Clauze abuzive

Pe rol fiind judecarea cauzei civile  promovată de  reclamanţii P.I. şi  P.B.L.în  contradictor  cu pârâtul  SC  B.P. SA  - Sucursala  /Agenţia Paşcani , având ca obiect constatare nulitate  act  juridic.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  lipsesc reclamanţii  şi  apărătorul  acestora  avocat  C.G., lipsă reprezentantul  legal al  SC  B.P. SA- Sucursala -Agenţia  Paşcani.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier  după care :

Constatând  lipsa părţilor  şi  că  s-a  solicitat  judecata cauzei  in  lipsă in  conformitate  cu  dispoziţiilor  art. 242 al.2 C.pr.civ.  instanţa reţine  cauza spre  judecare şi  rămâne în pronunţare

INSTANŢA

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr.2323/866/2012, reclamantii P.I.si P.B.L.au solicitat, in contradictoriu cu parata SC B.P. SA constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de credit ipotecar nr. HL 11323 din 03.08.2007 privitor la dispozitiile cuprinse la articolele 4.3, 4.9, 4.10, 4.11 lit.b, c, d si e, 5.5, 5.8, 5.13, 7.1, 7.4, 7.5, 8.1, 9.3, 10.1, ca fiind clauze abuzive.

In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, reclamantii, in momentul în care a fost încheiat contractul de credit ipotecat, au avut o poziţie inegală, în raport cu banca . Contractul încheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără să ne dea posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze abuzive . Nu au avut posibilitatea reală să negocieze nicio clauză din contract, întregul act juridic fiindu-le impus, în forma respectiva, de către bancă.

Arata reclamantii, invocand prevederile Legii nr. 193/2000, ca acele clauze ce fac obiectul cauzei de fata sunt abuzive. Se arata ca, in principiu, orice contract trebuie să reprezinte o formulă juridică de colaborare a cel puţin două părţi pentru a realiza un beneficiu comun (pentru fiecare parte) şi nici pe departe acestea nu trebuie să reprezinte un punct de întâlnire a unor interese divergente şi cu atât mai puţin un prilej de înavuţire nejustificată a uneia dintre părţi, în detrimentul celeilalte. Astfel, chiar dacă părţile unui contract (în special cele comerciale) sunt animate de dorinţa realizării unui câştig, totuşi, acestea pentru atingerea ţelului propus, trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, excluzând orice cale ilicită ori care ar fi lipsită de buna-credinţă. Se mai impune a reaminti că în orice contract (excluzând cele care sunt cu titlu gratuit) trebuie să existe o echivalenţă a prestaţiilor, acestea pornind de la premisa că  fiecare parte contractuala în momentul în care se obligă are în vedere contraprestaţia celeilaltei, pe care urmează a o primi, astfel incat  se impune a se păstra o apropiere valorică între prestaţii (nu se cere, evident o egalitate matematica).

In scopul combaterii unor asemenea acte de abuz, Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, la art. 1 alin. (3) stipulează expres că „se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii", iar la art. 6 din acelaşi act normativ se arata că acele „clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului."

Legea defineşte în mod general noţiunea de clauză abuziva, respectiv ca fiind o clauză contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul, creând în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fară a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard.

Arata reclamantii ca în situaţiile în care se sesizează existenţa unor clauze abuzive în contracte, consumatorii au dreptul de a solicita constatarea caracterului abuziv al acestora, urmând ca în raport de dispoziţiile cuprinse în art. 6 din Legea 193/2000 aceste clauze să nu mai producă efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului.

In sustinerea pozitiei lor, reclamantii invoca si Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, care  impune ca la încheierea contractului de credit, debitorul să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligaţiilor sale; informarea consumatorului asupra costului giobal al creditului (DAE), sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, avand o importanta esenţială.

Pentru motivele mai sus arătate reclamantii solicita admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, invocand, in drept, dispoziţiile art.l alin3 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, art. 6. din Legea 363/2007, privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, art.l din Legea nr. 313/1879, Decizia Curţii Constituţionale nr. 524 din 2 decembrie 1997, Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, art. 37 din OUG nr, 50/2010 privind contractele de credit şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 l/24.oct.2005, publicată in M.Of. Nr. 123/09.02.2006, privind recursul în interesul legii, vizând O.G.9/2000.

Alaturat actiunii, reclamantii depun copia contractului de credit cu ipoteca nr. HL 11323 din 03.08.2007.

Prin intampinare, parata SC B.P. SA solicita respinerea actiunii reclamantilor ca neintemeiata.

Fata de susţinerile reclamanţilor ca, clauzele nu ar fi fost negociate, învedereaza instanţei ca încheierea Contractului de credit a fost precedată de mai multe etape, astfel: a) analiza ofertei complete de creditare pe care B.P. SA o punea la dispoziţia persoanelor interesate la acel moment; produsele de creditare erau suficient de variate si detaliat descrise incat persoana interesata sa poată alege, pe baza unor considerente de oportunitate proprii, varianta cea mai avantajoasa. Prin urmare, banca nu impunea un anumit produs de creditare, ci acesta a fost selectat de către persoana interesata din întreaga oferta a băncii; b)  completarea cererilor de creditare, in cuprinsul acestora persoanele interesate optând pentru unul dintre produsele de creditare care, potrivit analizei proprii, corespundea intereselor ai disponibilităţilor financiare; selectarea unui anumit tip de produs de creditare precum si a tipului de dobânda aplicabil pe durata de derulare a contractului de credit a aparţinut exclusiv imprumutatului, banca putând aplica pentru acelaşi produs de creditare, atat o dobânda fixa, cat si, alternativ, o dobânda variabila; c) analizarea condiţiilor generale aplicabile contractelor de credit, in cuprinsul acestora fiind detaliat descrise atat consecinţele si condiţiile specifice fiecărui tip de dobânda, cat si modalitatea de variaţie a dobânzii; d)  particularizarea condiţiilor de creditare selectate de către împrumutaţi in cadrul condiţiilor particulare. Aceasta etapa finala presupunea semnarea contractului de credit cu indicarea exacta a condiţiilor de creditare compatibile cu situaţia financiara si opţiunile exprimate de către persoana fizica interesata.

Raportat la aceste etape, parata apreciaza ca B.P. SA a oferit acelaşi produs de creditare in ambele variante de dobânda (fixa si variabila), alegerea uneia dintre cele doua opţiuni revenind imprumutatului, in funcţie de criterii de oportunitate proprii. Banca a încheiat astfel de contracte de credit aplicând ambele tipuri de dobânda (fixa si variabila), iar in cazul concret, reclamantii P.I.si P.B.L. au optat pentru un produs de creditare cu dobânda variabila; opţiunea lor a fost liber exprimata, banca neimpunand nici un fel de clauza, condiţie sau orice alt element care sa influenţeze aceasta alegere.  Existenta unor produse de creditare predifinite nu afectează liberatea imprumutatului de a opta pentru un anumit tip de dobânda si nici nu poate conduce la concluzia caracterului nenegociabil al contractului.

Potrivit referirilor exprese din cuprinsul documentaţiei acceptate de către debitor, Contractul de credit reglementează, in esenţa: părţile si obiectul contractului, durata contractului, dobânda aferenta creditelor, taxele si comisioanele percepute la acordare si pe parcursul derulării creditelor, modalitatea de rambursare, garanţiile instituite pentru rambursarea creditelor si obligaţiile pârtilor.

Prin Contractul de credit s-a agreat aplicarea unei dobânzi variabile, sens in care au fost stabilite atat criteriul de modificare a dobânzii cat si modalitatea de aducere la cunoştinţa debitorului a modificărilor intervenite cu privire la dobânda. Pe parcursul derulării raporturilor contractuale au intervenit o serie de modificări ale dobânzii aplicate Contractului de credit. Procedura de modificare a dobânzii a respectat intru-totul condiţiile contractuale deja agreate si a fost insotita de publicitatea aferenta modificării, in maniera agreata contactual.

Dobânda menţionata in contractele de credit încheiate intre B.P. SA si împrumutat este una variabila. Potrivit contractului de credit, dobânda variază in funcţie de costurile resurselor de creditare ale băncii. O astfel de clauza a fost aplicata contractului de credit la iniţiativa imprumutatului care, putând opta intre cele doua tipuri de dobânda (fixa sau variabila), a ales in mod expres dobânda variabila.

Arata parata ca legislaţia actuala permite aplicarea unei dobânzi variabile, in funcţie de un indice de referinţa intern al furnizorului de servicii financiare. Alegerea acestui tip de contract, cu aplicarea unei dobânzi variabile, a fost făcuta de către imprumutat in considerarea tuturor conditiilor  contractuale implicate de un astfel de produs de creditare. Caracterul variabil al dobânzii a presupus anumite elemente contractuale diferite fata de cele existente in situaţia aplicării unei dobânzi fixt acestea reprezentând la momentul încheierii contractului de credit avantaje pentru imprumutat cel puţin, elemente definitorii in alegerea făcuta.

Mai arata parata, raportat la criticile aduse prin actiunea introductiva, ca banca a respectat intocmai procedura de informare a clienţilor, reglementat contractual, afişând la sediul sau toate modificările intervenite. De asemenea, Banca a comunicat împrumutaţilor, prin adrese scrise si extrase de cont actualizate, cu toate modificările intervenite. Se sustine ca prin contractul de credit ce face obiectul analizei instanţei de fond, clientul a acceptat posibilitatea modificării dobânzii fara a mai fi necesara încheierea unui act adiţiona in acest sens. O astfel de modificare urma a produce efecte prin simpla afişare la sediul băncii, a modificărilor intervenite.

Parata arata ca aplicarea comisionelor s-a facut in mod legal, cuantumul lunar al acestor comisioane regasindu-se in graficul de rmabursare anexat contractului de credit si reprezintă o componenta a produsului achiziţionat de catre reclamanti in calitate de clienti, urmare a opţiunii acestora de a contracta in condiţii prealabil cunoascute si a unui consimţământ valahii exprimat.

Potrivit art. 969 C. Civ. convenţiile legal încheiate au valoare de lege intre panii; contractante, astfel incat punctul de vedere al reclamanţilor si al instanţei este in contradicţie cu aceste dispoziţii legale.

Comisioanele, indiferent de natura acestora, sunt incasate de instituţiile financiare ia intervale regulate (lunar, trimestrial sau anual dupa caz) pe toata durata finanţării. Se arata ca aceste comisioane acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanţării (analist ce credite, ofiţer de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finanţării) urmărirea tragerilor din finanţare (daca este cazul) si alte cheltuieli operaţionale ale instituţiei finanţatoare.

Concluzionand, arata parata ca din analiza tuturor elementelor prezentate reiese faptul ca si-a respectat in totalitate prevederile contractuale, astfel incat nu poate fi reţinuta in sarcina sa caracterul abuziv al unor clauze contractuale asa cum susţin reclamantii. Mai mult, sub aspectul legalităţii, potrivit art. 982 C. Civ. "toate clauzele contractuale se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecăreia intelesul ce rezulta din întregul act".

In cauza s-a administrat doar proba cu inscrisurile depuse de catre parti.

Analizand cererea de chemare in judecata, in raport de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarele:

Instanta retine  că la data de 03.08.2007  s-a incheiat intre reclamanţi, în calitate de împrumutaţi şi pârâta, în calitate de bancă împrumutătoare,contractul de  credit ipotecar nr. HL 11323, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 99,450 franci elvetieni pentru o perioadă de 300 de luni.

Contractului i-a fost ataşat un grafic de rambursare, în care părţile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutaţii era obligat să o achite către bancă.

Prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamanţii au solicitat să se constate că o serie de articole din respectivul contract de credit  (4.3, 4.9, 4.10, 4.11 lit.b, c, d si e, 5.5, 5.8, 5.13, 7.1, 7.4, 7.5, 8.1, 9.3, 10.1) reprezintă clauze abuzive şi, prin urmare, sunt lovite de nulitate.

Instanta mai retine ca raporturile contractuale dintre reclamanti şi pârâtă intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) şi consumatori (reclamantii), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege. În consecinţă, instanţa va analiza temeinicia pretenţiilor reclamanţilor prin raportare la acest act normativ, invocat de reclamant ca unic temei de drept al acţiunii, precum si in baza prevederilor Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Instanta este obligata sa aiba in vedere ca Legea nr. 193/2000 prevede însă şi o serie de clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000  prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza  nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plata, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de alta parte, în masura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil. 

Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul naţional a cerinţelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ naţional transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menţionează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici justeţea preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil”.

Se are in vedere ca potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însaşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile parţilor. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Aşadar, un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul. Insa, instanta are in vedere ca simplul fapt că respectivele clauze au avut un caracter preformulat şi nu au fost negociate cu reclamanţii nu este suficient in a constata caracterul acestora ca abuzive, aspect ce trebuie sa rezulte din disproporţia între drepturile şi obligaţiile părţilor pe care l-au generat. Altefel spus, nu trebuie considerate ab initio ca fiind clauze abuzive dispozitiile indicate de catre reclamanti, instanta trebuind sa se raporteze la efectele contractului de credit incheiat intre parti.

De asemenea, instanta analizeaza caracterul abuziv al clauzelor in raport de constatarea existentei unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor

Intrucat in cauza s-au pus in discutie mai multe clauze contractuale, instanta a analizat  fiecare dintre aceste clauze in raport cu considerentele si dispozitiile incidente, apreciind ca urmatoarele clauze supuse atentiei  constituie clauze abuzive:

a) 4.3. “Dupa aceasta perioada (cuprinsa intre data primei trageri din contul de credit si 12.00 luni) dobânda curenta se calculează in funcţie de Indicele de referinţa stabilit de Banca pentru creditele ipotecare acordate in CHF. Indicele de referinţa al Băncii pentru creditul ipotecar se stabileşte in funcţie de costul surselor de finanţare si evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancara din România, se publica in presa si se afişează la sediile unităţilor teritoriale ale Băncii. 4.2. La data semnării Contractului dobânda curenta este de 4.85 % pe an. Nivelul dobânzii variabile este egal cu Indicele de referinţa al Băncii pentru creditul ipotecar acordat in CHF plus o marja de 0 puncte procentuale. Pe parcursul derulării creditului, cu excepţia perioadei menţionate la art. 4.1., nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcţie de evoluţia Indicelui de referinţa stabilit de Banca.”

Raportat la aceasta clauza, care se solicita a se constata ca fiind abuziva, instanta are in vedere ca dobanda se calculeaza de catre banca pe tot cursul derularii raportului contractual, in functie de schimbările ce vor interveni pe piata monetară(exprimat prin indicele de referinta la care se refera contractul), comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii.

Fara indoiala ca dobanda reprezinta  un element component al costului creditului, ceea ce ar putea plasa această clauză sub incidenţa art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 şi, deci, această clauză nu ar putea fi supusă controlului privind caracterul abuziv, dupa cum s-a aratat mai-sus. Insa, în prezenta cauză, clauza referitoare la posibilitatea unilaterală a băncii de a revizui rata dobânzii este doar o parte a costului contractului. Perspectiva pârâtei, potrivit căreia, în cazul unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, să poată modifica unilateral rata dobânzii, nu poate fi primită de catre instanta, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor raţiuni diferite de percepere a componentelor preţului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiţie ce nu e îndeplinită în cauza de fata. Se prevede ca „Indicele de referinţa al Băncii pentru creditul ipotecar se stabileşte in funcţie de costul surselor de finanţare si evoluţia dobânzii la creditele ipotecare de pe piaţa bancara din România”, exprimare, apreciaza instanta, ca fiind extrem de generica, fără o fundamentare obiectivă şi rezonabilă, lasând loc arbitrariului băncii. Din aceasta reglementare, se poate deduce posibilitatea unilaterală şi discreţionară a băncii pârâte de a modifica rata dobânzii bancare acordată reclamanţilor pentru creditul obtinut de acesta, fara ca acestia sa fi putut avea cel putin o previziune aproximativa asupra viitoarelor costuri.

Instanta apreciaza ca o astfel de clauza  are natura unei clauze abuzive, prin crearea, în detrimentul consumatorului-reclamant şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile parţilor, dezechilibru reliefat de creşterea ratei împrumutului de rambursat.

Aşadar, clauza de la art. 4.3. , reprezinta o clauza abuziva, in conditiile in care nivelul dobanzii se calculeaza in functie de indicele de referinta stabilit decatre insasi banca parata, aspect care permite acesteia ca in mod arbitrar sa modifice cuantumul dobanzii (pretul folosintei banilor, contraprestatia datorata de consumator), afectand astfel interesele legitime ale consumatorilor, intrucat nu se poate sti cu precizie pretul produsului cumparat, acest pret nefiind predictibil.

Clauza care permite bancii calculul dobanzii in functie de dobanda de referinta afisata la sediile acesteia, precum si clauza care permite bancii modificarea in mod unilateral a cuantumului dobanzilor/comisioanelor acorda un drept discretionar bancii de a modifica acordul de vointa format la momentul semnarii contractelor de credit.

Astfel, aceasta clauza cade sub incidenta disp. Legii nr. 193/2000, cat si ale Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunitatii Europene, potrivit carora  este abuziva clauza prin care se da posibilitatea unui furnizor de servicii (cum este cazul bancii) sa creasca pretul, rata dobanzii trebuind sa fie independenta de vointa furnizorului de servicii financiare.

b) Potrivit art. 4.11 lit. e, “pentru creditul acordat, împrumutatul va plati ... alte comisioane stabilite de banca pentru orice modificări ale condiţiilor de creditare iniţiale, solicitate de către client.”

Instanta, in raport si de aspectele evidentiate la anterior la punctul a), apreciaza ca  prin necircumstantierea in niciun mod a naturii comisioanelor ce le poate stabili si imputa in viitor imprumutatului,  prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept,  lasand la libera sa apreciere oportunitatea perceperii unor “alte” comisioane, incalca in mod flagrant prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa-l prejudicieze pe consumator.  Mai mult, aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca si in ce masura acel “alt”  comision este judicios stabilit si in proportionalitate cu scopul legitim urmarit de banca imprumutatoare.

Urmeaza astfel ca instanta sa constate ca fiind o clauza abuziva dispozitiile cuprinse in art. 4.11 lit. e din contractul de credit ipotecar.

 c) art. 8.4. „In cazul declarării creditului scadent si platibil, împrumutatul si Codebitorul raman direct răspunzători pentru toate consecinţele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului, fiind obligaţi sa achite Băncii toate pagubele cauzate.”

Instanta apreciaza ca din modalitatea de redactare a acestei clauze, ce reglementeaza situatia neindeplinirii de către împrumutat a oricărei obligaţii din contractul de imprumut, urmare careia banca devine in drept sa declare scadent soldul creditului, s-a inteles de catre parata instituirea unei clauze penale potrivit careia reclamantii, in imprejurarile aratate, ar ramane obligati sa achite toate pagubele cauzate in urma consecinţelor  financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului.

Instanta reaminteste ca potrivit art. 1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Astfel, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă daca, prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, crează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala să ia cunoştinţă la data semnării contractului.

Modalitatea de exprimare a bancii in cuprinsul clauzei analizate este de natura a stabili si imputa in viitor imprumutatului (prin nedeterminarea in niciun fel in ce ar consta eventualele consecinte financiare suportate de banca pentru declararea anticipata a exigibilitatii creditului) a oricaror prejudicii pentru  care banca ar aprecia ca fiind indreptatita sa primeasca despagubiri. Se lasa la libera apreciere a acesteia nu doar eventualele prejudicii financiare directe, si care se presupune a fi determinabile la un moment dat, dar si prejudiciile indirecte, asupra carora este greu de apreciat daca si in ce masura imprumutatul ar putea avea posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor raspunderii contractuale in raport cu aceste din urma prejudicii.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii impune la încheierea contractului de credit, debitorul să fie în posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligaţiilor sale.

Instanta apreciaza ca asa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poata anticipa ce anume consecinta se produce intr-o anumita situatie ce ar interveni, inclusiv in cazul declararii exigibilitati anticipate a creditului.

In baza acestor argumente, instanta a constatat caracterul abuziv si al acestei clauze.

d) art. 9.3. “Banca are dreptul sa declare scadente toate obligaţiile din prezentul Contract in cazul in care împrumutatul are alte obligaţii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente.”

Prin reglementarea de fata, instanta observa ca parata stabileste ca fiind un caz de culpa in derularea raporturilor contractuale din prezentul contract de credit eventualele neindepliniri a unor obligatii contractuale, altele decat cele ce fac obiectul contractului despre a carui analiza este vorba.

Cu alte cuvinte, indiferent de indeplinirea corespunzatoare a tuturor obligatiilor asumate decatre reclamantii imprumutati in cadrul contractului de credit ipotecar, orice alta obligatie, asumata in baza unei alte conventii, este de natura sa conduca inclusiv la declararea scadenta a obligatiilor din prezentul contract de credit ipotecar. Acest aspect este de natura a da posibilitatea bancii de a urmarii imobilul ipotecat in baza unor eventuale neindepliniri a altor obligatii decat cele pentru care reclamantii au fost de acord sa se instituie ipoteca.

Aceasta clauza, apreciaza instanta, este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorului, care ar putea fi, eventual, sanctionat in cadrul prezentului contract, pentru aspecte exterioare acestuia, desi nu i s-ar putea imputa neindeplinirea obligatiilor contractuale asumate prin prezentul contract de credit imobiliar.

Instanta, privitor la celelalte clauze contestate de catre reclamanti, a apreciat ca nu se circumscriu considerentelor potrivit carora ar constitui clauze abuzive.

Situatiile prevazute la art. 4.9 ( pentru plata cu intarziere a ratelor de credit, împrumutatul va plaţi Băncii o dobânda majorata al cărei nivel se stabileşte cu 3.00 p.p. pe an peste dobânda curenta), 4.10 (dobânda majorata se aplica la orice suma scadenta si neachitata la termen de către împrumutat, pe toata perioada cuprinsa intre data scadentei iniţiale si data plaţii efective), reprezinta exprimarea unor clauze penale, aplicabile la momentul si in conditiile in care imprumutatul nu si-ar indeplini in mod corespunzator obligatiile ce-i revin. De altfel, avand in vedere cerinţele Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive, trebuie avut in vedere ca aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici justeţea preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil. Ori, in cazul acestor clauze se arata in mod clar care este “sanctiunea” aplicabila in cazul neindeplinirii corespunzatoare a obligatiilor imprumutatului.

In cadrul aceloraşi considerente, instanta apreciaza ca perceperea de catre banca parata a comisioanelor prevazute la art. 4.11 literele a, b, c, d (comision de acordare, de administrare lunara a creditului de 0.10 %, aplicat la valoarea soldului creditului, comision de evaluare a garanţiei, in suma de 360.00 lei, comision de rambursare anticipata de 2.50 %, calculat la suma plătită anticipat care poate fi modificat oricând de către banca) nu contravin dispozitiilor Legii nr. 193/2000, intrucat au fost stabilite in mod concret, fiind cunoscute de catre reclamanti intinderea acestor comisioane. Aceste comisioane acoperă cheltuielile ocazionate de monitorizarea finanţării, reprezentand parte din plata serviciului oferit de catre banca reclamantilor.

Clauzele de la punctele 5.5(împrumutatul va plaţi lunar Băncii rata care cuprinde principal, dobânda si comision de administrare datorata conform graficului de rambursare. 5.6. împrumutatul este răspunzător de efectuarea plaţilor la timp si in cuantumul stabilit) si 5.8 (din sumele achitate de împrumutat, Banca va acoperi datoriile acestuia in următoarea ordine: primele de asigurare, comisioane, dobânzile majorate, dobânda curenta, ratele de credit restante si ratele de credit curente) nu pot fi nicidecum apreciate ca fiind abuzive, reprezentand aspecte ce tin de obligatia imprumutatilor de restituire a imprumutului acordat, fiind de esenta contractelor sinalagmatice existenta unor obligatii reciproce intre parti. In mod evident, imprumutatul datoreaza nu doar capitatulul imprumutat, ci si dobanzi si comisioanele de administrare, acestea fiind de esenta oricarui imprumut bancar. De asemenea, clauza 5.8. crespunde cerintelor art. 1111 si 1113 Cod civil anterior, imputatia platii fiind facuta cu prioritate asupra dobanzilor si a cheltuielilor de administrare (comisioane), iar mai apoi asupra capitalului.

Cat priveste rambursarea anticipata a creditului (reglemantat la punctul 5.9), este indicata procedura pe care imprumutatul trebuie sa o urmeze, iar perceperea unui comision de rambursare anticipata se circumscrie notiunii, din Directiva 93/13/CEE, de justeţe a preţului sau a remuneraţiei pe care banca este in drept sa o primeasca in schimbul serviciului prestat. In cazul platii anticipate, comisionul de rambursare anticipata reprezinta intrumentul prin care banca incearca sa isi recupereze  ‘pierderea’  datorata neperceperii sumelor conform graficului initial stabilit.

Rezilierea unilaterala a contractului de credit ca urmare a neindeplinirii obligatiei de plata de catre imprumutat, prevazuta la punctul 5.13., reprezinta un pact comisoriu de gradul IV, specific contractelor bancare, indeosebi, cu consecinta declararii ca exigibila a intregii sume datorate de catre imprumutat.

De asemenea, aspectele legate de asigurarea obligatorie  a imobilului ipotecat, modalitatea de valorificare a asigurarii in cazul producerii evenimentului asigurat, nu pot fi catalogate ca fiind clauze abuzive, nereiesind in niciun caz existenta vreunui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor si nici nu se poate imputa bancii adoptarea unei pozitii de bonus pater familias in relatia sa cu reclamantii, privitor la imobilul care, eventual, ar constitui obiect al recuperarii sumei imprumutate si a dobanzilor si cheltuielilor aferente.

De asemenea, clauza prevazuta la art. 10.1, potrivit careia banca parata poate face verificari legate de conturile reclamantilor in orice alta banca tine de aceeasi atitudine de minima diligenta, exprimata in cadrul legal specific, in vederea observarii solvabilitatii si a comportamentului reclamantilor in raport de obligatiile cotractuale cu alte banci. Nu s-a facut cunoscut de catre reclamanti in ce masura o astfel de clauza trebuie apreciata ca fiind abuziva.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 2, 4 din L. nr. 193/2000, instanta urmează a admite actiunea, in parte, si a constata şi caracterul abuziv şi, implicit, nulitatea clauzelor înscrise la punctele: 4.3. in ceea ce priveste stabilirea nivelului dobanzii curente in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de Banca; 4.11. litera e), privitor la plata altor comisioane stabilite de banca pentru orice modificari ale conditiilor de creditare initiale, solicitate de catre client; 8.4. in ceea ce priveste ramanerea împrumutatului direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului; si 9.3.  in ceea ce priveste dreptul bancii de a declara scadente toate obligatiile din contractul de credit ipotecar  in cazul in care Imprumutatul are alte obligatii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente.

Astfel, se va dispune inlaturarea acestor clauze constatate ca avand caracter abuziv din contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007, parata urmand sa procedeze la modificarea clauzelor constatate abuzive, cu respectarea principiilor previzibilitatii, a bunei credinte si a corectei informari ce guverneaza raporturile contractuale dintre parti.

Fata de cele aratate,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte actiunea civila formulata de reclamantii P.I.si P.B.L., ambii domiciliati in str. X  jud. Iasi, in contradictoriu cu SC B.P. SA, cu sediul in Bucuresti, str. Z  - prin Sucursala Pascani, cu sediul in Pascani, str. Y.

Constata caracterul abuziv al urmatoarelor clauze prevazute in contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007:

-4.3. in ceea ce priveste stabilirea nivelului dobanzii curente in functie de evolutia indicelui de referinta stabilit de Banca;

-4.11. litera e), privitor la plata altor comisioane stabilite de banca pentru orice modificari ale conditiilor de creditare initiale, solicitate de catre client;

-8.4. in ceea ce priveste ramanerea Imprumutatului direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe si/sau indirecte antrenate de exigibilitatea anticipata a creditului;

-9.3.  in ceea ce priveste dreptul bancii de a declara scadente toate obligatiile din contractul de credit ipotecar  in cazul in care Imprumutatul are alte obligatii fata de Banca care nu au fost onorate la termen si au fost declarate scadente

Dispune inlaturarea acestor clauze constatate ca avand caracter abuziv din contractul de credit ipotecar nr. HL11323 din 03.08.2007.

Obliga parata sa procedeze la modificarea clauzelor constatate abuzive, cu respectarea principiilor previzibilitatii, a bunei credinte si a corectei informari ce guverneaza raporturile contractuale dintre parti.

Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi 12.02.2013.

Preşedinte,  Grefier,

NEP CA

NEP/CA/5 ex.

20.03.2013

Domenii speta

Spete similare