Dreptul la viata privata. Revocarea suspendarii executarii pedepsei

Suspendare a executării (Dreptul la viata privata. Revocarea suspendarii executarii pedepsei).

In cazul in care condamnata a nesocotit o obligaţie ce i-a fost impusă printr-o hotărâre judecătorească de condamnare cu suspendarea executării, revocarea suspendării executării pedepsei şi încarcerarea contestatoarei pentru executarea în regim de detenţie trebuie dispusa atunci când răspunde unei necesităţi imperioase de ordin public.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 190/CO din 31.03.2015 Dosar nr. 783/122/2014 )

Prin sentinţa penală nr.751 pronunţată de Tribunalul Giurgiu la data de 18.06.2014 în baza art. 583 Cod procedură penală rap. la art. 96 alin.1 Cod penal s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

S-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată intimatei condamnate Barbu Florentina prin sentinţa penală nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 879/122/2010, definitivă prin neapelare la data de 06.05.2011, condamnata urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 17.03.2010 la 22.10.2010 conform sentinţei penale nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

 În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul a reţinut că la data de 04.03.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub nr. 783/122/2014, sesizarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti cu privire la faptul că numita B.F,, condamnată în dosarul penal nr. 879/122/2010 prin sentinţa penala nr. 32/27.01.2011 definitivă la data de 30.03.2011 a Tribunalului Giurgiu, la o pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti pe durata unui termen de încercare de 6 ani, a încălcat obligaţia stabilită de instanţă de a nu intra în legătură cu inculpatul Iacob George.

În motivarea sesizării s-a arătat că:

Prin adresa nr. 384/SP/S/18.05.2011, emisă de Biroul de Executări Penale, condamnata B.F., a intrat in supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În scopul punerii in aplicare a dispoziţiilor sentinţei anterior menţionate, consilierul de probaţiune a efectuat demersuri pentru  supravegherea numitei B.F. astfel:

Prin notificarea nr. 7393/SP/C/21.06.2011, persoana condamnată a fost înştiinţată de necesitatea prezentării la data de 29.06.2011 la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, pentru începerea procesului de supraveghere, astfel că, la data de 30.06.2013, persoana supravegheată s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune Bucureşti unde i s-a explicat şi înmânat procesul verbal care cuprinde obligaţia şi măsurile de supraveghere impuse de instanţă în sarcina sa în perioada supravegherii, precum şi consecinţele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora.

La data de 28.07.2011 persoana condamnată s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune, pentru a i se întocmi, prezenta şi înmâna planul de supraveghere.

Ulterior, pe parcursul termenului de încercare, persoana supravegheată s-a prezentat lunar la sediul Serviciului de Probaţiune, conform frecvenţei stabilite de instanţa de judecată.

Cu ocazia fiecărei întrevederi realizate de la intrarea în evidenţele serviciului persoana supravegheată a declarat faptul că respectă obligaţia impusă de instanţă de a nu intra în legătură cu inculpatul Iacob George, persoană aflată în detenţie.

La data de 29.10.2013, Serviciul de Probaţiune Bucureşti a fost sesizat în scris de către numitul Iacob George (sesizarea nr. 13588/29.10.2013) cu privire la faptul că persoana supravegheată B.F,. a încălcat obligaţia impusă de instanţă de a nu intra în legătură cu sus-numitul, vizitându-l periodic la Penitenciarul Giurgiu. În concret, I.G. a informat Serviciul de Probaţiune Bucureşti că B.F., periodic, se deplasa la Penitenciarul Giurgiu unde întreţinea relaţii intime cu I.G. (persoană cu care anterior aceasta a avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat un copil).

Urmare a sesizării mai sus menţionate, Serviciul de Probaţiune Bucureşti a solicitat informaţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, prin informaţiile comunicate de această instituţie fiind confirmată veridicitatea informaţiilor furnizate de către I.G.: de la intrarea în evidenţele Serviciul de Probaţiune Bucureşti până la data sesizării, persoana supravegheată a luat legătura cu inculpatul I.G. cu ocazia celor 8 vizite realizate la Penitenciarul Giurgiu la data de 22.07.2011, 31.12.2011, 02.01.2012, 16.02.2012, 17.05.2012, 02.05.2013, 06.06.2013 şi 27.09.2013.

De asemenea, au fost solicitate informaţii scrise de la persoana condamnată, numita B.F. recunoscând în declaraţia sa din data de 17.11.2013 faptul că a încălcat obligaţia fixată de către instanţa de judecată, întâlnindu-se de mai multe ori la Penitenciarul Giurgiu cu numitul I.G..

La sesizare au fost anexate  copiile xerox ale documentelor care au atestat informaţiile anterior precizate:

- Sesizarea nr. 13588/29.10.2013 a numitului I.G. cu privire la faptul că persoana supravegheată B.F. a încălcat obligaţia impusă de instanţă de a nu intra în legătură cu sus-numitul;

- Declaraţia persoanei supravegheate, B.F., nr. 16190/17.11.2013;

- Informaţiile comunicate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor cu privire la vizitele realizate de persoana supravegheată la Penitenciarul Giurgiu pentru a lua legătura cu inculpatul Iacob George.

Au fost ataşate dosarele  nr. 879/122/2010 al Tribunalului Giurgiu, nr. 9/D/P/2010 al DIICOT – Biroul Teritorial Giurgiu, dosarul nr.879/122/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dosarul nr.879/122/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dosarul nr.40/122/2014 al Tribunalului Giurgiu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Bucureşti întemeiată, urmând a fi admisă, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Giurgiu au fost trimişi în judecată inculpaţii I.G. şi B.F. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la transport şi livrare de droguri de mare risc într-un loc de detenţie, respectiv a infracţiunii de transport şi distribuire de droguri de mare risc (heroină) într-un loc de detenţie şi fals în declaraţii, fapte prev şi ped. de art. 25 Cod penal (1969) rap. la art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 (mod. şi comp.), comb. cu art. 14 lit. c din aceeaşi lege şi art. 37 lit. a Cod penal (1969), respectiv art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată şi completată), comb. cu art. 14 lit. c din aceeaşi lege şi art. 292 Cod penal (1969), cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (1969).

S-a reţinut prin actul de sesizare al instanţei că la data de 26.01.2010, inculpata B.F. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 2,01 grame heroină (drog de mare risc), substanţa fiind disimulată în pachetul ce urma să îl predea inculpatului Iacob George, persoană privată de libertate; aceasta a declarat în fals, în scris, în faţa funcţionarilor din cadrul Penitenciarului Giurgiu, că în pachetul cu alimente nu se află substanţe interzise, că îi aparţine şi că l-a verificat personal. Inculpata a săvârşit fapta, fiind instigată de inculpatul I.G.

Prin sentinţa penală nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 879/122/2010 s-a dispus astfel:

În baza art. 2 alin.1 şi 2 din legea nr. 143/2000 – modificată şi completată, combinat cu art. 14 lit. c din Legea nr. 143/2000 - modificată şi completată, cu aplicarea art.74 – 76 Cod penal (1969) a condamnat pe inculpata B.F,, la 4 ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi distribuire de droguri de mare risc.

În baza art.291 Cod penal (1969)  cu aplicarea art.71, 76 Cod penal (1969) a condamnat pe aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art.33 lit. a Cod penal (1969) a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal (1969).

În baza art.861, 86 2 Cod penal (1969) a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani – termen de încercare.

În baza art. 863 alin.1 Cod penal (1969)  – pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de  supraveghere:

-să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti , la data la care  îi va fi fixată de acesta:

-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile , precum şi întoarcerea:

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:

Datele prezente la literele b şi c s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 863 alin.3 Cod penal inculpata are obligaţia de a nu intra în legătură cu inculpatul Iacob George.

A atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 Cod penal (1969).

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 17.03.2010 la 22.10.2010.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal (1969) a dispus suspendarea executării pedepsei complementare pe durata termenului de încercare.

În baza art.25 Cod penal (1969)rap. la art. 2 alin.1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 – modificată şi completată, combinat cu art.14 lit. c din legea nr. 143/2000 – modificată şi completată cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal (1969) a condamnat  pe inculpatul I.G., la 10 ani închisoare şi 2 ani  interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a şi b Cod penal pentru  săvârşirea infracţiunii de instigare la transport şi livrare de droguri de mare risc.

În baza art. 39 alin.2 Cod penal (1969) a contopit restul de  pedeapsă de 2235 zile ce a rămas de executat  din pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 336 din 08.03.2005 a Tribunalului Bucureşti secţia a II-a penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţă.

Inculpatul execută pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b Cod penal (1969), după executarea pedepsei principale.

A făcut  aplicarea disp. art. 71, 64 lit.a, b Cod penal(1969).

A menţinut starea de arest a inculpatului.

A dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului durata arestării de la 26.01.2010, la zi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 391 din 24.10.2005 emis de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a penală şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b Cod penal.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală (1969) a obligat pe inculpatul I.G. la 1.200 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce s-a avansat din fondurile Ministerului justiţiei, iar pe inculpata B.F. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru B.F. sentinţa a rămas definitivă prin neapelare la data de 06.05.2011.

Prin încheierea din 09.02.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 879/122/2010, a fost înlăturat omisiunea vădită din cuprinsul sentinţei penale nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în sensul că, în baza art.118 lit. b Cod penal (1969) în referire la art.17 din Legea nr. 143/200 – modificată şi completată,  s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 1,77 grame heroină aflată în camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului general al Poliţiei Române conform dovezii nr. 0002244/18.02.2010.

Prin decizia penală nr. 144/A din 27.04.2011 Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.G.

Prin decizia penală nr. 4054 din 16.11.2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a respins ca nefondat recursul inculpatului I.G..

Potrivit art. 96 alin. (1) Cod penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

Art. 86/4 alin. 2 din Codul penal anterior  prevedea de asemenea că „dacă cel condamnat nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă aceasta revocă suspendarea  executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei”.

Potrivit art. 583 alin.1 Cod procedură penală asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute la art. 96 sau 97 din Codul penal se pronunţă, din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

Instanţa a constatat că persoana supravegheată B.F. a luat legătura cu inculpatul Iacob George cu ocazia celor 8 vizite realizate la Penitenciarul Giurgiu la data de 22.07.2011, 31.12.2011, 02.01.2012, 16.02.2012, 17.05.2012, 02.05.2013, 06.06.2013 şi 27.09.2013, aşa cum a rezultat din informaţiile furnizate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Având în vedere că intimata condamnată B.F. a susţinut că l-a vizitat pe deţinutul I.G. la Penitenciarul Giurgiu deoarece acesta i-a solicitat să îl aducă la vizită pe copilul B.G.C., rezultat din relaţia de concubinaj dintre cei doi şi chiar a şantajat-o, s-au solicitat relaţii de la Penitenciarul Giurgiu în sensul de a se preciza dacă la una sau mai multe vizite efectuate la deţinutul Iacob George  la Penitenciarul Giurgiu de către B.F., aceasta a fost însoţită de minorul B.G.C.

Cu adresa nr. 107428/PGGR din 16.05.2014 Penitenciarul Giurgiu a comunicat instanţei că, în urma verificării documentelor operative a rezultat faptul că numita B.F. a efectuat vizitele la deţinutul Iacob George, fără a fi însoţită de minorul B.G.C..

Faţă de cele de mai sus Tribunalul a reţinut că, pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, condamnata B.F., cu rea-credinţă, nu a respectat una din măsurile de supraveghere stabilite prin sentinţa penală nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 879/122/2010, şi anume  aceea de a nu intra în legătură cu inculpatul I.G., aceasta vizitându-l la Penitenciarul Giurgiu de opt ori.

În speţă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) Cod penal (şi art. 86/4 alin.2 din Codul penal anterior) privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei  astfel că, în baza art. 583 Cod procedură penală rap. la art. 96 alin.1 Cod penal s-a admis sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, contestatoarea B.F., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală la data de 06.02.2015 sub nr. 783/122/2014(477/2015).

Contestatoarea B.F., prin apărător, a arătat că a mers la penitenciar să îl vadă pe Iacob George, la insistenţele acestuia, fiind presată şi şantajată de acesta să meargă cu copilul lor la penitenciar. A arătat că instanţa de fond a dispus cu mult prea multă uşurinţă revocarea suspendării executării pedepsei şi nu a ţinut seama şi de persoana contestatoarei şi de împrejurarea că aceasta nu a încălcat obligaţiile impuse de instanţă cu rea credinţă.

Examinând actele dosarului şi sentinţa contestată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază fondată contestaţia formulată de contestatoarea B.F., pentru următoarele considerente:

Se reţine mai întâi că B.F. a fost condamnată, prin sentinţa penală nr. 32 din 27.01.2011 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de transport şi distribuire de droguri de mare risc (heroină) într-un loc de detenţie şi a unei infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 comb. cu art. 14 lit. c din aceeaşi lege şi art. 292 Cod penal (1969).

Faptele pentru care a fost condamnată au constat în aceea că, la data de 26.01.2010, B.F. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 2,01 grame heroină (drog de mare risc), substanţa fiind disimulată în pachetul ce urma să îl predea concubinului său I.G., persoană privată de libertate. Cu acest prilej, aceasta a declarat în fals, în scris, în faţa funcţionarilor din cadrul Penitenciarului Giurgiu, că în pachetul cu alimente nu se află substanţe interzise, că îi aparţine şi că l-a verificat personal. Contestatoarea a săvârşit faptele fiind instigată de concubinul său I.G..

Pe parcursul termenului de încercare stabilit la 6 ani contestatoarei i-a fost impusă şi obligaţia de a nu intra în legătură cu inculpatul I.G..

Curtea reţine că, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, contestatoarea a încălcat această obligaţie, vizitându-l pe I.G. la Penitenciarul Giurgiu unde acesta era deţinut, în perioada 22.07.2011 – 27.09.2013, de opt ori, respectiv la datele de 22.07.2011, 31.12.2011, 02.01.2012, 16.02.2012, 17.05.2012, 02.05.2013, 06.06.2013 şi 27.09.2013.

De asemenea, se mai constată că nu pot fi reţinute apărările inculpatei în sensul că la momentul primei vizite a cedat insistenţelor concubinului său de a-i duce copilul rezultat din relaţia lor să-l vadă, iar ulterior a fost şantajată de concubin că în cazul în care nu îl va mai vizita, o va denunţa la serviciul de probaţiune că şi-a încălcat obligaţia impusă prin hotărârea de condamnare. Astfel, din relaţiile furnizate de Penitenciarul Giurgiu la solicitarea primei instanţe rezultă că cu ocazia tuturor celor opt vizite contestatoarea a fost singură, iar nu însoţită de minorul B.G.C.

Cu toate acestea, Curtea reţine că revocarea suspendării executării pedepsei ar fi o sancţiune excesivă aplicată contestatoarei, faţă de gravitatea încălcării obligaţiei impuse prin hotărârea de condamnare şi de circumstanţele acestei încălcări.

Mai întâi, Curtea are rezerve chiar cu privire la faptul că impunerea obligaţiei de a nu intra în legătură cu numitul I.G. pe parcursul termenului de încercare a constituit o ingerinţă necesară, justificată şi proporţională în dreptul la viaţă de familie al contestatoarei. Este astfel de remarcat că relaţiile stabilite între contestatoare şi numitul I.G., cu care avea o relaţie de concubinaj din care s-a născut copilul minor al contestatoarei, se circumscriu unor relaţii de familie, în sensul pe care acestea îl au potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltate cu privire la aplicarea art. 8 din Convenţie.

Cum însă obligaţia menţionată a fost impusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, considerentele anterioare pot servi doar la aprecierea gravităţii încălcării de către contestatoare a obligaţiei menţionate.

Curtea mai reţine că, în afara încălcării obligaţiei de a nu intra în legătură cu Iacob George, contestatoarea a avut o conduită bună după condamnarea sa, prezentându-se lunar la Serviciul de Probaţiune, având un loc de muncă prin intermediul căruia îşi câştiga în mod onest existenţa şi nemaisăvârşind alte fapte prevăzute de legea penală. Mai este de notat că aceasta are în întreţinere pe minorul B.G.C., rezultat din relaţia de concubinaj cu I.G.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că revocarea suspendării executării pedepsei şi încarcerarea contestatoarei pentru executarea în regim de detenţie a pedepsei de 4 ani închisoare nu răspunde niciunei necesităţi imperioase de ordin public. Chiar dacă într-adevăr contestatoarea a nesocotit o obligaţie ce i-a fost impusă printr-o hotărâre judecătorească de condamnare, fiindu-i totodată atrasă atenţia asupra consecinţelor încălcării obligaţiei, nu este mai puţin adevărat că vina ce i se poate reproşa inculpatei este doar aceea de a fi fost incapabilă să treacă prin filtrul raţiunii sentimentele puternice pe care se pare că le avea faţă de concubinul său, cu care stabilise totuşi relaţii de natura celor de familie.

 Faţă de cele de mai sus, Curtea concluzionează că revocarea suspendării executării pedepsei ar fi o sancţiune excesivă faţă de contestatoare, încălcarea obligaţiei ce poate fi reproşată acesteia neprezentând gravitatea necesară pentru a justifica consecinţele extrem de severe pe care revocarea suspendării le-ar avea asupra contestatoarei, dar şi asupra copilului minor pe care aceasta îl are în îngrijire.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite contestaţia formulată de contestatoarea B.F. împotriva sentinţei penale nr.751/18.06.2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu – Secţia penală, în dosarul nr.783/122/2014.

Va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând:

Va respinge, ca nefondată, sesizarea Serviciului de Probaţiune Bucureşti privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată contestatoarei B.F. prin sentinţa penală nr. 32/27.01.2011 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin neapelare la 06.05.2011.

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu care a asigurat asistenţa juridică pentru contestatoare, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare