CIVIL.Exercitarea in comun a autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei

Sentinţă civilă 17 din 06.04.2016


Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta  B. D. V. , ,domiciliată în , cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat D. C., cu sediul în , în contradictoriu cu pârâtul G. S. , domiciliat în ,având ca obiect  stabilirea locuinţei minorei G. R. I., la domiciliul reclamantei, şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei , conform prevederilor art.15 din Ordonanţa de Urgenţa a  Guvernului 80/2013, prin chitanţa nr. eliberată de Primăria municipiului Buzău.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns, reclamanta B. D. V. personal, şi asistată de apărător ales ,avocat D. C., în baza împuternicirii avocaţiale de asistenţă şi reprezentare nr. , şi pârâtul G. S., personal.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare a părţilor din proces este legal îndeplinită,  că termenul a fost acordat în vederea depunerii referatului de anchetă psihosocială şi că acesta s-a depus, după care :

Instanţa procedează la identificarea părţilor, şi întrebat fiind, pârâtul precizează că locuieşte în .

Reclamantul este de acord întrutotul cu cererea de chemare în judecată,ambele părţi înţelegându-se cu privire la toate capetele de cerere aşa cum au fost  formulare

În continuare la interpelarea instanţei pârâtul precizează că  minora are vârsta de 4 ani şi că lucrează ocazional, neputând prezenta o adeverinţă de venit.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de ridicat ,probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 392 din codul de procedură civilă, instanţa declară deschise dezbaterile în fond.

Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată stabilirea domiciliului minorei G. R. I., născută la data de , la domiciliul mamei – reclamante, ţinând cont  şi de acordul pârâtului întrucât mama este cea care se poate ocupa cel mai bine de creşterea şi educaţia acesteia,exercitare autorităţii părinteşti în comun, învederând totodată că nu solicită obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere şi nici cheltuieli de judecată.

Instanţa ia act de decizia părţilor în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi stabilirea locuinţei minorei la mama reclamantă şi aduce la cunoştinţă părţilor că obligaţia de întreţinere este o obligaţie legală la care părinţii nu pot renunţa.

Apărătorul reclamantei precizează că părţile s-au înţeles de comun acord să nu solicite pensie de întreţinere.

Instanţa interpelează părţile dacă se înţeleg cu privire la această chestiune, acestea înţelegându-se ca pârâtul să plătească minorei o pensie de întreţinere lunară de 100 lei.

Instanţa ia act şi în conformitate cu prevederile art. 394 alin.1 declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

JUDECATA

1.Obiectul acţiunii şi prima instanţă învestită.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.04.2015 reclamanta B. D.-V. a chemat în judecată  pe pârâtul G. S. solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună exercitarea in comun a autorităţii părinteşti faţă de minora G. R.-I.,născută la data de şi  stabilirea locuinţei acestuia la locuinţa sa.

2.Motivarea în fapt şi în drept a acţiunii.

În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că în perioada 2010-decembrie 2014 a întreţinut o relaţie de concubinaj cu pârâtul din care s-a născut minora, că au locuit împreună în comuna C. şi că a fost nevoită să părăsească domiciliul comun datorită comportamentului pârâtului.

În drept au fost invocate prevederile art.397 şi 400 cod civil,în cauză fiind incidente şi prevederile art.496,499,505,513,516,524,525,527,529,530 cod civil.

3.Înscrisuri ataşate în dovedirea acţiunii.

 Au fost ataşate înscrisurile de la filele 11-13.

 

4.Poziţia pârâtului faţă de cauza dedusă judecăţii/întâmpinarea.

Prin rezoluţia din 28.04.2015,în conformitate cu prevederile art.201 alin.1 cod proc.civilă, un exemplar a cererii şi al înscrisurilor s-au comunicat pârâtului cu menţiunea ca în termen de 25 de zile să depună întâmpinare sub sancţiunile prev.de art.208 cod proc.civilă ; acesta nu s-a conformat.

5.Măsuri ordonate de instanţă din oficiu.

S-a solicitat autorităţii tutelare de la domiciliul părţilor înaintarea de referate de anchete psihosociale,acestea conformându-se prin adresele nr.5003/24.06.2015 şi nr.2615/31.08.2015-filele 30-31 şi 38-39.

6.Situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de judecată.

6.1.Părţile în proces au întreţinut relaţii de concubinaj  din care,la data de 4.08.2011,s-a născut minora R.-I. a cărei filiaţie a fost stabilită concomitent faţă de ambii părinţi.

Potrivit susţinerilor reclamantei,necontestate de pârât,părinţii minorei s-au separat în luna decembrie 2014 când reclamanta a părăsit domiciliul comun împreună cu minora,aceasta aflându-se în grija sa exclusivă.

La termenul de judecată de astăzi părinţii minorei s-au înţeles asupra ambelor capete de cerere din cererea introductivă,precum şi asupra obligaţiei de întreţinere.

6.2.Art. 483 alin. 1 din Codul civil defineşte autoritatea părintească  ca “ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi”,la art.503 alin.1 prevăzându-se că părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.

 Regula, instituită de art. 483 alin. 2 şi 3 din Codul civil, este că  părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate şi că ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

Art. 505 din cod, care se  referă la copilul din afara căsătoriei,aşa cum este cazul în speţa dedusă judecăţii,la alin.1 prevede că autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi,dacă aceştia convieţuiesc,la alin. 2 prevăzându-se că dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ, respectiv cele de sub art.397 care prevede că după divorţ,autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi şi cele ale art.398 alin.1 care prevede că dacă există motive întemeiate,având în vedere interesul superior al copilului,instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 507 din cod reglementează posibilitatea exercitării autorităţii părinteşti de către unul dintre părinţi în situaţia în care celălalt părinte este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa.

Ca expresie a egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie, autoritatea părintească se exercită împreună şi în mod egal de către părinţi, care iau de comun acord măsurile de ocrotire a copilului şi toate deciziile importante cu privire la creşterea, educarea şi pregătirea profesională a acestuia .

În consecinţă, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor. Astfel, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de ambii părinţi, deciziile curente privind îngrijirea copilului şi educarea acestuia sunt luate de părintele cu care copilul locuieşte, celălalt fiind consultat doar cu privire la hotărârile importante, cum ar fi de exemplu, cele privind şcoala la care copilul va fi înscris, intervenţiile medicale de care acesta are nevoie, religia copilului, etc., fiind vorba de o conştientizare a responsabilităţii pe care o au ambii părinţi cu privire la creşterea şi educarea împreună a copiilor lor, chiar în situaţia în care sunt separaţi.

Articolul 3 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi art.6 lit.a din Legea nr.272/2004 stabilesc principiile fundamentale privind respectarea drepturilor copilului.

Unul dintre cele mai importante este principiul conform căruia interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate deciziile privitoare la copil, luate de autorităţile publice, organismele private autorizate şi de instanţele judecătoreşti .

Acest principiu este general şi a fost considerat de Comitetul pentru drepturile copilului drept unul dintre principiile de bază ale Convenţiei.

Apoi,potrivit prevederilor art.36 alin.1 şi 2 din Legea nr.272/2004,cu modificările şi completările ulterioare, ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuind să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

În speţă,instanţa reţine că măsura exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi este pe deplin justificată şi respectă principiul interesului superior al minorului,neexistând criterii obiective care să conducă la o soluţie contrară şi, drept urmare,va lua act de înţelegerea părinţilor şi  va hotărî în acest sens.

Instanţa are în vedere si dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si Libertăţilor Fundamentale, referitor la protecţia vieţii private, intime si de familie, apreciind că prin exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi minorului îi pot fi asigurate condiţiile pentru o dezvoltare fizică si psihică propice.

 6.3.În ceea ce priveşte locuinţa minorei , potrivit prevederilor art. 496 alin. 2-3 din Codul civil ,dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului;  în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Instanţa este obligată să aibă în vedere acelaşi principiu al interesului superior al copilului,aşa cum prevede art.21 alin.1 din Legea nr.272/2004 ,pe lângă elementele la care face referire art.2 alin.6 din  lege,ţinând seama şi de următoarele aspecte:  disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

Din  referatul de anchetă psihosocială al autorităţii tutelare primarul comunei Padina reiese, fără putinţă de tăgadă, că  minora locuieşte împreună cu mama reclamantă în casa unor rude unde are asigurate condiţii corespunzătoare , astfel că instanţa ,ţinând seama şi de acordul părţilor,va stabili ca şi continuare minora să locuiască cu mama sa,văzând şi prevederile art.400 alin.1 cod civil.

6.4.În temeiul prevederilor art.402 rap.la art.499 alin.1, 513, 516, 524, 525, 527, 529, 530 cod civil,  părinţii datorează minorului întreţinere, reclamanta urmând să îşi execute obligaţia de întreţinere în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi a cheltuielilor pentru educare,învăţătură şi pregătire profesională a minorei ,pârâtul fiind obligată să contribuie la aceste cheltuieli prin plata unei pensii lunare de întreţinere de 100 de lei,după cum părţile s-au înţeles , cu începere de la data pronunţării prezentei sentinţe şi până la data împlinirii de către minoră a vârstei majoratului.

6.5.Sentinţa este executorie în ceea ce priveşte stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti,stabilirea locuinţei minorei şi  obligaţia de întreţinere,conform prevederilor art.448 alin.1 pct.1 şi 4 cod proc.civilă.

7.Cheltuielile de judecată.

Se va luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

8.Calea de atac.

Hotărârea este supusă căii de atac a apelului, în termen de 30 de zile de la data comunicării, aşa cum prevede art.466  alin.1 şi 468 alin.1 cod proc.civilă.

9.Comunicarea hotărârii.

Hotărârea instanţei se comunică părţilor,conform prevederilor art.427 alin.1 cod proc.civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite ca întemeiată acţiunea civilă formulat de reclamanta B. D.-V. domiciliată în ,cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat D. C., cu sediul în , în contradictoriu cu pârâtul G. S. domiciliat în , şi în consecinţă:

Ia act de înţelegerea părţilor în sensul că:

În baza prevederilor art.505 alin.2  cod civil, autoritatea părintească faţă de minora G. R.-I.,născută la data de , va fi exercitată în comun de ambii părinţi

În baza prevederilor art.496 alin.3 cod civil,stabileşte locuinţa minorei la locuinţa mamei reclamante din .

În baza prevederilor art.499 alin.1,513,516,524,525,527,529,530 cod civil,reclamanta îşi execută obligaţia de întreţinere în natură,prin asigurarea celor necesare traiului şi a cheltuielilor pentru educare,învăţătură şi pregătire profesională a minorei  ,pârâtul fiind obligată să contribuie la aceste cheltuieli prin plata unei pensii lunare de întreţinere de câte 100 de lei,cu începere de la data pronunţării prezentei sentinţe şi până la data împlinirii de către minoră a vârstei majoratului.

Sentinţa este executorie în ceea ce priveşte stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti,stabilirea locuinţei minorei şi  obligaţia de întreţinere,conform prevederilor art.448 alin.1 pct.1 şi 4 cod proc. civilă.

Ia act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.

 Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 septembrie 2015.