Somatie

SENTINŢA CIVILĂ

NR. 8211 din data de 12.09.2014

PLATI

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 22.05.2014, sub nr.  4765/311/2014, creditoarea, Liceul TBD, a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu debitoarea SC A SRL, să  dispună, pe calea somaţiei de plată, obligarea acesteia la plata sumei 840 lei reprezentând contravaloare cazare persoane conform facturii nr. 111115/30.09.2011, emisa in baza contractului de prestări servicii nr. 3772/20.08.2011 incheiat intre SC A SRL si Grup Şcolar B (actualmente Liceul TBD).

În fapt, a învederat, in esenta, că la data de 20.08.2011 intre Grup Şcolar BD, in calitate de furnizor, si SC A SRL, in calitate de beneficiar, s-a incheiat contractul de prestări servicii nr. 3772/20.08.2011, având ca obiect inchirierea de către furnizor către beneficiar de camere pentru cazare in căminul din incinta scolii pentru un număr de maxim 4 persoane.

Conform art. 4.1, 4.2,  4.3 din contract, contravaloarea serviciilor prestate este de  7 lei/persoana/zi, suma ce urma sa fie virata sau plătită cu numerar la casieria unităţii. Conform art. 4.3: "plata serviciilor se va face in termen de 10 zile de la emiterea facturii..., depăşirea  termenului de 10 zile obliga beneficiarul la plata unor penalităţi de 0.06% pe zi de intarziere aplicate la suma de plata”.

Beneficiarul SC A SRL nu si-a indeplinit obligaţiile contractuale si nu a plătit factura restanta. Prin neindeplinirea obligaţiilor statuate in contract, s-a acumulat un debit restant in suma de 840 lei calculat la data de 06.03. 2013.

La data de 06.03.2013, in conformitate cu dispoziţiile art. 1013-1014 din Codul de Procedura Civila, a transmis paratei, cu confirmare de primire, somaţie prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 15 zile de la primirea acesteia, sa plătească suma datorata, in caz contrar, rezervandu-si dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti competente in vederea recuperării debitului. Parata nu a inteles sa plătească; a revenit cu alta somaţie in data de 24.02.2014 si deoarece, nici după acesta somaţie, nu s-a plătit nicio suma din debitul datorat, a formulat prezenta cerere de chemare in judecata.

Creanţa pentru care a promovat aceasta acţiune este o creanţa certa, lichida si exigibila, constând intr-o obligaţie de plata a unei sume de bani izvorâta dintr-un contract.

In drept, invoca dispoziţiile art. 1013-1014 Cod Procedura Civila si orice alte dispoziţii legale aplicabile in materie.

In dovedire, a depus inscrisuri (f. 4-14).

Desi legal citata, parata nu a depus intampinare.

La data de 04.09.2014 creditoarea a formulat concluzii scrise prin care solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

La termenul din data de 12.09.2014 instanta a rămas în pronunţare pe exceptia necompetentei materiale a Judecătoriei Slatina, invocată din oficiu.

Prin s.c. nr 8211 din data de 12.09.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis exceptia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slatina, invocată de instanţă din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditorul LICEUL TBD, în contradictoriu cu debitoarea SC A SRL, având ca obiect „ordonanţă de plată”, în favoarea  Tribunalului Olt – Secţia de Contencios Administrativ.

Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina sub aspectul exceptiei invocate, absolute si dilatorii, a retinut urmatoarele:

Sunt incidente mai multe dispoziţii legale.

În art. 2 lit. c şi f din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se prevede:

Art. 2 - Semnificaţia unor termeni

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.

În cauza de faţă a fost încheiat contractul nr. 3772/20.08.2011, privind închirierea unui spaţiu in incinta unităţii şcolare Grup Şcolar B (actualmente Liceul TBD), anume patru camere pentru cazare, pentru un număr maxim de patru persoane.

Contractul a fost încheiat  pentru a se pune în valoare un spaţiu în incinta Grup Şcolar B. Acest spaţiu face parte din bunurile proprietate publică, întrucât imobilele ce aparţin domeniului public, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, sunt trecute doar în administrarea unităţilor de învăţământ deţinătoare. Însă, spaţiile din interiorul unităţilor respective de învăţământ de stat, rămân bunuri ce aparţin domeniului public.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 112 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, conform cărora: „(1) Unitatile de invatamant de stat pot detine in administrare bunuri proprietate publica, cele de invatamant particular au drept fundament proprietatea privata, iar cele de invatamant confesional apartin, in functie de entitatea care le-a infiintat, uneia dintre cele doua forme de proprietate.

(2) Terenurile si cladirile unitatilor de educatie timpurie, de invatamant prescolar, scolilor primare, gimnaziale si liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de invatamant din cadrul acestora, infiintate de stat, fac parte din domeniul public local si sunt administrate de catre consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora si sunt administrate de catre consiliile de administratie, conform legislatiei in vigoare”.

Mai mult, daca nu au fost menţionate de către părţi dispoziţiile legale în baza cărora s-a încheiat contractul menţionat, în cuprinsul acestuia sunt folosiţi termenii „furnizor” şi „beneficiar”, termeni specifici contractelor de achiziţie publică – potrivit Ordonanţă de Urgenţă Nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Prin urmare, contractul de închiriere menţionat constituie un contract încheiat de autorităţile publice care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică şi, prin urmare, un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabileşte o competenţă specială de soluţionare în fond a litigiilor de natura celui dedus judecăţii.

Prin urmare, în virtutea regulii specialia generalibus derogant, părţile nu ar putea alege între normele generale, de drept comun şi cele speciale, fiind obligate să se supună acestora din urmă.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 132 alin. 3 N.C.p.c., rap. la art. 10 şi 30 din Legea nr. 554/2004,  apreciază că excepţia analizată  este întemeiată, urmează să o admită şi să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Olt - Secţia de Contencios Administrativ, spre competentă solutionare.

Domenii speta

Spete similare