Fond funciar - constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub număr de dosar ….. şi completată la data de …. reclamantul C. I. C. a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate x cu privire la suprafaţa de teren situată în parcela … tarlaua …  în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Bosia şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi şi pârâţii persoane fizice RM , RV şi CE în calitate de moştenitori (soţie supravieţuitoare şi respectiv descendenţi de gradul I) ai defunctului RIM.

S-a arătat în motivarea cererii că la data emiterii titlului de proprietate în favoarea lui RIM, suprafaţa de teren din parcela … tarlaua … menţionată în titlul de proprietate fusese vândută reclamantului de RIM şi RM prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul …./….1994 în baza adeverinţei eliberată titularului RIM în temeiul Legii nr.18/1991, prin urmare în mod greşit suprafaţa de teren în discuţie a fost trecută în titlul de proprietate al lui RIm câtă vreme aceasta era înstrăinată la data emiterii titlului contestat.

instanţa a reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul …din anul 1994 reclamantul din cauza de faţă a dobândit prin cumpărare de la numiţii RIM şi RM - bunicii acestuia, parte din imobilul proprietatea acestora situat în sat şi comuna Bosia Judeţ Iaşi compus din  construcţie şi suprafaţa de 500 mp, conform schiţei anexă la acest contract. Potrivit celor stipulate în contractul de vânzare cumpărare terenul înstrăinat reclamantului , în suprafaţa de 500 mp, a fost dobândit de RIM de la părinţii acestuia, dar vânzătorul nu deţinea acte de proprietate asupra acestuia la data înstrăinării.

Ulterior, în anul 1995, s-a emis titlul de proprietate în beneficiul vânzătorului RIM  pentru suprafaţa de 2,0200 ha teren din care 2000 mp teren intravilan.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză extrajudiciară suprafaţa de teren înstrăinată reclamantului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în anul 1994 la Notariatul de Stat al Judeţului Iaşi de numiţii RIM şi RM, face parte din totalul suprafeţei de 2000 mp teren, înscrisă în titlul de proprietate eliberat ulterior numitului RIM.

Totodată expertiza a confirmat împrejurarea că suprafaţa de teren în discuţie reprezintă  vechi amplasament al proprietăţii defunctului RIM, titularul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate şi persoană îndreptăţită în sensul Legii nr.18/1991 .

În raport de aceste constatări ale expertului instanţa a reţinut că cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate emis în beneficiul autorului acestuia, persoană ce i-a transmis dreptul prin act juridic cu titlul particular este neîntemeiată, în privinţa actului emis în procedura administrativă specială neexistând motive de nulitate absolută.

Instanţa a reţinut că potrivit art. III din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încãlcarea prevederilor legilor fondului funciar cum sunt actele emis în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãţite, potrivit legii la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Reclamantul nu a dovedit faptul că titlul de proprietate emis în favoarea bunicului acestuia, autorul pârâţilor chemaţi în judecată, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr.18/1991.

Din documentaţia aferentă titlului de proprietate a cărui nulitate parţială se cere a fi constată, instanţa a reţinut că transmiţătorul cu titlu particular al reclamantului, beneficiarul titlului de proprietatea, avea potrivit legii speciale calitatea de persoană îndreptăţită şi, urmare a unei cereri formulată în termen legal fila), a beneficiat de validarea dreptului  urmată de o reconstituire în natură a dreptului de proprietate prin punerea în posesie pe vechiul amplasament al proprietăţii acestuia.

Mai mult decât atât, instanţa reţine că la data înstrăinării suprafeţei de teren către reclamant prin actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1994, vânzătorul nu deţinea acte  de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul contractului, aspect menţionat ca atare în contractul părţilor, în care cumpărătorul a înţeles a dobândi bunul pe riscul său, dar fără a scuti vânzătorii de obligaţia de garanţie contra evicţiunii.

Prin emiterea titlului de proprietate în beneficiul înstrăinătorului, dreptul de proprietate al cumpărătorului a fost practic consolidat cu efect retroactiv, apărând lipsit de interes demersul acestuia în a se constata nulitatea titlului de proprietate al vânzătorului său asupra suprafeţei de teren în discuţie.

Susţinerile reclamantului legate de riscul de a-i fi uzurpată proprietatea  prin acţiunea succesibililor vânzătorului nu conferă mai multă temeinicie acţiunii de faţă întrucât anularea actului ce consfinţeşte dreptul vânzătorului nu constituie un mijloc de apărare a dreptului de proprietate, în acest scop legea instituind în acest scop garanţia contra evicţiunii la care este ţinut vânzătorul dar şi succesorii acestuia universali şi cu titlu universal şi acţiunile petitorii- atunci când evicţiunea se produce prin fapta terţilor.

Pentru motivele expuse instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare