Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 79/2003, art. 21 alin. 20 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011, contractul de finanţare nu constituie titlu executoriu, ci „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.’’

Contestatoarea are obligaţia de a depune la dosarul cauzei procesul-verbal pe care administratorul judiciar îl va analiza sub aspectul formei şi fondului, a normelor de drept prevăzute de Legea nr. 85/2014 dar şi sub aspectul termenului anume prevăzut de art. 36 din OUG nr. 66/2011 şi a legii insolvenţei, care prevede că „în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”

De asemenea, potrivit prevederilor art. 341 din Legea nr.85/2014 neeligibilitatea debitoarei poate interveni şi poate produce efectele pe care le reclamă autoritatea contractantă numai ulterior deschiderii procedurii de faliment şi nu de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, orice fel de clauză contrară dispoziţiilor legale mai sus menţionate fiind considerată nulă.

Prin Decizia civilă nr. 1055/A/19.11.2015 Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă a respins ca nefundat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 598/08.06.2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5563/108/2014/a3, reţinând următoarele:

Prin sentinţa de mai sus, Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de contestatoarea AFIR Bucureşti împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC R.I. SA, reprezentată prin administrator special P.F.R. şi în contradictoriu cu administrator judiciar în consorţiu E SPRL Arad şi E IPURL, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că la data de 26.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad contestaţia formulată de contestatoarea AFIR Bucureşti, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SC R.I. SA –în insolvenţă, întocmit de administratorul judiciar format din consorţiul compus din E SPRL Arad şi E IPURL Arad, prin care a solicitat eliminarea din tabel a menţiunii potrivit căreia suma de 7.246.431,27 lei a fost înscrisă sub condiţia intrării în faliment a debitoarei; a solicitat admiterea contestaţiei şi înscrierea sumei de mai sus la categoria creanţelor bugetare, fără nici o condiţie, în baza Titlului executoriu reprezentat prin Contractul cadru nr. C123070850200010/02.09.2009.

În motivare, contestatoarea a arătat că între contestatoarea AFIR în calitate de Autoritate Contractantă şi SC R.I. SA în calitate de beneficiar a fost încheiat Contractul cadru nr. C123070850200010/02.09.2009 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil şi că, având în vedere că beneficiarul a intrat în procedura insolvenţei, AFIR a formulat o cerere de înscriere la masa credală, demarând astfel procedura prevăzută de art. 36 din OUG nr. 66/2011; că menţionatul contract de finanţare este conform HG nr. 244/2008, art. 2 lit. C „documentul juridic încheiat între APDRP (actuala AFIR) şi beneficiar, prin care se stabilesc obiectul, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata de execuţie, valoarea, plata, precum şi alte dispoziţii şi condiţii specifice, prin care se acordă asistenţă financiară nerambursabilă din FEADR în scopul atingerii obiectivelor, măsurilor cuprinse în PNDR şi care constituie titlu executoriu”.

A mai arătat că trebuie avută în vedere obligaţia înscrisă în lista documentelor solicitate de petentă de a depune, odată cu cererea de finanţare, obligatoriu, Certificatul Constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului care evidenţiază faptul că la momentul depunerii cererii de finanţare beneficiarul nu se află în procedura de insolvenţă sau în faliment, iar în cererea de finanţare Anexa F „Declaraţia pe propria răspundere” reprezentantul legal al proiectului finanţat prin FEADR a declarat că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute în fişa măsurii Ghidul Solicitantului şi s-a angajat să le respecte pentru o perioadă de minim 5 ani de la finanţarea proiectului.

Astfel, în opinia contestatoarei, de la data intrării în procedura insolvenţei beneficiarul SC R.I. SA nu mai respectă regulile de finanţare asumate, iar în acest caz, restituirea finanţării este explicit prevăzută în contract, asumată şi cunoscută de beneficiar încă de la întocmirea cererii de finanţare.

Prin întâmpinarea formulată, administratorul judiciar format din consorţiul E SPRL şi E IPURL a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, având în vedere că procedura insolvenţei SC R.I. SA a fost deschisă la data de 12.01.2015, iar la data de 25.02.2015 creditorul AFIR Bucureşti a depus la dosarul cauzei cererea de înscriere a creanţei la masa credală pentru suma totală de 7.246.431,27 lei în categoria creanţelor bugetare, reprezentând acordarea ajutorului financiar nerambursabil nr. C123070850200010/02.09.2009.

