Procedura insolvenţei

Potrivit dispoziţiilor art. 13, alin. 1 din OUG nr.86/2006 capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere limitată se varsă la momentul constituirii societăţii iar secretariatul general al UNPIR este obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la momentul constituirii şi, dacă este cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă, evaluarea trebuind a fi realizată  de către un evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaţilor.

Prin Decizia civilă nr. 23/19.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefundat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr.306/CC din 19 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.111/108/2012.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a constatat, în fapt, următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.306/CC din 19 octombrie 2015 pronunţată în dosar nr. 111/108/2012, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, a constatat radiată societatea profesională I IPURL, lipsa capitalului social de afecţiune şi lipsa capitalului social industrial din noua societate înfiinţată F SPRL, capitalul social al acesteia fiind constituit doar din numerar și, totodată, a constatat că din contractul societăţii F SPRL, lipsesc orice referiri privind portofoliul noii societăţi înfiinţate, reținând că din declaraţiile de succesiune lipsesc orice menţiuni privind portofoliul transmis de la I IPURL la F SPRL, conform art. 13 alin. 1 raportat la art. 22 alin. 7 din OUG nr.86/2006. Prin aceeași hotărâre, judecătorul sindic a constatat lipsa lichidatorului judiciar desemnat care a fost radiat şi că prezenta procedură nu este administrată de la data radierii I IPURL desemnând lichidator judiciar provizoriu pe E SPRL Arad.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic, cu privire la existenţa sau nu a unei societăţi de practicieni de insolvenţă care să administreze procedura falimentului debitoarei SC T.I. SRL, a constatat că procedura acestei debitoare a fost deschisă potrivit Încheierii de Cameră de Consiliu nr. 71/CC din 23.01.2012, încheiere prin care a fost desemnată să administreze această procedură CIPI – MMO, care, ulterior şi-a schimbat forma de organizare în I IPURL, potrivit Încheierii de şedinţă nr. 2179 din 08.10.2012.

S-a mai reţinut că la data de 19.06.2015, potrivit Deciziei nr. 6/2015 a Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR, I IPURL s-a radiat din tabloul practicienilor în insolvenţă al UNPIR astfel că judecătorul sindic a statuat că acest subiect de drept nu mai există.

S-a mai constatat că, prin aceeaşi hotărâre, acelaşi organism a aprobat înregistrarea în Registrul formelor de organizare şi înscrierea în secţiunile corespunzătoare ale Tabloului de Evidenţă UNPIR a F SPRL şi că, deşi I IPURL, nu mai exista, susţinea în continuare rapoartele depuse la acest dosar anterior, fără să aducă la cunoştinţa judecătorului sindic sau al creditorilor acest fapt, potrivit Încheierii de şedinţă din data de 22.06.2015, astfel că şi publicaţiile la BPI au fost eronate.

Judecătorul sindic a mai observat că, deşi la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă a presupusei schimbări a formei de organizare, iar noua societate nu a fost confirmată de creditori şi de judecătorul sindic, la data de 01.09.2015 este convocată Adunarea Creditorilor pentru ca aceştia să aprobe rapoartele de activitate anterioare şi să aprobe o ofertă de preţ, convocare realizată de către F SPRL, la dosarul cauzei fiind doar o informare a judecătorului sindic însoţită de declaraţia de succesiune, fără anexe privind portofoliul, fiind invocată o încheiere de desemnare a F SPRL din anul 2012, deşi o astfel de încheiere nu există.

De asemenea, prima instanţă a mai constatat că declaraţiile de succesiune au fost semnate de practicianul în insolventă M.M. abia la data de 19.10.2015, în şedinţă publică, la punerea în discuţie a aspectului nesemnării pentru conformitate de către judecătorul sindic şi că respectivele declaraţii de succesiune nu sunt însoţite şi de anexe, ci doar de documente publicate la BPI şi de certificatele fiscale.

Judecătorul sindic a mai constatat că abia pentru data de 02.10.2015 s-a convocat Adunarea Creditorilor cu menţiunea privind schimbarea formei de organizare a I IPURL în F SPRL.

În privinţa schimbării formelor de organizare pentru alte societăţi de practicieni în insolvenţă, judecătorul sindic nu a analizat aceste schimbări, ele fiind prezentate trunchiat în prezenta cauză, în plus, pentru fiecare în parte s-a analizat schimbarea la momentul respectiv.

Cu privire la situaţia concretă din cauza de faţă, judecătorul sindic a constatat că, potrivit Contractului de Societate al F SPRL, aceasta este constituită prin voinţa practicienilor în insolvenţă B.C.C. şi M.M.O., nu prin voinţa CII BCC şi I IPURL.

De asemenea, potrivit art. 8 din Contractul de Societate, capitalul social al F SPRL se compune din 3.500 lei în numerar, câte 50% pentru fiecare membru, vărsaţi integral la data constituirii noii societăţi.

Cu privire la acest aspect, judecătorul sindic a invocat art. 7 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi a subliniat că potrivit Contractului de Societate al F SPRL, acesta are un capital social constituit doar din numerar fără să fi fost aduse ca aport nici portofoliul ca şi capital industrial, nici capitalul de afectaţiune reprezentând patrimoniul celor două societăţi radiate.

S-a reţinut că, deşi au fost date declaraţii de succesiune de către cei doi practicieni în insolvenţă care fac parte din F SPRL, aceste declaraţii de succesiune nu au fost completate cu societăţile aduse efectiv în patrimoniu, prin arătarea denumirii societăţilor pe care le administrau în vechile forme de organizare, stadiul procedurii (ştiut faptul că procedura generală se administrează de un administrator judiciar, pe când cea a falimentului de un lichidator), indicarea datelor de identificare a societăţilor şi de identificare a dosarului de insolvenţă.

De asemenea, judecătorul sindic a mai observat că nu au fost completate nici un fel de menţiuni privind transmiterea patrimoniului propriu al celor două societăţi radiate, în condiţiile în care I IPURL deţinea, pe lângă active, şi un pasiv rămas nelichidat, pasiv din care fac parte amenzile aplicate de către judecătorii sindici şi alte obligaţii de plată legale sau rezultate din hotărâri judecătoreşti, ori din obligaţiile ce îi reveneau potrivit Legii nr. 85/2006 (conform dovezii depusă la dosar din oficiu).

Invocând art. 13, alin. 1 din OUG nr.86/2006 conform căruia capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere limitată, reprezentând minimum 3.500 lei, se varsă la momentul constituirii societăţii iar secretariatul general al UNPIR este obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la momentul constituirii şi, dacă este cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în clientelă, evaluarea trebuind a fi realizată  de către un evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaţilor, judecătorul sindic a constatat că o atare evaluare lipseşte şi nu a putut fi prezentată nici la termenul de judecată fixat, în condiţiile în care o astfel de evaluare este necesară înainte de constituirea noului SPRL.

Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că prin aportul în industrie, compus din portofoliul deţinut de cele două societăţi radiate nu a fost transmis în mod legal către F SPRL.

Cu privire la susţinerea privind transformarea formei de organizare, judecătorul sindic a constatat că este posibilă o astfel de transformare, dar în condiţiile art. 22 din OUG nr. 86/2006, adică separat sau prin metodele fuziunii ori divizării, însă în cauza de faţă nu se poate vorbii despre fuziune sau divizare, deoarece nu există astfel de operaţiuni.

Cu privire la transformarea celor două societăţi separat, judecătorul sindic a subliniat că este posibilă fără lichidarea celor două societăţi şi cu aportarea cotei-părţi indivize din patrimoniul de afectaţiune profesională, conform evidenţelor financiar-contabile ale formei de exercitare ale formei de exercitare a profesiei care se transformă, aporturile transferate operând la valoarea nominală reflectată în aceste evidenţe.

Cu toate acestea prima instanţă a statuat că o astfel de aportare nu a fost dovedită în situaţia concretă a dispariţiei I IPURL şi a constituirii F SPRL, mai mult, I IPURL a fost radiată fără ca patrimoniul său să fie transmis către F IPURL şi că despre faptul neaportării capitalului social de afectaţiune s-a sesizat din oficiu şi UNPIR, Filiala Arad care a solicitat F-ului dovezi privind această aportare încă din data de 11 august 2015.

