Fapte distincte de evaziune fiscală

Evaziune fiscală (Art. 9 lit. c şi art. 8 alin. 1 din legea nr. 241/2005. Fapte distincte de evaziune fiscală).

Infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 are un subiect activ calificat, care nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii.

Pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea 241/2005 este necesar ca fapta săvârşită să aibă ca efect rambursarea, restituirea sau compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat, efect neprevăzut în cazul infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005.

De asemenea, calitatea subiectului activ cerută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 nu este necesară în cazul celeilalte infracţiuni.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 869/A din data de 10 iunie 2015, Dosar nr. 41286/3/2013*)

Prin sentinţa penală nr. 198/05.02.2015 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul cu nr. 41286/3/2013*, s-a dispus „Respinge cererile de schimbarea încadrării juridice a faptelor în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.R. din infracţiunile prev.de art.8 alin.1 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 şi prev de art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2Cp. din 1969, in infracţiunea prev de art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41alin.2 Cp. din 1969; în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.B.A. din infracţiunile prev de art.26 Cp rap.la art.8 alin.1 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 si prev.de art.26 Cp. din 1969 rap.la de art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2Cp. din 1969, in infracţiunea prev de art.26 Cp. din 1969 rap.la art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41alin.2 Cp. din 1969;

 În baza art.386 Cpp schimbă încadrarea juridică în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.R. din infract.prev.de art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969, in infract.prev de art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 şi art.13 Cp. din 1969; în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.B.P. din infracţ-prev .de art.26 Cp. din 1969 rap.la art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 în infracţ.prev de art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 şi art.13 Cp. din 1969.

 În baza art.8 alin.1 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 ,art.74 lit.a Cp din 1969 şi art.76  lit.b Cp  din 1969 şi art.374 alin.4 rap.la art.396 alin.10 Cpp condamnă pe inculpatul P.D.R., la o pedeapsă de 1 an si 10 luni  închisoare.

În baza art.65 Cp din 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de a exercita  o funcţie ce implică administrarea unei societăţi comerciale) Cp din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969, art.13 Cp. din 1969,  art.74 lit.a Cp din 1969 şi art.76 lit.b Cp din 1969 şi art.374 alin.4 rap.la art.396 alin.10 Cpp condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.65 Cp  din 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de exercita  o funcţie ce implică administrarea unei societăţi comerciale) Cp din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b şi art.35 alin.3 Cp. din 1969 contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani  închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de exercita  o funcţie ce implică  administrarea  unei societăţi comerciale) Cp din 1969.

Face aplicarea dispoziţiilor art.71 şi ale art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cp. din 1969  pe durata executării pedepsei.

In baza art. 86/1 C.p. din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, ce constituie  termen de încercare stabilit  în condiţiile art. 86/2 din Cp din 1969.

Conform art. 86/3 C.p. din 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însărcinat cu supravegherea sa pe întreaga durată a termenului de încercare;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă  şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea ;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă .

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.86 ind.4 Cp. din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cp. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art.88 Cp. din 1969  deduce durata reţinerii şi arestării preventive  respectiv de la 18.09.2012 la 26.09.2012.

2. În baza art.26 Cp din 1969 rap.la art.8 alin.1 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969, art.74 lit.a Cp din 1969 şi art.76 lit.b Cp din 1969 şi art.374 alin.4 rap.la art.396 alin.10 C. pr. pen. condamnă pe inculpatul P.D.B.A., la o pedeapsă de 1 an si 10 luni închisoare.

În baza art.65 C. pen. din 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de a exercita o funcţie ce implică administrarea unei societăţi comerciale) C. pen. din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.26 Cp din 1969 rap.la art.9 alin.1 lit.c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969, art.13 Cp . din 1969,  art.74 lit.a C. pen. din 1969 şi art.76 lit.b C. pen. din 1969 şi art.374 alin.4 rap.la art.396 alin.10 Cpp condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.65 Cp  din 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de exercita o funcţie ce implică administrarea unei societăţi comerciale) Cp din 1969, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.33 lit.a, art.34 alin.1 lit.b şi art.35 alin.3 Cp. din 1969  contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani  închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi lit.c (dreptul de exercita o funcţie ce implică administrarea unei societăţi comerciale) Cp din 1969.

Face aplicarea dispoziţiilor art.71 şi ale art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cp. din 1969 pe durata executării pedepsei.

In baza art. 86/1 C.p. din 1969 dispune  suspendarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare  sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare stabilit  în condiţiile art. 86/2 din Cp din 1969.

Conform art. 86/3 C.p. din 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul  trebuie să se supună următoarelor  măsuri de  supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însărcinat cu supravegherea sa pe întreaga durată a termenului de  încercare;

b). să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si  întoarcerea ;

c). să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă .

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.86 ind.4 Cp. din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cp. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

Admite  acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligă inculpaţii în solidar  la plata sumei de 4.916.914 lei la care se vor adăuga majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere , de la data savarsirii faptelor  si pana la data efectuării plăţilor.

In baza art.25 alin.3 C.p.p. desfiinţează in totalitate înscrisurile falsificate respectiv a facturilor fiscale  ce figurează emise de S.C. A IN S.R.L.şi - facturile fiscale ce figurează emise de S.C. B LINVEST S.R.L. - facturile fiscale ce figurează emise de S.C. OA GROUP SRL - facturile fiscale ce figurează emise de S.C. GROUP S.R.L. - facturile fiscale ce figurează emise de A PCONSULT către S.C. R S.R.L.

În baza art.11 din Legea 241/2005 dispune instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului P.D.B.A.

În baza art.11 din Legea 241/2005,menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa din 27.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului P.D-R.

-cota de  ½ din imobilul teren extravilan in suprafaţa de 779,11mp , situat in com.1 Decembrie , jud.Ilfov

- -cota de  ½ din imobilul teren extravilan in suprafata de 260mp , situat in com.1 Decembrie , jud.Ilfov

- imobilul teren extravilan in suprafata de 5000 mp , situat in localitatea Magurele , jud.Ilfov, pana la concurenta sumei de 3.892.287 lei.

Conform art.13 din Legea nr.241/2005, la data rămânerii definitive  a prezentei hotărâri, instanţa va comunica Of. Naţional al  Registrului Comerţului  o copie  a dispozitivului  hotărârii judecătoreşti  definitive, urmând a fi  făcute  menţiunile  corespunzătoare  în registrul  comerţului.

În baza art.274 alin.2 Cpp. obligă inculpaţii la cate 5.000 lei, fiecare,  cheltuieli judiciare către stat, in contul IBAN- RO62003561; cod fiscal 433 deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucuresti”.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 3737/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată (în stare de libertate) a inculpaţilor:

- P.D.R. - pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev.de art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 şi art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea nr.241/2005, ambele cu aplic.art.41 alin.2 C.p. şi art.33 lit.a C.p. (acte materiale săvârşite în perioada de raportare fiscală 2009-2010).

- P.D.B.A. - pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev.de art.26 C.p. rap. La art.8 alin.1 din Legea nr.241/2005 şi art.26 C.p. rap. la art.9 alin.1 lit.c, alin.3 din Legea nr.241/2005, ambele cu aplic.art.41 alin.2 C.p. şi art.33 lit.a C.p.

Prin actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 27.08.2012, organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. – Poliţia Sector 4 – Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că S.C. R S.R.L., S.C. E IMPEX S.R.L. şi S.C. A P S.R.L. au înregistrat în evidenţele contabile operaţiuni fictive care nu se regăsesc în datele comunicate de societăţile partenere ca fiind efectuate,  rezultând indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (fila 62, vol.I).

Astfel, deşi în evidenţele contabile ale celor trei societăţi comerciale mai sus menţionate sunt evidenţiate tranzacţii cu S.C. P SE S.R.L., S.C. O AG GROUP S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. AD INT S.R.L., S.C. B L INVEST S.R.L., S.C. H S.R.L., acestea nu se regăsesc şi în evidenţele contabile ale acestor din urmă societăţi, conform informaţiilor existente în baza de date a A.N.A.F. (declaraţii 394 – privind livrările prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional şi declaraţii 390 – privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri).

Din datele furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului au rezultat următoarele informaţii referitoare la cele trei societăţi comerciale în cauză:

S.C. RT S.R.L., nr. de ordine în Registrul Comerţului J40/10228/1995, CUI 8564501, a fost înfiinţată în anul 1995, având ca obiect de activitate producţie orice fel de produse şi mărfuri atât alimentare cât şi nealimentare. În luna octombrie a anului 1995 societatea şi-a schimbat sediul social în Bucureşti, str. L, nr. 104, sector 4, iar administrator a fost numit inculpatul P:D.R.. În anul 2002 obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu ,,piscicultura” – devenit obiect principal de activitate. În acelaşi an s-a hotărât înfiinţarea unui cabinet medical veterinar la adresa din Bucureşti, str. L, nr. 104, sector 4. În anul 2009 S.C. ROT S.R.L. avea următoarea structură: inculpatul P.D.R. şi numitul M.R.D. deţineau fiecare câte un procent de 50% din capitalul social, beneficii, cheltuieli şi pierderi. Tot în cursul anului 2009, M.D.R. a devenit şi administrator al S.C. R S.R.L. În luna februarie a anului 2012 Adunarea Generală a Asociaţilor S.C. RO S.R.L. a hotărât retragerea din funcţia de administrator a numitului M.R.D. şi descărcarea de gestiune a acestuia.

S.C. E IMPEX S.R.L., nr. de ordine în Registrul Comerţului J40/5065/2010, CUI 15570867, a fost înfiinţată în anul 2010 de inculpatul P.D.R. şi a avut sediul social în Bucureşti, str. Tache Gheorghe, nr. 13, bl. 17, ap. 400, sector 4. Societatea avea ca obiect de activitate activităţi veterinare precum şi comerţul cu amănuntul al peştelui, crustaceelor şi moluştelor în magazine specializate. Prin încheierea din data de 19.06.2012 pronunţată în dosarul 22426/3/2012, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de S.C. E IMPEX S.R.L. de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, fiind numit inculpatul P.D.R. în funcţia de administrator special şi numita A.I. administrator judiciar.

S.C. CT S.R.L., nr. de ordine în Registrul Comerţului J40/19586/2006, CUI 19264070, a fost înfiinţată în anul 2006 de inculpatul P.D.R. şi a avut sediul social în Bucureşti, str. L, nr. , sector 4. Obiectul de activitate al societăţii îl reprezenta ,,activităţi de consultanţă în management”. Alături de inculpatul P.D.R. care îndeplinea funcţia de administrator, în structura S.C. AP CO S.R.L. mai figurau numitul S.G. şi numitul M.R.D. ca şi asociaţi. Ulterior, în anul 2010, conform menţiunilor din actele înaintate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în cadrul societăţii mai figurau doar inculpatul P.D.R. ca administrator şi numitul M.R.D., asociat. În luna martie a anului 2011, asociaţii S.C. A P C S.R.L. au decis dizolvarea societăţii, iar în luna septembrie radierea acesteia.

