Rezoluţiune respinsă

Decizie 12 din 07.04.2014


Prin plângerea înregistrată la această instanţă la nr.661/292/2014 din data de 06.03.2014, petentul P.I.– administrator al S.C. N…SRL, în contradictoriu cu intimatul M.O.T.,  a solicitat desfiinţarea rezoluţiei din 11.12.2013 dată în dosarul penal nr.2491/P/2011, menţinută prin ordonanţa din 10.02.2014 dată în dosar penal nr.71/II/2/2014, de  Parchetul de pe lângă J. R.V.,  prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt, faptă prev. şi ped. de art. 208 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, raportat la dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală .

În motivarea plângerii, petentul a arătat că  S.C. N…SRL este proprietara unui imobil clădire şi utilaje, în urma construirii prin aport în natură atât clădirile cât şi utilajele aparţinând societăţii fiind cumpărate la licitaţie publică de S.C. A…. S.A., asociat al societăţii petente, acestea constituind un ansamblu de morărit şi panificaţie, situat în comuna P., judeţul T. Toate clădirile şi utilajele aparţinând S.C. N….SRL se află pe terenul aparţinând învinuitului şi fratelui acestuia. Întrucât  societatea pe care o reprezintă nu a mai avut activitate de la începutul anului 2011,  în cursul lunilor august-septembrie 2011 învinuitul a intrat în curtea morii însoţit de mai multe persoane şi a sustras mai multe bunuri şi utilaje aparţinând societăţii petente. Apreciază petentul că soluţia  procurorului este vădit nelegală întrucât acesta nu a clarificat dacă bunurile au fost sustrase sau nu. De asemenea, nu este relevant în patrimoniul cărei societăţi s-au aflat bunurile în momentul  sustragerii, fiind indubitabil faptul că nu aparţineau în niciun caz  învinuitului. Procurorul de caz mai reţine că procesul-verbal  de licitaţie  ar fi fost contestat în instanţă în condiţiile în care până în prezent acesta a fost menţinut de toate instanţele de judecată.

În dovedire, petentul a depus o copie a ordonanţei din 10.02.2014 dată în dosarul nr. 71/II/272014.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

Analizând plângerea petentului şi lucrările existente în dosarele penale nr. 2491/P/2011 şi nr. 71/II/2/2014, instanţa a reţinut următoarele.

Prin plângerea penală înregistrată la data de 12.10.2011 la Postul de Poliţie P., înaintată spre soluţionare la data de 13.10.2011,  Parchetului de pe lângă J. R.V. , S.C. N …SRL a solicitat cercetarea si trimiterea în judecată a numitului M.O.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt prev. de art.208 Cod penal.

Din probele administrate în cauză şi circumstanţele în care a fost comisă fapta, organul de urmărire penală a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, astfel că prin rezoluţia din 11.12.2013  s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat.

Prin Ordonanţa din 10.02.2014 dată de  Parchetul de pe lângă J. R.V. în dosar penal nr.71/II/2/2014 s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr. 2491/P/2011  din 11.12.2013.

Reanalizând materialul probator în raport de motivele expuse de petent în plângere, instanţa a constatat că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice, pentru următoarele considerente.

 La data de 29 iulie  2003  au fost vândute prin licitaţie publică mai multe bunuri mobile şi imobile aparţinând S.C. K.P. SRL P. , adjudecatar fiind S.C. A … SRL, în calitate de asociat al S.C. N.SRL,cu sediul în comuna P., bunuri constând intr-un complex de morărit şi panificaţie situat în aceeaşi comună.

Având ca motiv consideraţia că bunurile au fost subevaluate şi că licitaţia publică s-a desfăşurat cu încălcarea dispoziţiilor legale de către fostul şef al Administraţiei Finanţelor Publice Roşiorii de Vede, administratorii S.C. K. P. SRL au formulat o serie întreagă de plângeri penale şi contestaţii la executare, nesoluţionate definitiv.

Împotriva  fostului şef al A.F.P. – R.V. s-a dispus redeschiderea urmăririi penale prin decizia penală nr.781/R/4.10.2010 a Tribunalului AG, reţinându-se că este necesar a se efectua o nouă evaluarea a bunurilor supuse licitaţiei şi confruntarea evaluatorilor care au întocmit rapoarte de expertiză privind bunurile respective .

Potrivit art.208 al.1 Cod penal, infracţiunea de furt este reglementată ca fiind acţiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept .

Pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii de furt nu este suficientă intenţia de a săvârşi acţiunea de luare a unui bun fără consimţământul celui care îl are în posesie,  ci se mai cere ca această acţiune să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului sustras, iar în cazul în care bunul a fost luat în alt scop decât cel al însuşirii pe nedrept, fapta nu constituie infracţiune (a se vedea curs Drept penal - prof. Alexandru Boroi) .

Astfel, instanţa a apreciat că atâta vreme cât asupra procedurii licitaţiei publice au existat mai multe contestaţii iar organizatorul acesteia a fost cercetat pentru fapte de abuz în serviciu, nesoluţionate până la data formulării plângerii penale împotriva intimatului, faptei săvârşite de acesta îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv, intenţia, iar scopul nu a fost acela de însuşire pe nedrept al bunurilor luate din posesia petentului, ci eventual conservarea lor până la stabilirea corectitudinii desfăşurării licitaţiei publice  .

A apreciat instanţa că litigiul dinte părţi cu privire la bunurile respective a căpătat un aspect civil, petentul putându-se îndrepta împotriva intimatului cu o acţiune în revendicare.

În virtutea considerentelor mai sus menţionate şi având în vedere disp. art. 341 alin.6 lit.a Cod procedură penală, instanţa a respins, ca nefondată, prezenta plângere, menţinând rezoluţiile atacate. 

Văzând şi disp. art. 192 alin. 2  Cod procedură penală, a obligat petentul la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.