Despăgubiri

Conţinut speţă

In legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă. a legiuitorului iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu celee ale art. 44 alin 1 teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Curtea Constituţională a constatat că nu se poate pune problema unor aţineri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire.

Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – conform Legii nr.247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legi nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are doar o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

Faţă de aceste considerente, reţinând că în speţă dosarul administrativ nr.22147/CC al reclamanta a fost soluţionat de Comisia Naţională prin emiterea deciziei de compensare nr. 139 din 5 decembrie 2013, în cuantum de 166.943 puncte, şi având în vedere că, în conformitate cu prevederile art35 din Legea nr. 165/2013, decizia de compensare în puncte poate fi contestată la secţia civilă a tribunalului, în temeiul art. 18 aliniata din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge acţiunea ca, neîntemeiată

(Tribunalul Bihor -Secţia a III-a Contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 551/CA/2015)

ROMÂNIA TRIBUNALUL BIHOR SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr................

SENTINŢA Nr. 551/CA/2015

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2015 Completul constituit din: PREŞEDINTE:. GREFIER .

Pe rol fiind, în pronunţare, cauza de contencios administrativ privind pe reclamanta ZA şi pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect despăgubire.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 27.01.2015, când părţile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre şi când s-a amânat pronunţarea cauzei iniţial pentru data de 03.02.2015 iar ulterior pentru data de 10.02.2015, 13.02.2015, respectiv 17.02.2015, după care:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,

In baza actelor de la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor - Secţia I civilă la data de 3 iulie 2012, sub număr de dosar...../....../......., reclamanta ZA, prin mandatar ZE achemat în judecată pârâţii Statul Român, Autoritatea Naţională pentru gâtuirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Solicitând:

-principal, ca instanţa să se pronunţe cu privire la suma neplafonată şi neesalonată la care este îndreptăţită conform legilor în vigoare şi obligarea pârâtelor la achitatea sumei datorate actualizată, conform raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator ANEVAR, la momentul recunoaşterii calităţii de persoană îndreptăţită la despăgubire pentru întreg imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă se 299 mp,  situat în O......, strada ........, nr...., în scris în CF nr......... O, nr. topo...........;

-în subsidiar, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea de urgenţă a dosarului nr.22147/CC, prin emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în cel mai scurt timp posibil sau după expirarea termenului de suspendare de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, precum şi obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată pentru a beneficia de despăgubirea în bani actualizata, neplafonată şi neeşalonată, conform Legii nr. 10/2001, Legii nr.247/2005 şi O.U.G nr.81/2007.

In motivarea în fapt, reclamanta a arătat că imobilul pentru care a formulat notificare a fost preluat abuziv de către statul roman, fiind expropriat, iar pe teren s-a edificat un bloc de locuinţe, astfel că nu este posibilă restituirea în natură, terenul fiind ocupat în prezent de blocul.....de pe strada.......din O.

Prin Dispoziţia nr......... din 28 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului O i s-a recunoscut calitatea de persoana îndreptăţită la despăgubire doar pentru construcţie şi împrejmuiri, nu şi pentru teren. In urma contestării în instanţă a acestei dispoziţii, prin sentinţa civilă nr. ......./C/2007 a Tribunalului Bihor, definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie, i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire pentru întreg imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 299 mp. In baza acestei sentinţe, s-a făcut evaluarea imobilului de către un expert evaluator autorizat de Ministerul Justiţiei în conformitate cu standardele ANE VAR în contextul pieţei imobiliare din moment, la suma de 156.750 Euro, conform raportului de evaluare ataşat 'primarul municipiului O a emis dispoziţia nr......../2007.

A arătat că începând din luna iulie 2007 a formulat mai multe cereri prin care a solicitat soluţionarea cât mai rapidă a dosarului şi achitarea sumei datorate. Ultima cerere a fost formulată în luna decembrie 2011, prin care a solicitat să i se aprobe dosarul înregistrat sub nr. ......./CC în următoarea şedinţă de lucru sau cât mai repede posibil şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât are o vârstă înaintată şi suferă de mai multe boli.

Cu exces de putere pârâtele au refuzat să-i soluţioneze dosarul într-un termen rezonabil, în sensul de a parcurge procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, invocând HG nr.1095/2005 conform căreia „ordinea în care vor fi soluţionate dosarele va fi stabilită prin decizie a comisiei centrale", aceasta adoptând modalitatea de selectare a dosarelor în baza unui program de calculator ce utilizează funcţia Random (aleatoriu).

Prin răspunsul nr......./2012, i s-a comunicat că prin O.U.G. nr.4/2012 a fost suspendată pe o perioada de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire şi a celorlalte proceduri prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

A susţinut că prin tergiversarea nejustificată a executării până la capat a sentinţei civile nr.328/C/2007, învestită cu formulă executorie, respectiv urmarea procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005 şi acordarea despăgubirilor băneşti care i se cuvin, i s-a încălcat dreptul de acces la justiţie şi dreptul la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil garantate de art.6 clin Convenţia europeană.

In drept, au fost invocate Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005, O.U.G nr.81/2007, art.l din Protocolul nr.l, art.6 al Convenţiei europene, Legea nr.554/2004.

In probaţiune, reclamanta a depus înscrisuri - procura specială de reprezentare autentificată sub nr......., coala CF nr.... O, sentinţa civilă nr......... a Tribunalului Bihor - Secţia civilă, dispoziţia nr......./2007 emisă de Primarul Municipiului O, Referatul nr........privind fundamentarea Dispoziţiei Primarului, Municipiului O pentru soluţionarea notificării nr.......dispoziţia nr........emisă de Primarul Municipiului O, cereri de executare, raportul de evaluare a proprietăţii aite mscnsun.

2. Prima modificare de acţiune formulată de reclamantă

Prin modificarea de acţiune depusă prin serviciul registratură la data de 12 noiembrie 2012 (f.96), formulată în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamanta a solicitat:

- în principal, să se constate că valoarea imobilului situat în O, strada...... nr...... judeţul, a fost stabilită la suma de 642.875 lei (ron), în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de ing. CO în luna iunie 2007 şi reactualizat la nivelul lunii iunie 2012 pe baza indicilor de inflaţie, şi obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 642.875 lei;

- în subsidiar, obligarea pârâtei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la soluţionarea de urgenţă a dosarului nr...../CC în ce priveşte etapa evaluării şi eliberarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

In probaţiune, reclamanta a depus actualizarea valorilor estimate pe parcursul anilor pentru imobilul care a existat în O pe strada.....nr........, judeţul B, imobil expropriat, demolat şi desfiinţat de Statul Român, întocmită de expertul CO.

II. Hotărârea de declinare a competenţei

Prin sentinţa civilă nr........ 2012, Tribunalul Bihor - Secţia I Civilă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Oradea.

III. Procedura în faţa Curţii de Apel Oradea

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de....., sub număr de dosar...../......../2012.

Prin încheierea din........2013, în temeiul dispoziţiilor art.XXIII alin.l, 3 şi 4 din Legea nr.2/2013 raportat la art.X din aceiaşi act normativ, Curtea de Apel Oradea a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Tribunalul Bihor.

IV. Procedura în faţa Tribunalului Bihor - Secţia contencios administrativ Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bihor - Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de .......2013, sub număr de dosar ....../......./2012* şi ulterior înregistrat prin versionare pe Secţia a III-a Contencios administrativ şi fiscal, sub nr......../......./2012**.

1. Intâmpinarea formulată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Prin întâmpinarea înregistrată la data de ......  2014 (f.19-23), pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la plata efectivă a despăgubirilor, excepţia prematurităţii cu privire la emiterea titlului de plată şi excepţia inadmisibilităţii stabilirii măsurilor compensatorii.

In motivarea excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului, a arătat că cererea reclamantei prin care solicită plata despăgubirilor ce i se cuvin, este îndreptată împotriva unei autorităţi aparţinând administraţiei publice centrale, şi anume Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin urmare, în conformitate cu prevederile art.96 pct.l C.proc.civ., competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la plata efectivă a despăgubirilor, a învederat că potrivit art.31 alin.3 clin Legea nr.165/2013, sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin.2 (de plată) se plătesc de Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

De asemenea, potrivit art.41 alin.4, sumele reprezentând despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării in vigoare a Legii nr.165/2012, precum şi despăgubirile acordate în dosarele aprobate de CCSD înainte de intrarea în vigoare a legii, vor fi plătite de către Ministerul Finantelor Publice, în baza titlurilor de plată, potrivit art.41 alin.4.

Rezultă aşadar că Autoritatea Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor nu mai are atribuţii privind plata despăgubirilor, aşa cum prevedea Titlul VII din Legea nr.247/2005, sub imperiul noi legislaţii, sarcina plăţii revenind în Ministerului Finanţelor Publice.

In motivarea excepţiei prematurităţii cereri cu privire la emiterea titlului de plată de către AN.R.P., a arătat că, ulterior înregistrări cereri de chemare în. judecată, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 care a institut o nouă procedură şi noi termene de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în baza Legi nr. 10/2001, fiind aplicabilă şi cauzelor în materia restituiri imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii

Intrucât noua legislaţie a abrogat prevederile din Titlul VII a Legi nr. 247/2005, care reglementau emiterea de către CCS.D. a deciziilor conţinând titlul de despăgubire, precum şi condiţiile şi termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art.21 - 26 din lege, procedura de soluţie dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNQ) a deciziei entitatii  învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

In cazul validării deciziei entităţi învestite de lege, CNQ emite o deci compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.

Următoarea etapă a procedurii administrative este reglementată în art.27-29 din lege. Potrivit acestor dispoziţii, titularul deciziei de compensare îşi poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel do decizie, prin achiziţionarea de imobile din Fondul Naţional la licitaţia naţională începând cu data de 0L01.2016.

Conform art.31 din acest act normativ, titularul unei decizi poate opta pentru valorificarea punctelor si în numerar. Astfel în termen de 3 am de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar. In aplicarea alin.l, deţinătorul poate solicita anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţi Naţionale pentru Restituirea Proprietăţior, emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitatiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

Sumele cuprinse în titlurile de plată emise de ANRP se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Faţă de cele arătate, solicită să se constate prematuritatea cererii cu privire la emiterea titlului de plată în favoarea reclamantei.

In motivarea excepţiei inadmisibilităţii stabilirii măsurilor compensatorii prin echivalent, a arătat că prin adoptarea Legii nr.247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu puteau fi restituite în natură şi, totodată, a fost înfiinţată o entitate competentă -Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca atribuţii analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordau în temeiul acestui act normativ.

Ulterior, prin Legea nr.165/2013, s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform art.17 alin.l Kt. a) din acest act normativ, noua comisie validează sau invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea da acordare de măsuri reparatorii.

Potrivit prevederilor art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

Conform an.50 b) din Legea nr.165/2013, orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Prin urmare, solicitarea reclamantei de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită într-un raport de evaluare, este inadmisibilă în condiţiile Legii nr. 165/2013.

Cu referire la solicitarea instanţei de a comunica stadiul de soluţionare a dosarului privind pe reclamanta ZA, a învederat că dosarul administrativ nr......../CC a fost soluţionat prin emiterea Deciziei de compensare nr........din ......2012, în cuantum de 166.943 puncte.

In drept, au fost invocate Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr.4/2012, modificată prin Legea nr. 117/2012, Legea nr.165/2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, art.l 15 - 118 Gproc.civ.

2. Intâmpinarea formulată de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor

Prin întâmpinarea înregistrată la data de .....2014 (f.24-27), pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la plata despăgubirilor şi excepţia inadmisibilităţii stabilirii cuantumului măsurilor compensatorii.

In motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Naţionale cu privire la emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor, a arătat că, potrivit art.31 aim.3 din Legea nr.165/2013, sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alrn.2 (de plată) se plătesc de Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la .emitere.

De asemenea, potrivit art.41 alin.4, sumele reprezentând despăgubiri stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2012, precum şi despăgubirile acordate în dosarele aprobate de CCSD înainte de intrarea în vigoare a legii, vor fi plătite de către Ministerul Finanţelor Publice, în baza titlurilor de plată, potrivit art.41 alin.4.

Prin urmare, a solicitat să se constate că, sub imperiul noii legislaţii, sarcina plăţii revine în mod exclusiv Ministerului Finanţelor Publice.

Referitor la excepţia inadmisibilăţii stabilirii măsurilor compensatorii prin echivalent, a arătat că, în raport de dispoziţiile Legii nr.165/2013, aplicabilă în cauză, solicitarea reclamantei de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma stabilită într-un raport de evaluare, este inadmisibila.

In drept, au fost invocate Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005; O.U.G. nr.4/2012, modificată prin Legea nr. 117/2012, Lege a nr. 165/2013 modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, art.l15 - 118 C.proc.civ.

3. Intâmpinarea formulată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice

Prin întâmpinarea înregistrată la data de ....... 2014 (f.47), pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.R.F.P. Cluj Napoca - Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, a invocat următoarele excepţii şi apărări:

- Excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor în raport de prevederile art.3 alin.l C.proc.civ. coroborate cu cele ale art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, conform cărora actele emise de autorităţile centrale se soluţionează în primă instanţă de curţile de apel.

- Excepţia prematurităţii cererii, având în vedere prevederile art.34 din Legea nr.165/2013, conform cărora dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

- Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, în considerarea prevederilor art.25 din Decretul 31/1954, care prevăd că statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de  raporturi prin Ministerul Finanţelor Publice, afară de cazurile în care stabileşte anume alte organe în acest scop, or, în speţă, calitate procesuală reprezentarea Statului Român, au Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

In ipoteza în care imobilul nu poate fi restituit în natură, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în considerarea deciziei nr.27 din 14 noiembrie 2011 dată de înalta Curte de Casaţie şi justiţie în recurs în interesul legii, prin care s-au stabilit următoarele:

-în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă;

-acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr.247/2005, îndreptate direct împotriva Statutului Român, intemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art.l din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale  art.13 din Convenţie, sunt inadmisibile.

-excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivarea excepţiei, a invocat decizia nr.27 din 14 noiembrie 2011 dată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, iar, pe de altă parte, a arătat că se impune a se analiza admisibilitatea cererii reclamantei şi din perspectiva faptului că aceasta nu a uzat de întreaga procedură administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001.

Sub acest aspect, pârâtul a arătat că problema raportului dintre Legea nr. 10/2001 şi prevederile dreptului comun a fost tranşată de înalta Curte de Casaţie şi justiţie prin decizia nr.33/2008, prin care a statuat că legea specială primează faţă de legea generală potrivit principiului „specialia generalibus derogant".

A susţinut că acţiunea este inadmisibilă întrucât Legea nr.10/2001 instituie o procedura administrativă prealabilă şi obligatorie pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, procedura care se finalizează prin emiterea deciziei de către Comisia Centrală, iar conform noii legislaţii, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Or, în speţă, dosarul administrativ nu a fost soluţionat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Din interpretarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001 şi ale Legii nr.165/2013, rezulta că instanţa nu are competenţa să se pronunţe asupra cererii de acordare a despăgubirilor, singura instituţie în măsură să se pronunţe pe cererea reclamantei fiind Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisia Natională pentru Compensarea Imobilelor.

Conform legislaţiei interne, reclamanta poate obţine masuri reparatorii pentru imobilul care constituie obiectul prezentului dosar dacă îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr.10/20001, respectând procedura prevăzuta de Legea nr. 165/2013.

Aşa cum reiese din jurisprudenta CEDO în materie, s-a apreciat că simpla solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă nici un bun actual şi nici o speranţă legitimă (cauza Poenaru contra României), situaţie în care reclamanta nu invoca in mod eficient garantiile art.l Protocolul 1 CEDO.

Prin urmare, imobilele care se încadrează în domeniul de aplicare al Legii 10/2001, nu mai pot fi restituite sau nu se mai pot acorda masuri reparatorii (după caz), decât in condiţiile prevăzute de acest act normativ.

- Excepţia prescripţiei acţiunii

In considerentele deciziei nr. 33/2008 pronunţată în recurs în interesul legii, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a afirmat că revendicarea este o acţiune reală iar acest caracter se conservă atât timp cât există şi posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului. Dacă lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terţ care a dobândit în iremediabil proprietatea lui, obiectivul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenţie de despăgubiri, caz în care acţiunea devine personală.

Astfel, această din urmă acţiune este supusa termenului general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, termen care a începui, să curgă, în acest caz, din decembrie 1989. Or, acţiunea a fost introdusa de reclamantă în anul 2014, după împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani în care puteau fi cerute despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor a căror restituire în natura nu este posibilă.

- Excepţia netimbrarii acţiunii în conformitate cu prevederile O.U.G, nr.80/2013.

4. A doua modificare de acţiune formulată de reclamantă

Prin modificarea de acţiune depusă prin serviciul registratură la data de ........2015 (f.48-54), reclamanta şi-a menţinut solicitările din prima modificare de acţiune, însă a formulat următoarele precizări:

- cu referire la pretenţia formulată în principal, a solicitat obligarea paratelor la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru suma de 642.875 lei sau o sumă actualizată la nivelul lunii emiterii deciziei, conform legilor anterioare intrarii în vigoare a Legii nr.165/2013, respectiv Legea nr.10/2001 şi Legea nr.247/2005.

- cu referire la pretenţia formulată în subsidiar, a solicitat obligarea entitatilor învestite de lege la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în lei conform legilor anterioare intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, respectiv I. gea nr.10/2001, conform căreia valoarea terenurilor şi a constmcţiilor demolate se stabilesc, conform an. 10 alin.9 şi art. 10 alin.8, la valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării, cu actualizarea sumei.

A învederat că în speţă notificarea nr...../.2001 s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr......./C/2007 în baza Legii nr.10/2001  şi dispoziţia primarului nr........./2007, în baza Legii nr.10/2001 şi a Legii nr.247/2005.

In motivarea acestei modificări de acţiune, reclamanta a arătat că reiterează motivele prezentate în cererea de chemare în judecată.

In plus, a invocat următoarele excepţii şi argumente:

- Excepţia de neconvenţionalitate

A solicitat aplicarea constituţională şi convenţional europeană a Legii nr.165/2013 prin intermediul excepţiei de neconvenţionalitate consacrată art.20 alin.2 şi art.15 alin.2 din Constituţie, cu consecinţa irilătuiării aplicării în cauză a normei legale neconvenţionale, cu efecte inter parters, şi aplicarea directă a normei convenţionale superioare mai favorabile.

- Excepţia puterii lucrului judecat

In susţinerea excepţiei a făcut referire la sentinţa nr....../C/2007 Tribunalului Bihor, definitivă şi irevocabilă, învederând că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde şi asupra considerentelor hotărârii, care constituie susţinerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.

- Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 teza I şi a II-a din Legea nr.165/2012

Referitor la dispoziţiile art.4 teza I din Legea 165/2013, a invocat excepţia de neconstituţionate considerând că sunt contrare dispoziţiilor art.20 alin.1 şi 2 şi art.15 alin.2 din Constituţia României, în sensul că prevederile dispoziţiilor art.4 teza 1 sunt constituţionale în măsura în care termenul „nesoluţionat" se precizează în sensul că nu cuprinde şi cazurile în care calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire s-a dobândit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă în instanţă dar în care nu s-a stabilit suma.

Cu privire la dispoziţiile art.4 teza a II-a din. Legea nr.165/2013, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate în ce priveşte aplicarea acestei legi şi proceselor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, considerând că sunt contrare dispoziţiilor art.20 alin.l şi 2 şi art.15 alin.2 din Constituţia României.

II. Procedura de soluţionare. Excepţii. Probe

In şedinţa de judecată din...... 2015, la solicitarea instanţei, reclamanta, prin mandatar, a declarat că nu înţelege să îşi modifice acţiunea potrivit dispoziţiilor Legii nr.165/2013 (f.141). Prin încheierea de şedinţă din ...... 2015 (f.141-143), s-au respins, ca

neîntemeiate, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, invocată de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, şi excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Legea nr.165/2013 raportat la prevederile art.20 alin.l şi 2 şi art.15 alin.2 . Constituţia României.

Prin încheierea de şedinţă din.......2015, instanţa a unit cu fondul celelalte excepţii invocate în cauză.

In cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

III. Soluţia şi considerentele Tribunalului

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare in judecată, astfel cum a fost formulată şi modificată, de temeiurile de drept incidente în cauză, cu prioritate în ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâte în apărare, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr....../C din 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor -

Secţia civilă, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că reclamanta ZA are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubire pentru întreg imobilul, construcţie şi teren în suprafaţă de 299 mp, situat în O, strada ....... nr......înscris în CF ....... O, T/.topo........ pârâtul Primarul Municipiului O fiind obligat la emiterea unei dispoziţii în acest sens.

In baza acestei sentinţe, Primarul Municipiului O a emis dispoziţia nr......... din 2007 prin care a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, motivat de  faptul că restituirea în natură este imposibilă având în vedere că , constructia este  demolată iar terenul este ocupat de blocul Z , şi a propus acordarea despăgubiri în favoarea reclamantei ZA, în condiţiile legii speciale privind de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv a Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Dosarul de despăgubire aferent dispoziţiei nr.5694 din 3 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului O a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr......../CC.

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, reclamanta ZA a solicitat să se constate că valoarea despăgubirii este de 642.875 lei, stabilită prin raportul de evaluare întocmit de expertul tehnic judiciar şi evaluator proprietăţi imobiliare CO în luna iunie 2007 si reactualizat la nivelul lunii iunie 2012, şi obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 642.875 lei, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005.

In soluţionarea acestor solicitări ale reclamantei, instanţa reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr.278 din 17 mai 2013.

Potrivit art.4 din acest act normativ, „dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii -pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza. Măria Atanasiu r împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Rezultă aşadar că atât pretenţiile reclamantei cât şi excepţiile invoca apărare de pârâte vor fi analizate prin prisma dispoziţiilor Legii nr.165/2013, care reglementează noul cadru legislativ în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv.

Analizând prioritar excepţiile invocate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art.137 alin.l C.proc.civ.de la 1865, aplicabil în cauză, instanţa reţine următoarele:

In ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, instanţa o va respinge pentru următoarele argumente:

Potrivit situaţiei de fapt rezultată din dosar, cererea reclamantei în temeiul Legii nr.10/2001 a fost formulată în anul 2001, în anul 2007 a fost emisă dispoziţia nr... .a Primarului municipiului O iar cererea ce fonnează obiectul prezentu a fost înregistrată la instanţă la data de……

Instanţa consideră că nu se poate aprecia că acţiunea formulată de reclamantă este prematură, întrucât s-ar aduce atingere dreptului acesteia la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care impune şi obligaţia examinării cauzei într-un termen rezonabil. Sub acest aspect, instanţa ia în considerare că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit in mod constant că noţiunea de „termen rezonabil" include şi durata procedurilor adrninistrative, care, în speţă, au fost demarate de reclamantă în urmă cu 14 ani, prin depunerea cererii de restituire.

In privinţa prematurităţii acţiunii în raport de dispoziţiile Legii nr.165/2013, instanţa apreciază, de asemenea, că nu se poate aprecia că acţiunea reclamantei este prernatură, având în vedere decizia nr.269/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.513 din 9 iulie 2014, prin care s-a constatat că prevederile art.4 teza a II-a din Legea nr.165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.l din lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

Din considerentele deciziei rezultă că situaţia avută în vedere de către Curtea Constituţională la pronunţarea deciziei este identică cu cea care face obiectul cauzei, astfel cum rezultă din paragrafele 22, 23 şi 24:

„22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul cauzelor în care aceasta a fost ridicată îl reprezintă, astfel cum rezultă din acţiunile introductive, soluţionarea cererilor prin care se solicită instanţelor judecătoreşti să oblige Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să ia măsurile necesare pentru stabilirea şi plata - potrivit titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al Rornâniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005 - a despăgubirilor aferente unor imobile a căror restituire în natură nu mai este posibilă, revendicate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Cererile de chemare în judecată au fost introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

23. După intrarea în vigoare a legii menţionate, instanţele au ridicat din oficiu excepţia prematurităţii cererilor de chemare în judecată, în considerarea faptului că prin dispoziţiile art.34 alin.(l) din aceasta s-au stabilit anumite termene în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituită, care, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte. Aceste termene sunt de 60 de luni pentru soluţionarea dosarelor referitoare la imobilele revendicate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Termenele menţionate au început să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013), iar instanţele de judecată au apreciat că, înăuntrul acestora, persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii nu pot formula acţiuni îndreptate împotriva refuzului fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a soluţiona dosarele de despăgubire, refuz dedus din lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea titlului de despăgubire cuvenit. Este vorba despre acţiunile în contencios administrativ întemeiate pe prevederile an. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care permiteau persoanelor îndreptăţite ca, în condiţiile inexistenţei - în legislaţia anterioară Legii nr.165/2013 - a unui termen impus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, să conteste în instanţă refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a soluţiona dosarul de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

24. In acest context, Curtea observă că se ridică problema constituţionalităţii prevederilor de lege criticate din perspectiva situaţiei acţiunilor introduse la instanţe înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care erau pendinte la momentul intrării în vigoare a legii, şi în care instanţele pun în discuţie aplicarea termenelor prevăzute de art. 34 alin. (1) din legea amintită. In ce priveşte acest tip de cauze, Curtea constată că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile şi proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a legii"

In raport de aceste considerente şi ţinând cont de efectele pe care le produce decizia Curţii Constituţionale, conform art.31 din Legea nr.47/1992, republicată, excepţia prematurităţii acţiunii va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor, invocată de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, instanţa reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 17 alin.l lit.a) şi b) şi art.21-26 clin Legea nr.165/2013, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubii finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii învestite de lege, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, iar în situaţia validării dosarului, Comisia Naţională emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.

Potrivit art.31, în termen de 3 ani de Ia emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar. în aplicarea acestor dispoziţii, deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Sumele plătite în titluri se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

In considerarea acestor dispoziţii, reţinând că în procedura reglementată de Legea nr.165/2013, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu au atribuţii privind despăgubirilor (aşa cum prevedea Titlul VII clin Legea nr.247/2005), sarcina plăţii revenind în rnod exclusiv Ministerului Finanţelor Publice, instanţa va excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceste autorităţi, cu cec. respingerii acţiunii formulată de reclamantă împotriva acestor pârâte, c J pre solicitarea de plată a despăgubirilor, ca fiind formulată împotriva unor per lipsite de calitate procesuală.

Ca şi consecinţă a constatării în cauză a lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor, excepţia inadmisibilăţii stabilirii măsurilor compensatorii prin echivalent, invocată de aceste pârâte, nu se mai supune analizei şi soluţionării, fiind invocată de persoane lipsite de calitate procesuală.

In ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, invocată de acesta în considerarea prevederilor art.25 din Decretul 31/1954, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, reţinând, în raport de prevederile Legii nr.165/2013, că Ministerului Finanţelor Publice îi revine atribuţia legală de plată a sumelor plătite în titluri (art.31 din Legea nr.165/2013).

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în considerarea deciziei nr.27 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, se constată următoarele:

In justificarea acestor excepţii, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat decizia nr.27 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, cu caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată, prin care s-a stabilit că, în acţiunile întemeiate pe poziţiile art.26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, republicată, prin care se solicită :obligarea statului român de a acorda despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate mod. abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă, iar acţiunile în acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit in natură şi pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii 247/2005, îndreptate direct împotriva statului roman, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, ale art.l din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 13 din această convenţie, sunt inadmisibile.

Având în vedere aceste dispoziţii, reţinând că reclamanta a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, dosarul de despăgubire aferent dispoziţiei nr......../ 2007 emisă de Primarul Municipiului O fiind înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr......../CC, precum şi faptul că prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, instanţa apreciază că dispoziţiile deciziei nr. 27 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu sunt incidente în cauză, astfel că va respinge, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

In ce priveşte excepţia prescripţiei acţiunii, invocată de pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, întemeiată pe decizia nr.33/2008 pronunţata în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, reţinând, raportat la obiectul cauzei, că această decizie nu este aplicabilă în speţă, instanţa fiind sesizată cu pretenţia de plată a despăgubirilor băneşti cuvenite reclamantei în procedura Legii nr.10/2001, ca măsură reparatorie în echivalent pentru bunurile care nu mai pot fi restituite în natură. aceste despăgubiri reprezentând modalitatea în care statul a înţeles să evalueze si să repare prejudiciul rezultat atât din preluarea abuzivă a imobilelor cât şi din nerestituirea lor în natură.

Sub aspectul fondului cauzei, instanţa constată următoarele:

Reclamanta este titulara dosarului de despăgubire nr......../CC constituit la pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea acordării de despăgubiri pentru imobilul - construcţie şi teren în suprafaţă de 299 mp, situat în O, strada.......nr........., înscris în CF.... O, nr.topo........, a cărui restituire în natura nu este posibilă întrucât construcţia este demolată iar terenul este ocupat de biocul Z.

Cu privire la stadiul de soluţionare al dosarul de despăgubire al reclamantei, instanţa constată că prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru  Compensarea Imobilelor, au învederat că dosarul administrativ nr......../CC a fost soluţionat de Comisia Naţională prin emiterea deciziei de compensare nr........../ 2013, în cuantum de 166.943 puncte.

Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor ia emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 642.875 lei (stabilită prin raportul de evaluare întocmit de un expert evaluator ANEVAR. în luna iunie 2007 şi reactualizată la nivelul lunii iunie 2012), în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Reclamanta a refuzat să îşi modifice acţiunea în raport de dispoziţiile Legii nr.165/2013, insistând ca acţiunea să fie judecată în temeiul Legii nr.l0/2001 si a Legii nr.247/2005, invocând ca argument faptul că notificarea nr.790/08.08.2001 a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.328/C/2007 - în baza Legii nr.10/2001, iar dispoziţia nr.5964 din 3 iulie 2007 emisă de Primarul municipiului Oradea a fost soluţionată în temeiul Legii nr.l0/2001 şi a Legii nr.247/2005.

In susţinerea acestui argument, reclamanta a invocat excepţia de neconvenţionalitate, excepţia puterii de lucru judecat cu referire la sentinţa civilii nr....../CV2007 a Tribunalului Bihor şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.4 teza I şi a II-a din Legea nr.165/2013 în raport de dispoziţiile art.20 alin.l şi 2 şi art.15 alin.2 din Constituţia României, susţinând, în esenţa, ca iu cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.4 din Legea nr.165/2013, acţiunea trebuind analizată raportat la cadrul legislativ anterior acestei legi.

Prin  încheierea de  şedinţă din  ...2015  s-a  dispus  sesizarea  Curtii Constituţionale pentru a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiilor art.4 teza I şi a II-a din Legea nr.165/2013 raportat la prevederile art.20 alin.l şi 2 şi art.15 alin.2 din Constituţia României.

Cu referire la excepţia de neconvenţionalitate şi excepţia puterii de lucru judecat, din temeiul de drept invocat (dispoziţiile art.20 aiin.2 din Constituţie cu referire la art.6 alin.l din Convenţia europeană a drepturilor omului, respectiv dispoziţiile art.15 alin.2 din Constituţie), precum şi clin expunerea motivelor, rezultă că prin invocarea acestora, reclamanta a urmărit înlăturarea aplicării în speţă a dispoziţiilor Legii nr.165/2013, invocând obligativitatea respectării celor statuate anterior prin sentinţa civilă nr.......IQJ2007 a Tribunalului Bihor - Secţia civilă, precum şi necesitatea respectării principiului neretroactivităţii legii civile.

Contrar susţinerilor reclamantei, instanţa apreciază că prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr.165/2013 procedurii aclininistrative de acordare a despăgubirilor, nu se încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr......../C din 14 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor - Secţia civilă, intrucat şi dispoziţiile Legii nr.165/2013 vizează împrejurări care ţin de faza executării silite, respectiv de convertire a măsurii reparatorii prin echivalent în :r:ăsura compensatorie prin puncte, şi de procedura administrativă în faţa Secretariatului Comisiei Naţionale (de evaluare în concret şi stabilire a punctelor comperisatorii).

Nici argumentul reclamantei referitor la pretinsa retroactivitate a dispoziţiile: Legii nr.165/2013 nu poate fi reţinut, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispoziţiile legii noi nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.165/2003, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum esţe prevăzut în mod expres la art.4 din acest act normativ.

Totodată, a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intrucât noua legislaţie a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii .-J-.247/2005 care reglementau emiterea de către Comisia Centrală a deciziilor continand titlul de despăgubire, precum şi condiţiile şi termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despagubire.

Din economia dispoziţiilor art.17 alin.l lit.a) şi b), precum şi art.21-26 din legea nr.165/2013, rezultă că procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii învestite de lege, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri

Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin.6 din Legea nr.165/2013, „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu".

Dacă dosarul este validat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv conform art.21 alin.9 din lege.

In raport de aceste dispoziţii legale, instanţa apreciază că raportul de evaluare depus în probaţiune de reclamantă, nu face dovada dreptului de creanţă al reclamantei în cuantumul solicitat, neîntrunind caracterele unui act administrativ de autoritate.

Fiind aplicabil principiul „tempus regit actum", este firesc ca modalitatea de calcul al despagubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autoritatii abilitate.

Sub acest aspect, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 44 din aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996), s-a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

In legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de optiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord -  ale art. 44 alin.l teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 365 din data de 19 iunie 2013).

In cuprinsul deciziei nr. 269 din 7 martie 2014, referitor la art. 17 alin.1 lit a), si art. 21 alin. 8 clin Legea nr. 165/2013, care reglementează atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entităţii învestite de lege care conţine propunerea de acordare de masuri compensatorii si, după caz, de a aproba punctajul cuvenit, Curtea Constituţională a reţinut că nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalităţii dreptului recunoscut.

S-a observat, sub acest aspect, că invalidarea deciziilor emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii poate avea mai multe justificări. Astfel, aceasta poate fi rezultatul constatam ca imobilul poate fi restituit în natură, modalitate care prevalează asupra restituirii în echivalent, în concepţia Legii nr. 165/2013, conform principiului enunţat în art. 2 lit. a) din aceasta. Invalidarea poate fi, de asemenea, consecinţa constatării că solicitantul nu este titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilului revendicat. Scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi, care au avut loc sub imperiul nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just.

De altfel, Curtea a constatat că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat, câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire, respectiv al reclamantei.

Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform nr.247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 persoana îndreptăţită la restituire are doar o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte

Faţă de aceste considerente, reţinând că în speţă dosarul administrativ nr........./CC al reclamantei a fost soluţionat de Comisia Naţională prin emiterea deciziei de compensare nr........./2013, în cuantum de 166.943 puncte, şi având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.35 din Legea nr.165/2013, decizia de compensare în puncte poate fi contestată la secţia civilă a tribunalului, în temeiul art. 18 alin.l din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Cheltuieli, de judecată nu se acordă în cauză având în vedere că pârâtele, îndreptăţite la plata acestora în raport de soluţia pronunţată, în conformitate cu prevederile art.274 C.proc.civ., nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de paraţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor, invocată de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca întemeiată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta ZA în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia prescripţiei acţiunii, invocată de pârâtul Statui Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta ZA, ......., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca -Achnmistraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Bihor.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17 februarie 2015.

Domenii speta

Spete similare