Verificând declaraţia de creanţă şi documentele care o însoţesc, administratorul judiciar a constatat că suma de 7.246.431,27 lei nu va putea fi înscrisă în tabelul creanţelor ca şi creanţă pură şi simplă, astfel că a înscris-o în tabelul preliminar sub condiţie.

A mai arătat că la data de 16.03.2015 a depus la dosar tabelul preliminar al creanţelor, iar la 17.03.2015 a depus raportul de verificare a creanţelor, ce a fost publicat şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 5180/18.03.2014, fiind comunicate creditorilor respinşi de la masa credală, în această categorie fiind inclusă şi contestatoarea.

A considerat că în speţă, contestaţia formulată este neîntemeiată, deoarece afirmaţiile contestatoarei sunt în contradicţie cu prevederile art. 341 din Legea nr. 85/2014, apreciind că neeligibilitatea debitoarei poate interveni şi produce efecte numai după deschiderea procedurii de faliment; că potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, titlul de creanţă este actul/documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli şi/sau fraudă întocmit, în cazul de faţă de AFIR. Potrivit art. 43 din OUG nr. 66/2011 constituie titlu executoriu „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, iar potrivit art. 21 alin. 20 din aceeaşi ordonanţă „Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.”

Conform celor de mai sus, procesul-verbal de constatare a neregulilor constituie titlu executoriu şi nu contractul de finanţare, astfel cum rezultă şi din art. 141, alin. 2 cod procedură fiscală, iar acesta nu a fost depus în dosarul de insolvenţă şi nici nu a fost întocmit un astfel de proces-verbal, ci abia la data de 01.04.2015 a fost transmis la SC Radan Impex SA un proiect al procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Ulterior, contestatoarea a depus la dosar dovada cu înscrisuri (filele 35-56).

Prin notele de şedinţă formulate de debitoarea SC R.I. SA prin administrator special, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei menţionând că în speţă a fost întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor ulterior deschiderii procedurii insolvenţei la data de 17.04.2015 comunicat către SC R.I. SRL la 27.04.2015 împotriva căruia a formulat contestaţie, în temeiul art. 46 şi 47 din OUG nr. 66/2011, nesoluţionată şi la care a anexat procesul-verbal, dovada comunicării contestaţiei şi contestaţia formulată.

În fapt a arătat că în cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut obligaţia de restituire a fondurilor nerambursabile ca urmare a încălcării normelor de neeligibilitate prin încălcarea prevederilor legale şi contractuale, reţinându-se ca principală încălcare deschiderea procedurii insolvenţei; că toate considerentele din procesul verbal, motivate în drept cu dispoziţii contractuale sunt în contradicţie cu prevederile art. 341 din Legea nr. 85/2014 şi consideră că cererea de rambursare a fondurilor este prematură, contractul de finanţare nefiind reziliat până la momentul soluţionării prezentei, iar în privinţa dobânzilor şi penalităţilor calculate, debitoarea a observat că acestea contravin cu prevederile art. 81 din Legea nr. 85/2014.

Analizând contestaţia, judecătorul sindic a constatat că aceasta a fost formulată în termenul legal de 7 zile de la publicarea tabelului preliminar în BPI, potrivit art. 111 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, deoarece, potrivit art. 181 alin. 1 punctul 2 Cod procedură civilă, termenele se socotesc pe zile libere, neintrând în calcul ziua începerii termenului şi nici ziua în care acesta se împlineşte. Cum tabelul preliminar a fost publicat la BPI la 18.03.2015, iar contestaţia de faţă s-a comunicat în plic la 26.03.2015, rezultă că între aceste două zile sunt 7 zile libere, deci contestaţia este formulată în conformitate cu legea.

Cu privire la fondul cauzei, judecătorul sindic a constatat că, pe de o parte, potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, titlul de creanţă este actul/documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli şi/sau fraudă întocmit, în cazul de faţă de AFIR, pe de altă parte, potrivit art. 43 din OUG nr. 66/2011 constituie titlu executoriu „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţă bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003”.

Potrivit art. 21 alin. 20 din aceeaşi ordonanţă „Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.”

Conform celor de mai sus, procesul-verbal de constatare a neregulilor constituie titlu executoriu şi nu contractul de finanţare, astfel cum rezultă şi din art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, astfel cum s-a constatat şi în practica judiciară anterioară.

La dosarul de bază nr. 5563/108/2014 privind insolvenţa debitoarei SC R.I. SA nu a fost depus un astfel de proces-verbal, prin urmare, administratorul judiciar nu avea posibilitatea verificării sale, procedând corect la înscrierea în tabelul de creanţe sub condiţie a creanţei contestatoarei.

S-a constatat că, potrivit celor susţinute de debitoare, un astfel de proces-verbal a fost întocmit dar a fost şi atacat, potrivit legii, prin urmare caracterul de titlu executoriu conţinând creanţe certe este încă sub condiţie, până la soluţionarea contestaţiei, potrivit art. 102 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 85/2006.

Contestatoarea are obligaţia de a depune la dosarul cauzei procesul-verbal pe care administratorul judiciar îl va analiza sub aspectul formei şi fondului, a normelor de drept prevăzute de Legea nr. 85/2014 dar şi sub aspectul termenului anume prevăzut de art. 36 din OUG nr. 66/2011 şi a legii insolvenţei.

Cu privire la motivarea contestatoarei că debitoarea, aflată în procedura insolvenţei nu mai corespunde scopului de eligibilitate, judecătorul sindic constată că intrarea în insolvenţă a unei societăţi nu presupune imposibilitatea îndeplinirii celorlalte deziderate avute în vedere la acordarea finanţării nerambursabile, deoarece o astfel de stare nu împiedică nici posibilitatea de dezvoltare viitoare, dimpotrivă, înseamnă oferirea în continuare a locurilor de muncă, colectarea de venituri la bugetul de stat şi plata datoriilor societăţii, cu rezultatul final de continuare a unei activităţi în folosul societăţii după încheierea cu succes a unui plan de reorganizare.

Mai mult, intrarea în procedura generală a insolvenţei urmată de reorganizare se datorează de multe ori contextului economic general şi terţilor cu care debitoarea are relaţii contractuale, nu neapărat unui dezechilibru economic propriu, deoarece nici un fel de activitate comercială nu se poate desfăşura decât împreună cu partenerii de afaceri care la rândul lor pot avea dificultăţi.

Pe de altă parte, judecătorul sindic nu poate trece cu vederea faptul că toate elementele de acordare a finanţării, astfel cum chiar creditoarea menţionează, trebuiau îndeplinite la data acordării finanţării şi nu ulterior, angajamentul privind dezideratele expuse de contestatoare fiind valabile, dar nu şi insolvenţa în sine care are reguli proprii.

De asemenea, art. 36 din OUG nr. 66/2011 nu prevede decât că „în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”.

În nici un caz prin contractul de finanţare nu se puteau stabilii neregularităţile reclamate, ci doar printr-un proces-verbal.

Fără a analiza procesul-verbal  nr. 14608/21.04.2015 care va fi analizat în alt context, potrivit cu cerinţele OUG nr. 66/2011, judecătorul sindic a constatat că orice pretenţie de restituire a finanţării acordate de către AFIR debitoarei trebuie precedată de desfiinţarea contractului de finanţare pe care procesul verbal antemenţionat nu o face şi nici nu o poate face, singurul obiect al acestuia fiind, potrivit dispoziţiilor antemenţionate, acela al constatării neregulilor şi de calculare eventuală a creanţelor.

Potrivit art. 123, alin. 1 din Legea nr. 85/2015 „Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.”

Excepţia de neaplicare a dispoziţiilor de mai sus nu este aplicabilă, pe de o parte, pentru că în cauză vorbim despre un contract de acordare a ajutorului financiar nerambursabil, în condiţiile unui plan naţional pentru dezvoltare rurală (astfel cum este menţionat în cuprinsul contractului dintre petentă şi debitoare, fila 50), pe de altă parte, scopul insolvenţei este, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia.”

Contractul financiar calificat este însă definit la art. 5, punctul 11 din Legea nr. 85/2014, contractul de acordare de ajutor nerambursabil nefăcând parte din categoriile de contracte prevăzute de articolul antemenţionat.

De asemenea, principiile de bază ale insolvenţei rezultă, fără putinţă de tăgadă, din prevederile art. 4 din Legea nr. 85/2014 între care, este suficient a fi remarcate punctele 1,2 şi 3 şi anume: „maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor;

2. acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare judiciară;

3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri;”.

De asemenea, judecătorul sindic a constatat că singura modalitate de desfiinţare a contractelor în derulare este prin notificare adresată administratorului judiciar şi, în caz de neînţelegere, apelarea la judecata de către judecătorul sindic, potrivit art. 123, alin. 1-4 din Legea nr. 85/2014, nedovedită în cauză.

Judecătorul sindic a mai constatat că, ulterior desfiinţării unui contract în derulare nu mai pot fi cerute accesorii, potrivit art. 81 din Legea nr. 85/2006, prin urmare, creanţa nu are caracterul cert cerut de art. 662 cod procedură civilă.

Nu în ultimul rând, chiar şi în cazul deschiderii procedurii de faliment, procesul-verbal de constatare a neregularităţilor atacat ducea la înscrierea creanţei ca şi creanţă sub condiţie până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.

De asemenea, judecătorul sindic a apreciat că tot ceea ce a fost invocat în cauză sunt ordonanţele şi hotărârile de guvern, acte normative inferioare legii care reglementează procedura insolvenţei, prin urmare au o putere normativă mai redusă în raport cu legea insolvenţei care este componentă a codului insolvenţei.

Prin Decizia civilă nr. XII/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, obligatorie, s-a constatat că a fost menţionat, în considerente că, atunci când vin în concurs două legi speciale în procedura insolvenţei, legea aplicabilă este totdeauna legea insolvenţei.

Prin urmare, judecătorul sindic s-a raportat la prevederile art. 341 din Legea nr. 85/2014 potrivit căruia „Orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă”.

Astfel, s-a apreciat de către prima instanţă că toate susţinerile contestatoarei cu privire la efectele deschiderii procedurii şi încetarea eligibilităţii pentru motivul intrării în procedura insolvenţei sunt în contradicţie clară cu prevederea de mai sus şi, având în vedere dispoziţiile din RIL-ul citat, rezultă că disp. art. 341 din Legea nr. 85/2014 sunt singurele dispoziţii aplicabile în speţă care, alături de considerentele de mai sus ce duc la constatarea că prezenta contestaţie este neîntemeiată şi, prin urmare, aceasta a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea AFIR Bucureşti, solicitând admiterea apelului şi să se dispună înscrierea sa la masa credală a debitoarei cu suma de 7.246.431,27 lei.

În motivarea apelului se arată că în fapt, între AFIR în calitate de autoritate contractantă şi S.C. R.I. S.R.L. în calitate de beneficiar s-a încheiat Contractul cadru nr. C123070850200010/02.09.2009 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului „depozit frigorific pentru produse congelate de origine animală".

Apelanta susţine că, creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă, conform contractului de finanţare şi procesului verbal de constare nr. 14608/21.04.2015, iar prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu; că de la data intrării în starea de in solventă beneficiarul S.C. R.I. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanţare impuse şi asumate de beneficiar, respectiv nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare - acela de a nu intra în insolvenţă sau faliment, iar din documentele depuse reiese că finanţarea nerambursabilă acordată are scopul creării unui ajutor real, în condiţiile grele ale economiei româneşti, care să dezvolte societăţile beneficiarilor şi să creeze locuri de muncă, dezvoltare zonală, dezvoltarea agriculturii, iar prin intrarea în insolvenţă, nu mai vorbim de dezvoltare şi fiabilitate, ci de declin economic, prin urmare, de încălcarea criteriilor de eligibilitate, aşadar de obligaţia de restituire a întregii finanţări de care a beneficiat debitoarea în cadrul contractului de finanţare.

Totodată, arată că menţinerea organizaţiei pe plan ascendent, este primordială în executarea şi menţinerea contractului de finanţare, întrucât finanţarea nerambursabilă are în vedere dezvoltarea societăţilor comerciale, înfiinţarea de noi locuri de muncă, obţinerea de produse competitive pe piaţa economică, aşadar în vederea dezvoltării economiei şi nu scoaterea din impas a acestora. Obligaţia de restituire a finanţării, nu numai că este explicit transpusă în contract, dar este cunoscută şi asumată de beneficiar încă de la întocmirea cererii de finanţare. Astfel, având în vedere că intrarea în procedură de insolvenţă reprezintă o abatere de la legalitatea, regularitatea şi conformitatea normelor de aplicare a P.N.D.R., iar suma acordată de AFIR beneficiarului, în cuantum de 7.246.431,27 lei reprezintă o cheltuiala neeligibilă care trebuie recuperată conform legislaţiei naţionale în vigoare, în speţă, ale Legii nr. 85/2014.

Învederează apelanta că proiectele realizate prin PNDR nu pot beneficia de finanţare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanţare suferă o modificare substanţială constând în încetarea investiţiei (art. 3 alin. 1 paragraful 2 coroborat cu art. 14 alin. 2 din Anexa I Prevederi Generale la contractul de finanţare), în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanţări.

Cu privire la netemeinicia sentinţei civile nr. 598/08.06.2015, apelanta precizează referitor la caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de constatare, că potrivit art. 2 alin. 2 lit. c din H.G. nr. 224/2008, contractul de finanţare reprezintă documentul juridic încheiat între A.F.I.R. şi beneficiar, prin care se stabilesc obiectul, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata de execuţie, valoarea, plata, precum şi alte dispoziţii şi condiţii specifice, prin care se acordă asistenţă financiară nerambursabila din FEADR în scopul atingerii obiectivelor măsurilor cuprinse în PNDR şi care constituie titlu executoriu.

Astfel, arată că instanţa de fond s-a aplecat asupra fondului titlului executoriu pe care AFIR îţi întemeiază creanţa si nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 66 alin.2 din Legea 85/2006 şi că temeinicia şi legalitatea procesului verbal de constatare poate fi contestatată la instanţa de contencios administrativ. Totodată, conform art. art. 36 din OUG 66/2011: „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţă în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora", procedură care a fost finalizată cu procesul verbal de constatare nr. 14608/21.04.2015. Constatarea neregulilor aşa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este întărită prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea Constituţională prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011.

În susţinere s-a invocat şi Regulamentul (CE) nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 209 din 11 august 2005, cu modificările ulterioare, care a fost avut în vedere de legiuitor la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, ce face trimitere la instanţele de judecată, în capitolul II - Neregularităţi - art. 32 pct. 5 paragrafele 1 şi 4, statuând că „atunci când în contextul procedurii de recuperare se constată absenţa oricărei neregularităţi printr-un act administrativ sau juridic având caracter definitiv, statul membru declară către FEGA drept cheltuială sarcina financiară ce îi revine" sau, „în cazul în care recuperarea nu se produce în decursul a patru ani de la constatarea administrativă sau judiciară sau în decurs de opt ani de la iniţierea unei acţiuni într-o instanţă naţională, 50% din consecinţele financiare nerecuperate vor fi suportate de statul membru în cauză şi 50% din Bugetul Comisiei".

Aşadar, intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin PNDR precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin PNDR (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare. Se invocă şi dispoziţiile art. 33 pct. 8 „Prevederi specifice FEADR" din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune care dispun ca: „în cazul în care recuperarea nu a fost făcută înainte de încheierea programului de dezvoltare rurală, 50% din consecinţele financiare ale nerecuperării vor fi suportate de către statul membru în cauză şi 50% de către bugetul comunitar şi vor fi luate în considerare la sfârşitul perioadei de patru ani următori primei constatări administrative sau juridice sau opt ani în cazul în care acţiunea de recuperare este preluată de instanţele naţionale, sau la încheierea programului în cazul în care aceste termene expiră înainte de data încheierii. Cu toate acestea, în cazul în care din motive ce nu pot fi atribuite statului membru în cauză, recuperarea nu poate avea loc în termenul limită specificat la primul paragraf, şi suma care trebuie recuperată depăşeşte 1 MEUR, Comisia poate, la cererea statului membru, să extindă termenele până la maximum 50% din termenele iniţiale."

Astfel, arată că potrivit textelor de mai sus, instituţia apelantă este obligată să procedeze la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor culpabili de nerespectarea clauzelor contractuale asumate, fondurile provenite din contribuţia comunitară nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajungând să greveze bugetul României. În plus, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este îndreptăţită şi chiar obligată să procedeze la demararea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului, AFIR neputând încălca acest text de lege de aplicabilitate imediată.

Apelanta mai susţine că a respectat dispoziţiile art. 341 din Legea 85/2014 întrucât nu a dispus rezilierea contractului de finanţare, ci a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei întrucât, la momentul intrării în insolvenţă, beneficiarul de fonduri nerambursabile a săvârşit o neregulă care afectează întregul proiect şi care atrage restituirea sumelor plătite de AFIR în cadrul contractului de finanţare. În vederea obţinerea de fonduri prin FEADR, trebuie avută în vedere obligaţia de a depune odată cu cererea de finanţare, în mod obligatoriu, certificatul constatator eliberat de ORC care evidenţiază faptul că la momentul depunerii cererii de finanţare, beneficiarul nu se află în procedura de insolvenţă sau faliment, iar în cererea de finanţare, reprezentantul legal al proiectului a declarat că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate şi s-a angajat să respecte pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care a fost punctat şi că toate informaţiile din cererea de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte şi se angajează să respecte condiţiile cerute in reglementările referitoare la prezentul program şi pe cele legate de proiectul anexat şi să furnizeze periodic, la cerere, documente justificative necesare.

Mai susţine apelanta că nu înţelege să rezilieze contractele de finanţare decât la momentul intrării acesteia în faliment, iar în cazul în care debitoarea va depune un plan de reorganizare viabil şi real, AFIR îl va aproba.

Astfel, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei formulată de AFIR şi înscrierii creanţei în tabelul creditorilor la categoria creanţelor bugetare cu suma de 7.246.431,27 lei.

În drept, invocă Legea nr. 85/2006; Tratatul de instituire al Comunităţii Europene; Regulamentului Comunităţilor Europene 1260/1999 şi Regulamentului Comunităţilor Europene 1268/1999.

Debitoarea intimată SC R.I. S.A. prin administrator special P.F.R., a formulat note de şedinţă, recalificate în concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând în esenţă, că instanţa de fond in mod corect a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 341 din Legea nr. 85/2014; că apelanta după deschiderea procedurii insolventei debitoarei, a procedat la emiterea titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal nr.14608/21.04.2015 prin care a constatat faptul ca debitoarea a intrat sub incidenţa prevederilor Legii nr. 85/2014 şi prin urmare, a solicitat rambursarea ajutorului financiar în cuantum de 7.246.431,27 lei, prin emiterea titlului executoriu si prin înscrierea in tabelul creditorilor aferent debitoarei; că prevederile art. 341 din Legea nr.85/2014 prevăd in mod expres faptul ca neeligibilitatea debitoarei SC R.I. S.A poate interveni şi poate produce efectele pe care le reclamă autoritatea contractantă numai ulterior deschiderii procedurii de faliment şi nu de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, orice fel de clauză contrară dispoziţiilor legale mai sus menţionate fiind considerată nulă.

Totodată, criticile aduse de către apelanta sentinţei atacate, sunt nefondate, arătând că potrivit celor cuprinse in Procesul-verbal nr.14608/21.04.2015, acesta este titlu executoriu pentru sumele indicate, respectiv 7.246.431,27 lei, iar susţinerea apelantei conform căreia titlul executoriu este reprezentat de contractul de finanţare nu este susţinuta de prevederile legale; că referitor la incidenţa prevederilor art.341 din Legea nr.85/2014, arată că în temeiul art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011, a formulat contestaţie, prin care a solicitat revocarea actului administrativ emis şi eliberarea procesului-verbal de constatare a neregulilor ulterior deschiderii procedurii de faliment si nu de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei împotriva societăţii, contestaţia urmând a fi soluţionata de către AFIR in termenul prevăzut de art.50 din O.U.G. nr.66/2011, respectiv de 30 de zile; că susţinerile apelantei cu privire la efectele deschiderii procedurii şi încetarea eligibilităţii pentru motivul intrării in procedura insolvenţei, sunt in contradicţie cu prevederea din art. 341 din Legea nr. 85/2014, acestea fiind singurele dispoziţii aplicabile si prin urmare se impune respingerea apelului ca fiind nefondat.

În ceea ce priveşte penalităţile şi dobânzile, invocă prevederile art. 81 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora ulterior deschiderii procedurii, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 103, motiv pentru care debitoarea prin administrator special a solicitat autorităţii contractante A.F.I.R. revocarea procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 17.04.2015.

Consorţiul format din SCP E SPRL şi E IPURL, în calitate de administratori judiciari ai debitoarei, au formulat concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând în esenţă, că a constatat că suma solicitată de către apelantă nu este o creanţă pură şi simplă şi a înscris-o sub condiţie în tabelul preliminar şi că până la data deschiderii procedurii insolvenţei nu au fost constatate încălcări ale contractului de finanţare care să determine naşterea dreptului apelantei de a solicita restituirea sumelor decontate în baza contractului menţionat.

Examinând apelul declarat de creditoare, prin prisma motivelor de apel, şi a disp. art. 480 şi urm. C. pr. civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, prima instanţă pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, conformă cu actele de la dosar, pentru următoarele considerente;

Cu privire la netemeinicia sentinţei civile nr. 598/08.06.2015, apelanta precizează referitor la caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de constatare, că potrivit art. 2 alin. 2 lit. c din H.G. nr. 224/2008, contractul de finanţare reprezintă documentul juridic încheiat între A.F.I.R. si beneficiar, prin care se stabilesc obiectul, drepturile şi obligaţiile părţilor şi acesta constituie titlu executoriu, motiv ce nu poate fi primit de către Curte, întrucât , în mod corect a reţinut tribunalul, în acord cu disp. art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 79/2003, art. 21 alin. 20 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011, că nu contractul de finanţare constituie titlu executoriu, ci „procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare..’’

La dosarul cauzei a fost depus iniţial doar contractul de finanţare nr. C123070850200010/02.09.2009 şi nu procesul verbal/nota de constatare prevăzută de lege, acte ce trebuie să arate existenţa şi întinderea creanţei, inclusiv modalitatea de calcul a accesoriilor, şi care se comunică societăţii debitoare pentru eventuala contestare pe calea contenciosului administrativ a creanţei cuprinse de acestea.

Curtea constată că, deşi creanţa apelantei îşi are izvorul în contractul de finanţare invocat de către aceasta, existenţa şi întinderea creanţei nu se cunoaşte decât la data întocmirii titlului de creanţă( p-v sau notă de constatare) prevăzut de dispoziţiile legale arătate mai sus.

Dispoziţiile art. 36 din OUG 66/2011, invocate de către apelantă nu prevăd decât prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, obligaţia autorităţilor cu competenţă în gestionarea fondurilor europene de a demara activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, procedură care a fost finalizată cu procesul verbal de constatare nr. 14608/21.04.2015.

Apelanta mai arată că instanţa de fond nu s-a aplecat asupra fondului titlului executoriu pe care AFIR îşi întemeiază creanţa si nu a pus în aplicare dispoziţiile art. 66 alin.2 din Legea 85/2006, motiv ce nu poate fi primit de către Curte, întrucât disp. art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevăd că ,,nu sunt supuse acestei proceduri (de verificare) creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale’’, ori întrucât, contractul de finanţare nr. C123070850200010/02.09.2009 nu constituie titlu executoriu, pentru motivele expuse, acest caracter avându-l doar p-v sau notă de constatare, creanţa apelantei a fost supusă verificării de către practicianul în insolvenţă în conformitate cu disp. art. 66 alin. 1 din Legea insolvenţei.

Concluzionând, raportat la dispoziţiile legale invocate mai sus, redate inclusiv de apelantă, Curtea observă că la data formulării cererii de declarare a creanţei, apelanta nu a deţinut titlu executoriu doveditor potrivit art. 21 alin. 20 din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care se prevede că activitatea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată rezultată din neregula constatată prin emiterea unui titlu de creanţă.

Curtea mai constată că prevederile art. 341 din Legea nr.85/2014 prevăd in mod expres faptul ca neeligibilitatea debitoarei SC R.I. S.A. poate interveni şi poate produce efectele pe care le reclamă autoritatea contractantă numai ulterior deschiderii procedurii de faliment şi nu de la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, orice fel de clauză contrară dispoziţiilor legale mai sus menţionate fiind considerată nulă.

Astfel, Curtea constată că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, sens în care în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat şi a menţinut ca temeinică şi legală hotărârea apelată, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare