar acesta le califică, atunci când sunt emise de apelantă, ca pur speculative şi nefondate.

Judecătorul, în soluţionarea cauzei deduse judecăţii, trebuie să se bazeze pe probe concrete, în cauza de faţă, dintre toate situaţiile menţionate la art. 78, singura cu privire la care creditorul trebuie să facă dovada existenţei este cea prevăzută la alin. (1) lit. A pct. b).

Cu privire la toate celelalte situaţii, debitorul şi/sau administratorul judiciar sau altă parte interesată are sarcina producerii dovezii contrare celor susţinute de creditor. Or, în cazul de faţă nici o parte interesată nu a adus probe care să demonstreze faptul că imobilele ipotecate în favoarea băncii au o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 alin. 1 lit. B, Ut. c) din Legea nr. 85/2014, apelanta a arătat că acestea sunt incidente în condiţiile în care imobilele ipotecate nu sunt în prezent asigurate astfel că sunt supusei riscului deteriorării şi chiar pieirii, cu consecinţa directă a pierderii dreptului băncii de a-şi recupera creanţa garantată cu aceste imobile.

Într-adevăr, contractele de credit prevăd clauza cesionării în favoarea băncii a drepturilor rezultate din poliţele de asigurare ale imobilelor ipotecate dar acest lucru nu are absolut niciun efect în condiţiile în care aceste poliţe de asigurare nu există. Faptul că există un creditor garantat cu rang inferior celui deţinut de apelantă nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea cauzei iar susţinerile instanţei în acest sens sunt total lipsite de temei legal.

Nu înţelege în ce mod ar fi lezate drepturile creditorului A.N.A.F. -D.G.R.F.P. Timişoara - A.J.F.P. Arad, creditor care are oricum o creanţă privilegiată de rang inferior faţă de cea deţinută de apelantă şi, în mod evident, nu ar beneficia de nici o sumă obţinută din vânzarea imobilelor. Tocmai de aceea legea prevede ca o condiţie pentru admiterea cererii ca valoarea obiectului garanţiei, determinată de un evaluator conform standardelor internaţionale de evaluare, să fie pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect, Or, apelantă a demonstrat că valoarea de piaţă totală a imobilelor ipotecate în favoarea băncii, determinată de un evaluator cu respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare este de 131.600 Eur echivalentul a 585.771 lei, iar această valoare este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţei garantate de aceste imobile având în vedere că, la data de 26.01.2015, valoarea creanţei faţă de debitoarea S.C. T. AR T. S.R.L. era de 2.307.688.22 lei.

În cauză a formulat întâmpinare N.I. IPURL Arad în calitate de administrator judiciar al debitoarei intimate S.C. T. AR T S.R.L.  prin care a arătat că Tabelul Preliminar de creanţe al debitoarei a fost întocmit de către administratorul judiciar si depus la dosarul cauzei în data de 27.03.2015. precum si publicat în BPI nr. 6051/31.03.2015.

Creditorul B.C. I.S.P. România S.A prin B.C. I.S.P. România S.A Bucureşti -  Sucursala Arad a fost înscris în Tabelul Preliminar de creanţe în categoria creanţelor garantate conform art. 159 alin. 1 oct. 3 din Legea 85/2014. creanţa rezultând din Contractele de credit nr. 13/007/25.09.2012, respectiv nr. 13/008/25.09.2012.

Creanţa solicitată de către B.C. I.S.P. România S.A a fi înscrisă în Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei a fost admisă în totalitate astfel cum a fost formulată.

Procedura de evaluare a bunurilor imobile aflate în patrimoniul debitoarei a fost finalizată în acest sens, în data de 15.05.2015. Rapoartele de evaluare au fost depuse la dosarul cauzei, iar extrase cuprinzând o sinteză a acestora au fost publicate la BPI.

În vederea aprobării Rapoartelor de evaluare menţionate, administratorul judiciar a procedat la convocarea unei Adunări Generale a creditorilor, adunare ce a avut loc în data de 28.05.2015.

Mai arată că, aceste imobile sunt grevate şi către creditorul ANAF - DGRFP Timişoara - AJFP Arad, dar acest creditor deţine o garanţie imobiliara de rang inferior, astfel ca oricât de optimist ar fi scenariul valorificării bunurilor, respectiv la valoarea de evaluare, suma încasata tot nu ar acoperi integral creanţa garantata cu rang superior, respectiv creanţa B.C. I.S.P. România S.A.

Valoarea de evaluare cumulata la cele trei imobile se ridica la suma de: 585.771,00 LEI. Valoarea de lichidare forţată se ridica la suma de: 439.329,00 LEI (75% din valoarea de evaluare )

De asemenea, menţionează faptul ca aceste imobile constau în apartamente rezidenţiale, apartamente care nu prezintă o importanta determinanta pentru reuşita unui plan de reorganizare, fiind achiziţionate de către debitoare în compensarea lucrărilor efectuate şi nicidecum pentru ca acestea sunt necesare desfăşurării activităţii.

Analizând în temeiul dispoziţiilor art. 466, art. 480 C. pr. civ. şi art. 78 din Legea nr. 85/2014, apelul formulat de către creditoare, Curtea reţine că acesta este fondat, motiv pentru care îl va admite şi va schimba hotărârea apelată în sensul că admite cererea creditoarei B.C. I.S.P. România S.A şi dispune ridicarea măsurii suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită şi valorificarea imediată a imobilelor situate în Arad (...)împreună cu terenul intravilan în suprafaţă de 369 mp, pentru următoarele considerente;

Aceste imobile au fost ipotecate în favoarea băncii apelante în baza Contractului de ipotecă imobiliară nr. 13/213/28.09.2012 autentificat de BNP-urile mai sus indicate.

Temeiul de drept al cererii creditoarei îl reprezintă  dispoziţiile art. 78 alin. 1 lit. A şi B, lit. c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispoziţii ce sunt întrunite în speţă.

În respingerea cererii de ridicare a măsurii suspendării acţiunilor judiciare şi extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită, judecătorul sindic a reţinut că în speţă nu sunt întrunite disp. art. 78 alin. 1 lit. A, a din legea insolvenţei, în sensul că imobilele ipotecate în favoarea apelantei ….„nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus", reţinând că deşi nu s-a propus un plan de reorganizare, afirmaţia petentei şi a administratorului judiciar în sensul că  respectivele imobile ipotecate în favoarea apelantei nu ar fi necesare pentru realizarea unui eventual plan de reorganizare, motivat de faptul că imobilele au destinaţie de locuinţă, iar  obiectul de activitate al debitoarei constă în efectuarea de lucrări  de demolare de construcţii, este pur speculativă şi nefondată pe elemente concrete.

Tribunalul consideră de fapt că în lipsa existenţei unui plan de reorganizare propus, un creditor nu are dreptul să formuleze cererea prevăzută la art. 78 din Legea nr. 85/2014, argument ce nu poate fi împărtăşit de către Curte, întrucât adăugă la lege, deoarece niciunde în cuprinsul legii nu există prevăzută condiţia existenţei unui plan de reorganizare ca o condiţie prealabilă formulării cererii prevăzute de art. 78 din lege.

Judecătorul sindic consideră că  nu  este îndeplinită  nici  cerinţa prev. de art.78, al.1, lit. B, lit. c din legea insolvenţei, invocată  de petentă, deoarece se susţine lipsa unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării, ca şi motiv de apreciere a faptului că nu ar exista o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, în condiţiile în care, potrivit contractelor de credit încheiate de petenta creditoare cu debitorul aflat în procedură, acesta din urmă este de acord să cedeze băncii toate drepturile pe care le-ar putea primi de la societatea de asigurări pentru daunele aduse imobilelor ipotecate, în limita creanţei garantate băncii, reţinând contractul de ipotecă imobiliară încheiat de apelantă şi debitoare, aflat la fila 95 dosar fond, însă din  acest contract nu reiese că debitoarea a plătit la zi primele de asigurare, existând astfel riscul deteriorării sau distrugerii imobilelor, cu consecinţa directă a pierderii dreptului băncii de a-şi recupera creanţa garantată cu aceste imobile.

Clauza din contractul de ipotecă reţinută de către Tribunal nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care poliţele de asigurare împotriva riscului pieirii sau deteriorării nu sunt încheiate periodic, situaţie în care sunt întrunite disp. art. 78 alin. 1 lit. B, lit. c. Această clauză operează doar în situaţia existenţei poliţelor de asigurare.

De asemenea, faptul că există un creditor garantat cu rang inferior celui deţinut de apelantă, nu are relevanţă, întrucât în conformitate cu disp. art. 159 din lege, apelantei în calitatea sa de creditor ipotecar i se cuvin toate fondurile obţinute din valorificarea acestor imobile, astfel că, creditorul bugetar nu este lezat, mai ales că valoarea creanţei apelantei este cu mult mai mare decât valoarea evaluată a celor 3 imobile, situaţie în care disp. art. 856 alin. 3 C. pr. civilă nu sunt incidente în speţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 466 şi urm. C.pr.civ., instanţa a admis apelul formulat ca fiind întemeiat, şi a schimbat hotărârea apelată, conform celor arătate mai sus şi dispozitivului deciziei.

Domenii speta

Spete similare