Au fost identificaţi, aşadar, reprezentanţii legali ai S.C. RT S.R.L., S.C. E IMPEX S.R.L. şi S.C. AS.R.L. în persoana inculpatului P.D.R. şi a numitului M.R.D..

În continuare, a fost estimat prejudiciul creat la bugetul de stat prin înregistrarea în documentele contabile ale celor trei societăţi  a tranzacţiilor fictive şi prin stabilirea TVA de compensat, pentru anul fiscal 2010, la suma de 3.892.297 lei (filele 63-76, vol.I).

Cu ocazia audierii sale, inculpatul P.D.R. a declarat într-o primă fază că, în calitatea sa de administrator al S.C. R S.R.L., S.C. EI S.R.L. şi S.C. CT S.R.L., s-a înţeles cu inculpatul P.D.B.A. (persoană pe care a întâlnit-o la o cafenea) ca acesta să-i livreze o serie de produse, respectiv confecţii metalice, elemente metalice prin intermediul S.C. S.R.L., S.C. O AG C S.R.L., S.C. R R GROUP S.R.L., S.C. A IN S.R.L. şi S.C. H S S.R.L. Inculpatul P.D.R. susţine în declaraţia sa că nu cunoaşte alt reprezentat al societăţilor meţionate în afara inculpatului P.D.B.A. şi că nu a fost semnat vreun contract în formă scrisă cu respectivele societăţi. Conform declaraţiei inculpatului facturile erau aduse de inculpatul P.D.B.A. la sediul S.C. R S.R.L. din Bucureşti, str. L, nr. , sector  unde erau preluate de angajaţii săi în vederea înregistrării în contabilitate. Inculpatul P.D.R. precizează că facturile emise de S.C. P SE S.R.L., S.C. OCS.R.L., S.C. RGUP S.R.L., S.C. A I S.R.L. şi S.C. H S.R.L. aveau la bază operaţiuni comerciale reale şi nu a creat niciun prejudiciu bugetului consolidat al statului.

Ulterior, într-o declaraţie datată 19.09.2012, inculpatul P.D.R. menţionează că este posibil ca societăţile reprezentate de inculpatul P.D.B.A. să fi livrat şi peşte (filele 5-13, vol.II).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.D.B.A., acesta a fost identificat ca făcând parte din structura S.C. A IN S.R.L. (societate ce apare ca furnizor al societăţilor administrate de inculpatul P.D.R. şi despre care exista suspiciunea că nu ar fi desfăşurat în realitate operaţiunile comerciale raportate). Cu ocazia audierii sale, inculpatul P.D.B.A. a declarat organelor de urmărire penală că în anul 2007 a preluat S.C. A INS.R.L., societate ce avea ca obiect de activitate servicii de brokeraj în asigurări. În fapt, însă, societatea a desfăşurat activităţi comerciale de vânzare – cumpărare de produse electrice, electronice şi electrocasnice, fiind autorizat în anul 2010 să efectueze şi lucrări de branşament electric. Inculpatul P.D.B.A.  a declarat că pe inculpatul P.D.R. îl cunoaşte din anul 2008 de când a început să frecventeze restaurantul deţinut de acesta şi de numitul M.R.D. din Bucureşti, str. Popa Nan, nr. 16, sector 2. Cu privire la societăţile administrate de inculpat, inculpatul P.D.B.A. a precizat că despre S.C. R S.R.L. cunoaşte că este societatea inculpatului P.D.R., în cadrul acesteia figurând ca asociat şi numitul M.R,D., iar despre S.C. ET IS.R.L. ştie că este administrată de asemenea de inculpatul P.D.R.. Referitor la S.C. A PT CONSULT S.R.L., inculpatul P.D.B.A. a declarat că nu cunoaşte nimic. Din declaraţia inculpatului a rezultat că în cursul anului 2009, s-a înţeles cu inculpatul P.D.R. să efectueze lucrări de deratizare în numele S.C. RS.R.L. urmând ca S.C. A IS.R.L. să factureze către S.C. RS.R.L. prestări de servicii. În fapt, însă aceste activităţi nu au avut loc din cauza unor neînţelegeri. Ulterior, în urma unor discuţii purtate la restaurantul din Bucureşti, str. Popa Nan, nr. 16, sector 2,  inculpatul P.D.R. i-a relatat că are de achitat la bugetul statului sume mari de bani reprezentând T.V.A. şi l-a rugat pe inculpatul P.D.B.A. să-l ajute cu emiterea unor facturi fiscale care nu aveau la bază prestări de servicii reale, spunându-i totodată că temeiul acestor facturi îl va constitui contractul iniţial ce avea ca obiect servicii de deratizare, act pe care, însă, inculpatul P.D.B.A. susţine că nu l-a văzut niciodată. Conform declaraţiei inculpatului P.D.B.A., acesta a fost de acord cu propunerea inculpatului P.D.R., fiind emise în cursul anului 2009 mai multe facturi fiscale (filele 40-43, vol.II).

În continuare, inculpatul P.D.B.A. declară că, la solicitarea inculpatului P.D.R., a fost de acord să emită facturi fiscale fictive în numele S.C. A I S.R.L., S.C. PAN S S.R.L., S.C. R S.R.L. şi alte societăţi – furnizori – către S.C. R S.R.L., S.C.EPEX S.R.L. şi S.C. A PT CONSULT S.R.L., ce atestau în mod nereal achiziţionarea de către aceste societăţi de mărfuri sau servicii. Inculpatul mai declară că această activitate s-a derulat în perioada 2009 – 2010, iar pentru contribuţia sa primea de la inculpatul P.D.R. un comision de 3% din valorile înscrise pe facturile fiscale emise. De asemenea, inculpatul P.D.B.A. a mai declarat că s-a înţeles cu inculpatul P.D.R. ca pentru aceste servicii să fie iertat şi de o datorie de-a sa faţă de inculpat în valoare de 5.000 de lei (filele 34-37, vol.II).

Cu ocazia analizării rulajelor conturilor S.C. A S.R.L. de către organele de cercetare penală, s-a constatat într-adevăr că S.C. RT S.R.L. a virat către această societate, în perioada 2009-2010, sume de bani în valoare totală de 454.575 lei, iar din partea S.C. C S.R.L. s-au efectuat plăţi în favoarea societăţii inculpatului P.D.B.A. în valoare de 80.000 de lei. Aceste aspecte constatate de organele de urmărire penală se coroborează cu declaraţia inculpatului P.D.B.A. şi conturează activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul societăţilor administrate de inculpatul P.D.R. şi S.C. P SERVICE S.R.L., S.C. OAGROUP S.R.L., S.C. GRS.R.L., S.C. A INTERMED S.R.L., S.C. BLO IN S.R.L. şi S.C. S.R.L., societăţile ,,furnizoare”, având ca finalitate prejudicierea bugetului general consolidat al statului (filele 437-439, vol.I).

Inculpatul POP- P.D.B.A. menţionează că pentru facturile fiscale emise în numele societăţii sale, S.C. AIND S.R.L., emitea şi factură ,,storno” în luna următoare după data de 25, după ce inculpatul P.D.R. îşi depunea declaraţiile financiar – contabile lunare privind T.V.A. Conform declaraţiei inculpatului P.D.B.A. au fost emise un număr foarte mare de astfel de facturi fictive către societăţile administrate de inculpatul P.D.R. până la jumătatea anului 2010, iar valorile de pe acestea erau sub 50.000 de lei pe factură. Cu privire la data emiterii, inculpatul menţionează că inculpatul P.D.R. era interesat ca data emiterii facturilor fiscale fictive să fie în jurul datei de 25 ale fiecărei luni când trebuia să înregistreze la organele fiscale declaraţiile privind T.V.A. Inculpatul P.D.B.A. a aproximat valoarea totală a facturilor emise în mod fictiv către societăţile inculpatului P.D.R. la o valoare de 3.500.000 euro. La jumătatea anului 2010, inculpatul P.D.B.A. precizează că a renunţat să mai emită facturi fiscale fictive, întrucât inculpatul P.D.R. îi datora foarte mulţi bani, respectiv suma de 90.000 de lei reprezentând comisioanele aferente facturilor fiscale. Facturile erau imprimate la birourile S.C. R S.R.L. din str. L, nr. , sector 4, Bucureşti cu ajutorul unui program care putea fi luat de pe internet. Inculpatul P.D.B.A. mai precizează că imprimarea facturilor s-a realizat cu acordul său, fiind cel care completa valoarea acestora conform înţelegerii cu inculpatul P.D.R. (vol.II, filele 34-36).

Aceste date referitoare la locul unde erau imprimate facturile fiscale fictive rezultate din declaraţia inculpatului P.D.B.A. se coroborează cu probele ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul social al S.C. RS.R.L. Astfel, cu ocazia vizualizării facturilor fiscale ce figurează emise de S.C. AS INTERMED S.R.L., organele de urmărire penală au constatat faptul că o parte dintre acestea (prin modul de printare sau programul utilizat) au trecută în josul paginii calea  în care au fost salvate şi de pe care au fost emise aceasta fiind ”mhtml://K\ROT\romavet3\Factura numarul (nr.fiecarei facturi) serie ASG din(data) şi data printării)” acest lucru fiind un indiciu indubitabil că aceste facturi au fost executate şi printate de pe un mijloc electronic de stocare a datelor aparţinând S.C. R S.R.L.

Fiind întrebat cu privire la modalitatea în care a intrat în posesia datelor de identificare şi a ştampilelor ce aparţin celorlalte societăţi comerciale implicate în activitatea infracţională, respectiv S.C. P SE S.R.L., S.C. O A GROUP S.R.L., S.C.  GROUP S.R.L. şi S.C. B L INV S.R.L.,inculpatul P.D.B.A. declară că acestea i-au fost furnizate de către martorul B.I.M., despre care spune că este un prieten de familie, în schimbul unui comision pe care i-l achita personal. Inculpatul face însă precizarea că martorul B.I.M. nu cunoştea scopul în care erau folosite informaţiile şi ştampilele societăţilor şi că între acesta şi inculpatul P.D.R. nu a existat niciodată o legătură directă. Inculpatul P.D.B.A. a mai menţionat că ştampilele ce aparţineau S.C. B L INVEST S.R.L. şi S.C. R S.R.L. s-au aflat şi în posesia inculpatului P.D.R. o perioadă de timp (vol.II, fila 37).

Datele referitoare la modalitatea de emitere a facturilor fiscale fictive în numele S.C. P SERVICE S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. GROUP S.R.L. şi S.C. B S.R.L. rezultate din declaraţia inculpatului P.D.B.A. se coroborează cu cele declarate de martorul B.I.M.. Acesta a arătat că până în luna noiembrie 2008 a deţinut funcţia de administrator la S.C. PSE S.R.L., societate având ca obiect de activitate prestări servicii, după care a cesionat părţile sociale către numitele A.M., care a devenit noul administrator al societăţii, şi N M. Martorul a precizat că din aprilie 2009 nu a mai avut nicio legătură cu S.C. P SERVICE S.R.L. şi din câte cunoaşte, după acea dată, S.C. E S.R.L. nu a mai desfăşurat relaţii comerciale cu alte societăţi. Totodată, anterior înfiinţării S.C. PCE S.R.L., a deţinut funcţiile de asociat sau administrator în cadrul altor societăţi, printre care S.C. GROUP S.R.L., despre care martorul a menţionat că a fost înfiinţată de el şi cesionată în perioada 2007-2008, S.C. GROUP S.R.L., societate înfiinţată de el, în curs de dizolvare şi fără activitate în perioada 2007-2008, cele două societăţi având ca obiect de activitate prestări servicii (vol.II, filele 124-128).

Despre inculpatul P.D.B.A., martorul B.I.M. a afirmat că în perioada 2009 – 2010 obişnuia să iasă împreună cu acesta în oraş, prilej cu care purtau diverse discuţii. Martorul B.I.M. a declarat că în această perioadă, inculpatul P.D.B.A., ştiind de intenţia sa de a cesiona societăţile sale, S.C. PAPION SERVICE S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. R R GROUP S.R.L. şi S.C. BL INVEST S.R.L., i-a propus să îi dea date, informaţii precum şi ştampilele acestor societăţi pentru a-i găsi clienţi, propunere cu care a fost de acord. Conform declaraţiei martorului B.I.M., ştampilele stăteau la inculpatul P.D.B.A. câteva zile, dar precizează că nu cunoştea scopul în care acestea erau folosite. De asemenea, martorul mai menţionează că nu îl cunoaşte pe inculpatul P.D.R. sau societăţile administrate de acesta.

Fiind audiată la data de 12.09.2012,martora G.L. a declarat că este administrator al S.C. K S.R.L. şi este de profesie contabil, ocupându-se în perioada iulie 2008 – noiembrie 2011 de contabilitatea S.C. RO S.R.L., S.C. ET IMPEX S.R.L. şi S.C. CONSULT S.R.L., societăţi administrate de inculpatul P.D.R. Conform declaraţiei acesteia, de departamentul contabilitate de la sediul social al S.C. R S.R.L. se ocupa numita D.L., care opera documentele primare, aceasta ocupându-se inclusiv de facturare. G.L. menţionează că nu a colaborat niciodată şi nu cunoaşte informaţii despre S.C. S.R.L., S.C. PS S.R.L., S.C. AG.R.L., S.C. S.R.L. şi S.C. S.R.L. Fiind întrebată dacă îl cunoaşte pe inculpatul P.D.B.A. şi dacă da, în ce relaţii se află cu acesta, aceasta a precizat că susnumitul i-a fost prezentat de inculpatul P.D.R. şi că s-a întâlnit de mai multe ori cu acesta la sediul societăţii sale din P-ţa Alba Iulia pentru a discuta probleme legate de contabilitatea societăţii pe care acesta o administra. Martora a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul P.D.B.A.  de câteva ori şi la sediul S.C. T S.R.L. din str. L, nr. , Bucureşti, sector 4, dar că nu cunoaşte motivul pentru care acesta se afla acolo.  Pe martorul B.I.M., aceasta declară că nu îl cunoaşte şi că nu a auzit niciodată de acesta. Deasemenea G.L. menţionează că nu a purtat niciodată discuţii cu inculpatul P.D.B.A. cu privire la predarea unor sume de bani cu titlu de comision în schimbul emiterii de către acesta a unor facturi fiscale fictive către societăţile inculpatului P.D.R. pentru compensarea ilegală a T.V.A. – ului datorat bugetului general consolidat al statului şi că nu cunoaşte nimic despre astfel de activităţi (vol.II, filele 60-68).

Constatând că există contraziceri între declaraţiile inculpatului P.D.B.A. şi a numitei G.L., pentru lămurirea cauzei, la data de 24.09.2012, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei confruntări între cele două persoane sus-menţionate, aceştia menţinându-şi declaraţiile date anterior, respectiv inculpatul P.D.B.A. a susţinut că numita G.L. avea cunoştinţă de emiterea facturilor fictive în favoarea societăţilor administrate de inculpatul P.D.R. în scopul compensării ilegale de T.V.A. datorat bugetului de stat, în timp ce numita G.L. a negat acest lucru (filele 51-52)

Numitul M.R.D. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul P.D.R. din anul 1994, iar în anul 2010 a devenit asociat în cadrul S.C. R.L. şi S.C.  T CONSULT S.R.L. (societăţi administrate de inculpatul P.D.R.). Conform declaraţiei acestuia, motivul pentru care a intrat în structura celor două societăţi comerciale a fost recuperarea unei datorii mai vechi pe care inculpatul P.D.R. o avea faţă de acesta, plata constituind-o tocmai cesionarea acestor părţi sociale. M.R.D. mai declară faptul că singurele activităţi pe care le desfăşura în calitate de asociat al inculpatului P.D.R. erau menţinerea legăturii cu societatea furnizoare de furaj de păstrăv din Italia şi achiziţionarea unor terenuri în jud. Sibiu în vederea construirii unei păstrăvării. Fiind întrebat cu privire la martorul B.I.M. şi inculpatul P.D.B.A., numitul M.R.D. a precizat că îi cunoaşte din vedere pe cei doi, aceştia frecventând restaurantul pe care îl deţinea în Bucureşti, pe strada Popa Nan, nr. 16, sectorul 2. Acesta a mai declarat că despre inculpatul P.D.B.A. cunoaşte că se ocupa cu reciclarea de cauciucuri, iar despre martorul B.I.M. a menţionat că l-a văzut în compania inculpatului P.D.B.A. şi că nu cunoaşte cu ce anume se ocupă acesta. Fiind întrebat de către organele de urmărire penală dacă a asistat sau a participat la discuţii între cele două persoane menţionate şi inculpatul P.D.R. referitoare la S.C. R S.R.L. sau S.C. T S.R.L., numitul M.R.D. a declarat că nu a asistat sau participat la astfel de discuţii. Acesta a mai precizat că nu a fost delegat pentru efectuarea de primire marfă de la S.C. S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. S.R.L., S.C. INVEST S.R.L. şi S.C. H  SO S.R.L., dar că a semnat anumite acte contabile printre care şi facturi fără să precizeze date despre acestea. Despre numita G.L., numitul M.R.D. a menţionat că o cunoaşte pe aceasta ca fiind contabila S.C. RT S.R.L. şi că a avut o discuţie cu ea despre activitatea societăţii nereuşind să obţină date precise. În cadrul S.C. MPEX S.R.L. numitul M.R.D. a declarat că nu deţine şi nu a deţinut nicio calitate, aspecte confirmate de datele furnizate de Registrul Comerţului (vol.II, filele 108-109).

Aceste date rezultate din declaraţia numitului M.R.D. privind neimplicarea sa în ceea ce priveşte emiterea facturilor fictive către S.C. RT S.R.L., S.C. E IMPEX S.R.L. şi S.C. CONSULT S.R.L. se coroborează cu declaraţia inculpatului P.D.B.A. din care reiese aceeaşi atitudine de necunoaştere a activităţii infracţionale derulate de inculpatul PDR, dar şi cu declaraţia inculpatului P.D.R. care susţine că numitul M.R.D. nu a desfăşurat activităţi în cadrul S.C. RT S.R.L. şi S.C. CONSULT S.R.L., de administrarea acestora ocupându-se exclusiv el.

În cauză, a fost audiată martora D.A.L. care a declarat că în perioada 2008 – septembrie 2012 a lucrat ca şi contabil în cadrul S.C. R.L. În această calitate, martora D.A.L. se ocupa inclusiv de înregistrarea în contabilitatea S.C. RS.R.L. a facturilor fiscale ce priveau diferite servicii achiziţionate de această societate (dar nu produse), facturi înmânate de administratorul societăţii, inculpatul P.D.R.. De altfel martora D.A.L. menţionează că îi sunt cunoscute S.C. S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. GROUP S.R.L., S.C. ND S.R.L., S.C. INVEST S.R.L. şi S.C. STUDIO S.R.L. ca fiind furnizori ai S.C. R S.R.L., S.C. EC IMPEX S.R.L. şi S.C. A P CONSULT S.R.L. Martora mai precizează că, la solicitarea administratorului S.C. R S.R.L., inculpatul P.D.R., a înregistrat în evidenţele contabile facturi fiscale emise de S.C. N S.R.L., iar din câte îşi aminteşte aceste facturi fiscale aveau la bază mărfuri, prestări servicii şi consultaţii. Fiind întrebată ce cunoaşte despre relaţia dintre inculpatul P.D.L. şi inculpatul P.D.B.A., martora D.L. susţine că l-a văzut pe acesta din urmă la sediul S.C. RS.R.L. din str. L (vol.II, filele 131-138).

Martora D.a.I. a declarat că în anul 2010, împreună cu numitul B.I.M., a înfiinţat S.C. BLINVEST S.R.L., societate ce avea ca obiect principal de activitate ,,prestări servicii în domeniul alimentar”. Conform declaraţiei sus-numitei aceasta a ocupat funcţia de administrator, numitul B.I.M. fiind asociat. Martora D.A.I. precizează că în anul 2010 S.C. B LS INVEST S.R.L. nu a avut niciun angajat şi nu a desfăşurat activitate comercială. Martora menţionează că în perioada cât a deţinut funcţia de administrator al S.C. S.R.L. societatea nu a desfăşurat relaţii comerciale cu S.C. ROS.R.L., S.C. S.R.L. şi S.C. AT C S.R.L. (vol.II, filele 141-142).

Un alt martor, B.M., persoană care a fost administratorul în fapt al S.C.  S.R.L., a declarat că de la înfiinţare (anul 2007) şi până la întreruperea activităţii (anul 2010), S.C.  S.R.L. nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu S.C. R S.R.L., S.C. T IMPEX S.R.L. şi S.C. AA S.R.L.(filele 143-144).

De asemenea, martora P.M.I., administratorul de drept al S.C.  STUDIO S.R.L. a declarat organelor de urmărire penală că societatea sa nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale cu societăţile menţionate mai sus. (vol.II, filele 173-174).

În cauză a mai fost audiată martora A.M. care a declarat că în luna mai a anului 2008, împreună cu martorul B.I.M. a înfiinţat S.C. P SERVICE TEAM S.R.L., societate ce avea ca obiect de activitate ,,prestări servicii”. Conform declaraţiei acesteia, până în luna noiembrie a anului 2008 administratorul societăţii a fost numitul B.I.M., după această dată, persoana menţionată retrăgându-se din cadrul societăţii, iar funcţia de administrator a fost ocupată de numita A.M.. Aceasta a menţionat că nu au avut loc niciodată relaţii comerciale între societatea pe care o administra şi S.C. ROT S.R.L., S.C. ET IMPEX S.R.L. şi S.C. AQUA P COS.R.L.(vol.II, filele 145-147).

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice asupra unui număr de 366 de facturi fiscale şi 51 de chitanţe, documente ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor din data de 18.09.2012, pentru stabilirea persoanelor care au executat semnăturile existente pe aceste acte.

Prin încheierea de şedinţă  din Camera de consiliu  din data de 18.03.2014, judecătorul de camera preliminară a respins, în conformitate cu disp.art. 345 alin.1 C.p.p., ca neîntemeiate ,cererile  şi excepţiile formulate de inculpaţii P.D.R. şi P.D.B., a constatat, în baza art. 346 alin.1 C.p., legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii cauzei ce îi priveşte pe inculpaţi .

La primul termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită şi după ce li s-a explicat inculpaţilor în ce constau învinuirile ce li se aduc si au fost încunoştiinţaţi cu privire la drepturile lor, aceştia au solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate  faptele reţinute în sarcina lor.

Raportat la solicitarea făcută, după ascultarea inculpaţilor şi luând concluziile procurorului şi ale părţilor, instanţa a admis cererea, dispunând ca judecata să aibă loc în condiţiile prev.de art. 375 alin.1 C.p.p.

Poziţia inculpaţilor şi recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale confirmă pe deplin situaţia de fapt din rechizitoriul parchetului şi întăresc convingerea instanţei că faptele s-au desfăşurat aşa cum au fost descrise în acesta, conducând fără echivoc la concluzia vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor sus menţionate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti solicitându-se admiterea acestei căi de atac pentru nelegala desfăşurare a judecăţii potrivit procedurii simplificate, inculpaţii neformulând cereri în acest sens. De asemenea s-a mai arătat că pedepsele complementare au fost aplicate în mod nelegal având în vedere că pedepsele principale erau mai mici de 2 ani închisoare. S-a mai arătat că prima instanţă a schimbat în mod nelegal încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Pop din autorat la infracţiunea de evaziune fiscală în complicitate la această infracţiune, condamnând inculpatul pentru autorat. În ultimul rând s-a arătat că instanţa nu a soluţionat acţiunea civilă şi faţă de părţile responsabile civilmente. Cu ocazia susţinerii apelului de către Reprezentantul Ministerului Public s-a solicitat şi o reindividualizare a pedepselor ce au fost aplicate de prima instanţă de judecată şi a modalităţii de executare a acestora.

De asemenea, s-a formulat apel în cauză de către partea civilă ANAF care a solicitat obligarea în solidar a inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul P., solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei instanţei de fond având în vedere că prima instanţă a omis a da eficienţă dispoziţiilor art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice, dispunând acest lucru direct prin hotărârea pronunţată fără a fi pusă în discuţie această chestiune de drept. De asemenea, s-a mai arătat că cele două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului nu pot fi reţinute în concurs de infracţiuni. În ultimul rând s-a solicitat a se aplica un tratament diferenţiat pentru cei doi inculpaţi, nivelul acestora de participaţie fiind diferit, fiind corectă reţinerea pentru acest inculpat a unor circumstanţe atenuante.

Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art. 417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază că apelul Ministerului Public şi cel al ANAF sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea reţine că din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale cu declaraţiile de recunoaştere a faptelor pe care inculpaţii le-au dat în faţa instanţei de fond şi de apel rezultă că situaţia de fapt ce a fost reţinută de către instanţa de fond este una corectă, faptele inculpaţilor întrunind atât sub aspect obiectiv cat şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

În ceea ce priveşte lipsa unor declaraţii prin care inculpaţii să fi solicitat aplicarea procedurii simplificate, Curtea constată că această omisiune a instanţei de fond nu este una relevantă cu privire la situaţia inculpaţilor. Aceştia au arătat în faţa instanţei de fond, prin apărătorii lor aleşi, că recunosc faptele aşa cum acestea fuseseră reţinute în actul de sesizare şi au precizat că doresc ca judecata să se realizeze în procedura simplificată. În aceste condiţii lipsa unor declaraţii formale ale inculpaţilor nu influenţează în nici un mod validitatea aplicării acestei proceduri şi aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 aceasta constă în „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”. Subiect activ al infracţiunii este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană fizică sau juridică cu atribuţii de evidenţiere în documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, cum ar fi: contribuabilul, administratorul, directorul economic, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească obligaţia de a aplica corespunzător reglementările contabile, contabilul sau societatea care prestează servicii de contabilitate pe bază de contract de prestări servicii. Noţiunea de operaţiune fictivă este definită de art. 2 pct. f) din lege ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există. O operaţiune fictivă întâlnită deseori în practica societăţilor comerciale o reprezintă simularea unor tranzacţii comerciale prin interpunerea altor societăţi comerciale aşa zise „fantomă”, care eliberează documente fiscale nelegale şi care nu 16 reflectă operaţiuni reale. O altă operaţiune fictivă o reprezintă diminuarea TVA colectată prin operaţiuni de stornare cu caracter fictiv.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea 241/2005 aceasta constă în  „stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat”. Pentru a ne afla în prezenţa acestei infracţiuni este necesar ca fapta săvârşită să aibă ca efect rambursarea, restituirea sau compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat. Acest efect nu este prevăzut în cazul infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005. De asemenea, calitatea subiectului activ cerută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 nu este necesară în cazul celeilalte infracţiuni.

Având în vedere aspectele menţionate anterior precum şi diferenţa evidentă dintre laturile obiective ale celor două infracţiuni, Curtea constată că art. 9 lit. c) şi art. 8 alin. 1 din lege incriminează două fapte distincte de evaziune fiscală, fiind evident că nu se poate reţine că ar fi vorba de o singură infracţiune.

 În ceea ce priveşte faptul că prima instanţă a schimbat în mod nelegal încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Pop din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală în autorat la această infracţiune, condamnând inculpatul pentru complicitate, precum şi faptul că prima instanţă a omis a da eficienţă dispoziţiilor art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice, dispunând acest lucru direct prin hotărârea pronunţată fără a fi pusă în discuţie această chestiune de drept, Curtea că prin sentinţa apelată prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.B.A. din infracţiunea prev .de art.26 Cp. din 1969 rap.la art. 9 alin.1 lit. c , alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969 în infracţiunea prev de art.9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969  şi art.13 Cp. din 1969. Condamnarea acestuia însă a fost dispusă în baza art. 26 Cp din 1969 rap. la art.9 alin.1 lit. c, alin.3 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. din 1969, art.13 Cp. din 1969,  art.74 lit.a Cp din 1969 şi art.76  lit.b Cp din 1969 şi art.374 alin.4 rap.la art.396 alin.10 Cpp. Prin urmare, deşi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din forma de participaţie a complicităţii în cea a autoratului, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru complicitate la evaziune fiscală, hotărârea fiind în mod evident nelegală sub acest aspect.

În ceea ce priveşte faptul că prima instanţă a omis a da eficienţă dispoziţiilor art. 386 C.p.p. privind schimbarea încadrării juridice, dispunând acest lucru direct prin hotărârea pronunţată fără a fi pusă în discuţie această chestiune de drept Curtea constată că nerespectarea acestor dispoziţii legale, aspect de altfel de necontestat în cauza de faţă, nu atrage o sancţiune decât în cazul în care s-ar fi produs inculpatului o vătămare a intereselor sale procesuale care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului întocmit, respectiv a sentinţei instanţei de fond. În condiţiile în care inculpatul şi-a formulat apărările pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, aceasta fiind în final şi infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, nu se poate considera că prin nerespectarea dispoziţiilor art. 386 C.p.p. s-ar fi vătămat drepturile inculpatului în vreun mod.

De altfel, schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului P. de către prima instanţă, deşi rămasă în final fără rezultat, a fost una eronată. Astfel, inculpatul P. a fost de la bun început acuzat că l-a ajutat pe inculpatul P.D.R., în perioada de raportare fiscală 2009-2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, să evidenţieze în actele contabile ale S.C. RT S.R.L., S.C. E IMPEX S.R.L. şi S.C. A PT CONSULT S.R.L. tranzacţii fictive şi că l-a ajutat pe inculpatul P-D R să stabilească, cu rea-credinţă, T.V.A. de compensat, prin înregistrarea unor cheltuieli fictive în contabilitatea S.C. RO S.R.L., S.C. ET IMPEX S.R.L. şi S.C. CONSULT S.R.L., având drept rezultat compensarea ilegală a unor sume datorate bugetului general consolidat.  În aceste condiţii, faptele de a ajuta pe autorul unei infracţiuni nu pot constitui altceva decât acte de complicitate la infracţiunea comisă de autor.

În ceea ce priveşte faptul că prima instanţă nu a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat Curtea constată că potrivit regulilor răspunderii civile delictuale persoana care săvârşeşte o infracţiune ce dă naştere unui prejudiciu, care are calitatea de prepus al unei persoane juridice, va răspunde pentru acoperirea acelui prejudiciu împreună cu persoana juridică ce are calitatea de comitent. În cauza de faţă inculpaţii au calitatea de prepuşi ai părţilor responsabile civilmente şi trebuie să răspundă în solidar între ei şi în solidar cu părţile responsabile civilmente S.C. RO S.R.L. şi S.C. ECIM S.R.L. faţă de partea civilă. În ceea ce priveşte societatea AA P CONSULT SRL, aceasta a fost radiată la data de 28.09.2011 nemaiavând personalitate juridică.

În ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a aplicat în mod greşit pedepse complementare din moment ce pedepsele principale erau mai mici de 2 ani închisoare Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat, avand în vedere că pedepsele complementare, conform art. 65 alin. 1 Cod Penal din 1969, nu puteau fi aplicate în cazul în care pedeapsa principală era închisoarea într-un cuantum mai mic de doi ani.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, Curtea constată că vechea reglementare penală este mai favorabilă inculpaţilor avand în vedere tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni.

În ceea ce priveşte extinderea motivelor de apel de către procuror, Curtea constată că apelul scris al Ministerului Public viza atat latura penală cat şi latura civilă a cauzei şi era formulat atat în favoarea cat şi în defavoarea inculpaţilor. În aceste condiţii, având în vedere efectul devolutiv integral al apelului, Curtea poate analiza şi motivele de apel prezentate de reprezentantul Ministerului Public cu ocazia susţinerii orale a apelului.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea consideră că în raport că, analizând perioada destul de mare de timp pe care s-a întins activitatea infracţională şi cuantumul mare al prejudiciului cauzat, aspecte ce denotă un grad considerabil de pericol social, iar pe de altă parte, persoana inculpaţilor, care sunt la primul conflict cu legea penală, aşa cum rezultă din fişele lor de cazier judiciar, şi au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, colaborând cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului în cauză, este necesară sancţionarea inculpaţilor într-o modalitate care să fie relativ blândă.

Astfel, chiar dacă este necesară stabilirea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minim raportat la durata infracţiunii şi cuantumul prejudiciului, Curtea consideră că suspendarea sub supraveghere a acestor pedepse se impune în considerarea circumstanţelor personale ale inculpaţilor şi a faptului că aceştia au recunoscut faptele comise. Curtea constată că cea mai potrivită modalitate de supraveghere a comportamentului inculpaţilor şi de a asigura o reintegrare socială corectă a acestora este aceea a suspendării pedepsei sub supraveghere.

Domenii speta

Spete similare