În concluzie, judecătorul sindic a subliniat că nu sunt deci dovezi privind contopirea I IPURL cu CIIBCC, lipsind orice referire la contopirea celor două patrimonii, motiv pentru care judecătorul sindic a constatat radiată societatea profesională I IPURL, şi a desemnat provizoriu în cauză un alt practician de insolvenţă, respectiv E SPRL pentru a prelua toate atribuţiunile specifice necesare administrării procedurii falimentului SC T.I. SRL Zimandu Nou.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul F SPRL, în calitate de fost lichidator judiciar al SC T.I. SRL solicitând casarea în tot a hotărârii recurate, respingerea ca inadmisibilă şi nefondată a cererii de înlocuire și a se constata că este succesoarea de drept a SCP I IPURL, precum şi menţinerea sa în calitate de lichidator judiciar al debitoarei.

În opinia recurentului, înlocuirea sa din calitatea de lichidator judiciar al debitoarei SC T.I. SRL s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale şi cu interpretarea greşită a legii, şi anume:

S-a arătat că instanţa de fond a constatat lipsa capitalului social de afectațiune, aspect total neadevărat, nelegal şi în plus irelevant în cazul unui SPRL. În opinia recurentei, în conformitate cu prevederile legale SPRL-ul, la fel ca şi SRL-ul, este o societate cu răspundere limitată, care în decursul desfăşurării activităţii sale cunoaşte creşteri şi descreşteri ale patrimoniului său. În cazul SPRL-ului ca şi în cazul SRL-ului, noţiunea de patrimoniu de afectațiune nu există nefiind necesară pentru ca nu ne aflam în situaţia unei persoane fizice autorizate la care patrimoniul de afectațiune a fost necesar să fie definit pentru a-l separa de întregul patrimoniu al persoanei fizice.

S-a mai susţinut că SPRL-ul a cărui noţiune şi formă de organizare derivă din SRL, îşi desfăşoară activitatea în speţă pe baza unui patrimoniu format din mijloacele fixe, obiectele de inventar, transferat prin declaraţia de succesiune de către unul dintre asociaţi de la vechea formă de organizare fiind de la data transferului titularul acestui patrimoniu. Pe de altă parte chiar în situaţia inexistenţei unui transfer de patrimoniu de la vechea formă de organizare, SPRL-ul îşi poate desfăşura activitatea după data constituirii, prin închirierea de bunuri necesare. S-a arătat că OUG 86/2006 nu prevede obligativitatea constituirii unui patrimoniu de afectațiune iar în opinia recurentului, nu este cazul în situaţia SPRL-ului. Astfel, s-a susţinut că legea prevede obligativitatea constituirii acestuia prin contract de societate şi prevede că aceasta este titular a unui patrimoniu propriu dacă şi-l achiziţionează, caz în care răspunde cu patrimoniul pentru obligaţiile sale, dar nu prevede obligativitatea existenţei unui patrimoniu de afectaţiune strict şi special delimitat. S-a arătat că în cazul de faţă nu vorbim de o persoană sau două persoane fizice autorizate ci de minim doi asociaţi care răspund fiecare în limita aportului social al fiecăruia. Pe cale de consecinţa, nu se poate vorbi de o răspundere a asociaţilor cu întreg patrimoniul lor ci doar cu o răspundere a asociaţilor în limita aportului social al fiecăruia. În atare situaţie, existenţa unui patrimoniu de afectaţiune delimitat din patrimoniul fiecărui asociat nu mai operează.

Apelanta a subliniat că legea delimitează clar răspunderea asociaţilor în limita aportului social al fiecăruia adică a cotei la patrimoniul social al SPRL al fiecărui asociat. În speţă, recurentul arată că şi-a început activitatea cu un patrimoniu transferat conform declaraţiei de succesiune de către unul dintre asociaţi, format din mijloace fixe, obiecte de inventar etc. Acesta este posibil să crească sau să scadă in decursul derulării activităţii, dar niciodată să lipsească. Instanţa de fond constatând lipsa capitalului social de afectațiune a făcut o afirmaţie în afara cadrului legal dedus judecaţii întemeindu-şi hotărârea pe o constatare nelegală şi neadevărată.

Pe de o parte constatând lipsa capitalului social de afectațiune, instanţa de fond a constatat  lipsa  a  ceva  ce  OUG nr. 86/2006  nu  reglementează, noţiunea/termenul de capital social, neexistând în cazul SPRL, ci doar în cazul SRL-ului. În cazul SPRL, OUG nr.86/2006 reglementează obligativitatea existenţei aportului social care poate fi constituit în numerar, în natură şi în industrie. În opinia apelantei, daca instanţa de fond, prin lipsa capitalului social de afectațiune, a considerat că lipseşte aportul social, în opinia recurentului, acest aspect este neadevărat, întrucât prin contractul de societate este prevăzut la art.8 compunerea acestui aport social, în numerar în sumă de 3500 lei, iar art.9 reglementează repartizarea acestuia pe părţi sociale între asociaţi. În concluzie, având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a constatat ceva ce legea nu reglementează în cazul SPRL, amestecând noţiunile de patrimoniu de afectațiune şi aport social, rezultând în viziunea instanţei necesitatea existenţei legale nu numai a unei noi noţiuni ci şi a unei noi obligaţii de respectat în cazul SCP F SPRL, şi anume "capitalul social de afectațiune".

