Plângere contravenţională

Dosar nr.  --/ plângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D JUDEŢUL B

Sentinţa civilă nr. ---

Şedinţa publică din ---

Preşedinte – -

Grefier – -

La ordine judecarea acțiunii civile formulate de petentul XX cu sediul în D în contradictoriu cu intimata XY având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică,  se prezintă petentul, lipsă intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care arată obiectul cauzei ”plângere contravențională”, cauza se află la primul termen de judecată după care se arată că, în temeiul art 43 Cod procedură civilă, s-a procedat la verificarea existenței vreunui caz de incompatibilitate întocmindu-se în acest sens referatul corespunzător precum și faptul că termenul de citare a fost redus la o zi în condițiile art. 159 alin. 1 teza a II-a Cpc.

Instanţa,  în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței  generale, materiale şi teritoriale şi, în baza  cu art. 94 alin. 1 pct. 1 lit) a Cod procedură civilă raportat la art. 32 OG 2/2001, constată că este deplin competentă pentru soluționarea prezentei cauze.

Petentul depune la dosar precizări la acţiunea şi având cuvântul arată că instanţa este competentă în soluţionarea acestei cauze.

Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă și având în vedere împrejurările cauzei, estimează  durata necesară pentru cercetarea procesului la 14 zile.

Petentul având cuvântul lasă la apreciere durata procesului.

Instanța, în temeiul art. 247 alin. 2 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuția existența unor excepții de invocat precum și dacă se solicită a fi administrate probe noi şi de asemenea califică  precizările depuse de petent ca fiind  motive de sustinere a cererii subsidiare respectiv cerere de înlocuire a amenzii.

Instanța, în temeiul art. 247 alin. 2 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, pune în discuția existența unor excepții de invocat precum și dacă se solicită a fi administrate probe noi.

Petentul având cuvântul nu mai are alte probe de solicitat.

Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.

În temeiul art. 390 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuția părților existența unor cereri, excepții procesuale, probe și apărări care nu au fost soluționate în cursul cercetării judecătorești.

Petentul având cuvântul nu mai are alte probe de solicitat.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa declară dezbaterile închise, conform art. 392 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată şi  deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul părților.

Petentul solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare asupra cauzei.

J U D E C A T A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. -- la data de -- pe rolul Judecătoriei D, petentul XX cu sediul în D a chemat în judecată intimata XY solicitând instanței modificarea procesului-verbal de contravenție seria -- nr. -- în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În susținerea plângerii contravenționale petentul a arătat că a fost sancționată cu amendă contravențională întrucât a circulat fără rovinieta valabilă însă nu poate identifica locul săvârșirii faptei.

În susținerea plângerii, contestatorul a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal de constatare a contravenției (f. 4), copie act identitate (f. 3), chitanța privind plata taxei judiciare de timbru (f. 11).

La data de --, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și depunând în probațiune: certificat calificat (f. 17), copie comunicare (f. 16), copie fotografia -- (f. 18).

Verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria -- nr.-- din --, petentul  a fost sancţionat contravenţional pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, reţinându-se că, în la data de --, în jurul orelor 1335 , a condus pe DN --, D autovehicolul cu numărul de înmatriculare -- fără a deține rovinietă valabilă.

La data de --, petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal solicitând instanței modificarea procesului-verbal de contravenție seria -- nr. -- în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenţie contestat, instanţa apreciază ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea absolută a  acestuia sancţiunea contravenţională dispusă fiind individualizată în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces-verbal, instanţa reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) lit. j) şi alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, rovinieta reprezintă documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, iar rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existenţa în baza de date SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare pentru vehicule.

Potrivit art. 8 alin (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă. Cuantumul amenzii contravenţionale aplicabil utilizatorilor în cazul lipsei rovinietei valabile este cuprins între 250-500 lei.

Instanţa va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenţie contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar şi având în vedere jurisprudenţa CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.

Instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziţii exprese care să reglementeze forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Astfel, interpretarea dreptului intern şi jurisprudenţa naţională consacră prezumţia relativă de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie.

Forţa probantă a rapoartelor şi a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, cu condiţia ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Reţinând că fapta contravenţională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor planșe foto, instanţa urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumţii simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.

Astfel, existenţa unei prezumţii relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenţie, ca o anumită proporție între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalităţii, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare  (cauza c. Ioan Pop împotriva României pct. 31).

Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza Anghel c. România (par. 54), faptul că în materie contravenţională trebuie să se dea eficienţă prezumţiei de nevinovăţie, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declaraţie de vinovăţie iar îndoiala profită persoanei acuzate.

Astfel, instanţei îi revine sarcina de a respecta proporţionalitatea între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu lăsa nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit, şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

În consecinţă, trebuie asigurat un echilibru între prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie şi prezumţia de nevinovăţie.

În primul rând, instanţa reţine gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum şi faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa şi să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.

În cauza dedusă judecăţii instanţa apreciază că s-a păstrat această proporţionalitate, procedura desfăşurată fiind conformă cu standardul impus de Convenţie.

În al doilea rând, procesul-verbal de contravenţie contestat corespunde cerinţelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă şi neechivocă.

În ceea ce priveşte dreptul la apărare, instanţa i-a dat ocazia petentului de a-şi prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.

Ca urmare, îi revenea acesteia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăţiei pretinse.

Însă, în cauza de faţă,  petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să îşi întemeieze susţinerile, arătând doar că solicită modificarea procesului-verbal de contravenție seria -- nr. -- în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Din analiza procesului verbal atacat instanța reține că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului sau martorilor, întrucât constatarea contravenţiei a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control a rovinietei SIEGMCR.

SIEGMCR reprezintă sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei-sistem informatic ce permite achitarea tarifului de utilizare prin mijloace informatice, gestiunea datelor privind vehiculele cu drept de utilizare, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare.

SIEGMCR permite achitarea tarifului de utilizare şi emiterea rovinietei, atât prin intermediul terminalelor puse la dispoziţia distribuitorilor de către aceasta, cât şi prin intermediul unui portal securizat web, dedicat. Distribuitorii sunt cei care încasează tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România şi care eliberează rovinietele, respectiv: C.N.A.D.N.R.-S.A., prin direcţiile regionale de drumuri şi poduri, secţiile de drumuri naţionale, agenţiile de control şi încasare, precum şi alte subunităţi înfiinţate conform legii; persoane juridice cu care C.N.A.D.N.R. - S.A. a încheiat convenţii în acest scop.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, ”constatarea contravenţiilor rezultate din neplata rovinietei şi aplicarea sancţiunilor se realizează de: a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România-S.A”

Constatarea contravenţiilor se poate face, potrivit art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Mijloacele tehnice omologate, parte a SIEGMCR pot fi terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR sau dispozitive omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, care pot fi fixe sau mobile şi au rolul de a identifica, în regim static sau dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

În cazul contravenţiilor constatate prin intermediul mijloacelor tehnice omologate, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor-Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Potrivit art. 11 alin. (11) şi (12) din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, în situaţia în care prin terminalele de interogare nu se poate interoga baza de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un anumit vehicul, agentul constatator va realiza o fotografie a vehiculului şi va întocmi un proces-verbal de constatare în care se menţionează locul, data, ora efectuării controlului, numărul de înmatriculare al vehiculului şi imposibilitatea tehnică de interogare a bazei de date, proces-verbal ce va fi semnat şi de conducătorul auto al vehiculului. În acest caz, la reluarea conexiunii cu baza de date, agentul constatator va întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei, în cazul în care vehiculul nu deţinea rovinieta valabilă la data efectuării controlului.

Instanța reține că la dosarul cauzei s-au depus de către intimată certificatul de calificare (fila 17) ale agentului constatator precum și copie lizibilă după fotografia --- (f. 18)  în care se observă fără dubiu numărul de înmatriculare al autovehiculului.

În concluzie, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privinţa vinovăţiei petentului.

Curtea EDO a statuat în mod repetat că că prezumţiile de fapt şi de drept funcţionează în orice sistem juridic. Evident, convenţia nu interzice astfel de prezumţii în principiu. Cu toate acestea, convenţia obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ţin seama de importanţa situaţiei în litigiu şi să menţină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franţei, pct. 28, Pop împotriva României pct. 31 precum şi Anghel împotriva României pct. 60).

În aceste condiţii, instanţa va da efect prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie contestat, reţinând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal şi vinovăţia petentului.

Ca urmare, instanţa va analiza dacă sancţiunea aplicată corespunde cerinţelor legii.

Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În cauza de faţă, având în vedere împrejurările săvârşirii faptei, urmarea  produsă constând în atingerea adusă relaţiilor sociale privind desfăşurarea în bune condiţii a alegerii autorităţilor administraţiei publice locale, şi urmările care s-ar fi putut produce, instanţa consideră că sancţiunea aplicată de 250 lei respectiv minimul prevăzut de lege corespunde gradului de pericol social al faptei.

Pentru toate aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, va respinge plângerea formulată de petent.

Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul XX  cu sediul în D în contradictoriu cu intimata XY împotriva procesului-verbal de contravenție seria -- nr. -- din --.

Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei D.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi --.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare