Fond funciar

Dosar nr. 77/308/2014

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1071/2014

Şedinţa publică de la 09 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE Liliana Misirgic

Grefier Daniela Ciulea

Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile privind pe revizuienta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETAE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ PRIN REPREZENTANT LEGAL şi pe intimaţii COMPOSESORATUL K.I. SOVATA, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPA TERENURILOR SOVATA, R.N.P.- DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 septembrie 2015, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 9 septembrie 2015, când s-a pronunţat prezenta.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14.01.2014, aleatoriu în sistem informatic, sub nr. de dosar 77/308/2014, pe rolul Judecătoriei Sighişoara, revizuienta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş în contradictoriu cu intimaţii Composesoratul Kopac-Iszop Sovata, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata şi Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Mureş, a solicitat ca instanţa, în urma admiterii cererii de revizuire supusă judecăţii să modifice în tot SC nr. 1964/26 iunie 2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara.

În susţinerea cererii, de către revizuienta menţionată s-au invocat în fapt următoarele motive:

Prin SC nr. 1964/26.06.2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr. 512/2001, s-a admis plângerea Composesoratului Kopac-Iszap Sovata împotriva Hotărârii nr. 46/L/17.02.2000 a Comisiei judeţene Mureş şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 686,76 ha, faţă de cea recunoscută, validată şi atribuită în mod legal de către comisie, respectiv 190,57 ha, adică cu 496,48 ha mai mult decât era îndreptăţită această formă asociativă. S-a arătat în continuare în considerentele cererii de revizuire că apelul declarat de către Comisia judeţeană a fost respins prin DC nr. 148/03.03.2003 a Tribunalului Mureş, iar recursul declarat de către Comisia judeţeană împotriva DC nr. 148/2003 a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Tg. Mureş prin Decizia nr. 1180/R, în urma soluţionării irevocabile a cauzei prin Hotărârea nr. 330/L/14.07.2005 a comisiei judeţene s-a aprobat validarea tabelului anexă 54, suplimentar pentru 554 poziţii, cu amplasamentele stabilite pentru suprafaţa de 686,76 ha teren cu vegetaţie forestieră.

În continuarea considerentelor din acţiune s-a arătat că la data de 13 decembrie 2013, Direcţia Silvică Mureş, prin adresa nr. 7056/12.12.2013, înregistrată  la Instituţia Prefectului sub nr. 14736, i-a comunicat revizuientei Ordonanţa din 16 mai 2011 emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în dosarul penal nr. 876/P/2009, Rezoluţia din 28 iunie 2011 din dosarul nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, Ordonanţa din 23.08.2011 emisă în dosarul penal nr. 217/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara privind săvârşirea de fapte penale de către numiţii Ţepeluş Ioan – expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, Hegyi Istvan, Hegyi Francisc, Bokor Gyorgy, ş.a., Ordonanţa din 17.08.2011 din dosar nr. 209/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, precum şi stadiul final al căilor de atac formulate de către Direcţia Silvică Mureş împotriva acestor soluţii.

S-a arătat că în cuprinsul Ordonanţei din 16.05.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara s-a reţinut că, în urma cercetărilor efectuate de către DNA, a rezultat că există indiciile de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă de către expertul Ţepeluş Ioan care, în expertiza efectuată în dosarul nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighişoara, nu a răspuns asupra obiectivului esenţial al expertizei, inducând în eroare instanţa de judecată. În aceeaşi Ordonanţă s-a învederat că s-a mai reţinut că numitul Hegyi Francisc, în calitate de Preşedinte al Composesoratului Kopac-Iszap din Sovata, cunoştea că acest composesorat nu este proprietar de pădure, ci doar o asociere de proprietari cu cote individuale bine determinate, astfel că acesta nu mai avea dreptul să primească alte suprafeţe de pădure, şi, cu toate acestea, a deschis o acţiune la instanţă şi, folosindu-se de expertiza ce conţinea date ireale, a indus în eroare judecătorul şi a obţinut ilegal 494,26 ha pădure în valoare de aproximativ 560.000 Euro. Prin aceeaşi Ordonanţă s-a reţinut că făptuitorul Bokor Gyorgy, în cursul lunii iunie 2005, a întocmit în fals anexa nr. 54, cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului Kopac-Iszap Sovata, prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai Composesoratului, ca şi a suprafeţelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act pe care l-a depus la Comisia locală Sovata de fond funciar pentru a fi utilizat la punerea în posesie privitor la terenurile în cauză. S-a arătat că în raport de conduita celor menţionaţi, s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către expertul Ţepeluş Ioan, de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către Hegyi Francisc şi de fals în înscrisuri oficiale de către Bokor Gyorgy, s-au descris efectele acestor fapte şi consecinţele depunerii înscrisurilor întocmite în dosarul civil, ceea ce a condus la inducerea în eroare a instanţei.

S-a mai învederat de către Direcţia Silvică Mureş că forma asociativă menţionată a fost avantajată de către autorităţile publice şi organele proprii ale Instituţiei Prefectului de la acea dată pentru dobândirea, prin mijloace nelegale, a unor suprafeţe însemnate de teren forestier, motiv pentru care de către aceasta s-a formulat plângere penală împotriva conducerii Instituţiei Prefectului, a unor funcţionari, expert, membrii comisiei locale Sovata şi membrii organelor de conducere ai Composesoratului, solicitându-se să se efectueze cercetări penale pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals, prevăzute de art. 288, 291 C.p. şi a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 248 C. p.

În conformitate cu prevederile art. 14 lit. a, art. 15 C. pr. penală, Direcţia Silvică Mureş s-a constituit parte civilă şi a solicitat desfiinţarea SC nr. 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighişoara pronunţată în Dos. Nr. 512/2001.

Prin Ordonanţa din 16.05.2011 emisă în Dosar nr. 876/P/2009 s-a dispus în baza art. 228 al. 1 şi art. 10 lit. g C. pr. penală neînceperea urmăririi penale faţă de Ţepeluş Ioan pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 4 C. p., în temeiul art. 249 C. pr. penală, art. 11, pct. 1, lit. b, art. 10 lit. d C. pr. penală scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Bokor Gyorgy pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C.p., ca şi disjungerea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1 şi 5 C.p., faţă de Hegyi Francisc, şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, precum şi disjungerea cauzei în ceea ce priveşte infracţiunile de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C.p. şi înşelăciune prev. de art. 215 C.p., comise în legătură cu înscrierea şi validarea anexei nr. 54 – tabelul nominal, de către Comisia locală de fond funciar Sovata, în şedinţa din 01.07.2005.

S-a mai arătat că, pentru lămurirea completă a împrejurărilor comiterii acestor infracţiuni s-a dispus şi efectuarea unor acte premergătoare şi de urmărire penală referitoare la stabilirea efectului juridic al întocmirii şi validării anexei nr. 54 – tabelul nominal, de către Comisia locală de fond funciar Sovata în şedinţa din 01.07.2005, urmând să se verifice dacă au fost afectate în vreun fel drepturile membrilor composesori care nu se mai regăsesc în anexă cu suprafeţele de teren sau ale căror suprafeţe au fost modificate, dispunându-se să se ia în calcul că, acest tabel, devenit anexa 39 a fost refăcut la 08.02.2008, când datele au fost corect consemnate, iar, funcţie de acest efect juridic, să se stabilească dacă s-a produs vreun prejudiciu membrilor composesori şi întinderea acestuia, urmând ca, în funcţie de cele stabilite, fapta să fie încadrată în prev. art. 249 al. 1 sau al. 2C.p., pentru lămurirea acestor aspecte urmând să fie audiat Bokor Gyorgy pentru a se stabili care a fost motivul întocmirii tabelului ce a stat la baza anexei, cu neconcordanţele rezultate privind suprafeţele de teren, ca şi membri composesori pentru care există neconcordanţe între datele trecute în acest tabel şi datele de carte funciară, urmând să se verifice şi dacă anexa în cauză a stat la baza încheierii unor raporturi juridice(contracte, repartizare venituri din exploatare, dividende, etc.) şi să se ia în calcul faptul că, membrii composesori, ca urmare a acestei calităţi, au drept la beneficii aferente cotei de proprietate a fiecăruia, urmând să se verifice în evidenţele composesoratului Kopac Iszop care au fost drepturile cuvenite şi acordate membrilor composesori ca urmare a participării acestora cu suprafeţele de teren în formă asociativă, ca şi să se efectueze o expertiză contabilă care să stabilească eventualul prejudiciu cauzat membrilor composesori, funcţie de cele rezultate urmând să se procedeze la schimbarea încadrării juridice şi începerea urmăririi penale.

De către reclamantă s-a menţionat că împotriva Ordonanţei din 16.05.2011 din Dosar nr. 876/P/2009 s-a formulat plângere de către Direcţia Silvică Mureş, iar prin Ordonanţa din 17.08.2011 din Dosar nr. 209/II/2/2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara s-a respins plângerea formulată, însă s-au reţinut cu privire la numitul Ţepeluş Ioan aceleaşi aspecte ca şi cele din ordonanţă. Plângerea formulată de către Direcţia Silvică Mureş împotriva soluţiei s-a respins prin SP nr. 52/27.03.2012 pronunţată în Dosar nr. 2525/308/2011.

Prin Rezoluţia din 28.06.2011 emisă  de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în dosarul penal nr. 972/P/2011 format în urma disjungerii din dosarul penal nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Hegyi Istvan, preşedintele Composesoratului Kopac-Iszap, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C.p. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, dar, s-a reţinut fără echivoc faptul că făptuitorul, în calitate de preşedinte al Composesoratului Kopac-Iszap din Sovata a formulat o acţiune în instanţă constând din plângerea împotriva HCJ nr. 46/2000, iar în urma acestui litigiu a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru 686,76 ha teren cu vegetaţie forestieră, în loc de 190,577 ha cât se aprobase prin hotărârea comisiei judeţene şi cât era de fapt legal să se reconstituie acestei forme asociative, învederându-se de către revizuientă că în cuprinsul rezoluţiei menţionate s-a reţinut că, fapta numitului  Hegyi Istvan care constă în depunerea diverselor acte şi înscrisuri în cadrul procesului civil, în faţa instanţei de judecată, ca şi de probe în susţinerea acţiunii, cu caracter ilicit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C.p., în opinia revizuientei data săvârşirii acestei fapte fiind cea de 26.06.2001 când s-a pronunţat SC 1964 în Dos. 512/2011 al Judecătoriei Sighişoara sau, cea de 03.03.2001 când a fost pronunţată DC nr. 148 de către Tribunalul Mureş în Dos. Nr. 10653/2002, dată la care s-a executat ultimul act de folosire a expertizei considerată falsă.

Prin Ordonanţa din 23.08.2011 din dosarul penal nr. 217/II/2/2011 s-a respins de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, plângerea Direcţiei Silvice Mureş împotriva rezoluţiei din 28.06.2011 ca nefondată, însă se susţine că s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals de către făptuitorul Hegyi Istvan, şi că, prin SP nr. 8 pronunţată în Dos. Nr. 2567/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara s-a respins plângerea formulată de către Direcţia Silvică Mureş împotriva acestor soluţii.

S-a arătat că, prin ordonanţele şi sentinţele enumerate s-a stabilit de către organele judiciare, în mod indubitabil, săvârşirea de către Ţepeluş Ioan, expert tehnic judiciar, a infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 al. 1, 4 C.p., prin aceea că, în cuprinsul expertizei judiciare pe care acesta a efectuat-o în dosarul Judecătoriei Sighişoara nr. 512/2000, nu a răspuns asupra obiectivului esenţial al expertizei, inducând în eroare instanţa de judecată.

Referitor la numitul Hegyi Francisc s-a afirmat de către revizuientă în considerentele acţiunii că, în calitatea acestuia de preşedinte al Composesoratului Kopac-Iszop din Sovata, deci de persoană care cunoştea că acest composesorat nu este prorpeitar de pădure, ci doar o asociere de proprietari cu cote individuale bine determinate şi că acesta nu mai avea dreptul să primească alte suprafeţe de pădure, cu toate acestea a demarat acţiunea în instanţă şi, folosindu-se de expertiza ce conţinea date ireale, a indus în eroare judecătorul, obţinând ilegal o suprafaţă de 494,26 ha pădure în valoare de aproximativ 560.000 Euro, săvârşind infracţiunea de uz de fals, prev. şi pedepsită de art. 291 C.p.

Referitor la numitul Bokor Gyorgy s-a afirmat de către revizuientă că acesta, potrivit Ordonanţei din 16.05.2013, în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa nr. 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului Kopac-Iszap Sovata, prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului şi suprafeţelor de teren forestier ale acestora după care a folosit acest act pe care l-a depus la Comisia locală de fond funciar Sovata, pentru a fi folosit la punerea în posesie cu privire la terenurile în cauză.

S-a concluzionat de către revizuientă că înscrisurile enumerate în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi care i-au fost înaintate de către Direcţia Silvică Mureş, îndeplinesc cerinţele pentru promovarea căii de atac extraordinare împotriva SC nr. 1964/26.01.2001 pronunţate în Dos. Nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighişoara, în condiţiile art. 322 pct. 4, 5 C. pr. civilă raportat la art. 326 al. 3 C. pr. civilă solicitându-se ca, urmare a admiterii cererii de revizuire, să se modifice în tot SC nr. 1964/26.01.2001 din Dos. Nr. 512/2000.

Odată cu cererea de revizuire şi anexă la aceasta, s-au depus următoarele înscrisuri de către revizuientă: Adresa nr. 7056/12.12.2013 a Direcţiei Silvice Mureş către Instituţia Prefectului Judeţului Mureş, Comunicare către Direcţia Silvică Mureş din Dos. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, Ordonanţa din 16.05.2011 emisă în Dos. Nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, Rezoluţia din 28.06.2011 emisă în Dos. Nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi dovada de comunicare a acesteia cu Direcţia Silvică Mureş, precum şi Ordonanţa emisă la 23.08.2011 în Dosar nr. 217/II/2/2011 de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi dovada de comunicare a acesteia cu Direcţia Silvică Mureş şi Ordonanţa din 17.08.2011 din Dos. Nr. 209/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi dovada comunicării acesteia cu RNP Romsilva – Direcţia Silvică Tg. Mureş.

La data de 03.02.3014 s-a depus în cauză, de către intimata Direcţia Silvică Mureş, întâmpinare, prin care s-a solicitat ca instanţa să constate admisibilă cererea de revizuire, să o admită în integralitatea ei,să modifice în tot SC nr. 1964/26.06.2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara în Dosarul civil nr. 512/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea intimatului K.I. împotriva Hotărârii nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei judeţene revizuiente, cu menţinerea Hot. Nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, prin care s-a validat în favoarea intimatului composesorat doar suprafaţa de 190,577 ha teren cu vegetaţie forestieră faţă de suprafaţa câştigată în instanţă, de 686,76 ha teren cu vegetaţie forestieră.

În cuprinsul întâmpinării s-au arătat următoarele de către această parte intimată:

Prin SC nr. 1964/26.06.2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara în Dos. Nr. 512/2001, din eroare s-a dispus admiterea acţiunii reclamantului Composesoratul Kopac-Iszap Sovata, modificarea Hotărârii nr. 46L/17.07.2000 a Comisiei judeţene de fond funciar Mureş, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea composesoratului, intimat în prezenta cauză, cu privire la suprafaţa de 686,76 ha, în loc de 190,577 ha, conform schiţelor şi planurilor de situaţie întocmite în cadrul expertizei efectuate de către expertul Ţepeluş Ioan reprezentând parte integrantă din hotărârea atacată, fiind obligată pârâta din acea cauză, adică Comisia judeţeană de fond funciar, să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de 686,76 ha în temeiul Legii nr. 1/2000.

Apelul declarat de către Comisia judeţeană împotriva SC 1964/26.06.2001 a fost respins ca tardiv prin DC nr. 148/3.03.2003 a Tribunalului Mureş, constatându-se că sentinţa atacată a fost comunicată şi înregistrată la Prefectura Mureş în data de 11.07.2001, iar apelul s-a depus la 14.08.2002, deci tardiv, însă tardivitatea a intervenit în realitate datorită conduitei numitului Gabor Georgică care a pierdut dosarul de la prefectură, pentru ca ulterior să fie cel care a apărat composesoratul la judecata apelului şi recursului invocând tardivitatea.

Şi Curtea de Apel Tg. Mureş a respins recursul declarat de către Comisia judeţeană, prin Decizia nr. 1180/R, în opinia intimatei, în acest mod devenind irevocabilă o hotărâre ilegală prin care au fost împroprietărite cu suprafeţe mari de pădure din proprietatea statului, persoane neîndreptăţite.

Ulterior, în urma soluţionării irevocabile a litigiului, prin HCJ nr. 330/L/14.07.2005 s-a aprobat validarea tabelului anexă 54, suplimentar pentru 554 poziţii cu amplasamentele stabilite pentru suprafaţa de 686,76 ha teren cu vegetaţie forestieră, iar , pe baza hotărârii irevocabile, Composesoratul Kopac-Iszop a solicitat executarea silită, formându-se dosar execuţional la BEJ Kenosy Adrian.

Prin SC 929/18.06.2004 a Judecătoriei Sighişoara s-a respins contestaţia la executare formulată de către Direcţia Silvică Mureş, prin Decizia nr. 23/A/14.01.2005 a Curţii de Apel s-a respins apelul declarat de către contestator, ulterior fiind respins şi recursul declarat în aceeaşi cauză, în Dos. 29478/2005 al ÎCCJ, ca urmare învederându-se că Composesoratul Kopac-Iszap a fost pus în posesie cu întreaga suprafaţă.

S-a reiterat descrierea soluţiilor emise de către Parchet cu privire la plângerile penale ale acestei părţi intimate, concluzionându-se că, din dosarele penale menţionate s-a reţinut săvârşirea de către Ţepeluş Ioan, expert tehnic judiciar, a infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 260 alin. 1 şi 4 C.p., constând în aceea că, prin expertiza judiciară efectuată în Dos. 512/2000 al Judecătoriei Sighişoara nu a răspuns asupra obiectivului esenţial al expertizei, inducând în eroare instanţa de judecată, că Hegyi Francisc în calitate de preşedinte al Composesoratului K.I. din Sovata, deşi cunoştea că acesta nu este proprietar pe alte suprafeţe de Pădure, a deschis o acţiune în instanţă şi folosind expertiza care conţinea date nereale,a indus în eroare judecătorul şi a obţinut ilegal 494,26 ha pădure în valoare de 560000 Euro, că, în ce-l priveşte pe numitul Hegyi Istvan şi acesta în calitate de preşedinte al aceluiaşi composesorat, a săvârşit infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.p., întrucât a formulat plângere împotriva HCJ nr. 46/2000, iar, în urma acestui litigiu, composesoratul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru 686,76 ha teren cu vegetaţie forestieră, în loc de 190,577 ha cât se aprobase prin hotărârea comisiei judeţene menţionate, astfel că fapta numitului Hegy Istvan de a depune diverse acte şi înscrisuri în cadrul procesului civil în faţa instanţei de judecată, ca şi probe având caracter ilicit, în susţinerea acţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cp. De asemenea, conform celor reţinute prin Ordonanţa din 16.05.2013, s-a constatat că făptuitorul Bokor Gyorgy, în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa 54, cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului Kopac-Izsap Sovata, prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului şi a suprafeţelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act, pe care l-a depus la Comisia locală de fond funciar Sovata, pentru punerea în posesie cu privire la terenurile în cauză.

S-a mai afirmat de către intimata Direcţia Silvică Mureş că cererea de revizuire a comisiei judeţene îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 4 raportat la art. 322 alin 3 C. pr. civilă, care reglementează ipoteza revizuirii când hotărârea atacată s-a dat în temeiul unuia sau mai multor înscrisuri declarate false, în cursul sau în urma judecăţii, iar în opinia acestei părţi intimate, dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. pr. civilă, presupune îndeplinirea următoarelor condiţii: fapta infracţională sau falsitatea înscrisului să aibă implicaţii determinante asupra soluţiei prin hotărârea atacată, în sensul că vor conduce la schimbarea acesteia, revizuientul să nu fi cunoscut la momentul judecăţii existenţa vreuneia dintre aceste situaţii, să fi intervenit o hotărâre penală definitivă prin care s-a declarat fals un înscris privitor la pricină, afară de cazul în care cercetarea penală nu mai este posibilă din cauza unui impediment legal(amnisitie, moartea făptuitorului, prescrierea răspunderii penale, etc.), când stabilirea acestor situaţii, în vederea revizuirii, se face pe cale incidentală de instanţa civilă investită cu cererea de revizuire, după citarea celui învinuit de săvârşirea infracţiunii, verificarea motivului de revizuire invocat presupunând analizarea forţei probante acordate de instanţa care a soluţionat fondul, înscrisului declarat ulterior fals şi că, atât expertiza topografică, cât şi tabelul întocmit de preşedintele Composesoratului Kopac-Iszap cu membrii acestei forme asociative, menţionarea cotelor şi a suprafeţelor de teren forestier deţinute de fiecare dintre membrii composesori, au fost, în opinia intimatei, determinante pentru soluţionarea cauzei de către instanţa de fond.

La data de 7.02.2014 s-a depus întâmpinare în cauză şi de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata, solicitându-se respingerea cererii de revizuire, cu motivarea că SC nr. 1964/26.06.2001 a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1180/21.10.2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, că, prin adresa Instituţiei Prefectului judeţului Mureş cu nr. 11899/C/23.06.2005 s-a comunicat că, în urma cererii Composesoratului Kopac-Iszap Sovata înregistrată sub nr. 10676/01.06.2005, Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar, în data de 23.06.2005 a aprobat validarea amplasamentelor înaintate de către Direcţia Silvică şi prin adresa Primăriei Sovata nr. 1710/02.02.2002, pentru suprafaţa de 686,75 ha, iar în data de 27.07.2005 a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 10907 pentru suprafaţa de 494,26 ha, ca diferenţă faţă de suprafaţa de 686,76 ha teren şi că, acest titlu de proprietate a fost emis de către comisia judeţeană cu aprobarea şi sub semnătura Inspectoratului teritorial de regim silvic şi de vânătoare. S-a arătat că disp. art. 322 pct. 4 şi pct. 5 invocate de către revizuientă, au fost abrogate, în prezent, conform L. 134/2010, revizuirea fiind reglementată prin dispoziţiile art. 509 C. pr. civilă. S-a mai învederat că prin SP nr. 52/2012 a Judecătoriei Sighişoara s-au respins plângerile formulate de către RNP Romsilva – Direcţia Silvică Mureş împotriva Ordonanţei din 16.05.2011, Rezoluţiei din 28.06.2011, Ordonanţei din 23.08.2011 emise în dosarele penale cu nr. 876/P/2009, 797/P/2011 şi 972/P/2011 şi că, nu sunt îndeplinite condiţiile promovării căii de atac a revizuirii deoarece nu există condamnare definitivă referitoare la pricină, iar, după darea hotărârii, nu s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică.

În data de 3 martie 2014 s-a depus răspuns la întâmpinările formulate de către intimaţii Composesoratul Kopac-Iszap Sovata şi Comisia locală de fond funciar Sovata, de către intimata Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva-Direcţia Silvică Mureş, prin care s-a solicitat să se dispună respingerea ca nefondate a apărărilor intimatelor formulate prin întâmpinările depuse, admiterea în integralitatea ei ca admisibilă a cererii de revizuire, modificarea în tot a SC nr. 1964/26.06.2001 pronunţate de către Judecătoria Sighişoara în Dos. nr. 512/2001, respingerea ca neîntemeiată a plângerii intimatului Composesoratul Kopac-Iszap împotriva Hotărârii nr. 46/L/17.07.2000 a revizuientei şi menţinerea Hot. Nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei judeţene prin care s-a validat în favoarea composesoratului intimat doar suprafaţa de 190,577 ha teren cu vegetaţie forestieră, faţă de suprafaţa totală solicitată de 686,76 ha şi admisă la reconstituire în instanţă. În raport de întâmpinarea Composesoratului Kopac-Iszap s-a învederat, în opoziţie cu susţinerile acestuia, că SC 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighişoara este o hotărâre dată asupra fondului cauzei, astfel că cererea de revizuire este admisibilă, faţă de prev. art. 322 pct. 4 şi pct. 5 C. pr. civilă, neavând relevanţă dacă expertul Ţepeluş Ioan a fost sau nu condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi numiţii Hegyi Francisc, Bokor Gyorgy pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, ci doar că înscrisurile au fost determinante la pronunţarea SC 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighişoara.

S-a ataşat acestui răspuns la întâmpinări practică judiciară (filele 71-78 din dosar).

Prin notele scrise depuse în cauză la data de 4.03.3014(filele 87-88 din dosar), intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sovata a susţinut că sentinţa referitor la care s-a formulat cererea de revizuire a fost atacată cu apel şi s-a procedat la rejudecarea fondului litigiului, astfel că, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 al. 1 C. pr. civilă, în conformitate cu care, revizuirea se poate cere în cazul unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

La data de 6.03.2014 s-au depus note de şedinţă de către intimatul Composesoratul Kopac-Iszap Sovata prin care s-a învederat că întâmpinarea depusă în cauză de către RNP Romsilva- Direcţia Silvică Mureş nu constituie propriu-zis o întâmpinare , adică apărări faţă de capetele de cerere ale revizuientei,  ci o reluare a tuturor menţiunilor din adresa nr. 14736/2013 prin care RNP Romsilva solicită Comisiei Judeţene Mureş de fond funciar să promoveze o cale extraordinară de atac în acest caz, că, analizându-se condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 4 şi 5 C.proc.civ., se constată că numiţii Ţepeluş Ioan, Boikor Gyorgy şi Hegyi Istvan nu au fost definitiv condamnaţi pentru vreo infracţiune privitoare la pricină, nu s-a pronunţat nici o hotărâre judecătorească prin care un înscris referitor la pricină să fi fost declarat fals şi nu s-a descoperit niciun înscris doveditor care să fi fost reţinut de partea de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii. Sub aspectul respectării termenului de o lună de adresare către instanţa competentă, s-a motivat că, simplul fapt că, în baza adresei nr. 14736/13.12.2013 revizuientei i s-a cerut de către RNP Romsilva- Direcţia Silvică Mureş să declare o cale extraordinară de atac, nu este suficient, prin prisma disp. art. 324 pct. 3 coroborat cu art. 322 pct. 4 şi 5 C.proc.civ. , fiind absolut necesar ca „luarea la cunoştinţă” să se refere, fie la hotărârea de condamnare a expertului, fie la hotărârea de declarare ca fals a înscrisului, ori, în cauză, nu există asemenea împrejurări (f. 97 din dosar).

Prin notele scrise de şedinţă din data de 28.03.2014 (f. 101-106 din dosar) s-au arătat următoarele, de către intimata RNP Romsilva – Direcţia Silvică Mureş, în legătură cu întâmpinarea comisiei locale de fond funciar şi notele scrise ale composesoratului intimat : cererea de revizuire a revizuientei comisia judeţeană are la bază înscrisurile ce i-au fost înaintate acesteia de către intimata Direcţia silvică , dar că nu a mandatat pe revizuientă să promoveze cererea de revizuire, ci că aceasta a considerat necesar să uzeze de această cale de atac.

Raportat la dispoziţiile art.322 pct. 4 C.proc.civ.  s-a arătat că nu prezintă relevanţă că nici expertul Ţepeluş Ion şi nici numiţii Bokor Gyorgy şi Hegyi Istvan nu au fost condamnaţi definitiv pentru vreo infracţiune privitoare la pricină, cât timp, deşi s-a reţinut , sub aspectul răspunderii penale că a intervenit prescripţia, s-a constatat săvârşirea de către aceştia a infracţiunilor de mărturie mincinoasă la realizarea raportului de expertiză şi de fals în înscrisuri, referitor la listele cu membri composesori , suprafeţele şi cotele deţinute, aceste liste fiind folosite pentru reconstituirea dreptului de proprietate, acestea fiind folosite în Dosar nr. 512/2001 şi având un caracter determinat în soluţionarea favorabilă a plângerii, prin SC nr. 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighişoara. S-a mai afirmat că revizuienta a respectat termenul de 1 lună, promovând cererea de revizuire în termenul prevăzut de lege, de la data când a luat cunoştinţă de înscrisurile comunicate comisiei judeţene de către intimata Direcţia Silvică şi că susţinerile intimatului composesorat referitoare în principal la inadmisibilitatea, iar în subsidiar la netemeinicia cererii de revizuire, nu pot fi reţinute. Apelul declarat împotriva SC 1964/2001 a fost respins ca tardiv, iar recursul ca nefondat, ceea ce a condus la nesoluţionarea fondului cauzei în căile de atac, astfel că cererea de revizuire, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri de fond, este admisibilă. Atâta vreme cât s-a reţinut prin Ordonanţele pronunţate de către parchet, în sarcina făptuitorilor, săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, fals şi uz de fals, efectul acestora constând în inducerea în eroare a instanţei civile la pronunţarea hotărârii atacate cu cererea de revizuire, cerinţele textelor de lege invocate în susţinerea acestei cereri sunt îndeplinite în opinia acestei intimate.

Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata, a exprimat, prin notele scrise din data de 27.03.2014, punctul de vedere în legătură cu cererea de revizuire, solicitându-se respingerea acesteia cu motivarea că nu sunt îndeplinite condiţiile promovării căii extraordinare de atac a revizuirii , prev. de art. 322 al. 1 C.proc.civ, neexistând condamnare definitivă privitoare la pricină, iar , după darea hotărârii nu s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică.

Revizuienta, la data de 3.04.2014, a exprimat prin reprezentanţii săi legali, punctul de vedere referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, solicitându-se să fie respinsă ca neîntemeiată excepţia, fiind îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 4 şi 5 C.proc.civ., neavând relevanţă dacă expertul Ţepeluş Ioan a fost sau nu condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, cât timp prin actele emise de către DNA, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş s-a reţinut că, prin expertiza realizată, acesta a indus în eroare instanţa de judecată la pronunţarea SC nr. 1964/26.06.2001 în Dosar 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara, efectul săvârşirii infracţiunii fiind acela că s-a reconstituit nelegal dreptul la proprietate în folosul intimatului. Sub aspectul cerinţelor art. 322 pct. 5 C.proc.civ. , s-a arătat că înscrisurile au apărut după darea hotărârii supusă revizuirii, fiindu-i comunicate de către RNP Romsilva Direcţia Silvică Mureş, la data de 13.12.2013, iar aceste înscrisuri, neputând fi înfăţişare de către revizientă din împrejurările astfel relevate, acestea fiind mai presus de voinţa sa, hotărârea atacată s-a pronunţat deşi aceste înscrisuri ar fi avut un rol determinant.

Cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire s-a arătat că înscrisurile i-au fost comunicate la 13 decembrie 2013 iar revizuirea a fost promovată în data de 13 ianuarie 2014, fiind respectat termenul de o lună prevăzut pentru cazurile de revizuire reglementate prin dispoziţiile art. 322 pct. 4, 5 C.proc.civ.

Intimata Direcţia Silvică Mureş, prin notele scrise din 17.04.2014, a solicitat ca instanţa să verifice înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire, şi pe cale incidentală, să verifice existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă , fals şi uz de fals, comise de către Ţepeluş Ioan, Bokor Gyorgy şi Hegyi Istvan (f. 126-128 din dosar).

Şi de către revizuientă s-a formulat aceeaşi solicitate prin notele scrise din 24.06.2014 (f. 154-155 din dosar), invocându-se aceeaşi practică judiciară – SC 1109/2010 a Judecătoriei Vânju Mare.

Intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata, cu privire la conţinutul notelor scrise ale revizuientei şi intimatei Direcţia Silvică a exprimat punctul său de vedere, argumentând că acestea cuprind aceleaşi împrejurări şi fapte descrise şi în plângerile adresate parchetului şi care au fost toate respinse, astfel că nu se poate afirma că au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică, nu s-a pronunţat nicio hotărâre judecătorească prin care un înscris referitor la pricină să fi fost declarat fals şi nu s-a descoperit nici un înscris doveditor care să nu fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, concluzionându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile invocate cu privire la cererea de revizuire, care apare astfel ca nefiind întemeiată, solicitându-se respingerea acesteia.

În vederea unei juste soluţionări a cauzei s-a dispus ataşarea Dos. 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara, ca şi a dosarelor penale nr. 876/P/2009, nr. 972/P/2011, 217/II/2/2011 şi 209/II/2/2011.

Pe baza înscrisurilor de la dosarul cauzei, se constată şi se reţin următoarele:

Prin Hotărârea nr. 46L/17.07.2000 din data de 17.07.2000, Comisia Judeţeană Mureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, printre altele, a validat propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate şi pentru Composesoratul Kopac –Iszap pentru poziţiile  128-266, 268, pe suprafaţa totală de 190,577 ha, acestea fiind cuprinse în anexa 54( f. 4-5 din Dosar 512/2001).

De către Composesoratul Kopac-Iszap s-a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 46L/17.07.2000 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, aceasta fiind înregistrată la data de 8 februarie 2001 la Judecătoria Sighişoara, sub nr. de Dos. 512/2001.

Prin contestaţia formulată s-a învederat că s-a validat pentru Composesoratul Kopac- Iszap Sovata o suprafaţă de numai 190, 577 ha în loc de 512 ha , cu motivarea că, în conformitate cu evidenţa cadastrală din anul 1937, composesoratul a deţinut următoarele suprafeţe: nr. top 7344-101, 98 ha pădure +179 jugăre şi 5 stânjeni pătraţi păşune; nr. top 7347-196, 76 ha pădure; nr. top 7369-27,55 ha pădure; nr. top 4814-186,33 ha pădure; nr. top 2339-13 jugăre şi 660 stânjeni pătraţi păşune; nr. top 2448- 1050 stânjeni pătraţi păşune; nr. top 2497- 25 jugăre şi 400 stânjeni pătraţi păşune; nr. top 2342/1 -500 stânjeni pătraţi păşune; nr. top 2456-17 jugăre şi 1500 stânjeni pătraţi păşune.

S-a menţionat în acţiune că, pentru dovedirea acesteia se depun: copia evidenţei cadastrale din 1937, extrase CF şi hărţi topografice cu privire la amplasament , acestea regăsindu-se ataşate acţiunii  şi constituind f. 6-16 din Dosar nr. 512/2001.

De asemenea, la f. 20-31 s-au depus actele constitutive ale composesoratului petent iar, la f. 36-67, copii fidele după cărţile funciare.

La data de 30 mai 2001 s-a formulat precizare de acţiune, învederându-se că în baza actelor doveditoare şi a cercetărilor efectuate a rezultat că patrimoniul composesoratului Kopac- Iszap este format din 632,17 ha pădure, 33,66 ha păşune  şi 1 casă şi că suprafeţele indicate în cuprinsul acestei precizări fac obiectul acţiunii (f. 93 din dosar).

Prin Încheierea pronunţată la termenul de judecată în şedinţă publică din data de 11.04.2001, în cauza cu nr. de Dos. 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara a fost desemnat expertul topometru Ţepeluş Ioan de pe lista de experţi cu această specialitate, obiectivele expertizei constând din identificarea terenurilor de natură pădure care a aparţinut Composesoratului Kopac- Iszap Sovata.

Din cuprinsul expertizei topometrice rezultă că aceasta a fost întocmită pe baza înscrisurilor din Dos. nr. 512/2001, hărţilor existente la Romsilva şi a hărţilor de CF, rezultând o suprafaţă totală a terenului prezentat în anexele la expertiză, de 686,76 ha (f. 95-104 din dosar).

Acest raport de expertiză a fost comunicat părţilor, respectiv atât composesorului  petent, cât şi comisiei judeţene intimate conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din data de 6.06.2001 şi dovezii de comunicare (f. 105,106 din dosarul 512/2001) .

Referitor la acest raport de expertiză topometrică nu s-au formulat obiecţiuni.

La data de 26.06.2001 s-a pronunţat SC nr. 1964, în acelaşi Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara, prin care s-a admis acţiunea Composesoratului Kopac-Iszap în contradictoriu cu intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, s-a modificat Hot. Nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei judeţene intimate, aceeaşi cu revizuienta din prezenta cauză, şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al Composesoratului Kopac-Iszap Sovata pentru suprafaţa totală de 686,76 ha teren, în loc de 190,577 ha, conform schiţelor şi planurilor de situaţie întocmite în cadrul expertizei parte integrantă a hotărârii pronunţate, fiind obligată comisia judeţeană intimată şi la emiterea titlului de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de 686,76 ha teren, în temeiul Legii 1/2000.

Pentru a se pronunţa această hotărâre judecătorească, s-a reţinut în considerentele sentinţei menţionate, că prin SC nr. 2508/4 mai 2000 a Judecătoriei Sighişoara rămasă definitivă, s-a autorizat funcţionarea Composesoratului K.I. Sovata ca formă asociativă de administrare şi exploatare a terenurilor forestiere şi s-a dispus înregistrarea ca persoană juridică a acestuia.

S-a mai reţinut că, ulterior, prin Hotărârea nr. 46/L/17.07.2000 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, s-a validat o suprafaţă de 190,577 ha teren în favoarea composesoratului care însă a contestat Hot. nr. 46 L/2000 cu motivarea că suprafaţa de teren este mai mare decât cea acordată.

Ca urmare, s-a reţinut că în Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara s-a dispus şi efectuat o expertiză topografică de identificare şi determinare a suprafeţelor ce aparţin composesoratului în corelare cu evidenţele de CF, rezultând că, potrivit planurilor de amplasament şi delimitare a imobilelor, întocmite în cadrul expertizei, suprafaţa totală a terenurilor care aparţin composesoratului este de 686,76 ha pădure, suprafaţă ce rezultă din hărţile CF, evidenţele Romsilva, măsurătorile reale şi planurile de situaţie şi delimitare.

Prin DC nr. 148/3.03.2003 pronunţată în Dos. nr. 10653/2002 al Tribunalului Mureş s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, împotriva SC nr. 1964/26.06.2001 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosar nr. 512/2001.

Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia nr. 1180/21.10.2003, a respins ca nefondat recursul Prefecturii Judeţului Mureş – Comisia pentru aplicarea Legii 18/1991, împotriva DC nr. 148/3.03.2002 a Tribunalului Mureş.

Prin Ordonanţa din data de 16.05.2011 emisă în Dos. Nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara s-a dispus, printre altele, în temeiul prev. art. 228 al. 1, art. 10 lit. g C. pr. penală, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul Ţepeluş Ioan pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în temeiul prev. art. 249 C. pr. penală, art. 11 pct. 1 lit. b şi art. 10 lit. d C. pr. penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Bokor Gyorgy pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C.p., în temeiul art. 38 C. pr. penală disjungerea cauzei în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 al. 1 şi 5 C. penal, comisă de Hegyi Francisc şi în temeiul art. 42, art. 45, art. 27 pct. 1 lit. a C. pr. penală, art. 209 alin. 4 şi art. 30 C pr. penală, art. 215 alin. 5 şi art. 146 C. pr. penală, declinarea competenţei de efectuare a cercetărilor privind cauza disjunsă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, dispunându-se prin aceeaşi Ordonanţă, în temeiul art. 38 C. pr. penală şi disjungerea cauzei referitor la infracţiunile de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pr. penală şi înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 C.p., comise în legătură cu întocmirea şi validarea anexei nr. 54 – tabelul nominal, de către comisia locală de fond funciar Sovata în şedinţa din 01.07.2005.

Pentru a se emite această Ordonanţă s-a reţinut că la data de 23.03.2010 a fost începută urmărirea penală în Dos. nr. 876/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara faţă de Bokor Gyorgy pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pr. pen. şi faţă de Hegyi Mihaly, Domokos Andras, Terebesi Ioan, Baczoni Zoltan, Hegyi Istvan, Fulop Jozsef, Simon Elek pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 249 al. 1 C.p., în sarcina învinuitului Bokor Gyorgy, reţinându-se că în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului Kopac-Iszap Sovata prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului şi a suprafeţelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act pe care l-a depus la comisia locală de fond funciar Sovata pentru a fi utilizat la punerea în posesie a terenului în cauză, iar în sarcina învinuiţilor Hegyi Mihaly, Domokos Andras, Terebesi Ioan, Baczoni Zoltan, Hegyi Istvan, Fulop Jozsef, Simon Elek s-a reţinut că în calitate de membrii ai comisiei locale de fond funciar Sovata, la 1 iulie 2005, au aprobat Anexa 54 privind membrii Composesoratului Kopac-Iszap Sovata şi suprafeţele de teren ale acestora, fără a verifica dacă datele trecute în această anexă corespund cu evidenţele oficiale cu privire la dreptul persoanelor trecute în anexe de a beneficia de suprafeţele de teren în cauză, propunând ulterior Comisiei judeţene, validarea acestei anexe şi punerea în posesie a persoanelor respective pe terenurile în cauză.

S-a mai reţinut că dosarul nr. 876/P/2009 a avut la bază o sesizare trimisă de către DNA – Serviciul Teritorial Tg. Mureş, prin care au fost reclamate mai multe fapte, printre care şi infracţiuni de corupţie, că la data de 07.05.2009, DNA – Serviciul Teritorial Tg. Mureş s-a pronunţat asupra faptelor ce intrau în competenţa acestui organ de urmărire penală, iar pentru celelalte fapte reclamate cauza a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, în concret fiind reclamată săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, mărturie mincinoasă şi fals intelectual.

S-a reţinut că Hegyi Francisc, în calitate de preşedinte al Composesoratului Kopac-Iszap Sovata, deşi cunoştea că acest composesorat nu este proprietar de pădure, ci doar o asociere de proprietari cu cote individuale bine determinate şi că nu mai avea dreptul să primească alte suprafeţe de pădure, a deschis o acţiune în instanţă şi, folosindu-se de expertiza care conţinea date ireale, a indus în eroare instanţa civilă, obţinând ilegal 494,26 ha pădure.

De asemenea, s-a reţinut că există indicii de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă comisă de către expertul Ţepeluş Ioan care în expertiza efectuată în Dos. nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighişoara, nu a răspuns asupra obiectivului esenţial al expertizei, inducând în eroare instanţa de judecată. Sub aspectul acestei infracţiuni s-a reţinut că expertiza a fost întocmită anterior SC nr. 1964/26.01.2001 prin care dosarul nr. 512/2000 a fost soluţionat, astfel că termenul de prescripţie care, conform art. 260 al. 1, 4 C.p., art. 122 al. 1 lit. d C.p., este de 5 ani, s-a împlinit cel târziu la 26.01.2006, din acest motiv dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g C. pr. penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., s-a reţinut că învinuitul Bokor Gyorgyi, în cursul lunii iunie 2005 a întocmit în fals anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului Kopac-Iszop Sovata prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului şi a suprafeţelor de teren ale acestora, după care a fost folosit acest act, depunându-l la comisia locală de fond funciar Sovata, care l-a utilizat la punerea în posesie a terenului în cauză. S-a constatat că înscrisul este unul sub semnătură privată, că, pentru existenţa infracţiunii, se cere ca înscrisul să fie falsificat printr-unul din modurile arătate la art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, constatându-se că în cauză nu este întrunită această condiţie, că inserarea unor date neconforme cu realitatea într-un înscris sub semnătură privată cu ocazia întocmirii acestuia nu constituie infracţiune, falsul intelectual putând fi comis doar în cazul înscrisurilor oficiale. S-a mai reţinut că, în cauză, „falsitatea” înscrisului – tabel nominal, ar rezulta din inserarea în cadrul acestuia a unor date nereale privind suprafeţele de teren ale membrilor composesori, dar că acest element material nu se încadrează în clemenţele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 290 C.p., putând fi considerat, eventual, o modalitate de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 C.p., dacă elementele constitutive ale acestei din urmă infracţiuni sunt întrunite. Din aceste considerente s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Bokor Gyorgyi pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, prin Ordonanţa nr. 17.08.2011 emisă în Dos. nr. 209/II/2/2011 a respins plângerea petentei RNP Romsilva – Direcţia Silvică Mureş împotriva soluţiei pronunţate în Dos. Nr. 876/P/2009, cu motivarea că, dacă pentru unele fapte s-a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale, în cauză nu mai pot fi efectuate cercetări, astfel că plângerea petentei a fost considerată sub acest aspect inadmisibilă, iar în legătură cu aspectele referitoare la latura civilă s-a arătat că petenta are posibilitatea să se constituie parte civilă în dosarul disjuns pentru care se efectuează cercetări pentru infracţiunile de neglijenţă în serviciu şi înşelăciune.

Judecătoria Sighişoara, prin SP nr. 52/27.03.2012, pronunţată în Dos. nr. 2526/308/2011, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a C. pr. penală a respins plângerea formulată de petenta Regia Naţioanlă a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Mureş, în contradictoriu cu intimaţii Ţepeluş Ioan, Bokor Gyorgy, Hegyi Istvan,  Hegyi Francisc, Szabo Janos, Nagy Erno, Hegyi Andras, Terebesi Ioan, Baczoni Fulop Jozsef, Simon Elek şi Composesoratul K.I. Sovata împotriva Ordonanţei din 16.05.2011 dată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 876/P/2009, menţinută prin Ordonanţa din 17.08.2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara emisă în Dos. nr. 209/II/2/2011 şi a menţinut ordonanţa atacată.

Considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea judecătorească menţionată în cele ce preced, au constat din următoarele:

S-a constatat că în mod legal şi temeinic s-a constatat împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă pentru care s-a reţinut că termenul de prescripţie este de 5 ani, iar data săvârşirii infracţiunii este 5.06.2001, aceasta fiind data depunerii raportului de expertiză topometrică, iar în cazul infracţiunii de fals intelectual, s-a reţinut ca dată a săvârşirii infracţiunii 17.07.2000, aceasta reprezentând data întocmirii Hot. 46/2000 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, iar în raport de aceasta termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 C.p., calculat conform art. 122 alin. 1 lit. d C.p., de asemenea s-a împlinit.

S-a mai reţinut în considerentele SP 52/27.03.2012 a Judecătoriei Sighişoara că şi soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului Bokor Gyorgyi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este legală şi temeinică deoarece această infracţiune presupune falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin altearea înscrisului în orice mod, condiţie care s-a constatat că nu era îndeplinită în cauză, reţinându-se sub acelaşi aspect că, din modul de redactare al textelor art. 288-290 C.p. rezultă că legiuitorul a înţeles să incrimineze fapta de a consemna o situaţie nereală doar în cazul înscrisurilor oficiale şi în condiţiile art. 289 C.p., nu şi în cazul înscrisurilor sub semnătură privată, ori, înscrisul în litigiu, anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K.I. Sovata este înscris sub semnătură privată.

S-a mai constatat că plângerea este inadmisibilă referitor la partea care privea soluţia de disjungere a cauzei pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 al. 1, 5 C.p., de a cărei comitere a fost acuzat Hegyi Francisc şi de declinare a competenţei de a efectua cercetări în cauză în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, ca şi în privinţa infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C.p. şi înşelăciune prev. de art. 215 al. 1 C.p. şi de restituire organelor de cercetare ale poliţiei judiciare în vederea completării urmăririi penale, fiind invocate dispoziţiile art. 278 ind. 1 C. p.p. în conformitate cu care aceste dispoziţii vizează doar temeinicia soluţiilor de netrimitere în judecată, ca şi Decizia LVII(57) a ÎCCJ din 24.09.2007, în conformitate cu care, plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată, reglementate de art. 278 ind. 1 al. 1 Cp.p., este inadmisibilă.

S-a mai constatat şi că petenta a formulat plângere în contradictoriu cu Composesoratul Kopac-Iszap Sovata în condiţiile în care Ordonanţa atacată nu privea şi pe acesta, astfel că şi în această privinţă plângerea s-a constatat că este inadmisibilă.

În legătură cu prezenta cauză se mai reţine de către instanţă că, în dosarul penal nr. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, s-a dat la 28.06.2011 de către procuror, rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Hagyi Istvan pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p., în baza art. 228 al. 6 C.p.p., art. 10 lit. g C.p.p., constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Pentru a se emite această Rezoluţie s-a reţinut că Dos. 972/P/2011 s-a format în urma disjungerii din dosarul penal nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, şi că, fapta prev. de art. 291 C.p. constă în aceea că făptuitorul Hegyi Istvan, în calitate de preşedinte al Composesoratului Kopac-Iszap Sovata, a formulat plângere împotriva Hot. 46/2000 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, formându-se Dos. nr. 512/2001 al Judecătoriei Sighişoara finalizat cu SC 1964/26.06.2001 prin care s-a modificat hotărârea atacată şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului Kopac-Iszap Sovata pentru suprafaţa de 686,76 ha teren, în loc de 190,577 ha, conform schiţelor şi planurilor întocmite în cadrul expertizei topometrice efectuate în dosar fiind obligată comisia judeţeană şi la eliberarea titlului de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă, iar, în cadrul acestui proces civil, Hegyi Istvan a depus acte, înscrisuri, ca şi probe în susţinerea acţiunii, care ar fi avut caracter ilicit. S-a reţinut că această faptă ar fi putut fi săvârşită cel mai târziu la data de 26.06.2001, data pronunţării SC 1964, ori, la data de 30.03.2003 când a fost pronunţată DC 148 de către Tribunalul Mureş, acestea fiind ultimele date la care s-au efectuat acte de folosire a expertizei considerate ca falsă.

Plângerea formulată de către petenta RNP-Romsilva-Direcţia Silvică Mureş împotriva Rezoluţiei din 28.06.2011 din Dos 972/P/2011 s-a respins prin Ordonanţa din 23.08.2011 dată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara în Dos. Nr. 217/II/2011 cu motivarea că soluţia procurorului de caz este legală şi temeinică, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de numitul Hegyi Istvan, pentru comiterea infracţiunii de uz de fals fiind împiedicată urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, iar restul solicitărilor petentei din plângere s-a constatat că au format obiectul şi al plângerii din dosarele 876/2011 şi 209/II/2/2011, care au fost soluţionate.

Prin SP nr. 8/11.02.2012 pronunţată în Dos. 2567/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara s-a respins plângerea petentei Direcţia Silvică Mureş împotriva soluţiei date în Dos. 217/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, soluţia fiind definitivă.

Se constată că revizuienta şi-a întemeiat prezenta cerere de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 4, 5 C. pr. civilă rap. la dispoziţiile art. 326 alin. 3 C. pr. civilă.

Potrivit art. 322 C. pr. civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, conform pct. 4, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiunea privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii…, iar, conform pct. 5, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de către partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor…

Acestea se constată că sunt în drept motivele pe care s-a întemeiat cererea de revizuire supusă judecăţii în prezenta cauză.

Instanţa constată mai întâi că excepţiile tardivităţii cererii de revizuire şi inadmisibilităţii acesteia, invocate de către intimatele Composesoratul K.I. au fost puse în mod procedural în discuţie, părţile având posibilitatea să-şi expună argumentele juridice cu privire la acestea, după cum s-a prezentat in extenso în cele ce preced, iar, la termenul de judecată în şedinţa publică din data de 12.06.2014 reprezentanta convenţională a intimatul a precizat în mod expres că acestea nu se mai susţin, iar referitor la excepţia tardivităţii precizării de acţiune din 24.06.2014 formulată de revizuientă, excepţie invocată de asemenea de către reprezentanta intimatului composesorat după cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 4.09.2014, instanţa s-a pronunţat motivat, prin urmare aceste considerente este inutil să fie reluate.

De altfel, excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire nu s-a constatat că este necesar să fie ridicate din oficiu, iar reprezentanta composesoratului intimat a formulat sub acest aspect argumentaţie în forma  unor apărări de fond, la acelaşi termen de judecată în şedinţa publică din data de 4 septembrie 2014.

Este de menţionat că prin aceeaşi încheiere s-a respins cererea intimatei Direcţia Silvică Mureş, apreciată ca şi cerere de probaţiune, de cercetare pe cale incidentală a falsurilor, conform procedurii prevăzute de art. 178 şi următoarele C. pr. civilă, avându-se în vedere calitatea sa de intimată în cauză şi lipsa vreunei acţiuni având ca obiect procedura prevăzută de art. 184 C. pr. civilă, astfel că s-a apreciat că nu se justifică de către această parte calitatea procesuală şi interesul în privinţa formulării unei asemenea solicitări şi cu atât mai puţin utilitatea acestei cereri de probaţiune, dată fiind calitatea în proces şi poziţia sa procesuală, neputând să se substituie revizuientei, întrucât au calităţi procesuale total opuse şi interese procesuale contrare corespunzătoare acestor calităţi.

O altă chestiune care trebuie tranşată inechivoc în prezenta cauză este cea a legii aplicabile, fiind vorba, în raport de prevederile art. 513 al. 1 NCPC, de dispoziţiile procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată, în consecinţă, în cauză sunt aplicabile disp. art. 322 pct. 4,5 din VCPC, în conţinutul avut anterior modificării intervenite prin Legea nr. 219/2005 referitor la pct. 4 al art. 322 VCPC, conform şi dispoziţiilor de principiu ale art. 725 al.3 VCPC, în conformitate cu care hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea  sub care au fost pronunţate.

În reglementarea anterioară modificării menţionate, deci cea prevăzută de art. 322 pct. 4 C. pr. civilă modificat prin OUG 138/2000 se prevede că revizuirea se poate cere dacă un judecător, martor sau expert care au luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate, prevăzându-se ca la judecarea cererii să fie citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii.

În conformitate cu cerinţele art. 129 VCPC judecătorul a pus în discuţie aceste chestiuni la termenul de judecată în şedinţa publică din data de 4 septembrie 2015, fără ca revizuienta să procedeze la modificarea cadrului procesual în acest sens sau a temeiului de drept.

Deşi obligată să manifeste rol activ în proces, aducând la cunoştinţa părţilor drepturile şi obligaţiile procesuale şi punând în discuţie orice împrejurări de fapt ori de drept, instanţa trebuie să îşi menţină poziţia echidistantă faţă de părţile împricinate, fiind necesar să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii şi neputând să modifice ea înseşi cadrul procesual întrucât principiul disponibilităţii procesuale este la dispoziţia şi în puterea părţii reclamante.

În prezenta cauză nu s-a formulat cererea de revizuire, date fiind motivele de revizuire invocate şi în contradictoriu cu cei cu privire la care s-a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, fals şi uz de fals, respectiv expertul Ţepeluş Ioan, Hegyi Francisc, preşedintele Composesoratului K.I. şi Bokor Gyorgy. 

Se constată de către instanţă, în urma cercetării pe cale incidentală a falsurilor invocate şi chiar trecându-se peste impedimentul absolut al intervenirii prescripţiei răspunderii penale şi care s-ar opune oricărei alte cercetări în sensul menţionat, că susţinerile revizuientei nu sunt întemeiate, din următoarele considerente:

În cuprinsul Ordonanţei din 16.05.2011 emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în Dosar nr. 876/P/2009, s-a reţinut că există indicii de săvârşire a infracţiunii de mărturie mincinoasă comisă de către expertul Ţepeluş Ioan care, în expertiza efectuată în Dos. nr. 512 /2000 al Judecătoriei Sighişoara nu a răspuns asupra obiectului esenţial al expertizei topometrice pe care a efectuat-o inducând în eroare instanţa de judecată.

Într-adevăr, după aprecierile procurorului ar fi putut exista eventuale indicii, însă este de remarcat mai întâi că nu s-a arătat nici măcar care era acel obiectiv esenţial al expertizei, nefiind particularizată şi clarificată în concret conduita contrară legii a acestuia.

Din studiul pieselor Dos. 512/2000 se constată că nici părţile din acea cauză şi nici instanţa din oficiu nu au avut vreo obiecţie sau nelămurire legate de modul de întocmire şi concluziile acesteia, deşi au fost înştiinţate procedural la realizarea acesteia, iar raportul de expertiză incriminat le-a fost comunicat, revizuientei conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare din data de 11.06.2001, la sediul său(fila 106 din dosarul menţionat).

Mai mult, din cuprinsul acestui raport de expertiză rezultă că expertul a ţinut seama la întocmirea acestuia de piesele Dos. nr. 512/2001, de hărţile existente la Romsilva şi de hărţile existente la CF, împrejurări confirmate şi prin considerentele SC nr. 1964/26.06.2001 a Judecătoriei Sighişoara, pronunţate în Dos. Nr. 512/2001, reţinându-se că expertiza topografică de identificare şi determinare a suprafeţelor intimatului composesorat s-a efectuat în corelare cu evidenţele de CF.

Mai mult, expertiza cuprinde planuri de amplasament şi delimitare detaliate constituind anexele 1,2,3 şi 4, corelate fiecare cu anexele 1/a, 2/a, 3/a şi 4/a cuprinzând coordonatele punctelor măsurate, iar acestea nu au fost contestate de către părţi şi nici contrazise prin concluziile vreunei alte expertize topometrice.

Aceeaşi stare de fapt se constată că rezultă şi în privinţa falsurilor invocate a fi fost comise de către Bokor Gyorgyi, care a fost acuzat că ar fi întocmit în fals Anexa 54 cuprinzând tabelul nominal cu membrii Composesoratului K.I. Sovata, prin evidenţierea numelui şi prenumelui persoanelor solicitante, membrii ai composesoratului şi a suprafeţelor de teren forestier ale acestora, după care a folosit acest act pe care l-a depus la comisia locală de fond funciar Sovata pentru a fi utilizat la punerea în posesie a terenurilor în cauză, reţinându-se că această anexă a fost întocmită în luna iunie 2005, deci mult după pronunţarea sentinţei atacate cu revizuire şi baza unor evidenţe preexistente cu membrii composesori şi suprafeţele de teren cuvenite acestora.

În dosarul penal nr. 972/P/2011 a fost cercetat şi Hegyi Istvan, preşedinte al Composesoratului K.I. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C.p., constând din aceea că în calitatea menţionată a formulat plângere împotriva Hot. 46/L/2000 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, a depus diverse acte şi înscrisuri în cadrul procesului civil,ca şi probe, care ar fi avut caracter ilegal.

În cuprinsul Rezoluţiei din 28.06.2011 emise în Dos. 972/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara sunt menţionate modurile de comitere a acestei infracţiuni în mod generic, fără să rezulte vreo modalitate concretă a conduitei nelegale a acestuia, fără să fie descrise şi analizate înscrisurile şi probele presupuse nelegale.

Atât aceste Rezoluţii şi Ordonanţe emise în Dos. Nr. 876/P/2009 şi nr. 972/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, cât şi Sentinţa Civilă nr. 1964/26.06.2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara în Dos. nr. 512/2001 au fost supuse controlului în căile de atac fiind pronunţate SP nr. 52/27.03.2012 în Dos. Nr. 2526/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara, SP nr. 8/11.01.2012 în Dos nr. 2567/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara, Decizia Civilă nr. 148/3 martie 2003 a Tribunalului Mureş în Dos. Nr. 10653/2002 şi Decizia nr. 1180/R/21 octombrie 2003 de către Curtea de Apel Tg. Mureş-secţia civilă în Dos. nr. 994/C/2003, fără ca actele atacate să fie modificate sau anulate în căile de atac.

Mai mult, TP nr. 10907/27.07.2005 emis de către comisia judeţeană revizuientă ptr. suprafaţa de 494,26 ha ca diferenţă până la suprafaţa de 686,76 ha teren în favoarea Composesoratului Kopac-Iszap, este în fiinţă, cu toate că nu a putut avea la bază decât acelaşi raport de expertiză şi înscrisuri „false”.

În concluzie, nu se poate reţine existenţa motivului de revizuire prev. de art. 322 pct. 4 C. pr. civilă, deoarece instanţa, doar în baza unor informaţii, fără ca acestea să fie clar determinate şi temeinic probate, nu-şi poate forma nicidecum convingerea în sensul celor solicitate prin cererea de revizuire.

Simplul fapt că revizuienta şi chiar şi intimata Direcţia Silvică nu acceptă statuările instanţelor şi susţin existenţa mărturiei mincinoase, a falsului şi uzului de fals nu constituie o probă în sensul că expertiza topometrică conţine date eronate sau că restul înscrisurilor enumerate în cererea de revizuire emise de către membri ai intimaţilor Composesoratul K.I. şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sovata cuprind date nereale şi corespunzătoare realităţii.

După o analizare atentă a înscrisurilor din dosarele ataşate, instanţa constată că nu a fost dovedită nici existenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5, întrucât, conform acestui caz de revizuire expres reglementat, înscrisurile doveditoare pe baza cărora se cere revizuirea sau cel puţin unul din acestea trebuie să fi fost „descoperit” după darea hotărârii, aceasta însemnând că exista la data  pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere dar până la acel moment a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-un motiv mai presus de voinţa părţilor.

Ori, în speţă nu se poate pune această chestiune pentru că expertiza topometrică i-a fost comunicată revizuientei care a fost parte în Dos. nr. 512/2000 al Judecătoriei Sighişoara, iar anexa 54 i-a fost prezentată în vederea eliberării titlului de proprietate cu privire la terenurile ce au constituit obiectul SC 1964/26.06.2001.

Pe de altă parte, în calitate de entitate cu activitate administrativ jurisdicţională, conform prevederilor art. 52 din L. 18/1991, oricând ar fi putut cere relaţii cu privire la situaţia juridică a terenurilor.

Instanţa a efectuat cercetarea pe fond a cererii de revizuire întrucât nu se poate reţine inadmisibilitatea acesteia, fiindcă s-ar afecta dreptul părţilor de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil.

Simpla evocare de către părţi cu interese contrare în cauză, cum sunt revizuienta şi intimata Direcţia Silvică, a practicii judiciare singulare a unei instanţe din România, în lipsa cunoaşterii temeinice a datelor speţei respective, nu poate conduce, în sine la admiterea unei cereri de revizuire întrucât în sistemul de drept românesc precedentul judiciar nu constituie ut singuli izvor de drept, iar în această situaţie nu se poate pune problema unificării practicii judiciare, cât timp, dimpotrivă soluţiile instanţelor au fost predominant în sens contrar, întrucât la analizarea îndeplinirii condiţiilor pentru admiterea unei căi extraordinare de atac trebuie avute în vedere şi celelalte principii de drept.

Chiar dacă s-ar putea aprecia că expertul topometru ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă iar celelalte persoane a celei de fals şi ar rezulta că concluziile raportului de expertiză şi anexa 54 nu ar fi conforme cu evidenţa de CF, aceste aspecte nu pot constitui un motiv justificat de redeschidere a unei proceduri judiciare soluţionate irevocabil, după cum s-a statuat de către CEDO în cauza Stanca Popescu c/a României, întrucât ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, câtă vreme, deşi cunoscut din timp, motivul nu a fost ridicat în recurs, neputând fi permisă rejudecarea numai pentru că ar exista doar puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni. Doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice şi de dreptul părţilor la un proces echitabil pe motiv că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac(cauza Pchenitchny c/a Rusiei). Revizuirea nu poate constitui o modalitate deghizată de facilitare a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv,atunci când părţile aveau posibilitatea reală să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză în timpul procesului, cum este cazul în speţă şi după cum s-a prezentat în cele ce preced, astfel că, o eventuală eroare a expertului sub aspectul identificării şi delimitării terenurilor ar fi putut fi îndreptată în căile ordinare de atac(cauza Sergey Petrov c/a Rusiei).

Pentru considerentele în fapt şi în drept care preced, instanţa constatând că cererea de revizuire nu este întemeiată, o va respinge, iar revizuienta căzută în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul Composesoratul K.I. care le-a solicitat şi probat cu înscrisuri până la concurenţa sumei de 4600 lei, sub acest aspect fiind aplicabile dispoziţiile art. 326 al. 1 coroborate cu art. 274 C. pr. civilă. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de revizuire precizată a revizuentei COMISIA JUDEŢEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR MUREŞ – cu sediul în Tg. Mureş, P-ţa Victoriei, nr. 1, jud. Mureş în contradictoriu cu intimaţii COMPOSESORATUL K.I. SOVATA, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPA TERENURILOR SOVATA, R.N.P.- DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ, împotriva SC 1964/26.06.2001 pronunţată de către Judecătoria Sighişoara în dosarul  nr. 512/2001.

Obligă revizuenta la 4600 lei cheltuieli de judecată către intimatul Composesoratul KOPAC – ISZAP Sovata.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 9 septembrie 2014, în şedinţă publică.

Preşedinte,

Liliana Misirgic

Grefier,

Daniela Ciulea

Red. L.M./tehnored.D.C.

6 exemplare/ 11 Februarie 2015

Domenii speta

Spete similare