S-a mai arătat că OUG 86/2006 stabileşte foarte clar formele de organizare în cadrul cărora îşi pot exercita activitatea practicienii în insolvenţă, şi anume:

- Cabinet Individual de Insolvenţă (caz în care defineşte şi patrimoniul iniţial al acesteia şi modul în care se constituie: din aportul iniţial al titularului). În acest caz, legiuitorul defineşte pentru prima şi singura dată patrimoniul de afectațiune ca fiind patrimoniul cabinetului individual ca fiind afectat exclusiv activităţii profesionale. De asemenea, defineşte şi limitele acestuia ca fiind o fracţiune distinctă a patrimoniului practicianului.

- S.P.R.L - caz în care legiuitorul stabileşte foarte clar că SPRL-ul răspunde cu întreg patrimoniul, iar corespunzător noţiunii de SPRL adică cu răspundere limitată asociaţii răspund în limita aportului. În acest caz legiuitorul nu mai separă din întregul patrimoniu al societăţii, o parte a acestuia sub formă de patrimoniu de afectațiune supus obligaţiilor SPRL-ului faţă de terţi.

- I.P.U.R.L.- caz în care sunt aplicabile noţiunile SPRL în măsura compatibilităţi.

Recurenta a mai considerat că stabilind în sarcina sa obligativitatea existenţei unui capital social de afectațiune, instanţa de fond, a obligat SPRL-ul la existenţa a ceva ce trebuie să lipsească pentru că nu există din punct de vedere legal. De altfel, instanţa de fond a constatat lipsa dar nu indica ce articole de lege reglementează capitalul social de afectațiune şi ce articole legale trebuie să le respecte şi ce articole legale a încălcat recurentul SCP F SPRL.

S-a arătat că pe de alta parte, ceea ce instanţa nu a constatat şi trebuia să constate, este că societatea are un patrimoniu propriu transferat prin declaraţia de succesiune de la vechea formă de organizare la noua formă de organizare de către asociatul sau, şi că SCP F SPRL mai are şi un portofoliu de lucru, constituit din numirile în dosarele de insolvenţă, transferate de la vechile forme de organizare de către asociaţi.

Pe cale de consecinţă, recurentul SCP F SPRL arată că este titulara unui patrimoniu propriu, transferat de la vechile forme de organizare ale practicienilor în insolvenţă în folosința noii societăţi.

S-a susţinut că instanţa de fond constatând lipsa capitalului social industrial, adică lipsa activităţii profesionale a practicienilor în insolvenţă asociaţi, a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, răstălmăcind prevederile legale, considerând că aportul social este obligatoriu să fie constituit în numerar, natură şi în industrie. Or, potrivit  prevederilor art.7 alin.2 din OUG.nr.56/2006 aportul social poate fi în numerar, în natură şi în industrie. Astfel că, poate fi într-una din normele amintite mai sus fără a fi obligatoriu ca acesta să fie constituit din toate cele 3 forme. În opinia recurentului, această interpretare a legii este nelegală.  S-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 10 din OUG 86/2006 contractul de societate respectă prevederile literei d) ale acestui articol şi art. 10 in întregime așa cum instanţa de fond poate constata.

Recurentul SCP F SPRL apreciază că este corectă constarea instanţei de fond în sensul că, capitalul său social este doar sub formă de numerar, dar acesta nu înseamnă că încalcă prevederile legale. Legea nu obligă SPRL-ul la constituirea aportului social sub toate cele trei ferme ci doar sub una dintre acestea. Recurentul solicită instanţei de recurs să observe că din nou instanţa a fond făcut confuzie între termenii legali noţiunea de capital social neexistând în cazul SPRL.

Cu privire la constatarea instanţei că din contractul de societate al SCP F SPRL lipsesc referirile privind portofoliul noii societăţi, recurentul solicită instanţei de recurs să constate că în conformitate cu prevederile OUG 86/2006 nu rezultă obligativitatea că în cuprinsul acestui contract să fie prevăzut, în mod expres şi portofoliul transmis noii societăţi ci doar aportul social integral vărsat. Aşa cum instanţa de recurs poate constata aportul social este constituit exclusiv în numerar, iar portofoliul nu intră în aportul social fiind transmis în noua societate de către asociaţi prin declaraţia de succesiune.

Recurentul arată că în speţă, nu ne aflam în cazul prevăzut de art.22 alin. 7 din OUG 86/2006, astfel la constituirea noii societăţi SC F SPRL asociaţii au aportat patrimoniul social doar în numerar. Restul respectiv numirile în dosarele de insolvenţă, obiectele şi bunurile au fost transferate noii societăţi prin declaraţia de succesiune nefiind transformate în părţi sociale atribuite asociatului.

De asemenea, recurentul precizează că dacă ar fi transformat numirile în dosarele de insolvenţă în părţi sociale, respectiv dacă ar fi adus aceste numiri în capitalul social al societăţii sale la fiecare închidere de procedură s-ar afla în situaţia hilară de a reevalua capitalul social corespunzător fiecărei închideri.

Cu privire la susţinerea instanţei că din declaraţiile de succesiune lipsesc orice menţiuni cu privire la portofoliul transmis de la SCP I IPURL la SCP F SPRL, recurentul apreciază că afirmaţiile instanţei sunt nefondate şi nelegale, în totală contradicţie cu realitatea.

S-a arătat că declaraţia de succesiune cuprinde menţiunea că se transferă din portofoliul SCP I IPURL către SCP F SPRL portofoliul activităţilor de insolvenţă, respectiv numirile în dosarele de insolvenţă adică se transferă către SCP F SPRL activitatea practicianului în insolvenţă împreună cu veniturile rezultate din aceasta.

În drept, recurentul a invocat art. 304 pct.3,4,5,6,7,8,9 Cod procedură civilă, OUG 86/2006 şi Legea 85/2006.

Examinând recursul declarat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât şi din oficiu - în baza art. 306 alin. 2 din acelaşi cod, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În cea mai mare parte, criticile formulate de către recurentă nu sunt pertinente, în sensul că nu privesc adevăratul motiv pentru care judecătorul sindic a dispus numirea provizorie a unui alt practician de insolvenţă în prezentul dosar. Astfel, aşa cum rezultă din hotărârea atacată, motivul pentru care instanţa de fond a dispus numirea unui alt practician de insolvenţă în dosar este legat de faptul că lichidatorul I IPURL nu mai există din data 19 iunie 2015 în baza Deciziei nr. 6/2015 a Consiliului Naţional de Conducere al UNPIR iar din probele administrate în cauză nu rezultă că noul subiect de drept înfiinţat – F  SPRL a preluat în mod legal portofoliul de dosare de insolvenţă a fostului I IPURL. În acest sens, judecătorul sindic a invocat lipsa anexelor care trebuie să însoţească declaraţia de succesiune precum şi faptul că această declaraţie de succesiune a fost dată şi semnată abia la data de 19 octombrie 2015 de către M.M.

Or, la termenul de judecată din 15 decembrie 2015, instanţa de recurs a amânat cauza punând în vedere recurentului să depună la dosar documentele din care să rezulte preluarea valabilă a portofoliului de dosare al fostului I IPURL, adică o declaraţie de succesiune însoţită de anexele corespunzătoare din care să rezulte care anume dosare sunt preluate de noul subiect de drept.

Cu toate acestea, recurentul, deşi a depus note de şedinţă în care a invocat pretinsa existenţă a unor astfel de declaraţii de succesiune cu tot cu anexe, nu a binevoit a le depune la dosar, depunând însă un înscris datând din 22 septembrie 2015, emis de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Filiala  Arad din lectura căruia se poate constata că acest organism profesional nu poate confirma existenţa unei relaţii de succesiune între cele două societăţi profesionale, I IPURL şi respectiv F SPRL. 

Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, constatând că recurenta F SPRL nu a făcut dovada calităţii de succesor al I IPURL în ce priveşte dosarele de insolvenţă în care acest fost subiect de drept a fost desemnat,  Curtea a făcut aplicarea art.312 alin.1 C. pr.civ. și a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul F SPRL.

Domenii speta

Spete similare