Întreprinderea individuală. Încetarea procesului penal

Domeniu:

Suspendare a executării (Întreprinderea individuală. Încetarea procesului penal).

Statutul de întreprindere individuală al inculpatei reglementat prin OUG nr. 44/2008 face inaplicabile art. 135 şi urm. cod penal, ce reglementează răspunderea penală a persoanei juridice.

Întreprinderea individuală nu are personalitate juridică, motiv care impune,  în temeiul art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., încetarea procesului penal faţă de această inculpată.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 857/A din data de 05.06.2015, Dosar nr. 3475/87/2014 )

Prin sentinţa penală nr. 25 din 31.03.2015, Tribunalul Teleorman a hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod Penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, a condamnat pe inculpata N.V.A., la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

În baza art. 67 Cod Penal a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit.k Cod Penal, respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 2 (doi) ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b Cp.

În temeiul art. 65 Cod Penal,  a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit.g şi lit. k Cod Penal, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 Cod Procedură Penală a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform art. 92 Cod Penal.

 În temeiul art. 93 alin.1 Cod Penal, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

 e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art.404 alin.2 Cod Procedură Penală, a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.96 Cod Penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi asupra dispoziţiilor art. 97 Cod Penal  privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. În temeiul art. 48 Cod Penal  rap. la art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod Penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală a condamnat pe inculpatul N.Ghe.D., la o pedeapsă de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

În baza art. 67 Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit.g şi lit. k Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 2 (doi) ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod Penal.

În temeiul art. 65 Cod Penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit. k Cod Penal, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

 În temeiul art. 91 Cod Penal, a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform art. 92 Cp.

 În temeiul art.93 alin.1 Cod Penal, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

 e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod Procedură Penală, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod Penal privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi asupra dispoziţiilor art. 97 Cod Penal privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. În baza art. 48 Cod Penal rap. la art. 18/1 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 136 – 137 Cod Penal, cu aplic. art. 5 Cod Penal, a condamnat pe inculpata persoană juridică Întreprinderea Individuală N. V.-A., prin mandatar L. M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, la pedeapsa principală de 18.000 lei (optsprezece mii lei) amendă penală.

În baza art. 136 alin. 3 lit. a Cod Penal, comb. cu art. 139 alin. 1 lit. a Cod Penal, a aplicat inculpatei persoană juridică Întreprinderea Individuală N.V.-A.pedeapsa complementară a dizolvării.

În baza art. 397 Cod Procedură Penală, rap. la art. 19 Cod Procedură Penală, a obligat în solidar inculpaţii persoane fizice şi juridice: N. V.-A. (fostă L.), NGHe.D. şi Întreprinderea Individuală N.V. A. la plata către partea civilă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), cu sediul în Bucureşti, str. Ştirbei V nr.43, sector 1, a sumei de 106.668 lei cu titlu de daune materiale, sumă actualizată la data plăţii.

În baza art. 397 alin. 3 Cod Procedură Penală a dispus desfiinţarea celor două înscrisuri false, respectiv: Declaraţia inculpatei L. V. A. datată 11.06.2012 şi Declaraţia numitului B. Al. din 8.06.2012, ambele ataşate la Proiectul “Instalarea tânărului fermier L. V.-A. ca şef al exploataţiei agricole din comuna O., judeţul T.”, înscrisuri ataşate cererii de finanţare prin măsura 112 depusă la data de 28.06.2012 la Oficiul Judeţean pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Teleorman.

În baza art. 404 alin. 4 lit. c Cod Procedură Penală a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa nr. 846/P/2014 din 8.12.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor N. V.-A., N. Ghe.-D. şi Întreprinderea Individuală N. V.-A. (până la concurenţa sumei de 106.668 lei pentru fiecare), pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare/pentru a servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

În baza art. 274 alin. 2 Cod Procedură Penală, a obligat fiecare inculpat la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie înregistrat la această instanţă la data de 11.12.2014 au fost trimişi în judecată inculpaţii persoane fizice N. V.-A. (fostă L.), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 Cod Penal; N. Ghe.-D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 Cod Penal rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 Cod Penal şi inculpata persoană juridică Întreprinderea Individuală N. V.-A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 Cod Penal, constând în aceea că, în cursul anului 2012, în baza unor înscrisuri false sub semnătură privată, inculpata N. V.-A., cu complicitatea inculpatului N. Ghe. D., a obţinut pe nedrept fonduri europene, faptă consumată în luna iulie 2013.

Inculpaţii, legal citaţi, s-au prezentat în instanţă, recunoscând săvârşirea faptelor şi solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate, prev. de art.375 Cod Procedură Penală.

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că, la începutul anului 2012, inculpata N. V.-A. era angajată în calitate de educator la „Grădiniţa Ciupercuţa” din mun. B.. În acea perioadă inculpata N. V.-A. a locuit în mun. B. însă domiciliul acesteia a fost şi este în prezent în comuna B., sat B., judeţul T..

Prin prisma relaţiilor de familie ale viitorului soţ, numitul N. N., inculpata l-a cunoscut pe fratele acestuia, inculpatul N. Ghe.-D., persoană care avea preocupări în domeniul agricol.

În urma unor discuţii purtate între cei doi inculpaţi pe marginea accesării de fonduri europene în domeniul agricol, aceştia au hotărât ca inculpata N. V.-A. să acceseze „Măsura 112” implementată la nivelul judeţului Teleorman urmând a beneficia de sprijinul inculpatului N. Ghe-D. pentru întocmirea documentaţiei.

Discuţiile purtate de atunci între cei doi au fost punctuale şi s-au axat pe întocmirea documentaţiei necesare cererii de finanţare inclusiv în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor minime de eligibilitate ale proiectului printre care şi aceea ca persoana care accesează fonduri să fie membru al unei familii de fermier şi să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Cunoscând că inculpata N. V.-A. nu îndeplineşte niciuna din aceste condiţii, inculpatul N. Ghe.-D. s-a oferit să o ajute pe inculpata N. V.-A. asigurând-o că se va ocupa personal de rezolvarea problemei în cauză prin identificarea unei persoane, conducătoare a unei familii de fermier şi obţinerea informaţiilor şi actelor necesare.

La acea vreme, inculpatul N. Ghe.-D. îl cunoştea de mai mult timp pe numitul B.A. despre care cunoştea că deţine o exploataţie agricolă în comuna O..

Cu prilejul unei întâlniri avute în prima jumătate a anului 2012, inculpatul N. Ghe.-D. l-a întrebat pe numitul B. A. dacă este de acord ca inculpata N. V.-A. să efectueze o perioadă de practică în cadrul exploataţiei sale agricole, solicitare cu care B. A. a fost de acord. Ulterior, inculpata N. V.-A. nu a efectuat nici un fel de practică în cadrul exploataţiei agricole aparţinând lui B. A..

În luna iunie 2012 fără ştiinţa lui B. A., inculpatul a semnat în fals declaraţia atribuită lui B. A. în care se atesta că „doamna L. V.-A. a lucrat în cadrul fermei pe care o administrez în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012 un număr de 5 ore/zi”.

După ce s-a ocupat de tehnoredactat declaraţiei inculpatei N.V.-A. prin care aceasta afirma mincinos că a lucrat în cadrul fermei lui B.A. a prezentat întreaga documentaţia întocmită inculpatei spre a fi semnată şi pentru a fi depusă la Oficiu.

Inculpata N. V.-A. a semnat declaraţia în cauză cunoscând că în cuprinsul ei atestă fapte şi împrejurări nereale pe care le face opozabile Oficiului.

În cuprinsul documentaţiei se regăsea şi declaraţia atribuită lui B.A. semnată în fals de inculpatul N. Ghe.-D..

Fraudarea accesării măsurii 112 s-a făcut în privinţa proiectului inculpatei N.V.-A. în legătură cu condiţiile minime de eligibilitate.

Condiţiile minime de eligibilitate sunt acele condiţii care nu comportă nici o derogare şi fără îndeplinirea cărora nu poate să intre în discuţie în nici un fel accesarea respectivei măsuri şi implicit obţinerea vreunui eurocent din fondurile Uniunii Europene.

La data de 28.06.2012, s-a înregistrat la nivelul Oficiului, sub nr. F 112011233600208 (unde, F = finanţare, 112 = numărul măsurii, 0112 = numărul cererii de proiecte, 3 = numărul regiunii (3 Sud Muntenia), 36 = codul judeţului, 00208 = numărul de ordine al cererii) cererea inculpatei N. V.-A..

Obiectul cererii îl constituia finanţarea prin Măsura 112 a proiectului cu titlul: „Instalarea tânărului fermier L. V.-A. ca şef al exploataţiei agricole din comuna O., judeţul T.”.

La data de 29.04.2013, inculpata N. V.-A. a înfiinţat o întreprindere individuală unde are calitatea de titular, sub denumirea de N. V.-A. Întreprindere Individuală aceasta entitate juridică fiind necesară în cadrul proiectului.

În luna mai 2013, inculpata N.V.-A. a fost notificată de către Oficiu că proiectul acesteia a fost declarat eligibil.

La data de 29.05.2013, s-a încheiat contractul de finanţare nr.C112011233600208 între Agenţie şi N. V.-A. Întreprindere Individuală reprezentată de inculpata N. V.-A..

Obiectul contractului l-a reprezentat acordarea finanţării nerambursabile pentru punerea în aplicare a Cererii de finanţare nr. F 112011233600208 intitulată „Instalarea tânărului fermier L. V.-A. ca şef al exploataţiei agricole din comuna O., judeţul T.”.

Valoarea contractului a fost stabilită la suma de maxim 40.000 euro ca sprijin financiar nerambursabil sub formă de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, plătibilă în două tranşe în cuantum de 24.000 euro şi respectiv 16.000 euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

 În luna iulie Agenţia a virat în contul Întreprinderii Individuale L. V.-A. suma de 106,668 lei reprezentând prima tranşă din contract (60 % din valoarea eligibilă a contractului).

 Odată cu cererea de finanţare, inculpata N. V.-A. a anexat mai multe documente prin care aceasta făcea dovada îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării.

 Conform Ghidului Solicitantului în cadrul măsurii 112, printre condiţiile minime obligatorii necesare acordării finanţării, aşa cum s-a arătat mai sus, se enumera şi aceea prin care se impunea solicitantului ca acesta să fie membru al unei familii de fermier şi să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei (nu neapărat în ferma familiei) cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Pentru îndeplinirea acestei condiţii, solicitantul putea depune la dosar unul din următoarele două documente: fie carte de muncă din care să rezulte că solicitantul a desfăşurat activităţi în domeniul agricol mai mult de 50% din timpul său de lucru cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, fie declaraţia pe propria răspundere că este membru al unei familii de fermieri şi că a lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul fermei cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, însoţită de declaraţia conducătorului exploataţiei agricole unde a lucrat solicitantul.

S-a constatat că printre documentelor anexate odată cu cererea de finanţare se găseşte un înscris denumit „Declaraţie”, în cuprinsul căruia printre altele, inculpata N. V.-A. a declarat următoarele: „Sunt membru al familiei de fermier B. A. din localitatea O., sat O. de S., judeţul T., având calitatea de prieten. Am lucrat cu cel puţin 12 luni înaintea instalării mele pe cont propriu, respectiv 14.05.2012, peste 50 % din timpul meu de lucru în cadrul fermei cu profil vegetal, în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012 un număr de 5 ore/zi. Ferma în care am lucrat este identificată prin RO 257692381 în Registrul Exploataţiilor Agricole APIA Teleorman fiind situată în localitatea O., având ca profil cultura plantelor şi este condusă de B. A. din localitatea O.” .

De asemenea, s-a constatat că printre documentele anexate se găseşte un al doilea înscris denumit tot Declaraţie, atribuit lui B. A. în cuprinsul căruia se atesta că:

„Doamna L. V.-A. cu domiciliul stabil în comuna B., sat B. a lucrat în cadrul fermei pe care o administrez în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012 un număr de 5 ore/zi”.

Declaraţia inculpatei N. V.-A., aşa cum a fost enunţată mai sus, viza în prima teză o stare de fapt prezentă, în sensul că inculpata era la data declaraţiei adică 11.06.2012, membră a familiei de fermier B. A. şi în teza a doua o stare de fapt trecută în sensul că anterior declaraţiei a lucrat cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu, respectiv 14.04.2012, peste 50 % din timpul său de lucru în cadrul fermei aparţinând lui B. A., în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012  un număr de 5 ore/zi. 

Dovada calităţii de membru al unei familii de fermier şi a vechimii în cadrul unei ferme poate fi făcută în mod credibil în privinţa primei condiţii doar prin înscrisuri, iar în privinţa celei de-a doua condiţii în primul rând prin înscrisuri şi în mod excepţional prin declaraţii de martori.

În cazul de faţă nu există nicio dovadă de niciun fel că inculpata N. V.-A. îndeplinea condiţiile în discuţie.

Împrejurările de fapt din cuprinsul declaraţiei în sensul celor arătate sunt nereale, inculpata N. V.-A. nefiind la acel moment nici membră a familiei de fermier B. A. şi aceasta nici nu a lucrat vreodată în cadrul fermei aparţinând lui B. A..

Pentru a conchide în acest sens, s-a avut în vedere că, aşa cum a rezultat din adresa nr. 15472/05.11.2014 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman, inculpata N.V.-A. a lucrat în perioada 2011 – 2012 în calitate de educator în cadrul Grădiniţei C. din Bucureşti având un program de lucru de 8 ore/zi. 

B. A. a declarat că a întâlnit-o doar întâmplător pe inculpata N.V.-A., însă aceasta nu a lucrat vreodată în cadrul fermei sale.

Cu privire la cele consemnate în cuprinsul declaraţiei, inculpata Neaţă Victoria-Anca a declarat Direcţiei Naţionale Anticorupţie că respectivele relatări sunt în totalitate nereale şi au fost făcute doar pentru a îndeplini condiţiile de eligibilitate cerute în cadrul măsurii.

 În acelaşi sens au fost şi declaraţiile inculpatului N. Ghe.-D. persoană care a ajutat la tehnoredactarea celor două declaraţii obţinând datele personale ale lui B. A. şi datele fermei acestuia.

Având în vedere aceleaşi probatoriu, declaraţia atribuită lui B.A. şi semnată în fals de inculpatul N. Ghe.-D. prin contrafacerea subscrierii este în totalitate neconformă cu realitatea, inculpata N. V.-A. nelucrând la ferma lui B. A..

S-a apreciat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este la rândul ei o infracţiune complexă întrucât absoarbe în conţinutul constitutiv infracţiunea de uz de fals. Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar ca pe lângă falsificarea efectivă a înscrisului prin vreunul din modurile arătate în cuprinsul art. 320 sau art. 321 C.p., acel înscris să fie şi utilizat în scopul producerii unei consecinţe juridice, ceea ce presupune şi consumarea infracţiunii de uz de fals.

Analizând cele două înscrise, Direcţia Naţională Anticorupţie a apreciat că cele două înscrisuri folosite în cadrul cererii de finanţare de către inculpata N. V.-A. sunt false, şi anume: Declaraţia inculpatei N. V.-A. prin care aceasta a afirmat că este membră al familiei de fermier B. A. şi că a lucrat în cadrul fermei acestuia şi Declaraţia numitului B. A. în care s-a atestat că inculpata N. V.-A. a lucrat în cadrul fermei sale, ambele documente având valoarea unor înscrisuri sub semnătură privată, cuprinsul acestora fiind însuşit prin subscriere.

În cazul inculpatei N. V.-A. aceasta a folosit în faţa Agenţiei  atât declaraţia falsă făcută de ea însăşi, cât şi înscrisul sub semnătură privată falsificat de inculpatul N. A.-D. cunoscând caracterul fals al înscrisurilor. S-a apreciat că această conduită infracţională se încadrează în norma de incriminare a dispoziţiilor art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p., care absoarbe în conţinutul ei atât falsul în declaraţii în privinţa propriei declaraţii, cât şi uzul de fals în ceea ce priveşte atât declaraţia acesteia, cât şi declaraţia atribuită lui B. A.şi semnată în fals de inculpatul N. A.-D..

În privinţa Întreprinderii Individuale N. V.-A. s-a reţinut faptul că în perioada aprilie-iulie 2013 a întreprins acte de complicitate materială în raport de fapta inculpatei N. V.-A. de a folosi documente false şi a obţine pe nedrept fonduri europene faptă consumată în luna iulie 2013, în sensul că prin reprezentantul legal inculpata N. V.-A., în perioada aprilie 2013 – iulie 2013 a asigurat corespondenţa cu Agenţia, a încheiat cu Agenţia la data de 29.05.2013 contractul de finanţare nr. C112011233600208 şi a pus la dispoziţie contul Întreprinderii unde în luna iulie 2013 a fost virată suma de 106.668 lei. Această conduită a Întreprinderii Individuale N. V.-A. reprezintă acte de complicitate materială la infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi se încadrează în norma de incriminare a dispoziţiilor art. 48 Cod Penal rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 Cod Penal.

În privinţa inculpatului N. A.-D. s-a reţinut că acesta a asigurat-o pe inculpata N. V.-A. că se va ocupa de identificarea unei persoane cu ajutorul căreia să se ateste atât apartenenţa cât şi vechimea inculpatei la o fermă de familie, lucru îndeplinit, s-a ocupat de tehnoredactarea celor două declaraţii cunoscând caracterul nereal al menţiunilor din cuprinsul acestora şi a semnat în fals declaraţia atribuită lui B. A. şi a asigurat-o pe inculpata N. V.-A. că nu se va descoperi caracterul fals al înscrisurilor. S-a apreciat că această conduită a inculpatului N. A.-D. reprezintă acte de complicitate materială şi morală la infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 şi se încadrează în norma de incriminare a dispoziţiilor art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din legea 78/2000 cu aplic. art. 5 C.p.

Cum faptele prezentate mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor menţionate, prevăzute şi pedepsite de art.181 al.1 din Legea nr.78/2000 şi art.48 Cod Penal rap.la art.181  al.1 din Legea nr.78/2000, cu aplic.art.5 Cod Penal,  instanţa a reţinut vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, urmând a le aplica câte o pedeapsă în temeiul textelor de lege arătate.

La stabilirea şi individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor persoane fizice, instanţa a avut în vedere  disp.art.375 rap. la art.396 al.10 Cod Procedură Penală, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale şi faptul că sunt oameni integraţi în societate, cu locuri de muncă şi familii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii N. Ghe. D., N. V. A. şi Întreprinderea Individuală N. V.-A..

În apelul său Parchetul a criticat sentinţa cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 93 alin. 3 Cod penal cu privire la inculpaţii N.V. A. şi N. Ghe. D., în sensul de a li se aplica obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, omisiune pe care a apreciat-o ca fiind nelegală, precum şi în ce priveşte greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciind, în acest sens, cuantumurile pedepselor aplicate ca fiind prea mici, nefiind proporţionale cu gravitatea faptelor.

Cu privire la inculpata – persoană juridică Întreprinderea Individuală N. V.-A., s-a arătat că instanţa, la individualizarea pedepsei, nu a aplicat şi dispoziţiile art.137 alin.5 Cod penal.

Apelanţii inculpaţi N. V. A. şi Întreprinderea Individuală N. V.-Anca, prin apărătorul lor, au arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca lege mai favorabilă dispoziţiile Legii nr.78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, apreciind că, aplicat global, vechiul Cod penal le-ar fi mai favorabil.

Au mai criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că instanţa de fond, în mod greşit, a aplicat suspendarea sub supraveghere în temeiul noului Cod penal, considerându-l ca lege mai favorabilă, în condiţiile în care legea penală mai favorabilă, după efectuarea calculului juridic, este vechiul Cod penal, respectiv Legea nr. 78/2000 înainte de modificarea survenită prin Legea nr. 187/2012 şi, ca atare, în cauză trebuia dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei în baza art. 81 din vechiul Cod penal. De asemenea, au solicitat reducerea amenzii penale aplicate Întreprinderii Individuale N. V.-A., întrucât aceasta s-a dispus în baza unor dispoziţii ce-i sunt nefavorabile.

Cu circumstanţe personale, inculpata N.V. A. a învederat faptul că are vârsta de 28 de ani, nu are antecedente penale, provine dintr-o familie legal constituită, are un copil nou-născut în vârstă de 6 luni, are o conduită bună în familie şi societate, lucrează ca educator la Grădiniţa „C.” – B., unde a dat dovadă de o conduită morală şi profesională ireproşabilă.

Inculpatul N.Ghe. D., în apelul său, a criticat sentinţa atacată, în primul rând, pentru omisiunea motivării soluţiei de către instanţă cu privire la latura penală a cauzei, precum şi neanalizarea apărărilor formulate de el în apărare, apreciind că acest lucru i-a produs o vătămare a dreptului său la apărare, ceea ce atrage o nulitate relativă potrivit art. 282 Cod procedură penală. În acest sens, inculpatul a arătat că instanţa de fond, în motivarea deciziei sale, nu a făcut o analiză proprie a probelor şi a actelor din dosar, dar nici a apărărilor formulate de apărătorul său.

În al doilea rând, inculpatul a apreciat că, în cauză, legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv dispoziţiile art. 18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 în forma anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr.187/2012, precum şi prevederile din vechiul Cod penal, respectiv cele ale art. 26 Cod penal, art. 81 Cod penal, art.74 şi 76 din vechiul Cod penal.

Inculpatul a arătat că a recunoscut săvârşirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut un comportament ireproşabil, nu are antecedente penale, este căsătorit, are 2 copii în întreţinere, are o conduită şi un comportament adecvat în comunitate şi în societate.

Având în vedere dispoziţiile art. 81 Cod penal, inculpatul a apreciat că în cauză se poate aplica o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a pedepsei,  întrucât această modalitate ar corespunde întrutotul pericolului social al faptei şi făptuitorului şi ar realiza prevenţia generală şi cea specială.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca fiind fondate apelurile declarate de Parchet şi de inculpata N. V. A. şi ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. Ghe. D., în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Mai întâi, Curtea apreciază că prima instanţă a reţinut în mod corect realitatea faptelor infracţionale reproşate inculpaţilor N. (fostă L.) V.A. şi N. Ghe. D., precum şi vinovăţia acestora în comiterea faptelor. Astfel, probele administrate în cauză demonstrează în mod cert că inculpata N. (fostă L.) V. A. a solicitat şi obţinut finanţare din bugetul Uniunii Europene (prin accesarea „Măsurii 112”) pentru proiectul „Instalarea tânărului fermier L. V.-A. ca şef al exploataţiei agricole din comuna O., judeţul T.”, deşi nu îndeplinea condiţiile minime de eligibilitate, între care şi aceea ca persoana care accesează fonduri să fie membru al unei familii de fermier şi să fi lucrat mai mult de 50% din timpul său de lucru în cadrul unei ferme cu cel puţin 12 luni înaintea instalării sale pe cont propriu.

Pentru a proba însă îndeplinirea acestor condiţii, inculpata a depus ataşat cererii de finanţare o declaraţie pe propria răspundere prin care afirma în mod fals că este membră a familiei de fermier B. A.din localitatea O., sat Orbeasca de S., judeţul T., iar în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012 a lucrat peste 50 % din timpul său de lucru în cadrul fermei cu profil vegetal condusă de numitul B. A.. De asemenea, a depus o declaraţie atribuită lui B. A. – ce în realitate fusese redactată şi semnată în fals de inculpatul N. Ghe. D., în cuprinsul căruia se atesta că „Doamna L.V.-A. cu domiciliul stabil în comuna B., sat B. a lucrat în cadrul fermei pe care o administrez în perioada 10.01.2011 – 30.04.2012 un număr de 5 ore/zi”. Inculpata N.V. A., în realitate, nu a lucrat niciodată în cadrul fermei numitului B. A., iar în perioada de referinţă (2011-2012) inculpata a profesat ca educatoare în cadrul „Grădiniţei C.” din Bucureşti.

În ce-l priveşte pe inculpatul N. Ghe. D., acesta a ajutat-o pe inculpata N.V.A. să acceseze în mod fraudulos „Măsura 112”, fiind de altfel cel care a informat-o pe inculpată despre această posibilitate, iar apoi s-a ocupat de întocmirea documentaţiei aferente cererii de finanţare, inclusiv prin întocmirea celor două declaraţii false menţionate anterior.

În urma depunerii şi aprobării cererii de finanţare susţinută pe documentele false, inculpaţii au obţinut, în luna iulie 2013, prin intermediul Întreprinderii Individuale L. V.-A. (entitate înfiinţată în scopul derulării proiectului), suma de 106.668 lei reprezentând prima tranşă din valoarea eligibilă a contractului, acesta fiind prejudiciul cauzat prin faptele inculpaţilor.

Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă cu prisosinţă din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisurile aflate la dosar, declaraţii de martor şi, nu în ultimul rând, declaraţiile celor doi inculpaţi, care au recunoscut săvârşirea faptelor imputate, solicitând şi beneficiind de judecata procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, potrivit dispoziţiilor art. 374-375 şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

De asemenea, în mod corect a reţinut prima instanţă că faptele comise de inculpaţi constituie infracţiunile de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C.pen. (în cazul inculpatei N. V. A.), respectiv de complicitate la infracţiunea menţionată, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C.pen., în cazul inculpatului N.Ghe. D..

Sub un prim aspect criticat în apelurile inculpaţilor N. V. A. şi N. Ghe. D., Curtea constată că este vădit nefondată susţinerea inculpaţilor că legea penală mai favorabilă acestora ar fi reprezentată de dispoziţiile Legii nr. 78/2000 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, coroborate cu cele ale Codului penal anterior. În acest sens, se observă că legea penală nouă, concretizată în dispoziţiile Legii nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, prevede limite de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 181 alin. 1 din acest act normativ semnificativ mai reduse faţă de forma anterioară a legii (2-7 ani închisoare faţă de 3-15 ani închisoare). De altfel, inculpaţii susţin caracterul mai favorabil al legii vechi din perspectiva solicitării de a le fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării conform art. 81 din Codul penal anterior sau de a le fi reţinute circumstanţe atenuante conform art. 74-76 din Codul penal anterior. Într-adevăr, dacă instanţa ar considera că pentru realizarea scopului legii penale şi pentru îndreptarea inculpaţilor ar fi suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendarea simplă a executării acesteia, s-ar putea orienta către legea veche ca fiind mai favorabilă inculpaţilor.

Însă, nu acesta este cazul în speţă, Curtea apreciind, ca şi prima instanţă, că faţă de gravitatea faptelor comise de inculpaţi, se impune un răspuns penal adecvat, iar în acest context suspendarea simplă a executării pedepsei ar fi insuficientă şi ineficace. Astfel, departe de a prezenta un pericol social redus, faptele comise de inculpaţi sunt, în aprecierea Curţii, de o gravitate ridicată, având în vedere îndrăzneala şi lipsa de scrupule cu care cei doi inculpaţi au acţionat pentru obţinerea în mod fraudulos a unor fonduri din bugetul Uniunii Europene, folosindu-se în acest sens de înscrisuri false, producând în acest fel un prejudiciu destul de important (106.668 lei), ce nu a fost reparat până în prezent. Trebuie remarcat faptul că absorbţia fondurilor europene, ce poate constitui o resursă esenţială de dezvoltare economică şi socială, constituie o preocupare majoră atât a organelor administraţiei publice, dar şi a întregii societăţi româneşti, iar în acest context faptele de natura celor comise de inculpaţi, prin care este fraudat accesul la fondurile europene, pot prejudicia întreg procesul de accesare şi absorbţie al acestor fonduri, atrăgând instituirea unor restricţii şi garanţii suplimentare care să îngreuneze accesul la programele de finanţare ale Uniunii Europene şi afectând încrederea opiniei publice în caracterul corect şi transparent al procesului de accesare şi utilizare al acestor fonduri.

Din această perspectivă, Curtea constată chiar că prima instanţă a aplicat inculpaţilor pedepse nejustificat de mici faţă de gravitatea faptelor săvârşite, apelul Parchetului fiind sub acest aspect fondat. Astfel, se observă că tribunalul a aplicat inculpaţilor pedepse individualizate la minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite (redus cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen.), fără însă a motiva satisfăcător de ce s-a oprit asupra acestor pedepse. Împrejurările invocate de prima instanţă, respectiv circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt la prima încălcare a legii penale, neavând antecedente penale, sunt oameni integraţi în societate, cu locuri de muncă şi familii, nu circusmcriu, în opinia Curţii, decât o simplă stare de normalitate, fiind comune marii majorităţi a populaţiei, astfel că nu pot justifica, prin ele însele, aplicarea unor sancţiuni penale minime faţă de inculpaţi. În procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere nu numai circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi celelalte criterii prevăzute la art. 74 alin. 1 Cod penal, între care şi circumstanţele reale, privitoare la faptă, cum sunt împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit etc. Or, raportat la aceste criterii, după cum s-a reţinut şi mai sus, faptele inculpaţilor nu pot fi considerate ca prezentând o gravitate redusă, iar faţă de această situaţie Curtea va majora pedepsele stabilite de prima instanţă, urmând a aplica o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare faţă de inculpata N. V. A. şi o pedeapsă de 3 ani închisoare faţă de inculpatul N.Ghe. D., apreciind că aceste pedepse răspund în mod adecvat scopului preventiv, educativ şi coercitiv al pedepsei. Aplicarea unei pedepse mai mari faţă de inculpatul N.Ghe. D. se justifică prin aceea că acest inculpat, deşi a acţionat doar în calitate de complice, a avut un rol primordial în activitatea infracţională, fiind cel care a informat-o pe inculpata N.V.-A. despre posibilitatea de a accesa în mod nelegal fondurile europene şi cel care s-a ocupat efectiv de pregătirea şi întocmirea documentaţiei aferente cererii de finanţare, inclusiv prin întocmirea celor două declaraţii false, prima semnată de inculpata N. V.-A. şi prin care se atestau împrejurări nereale, iar a doua atribuită în mod fals numitului B. A..

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea apreciază, la fel ca prima instanţă, că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate apare ca fiind adecvată şi suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei şi fără executarea efectivă a acesteia. Astfel, lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, nivelul de educaţie, situaţia socială şi familială (inculpaţii sunt căsătoriţi, au copii în întreţinere) creează premisele îndreptării inculpaţilor, însă pentru a se asigura garanţii că aceştia nu vor repeta comportamentul infracţional este necesar ca pe viitor conduita acestora să fie supravegheată în condiţiile prevederilor art. 92-95 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere pe care Curtea îl va stabili la 4 ani.

De asemenea, în raport de dispoziţiile obligatorii ale art. 93 alin. 3 Cod penal, a căror aplicare prima instanţă a omis să o facă, Curtea va obliga pe inculpata N. V. A. să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector 5 (având în vedere că inculpata locuieşte în fapt în sectorul 5 al municipiului B.), pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. Similar, îl va obliga pe inculpatul N. Ghe. D. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Alexandria sau Primăriei comunei B., jud. T., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat de inculpatul N. Ghe. D. referitor la insuficienta motivare a primei instanţe cu privire la soluţia în latura penală a cauzei şi la apărările formulate de el în apărare, Curtea constată că este nefondat, sentinţa apelată cuprinzând o motivare corespunzătoare a soluţiei pe care prima instanţă a pronunţat-o în cauză, iar inculpatul nu a detaliat de altfel sub ce aspecte concrete motivarea instanţei ar fi insuficientă. În plus, se observă că inculpaţii au recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi au solicitat să fie judecaţi în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi fără efectuarea unei cercetări judecătoreşti. Neexistând prin urmare aspecte contestate privind probaţiunea sau vinovăţia inculpaţilor, nu se vede în care privinţe ar fi fost necesară o analiză mai detaliată a primei instanţe, astfel că acest motiv de apel apare a fi fost invocat de inculpat mai degrabă în mod formal.

Curtea constată însă că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată, iar prima instanţă a dispus condamnarea şi a inculpatei persoană juridică Întreprinderea Individuală N. V.-A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000. Regimul juridic al unei întreprinderi individuale – statut pe care îl are inculpata menţionată, este reglementat prin OUG nr. 44/2008, unde la art. 2 lit. g se prevede cât se poate de clar că o întreprindere individuală se defineşte ca o întreprindere economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. De asemenea, la art. 22 din ordonanţă se prevede că întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului. Drept urmare, o întreprindere individuală nu este o persoană juridică, ci doar o formă economico-juridică prin care o persoană fizică desfăşoară o activitate profesională sau comercială.

Faţă de statutul juridic al inculpatei Întreprinderea Individuală N.V.-A., ce se desprinde din dispoziţiile legale menţionate anterior, Curtea reţine că acestei inculpate nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 135 şi urm. Cod penal, ce reglementează răspunderea penală a persoanei juridice. Astfel, art. 135 Cod penal prevede că persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.

A considera că în temeiul dispoziţiilor menţionate ale Codului penal poate fi atrasă răspunderea penală şi a unor entităţi ce nu au personalitate juridică, cum sunt întreprinderile individuale, ar echivala cu aplicarea legii penale prin analogie în defavoarea inculpatului, ceea ce este incompatibil cu principiul strictei legalităţi care guvernează dreptul penal.

În consecinţă, constatând că Întreprinderea Individuală N. V.-A. nu are personalitate juridică, Curtea va dispune, în temeiul art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., încetarea procesului penal faţă de această inculpată (asimilând, în lipsa unui temei expres, situaţia lipsei personalităţii juridice a inculpatului cu cea a pierderii personalităţii juridice ca urmare a rdierii inculpatului persoană juridică). Neputând fi atrasă răspunderea penală a Întreprinderii Individuale N. V.-A. în prezentul proces penal, nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă a acestei entităţi, care de altfel nu este distinctă şi nu are un patrimoniu separat de cel al persoanei fizice titulare. Drept urmare, se va înlătura obligarea Întreprinderii Individuale N. V.-A. la plata despăgubirilor civile, dar şi a cheltuielilor judiciare către stat.

Sub aspectul analizat în paragrafele anterioare, Curtea va admite apelul declarat de inculpata N. V.-A., dat fiind că încetarea procesului penal faţă de întreprinderea individuală a cărei titulară este inculpata îi profită acesteia, în condiţiile în care amenda penală aplicată Întreprinderii Individuale N.V.-A., entitate ce nu poate fi însă subiect de drept penal, ar fi urmat să fie achitată din patrimoniul inculpatei N. V.-A..

Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., Curtea va admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpata N. V. A., va desfiinţa, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând în fond:

În temeiul art. 181 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 C.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p., va condamna pe inculpata N. V.-A. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

În baza art. 67 C.p. va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit. k C.p., respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b C.p.

În temeiul art. 65 C.p., va interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit. k C.p., aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.p. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 C.p.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.p., va obliga inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Sector 5 sau S.C. Amenajare Edilitară şi Salubrizare S.A. Sector 5, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.p.p, va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C.p. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 C.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p., va condamna pe inculpatul N.Ghe.-D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

În baza art. 67 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit. k C.p., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie care presupune exercitarea dreptului de administrare într-o societate comercială, pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b C.p.

În temeiul art. 65 C.p., va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, lit. b, lit. g şi lit. k C.p., aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C.p. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, conform art. 92 C.p.

În temeiul art. 93 alin. 1 C.p., va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Teleorman, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Alexandria sau Primăriei comunei B., jud. T., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.p.p, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.p. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., va înceta procesul penal faţă de Întreprinderea Individuală N. V.-A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 181 alin. 1 din Legea 78/2000, ca urmare a lipsei de personalitate juridică a Întreprinderii Individuale N. V.-A..

Va înlătura obligarea Întreprinderii Individuale N. V.-A. la plata despăgubirilor civile şi cheltuielilor judiciare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelul declarat de inculpatul N. Ghe.-D. împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.

Conform art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe inculpatul N. Ghe.-D. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică pentru inculpatul N. Ghe.-D. până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 150 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare