Abandon de familie

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. Abandon de familie. Aplicarea legii penale mai favorabile. Procedură simplificată. Plângere prealabilă. Amânarea aplicării pedepsei închisorii.

Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta, conform art. 378 alin. 5 C.pen.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T B la data de 28.01.2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B M sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prevăzute de art. 305 alin.1 lit.c C.pen. (1969).

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că în perioada 1991 – 2006, inculpatul a fost căsătorit cu  persoana vătămată - VT. Din această relaţie au rezultat doi copii, respectiv B I C, născut la data de şi  B D C, născută la data de  .

Prin sentinţa civilă nr.464/02.06. pronunţată de Judecătoria T B, instanţa l-a obligat pe inculpat la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 80 lei începând cu data de 08.05.2009 (data introducerii acţiunii de obligare la plata pensiei de întreţinere) până la majoratul minorei B D C. Conform sentinţei civile nr.  din 09.12.2010 a Judecătoriei T B, pronunţată în dosar nr. 2128, instanţa l-a obligat pe inculpat la plata unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de 1/6 din valoarea nivelului salariului net garantat în plată la nivel naţional, începând cu data de 16.11.2010 (data introducerii acţiunii de obligare la plata pensiei de întreţinere) până la terminarea studiilor reclamantului B C I, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

La data de 27.08.2013, persoana vătămată V T a formulat plângere prealabilă împotriva fostului soţ, arătând că până în ziua depunerii plângerii acesta nu a plătit pensiile de întreţinere faţă de copii săi, la care a fost obligat prin hotărâri judecătoreşti. Din declaraţia persoanei vătămate V T rezultă că inculpatul a achitat în data de 18.02.2013 suma de 200 lei, după ce aceasta formulase o altă plângere pentru abandon de familie. Ulterior nu a mai achitat nicio sumă de bani, deşi din 29.06.2012 este angajat la SC SRL. Inculpatul nu a plătit pensia de întreţinere nici până în luna anterioară începerii urmăriri penale, respectiv noiembrie 2013. Din adresa nr. …13.09.2013 a I.T.M. G, rezultă că inculpatul B M este angajat ca şofer la societatea I SRL începând cu data de 29.06.2012.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: plângerea şi  declaraţiile persoanei vătămate; certificat naştere al minorei B D C ; sentinţa civilă nr…./02.06.2009 şi sentinţa civilă nr. …/09.12.2010; adresa nr. …/08.10.2013 a SC I SRL; adresa nr. …/13.09.2013 a I.T.M. G;  adresa nr. …/13.09.2013 a O.R.C. G; adresa nr…./13.09.2013 AJOFM. G; adresa nr. …/25,09,2013 a Primăriei comunei B; declaraţiile inculpatului, cazier judiciar.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 28.03.2014, definitivă la data de 28.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la luarea unei declaraţii scrise în acest sens, după ce procedura simplificată a fost pusă în discuţia părţilor şi admisă, judecata având loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi.

La acel termen de judecată, inculpatul s-a angajat ca până la termenul următor ce se va acorda în cauză, să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de persoana vătămată, minora B D, prin reprezentant legal- V T, asistată de apărător desemnat din oficiu, în temeiul art. 93 alin. 4 C.pr.pen.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, raportat la admiterea procedurii simplificate în cazul recunoaşterii de vinovăţie, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată în rechizitoriu şi expusă mai sus.

În drept, fapta inculpatului B M, de a nu plăti cu rea-credinţă în perioada iulie 2012-august 2013 pensia de întreţinere în cuantum de 80 de lei, stabilită în favoarea minorei B M, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, prevăzute şi pedepsite de art. 305 alin.1 lit.c C.pen. (1968).

Având în vedere dispoziţiile art. 5 C.pen. care prevăd aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa urmează a face aplicarea acestor dispoziţii.

Instanţa are în vedere faptul că legea nouă, respectiv Codul penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, prevede un minim special mai redus, respectiv 6 luni pentru varianta prevăzută la lit. c, respectiv neplata cu rea-credinţă timp de 3 luni a pensiei de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie. 

Astfel că, în baza art. 386 C. pr. pen., instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului B M din infracţiunea prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c C. pen. (1968), în infracţiunea prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 378 alin.1 lit.c C. pen., instanţa reţine că elementul material constă în acţiunea de neplată cu rea-credinţă în perioada iulie 2012-august 2013 a pensiei de întreţinere stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie.

 Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru valorile sociale protejate, respectiv relaţiile sociale referitoare la raporturile ce presupun obligaţia de întreţinere între membrii familiei.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa reţine că, potrivit art. 378 alin. 5 C.pen., dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

Pentru aceste motive, va stabili pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare în sarcina inculpatului B M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie  prevăzute de art. 378 alin.1 lit.c C. pen.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 4 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, nefiind înscris în cazierul judiciar; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune G, la datele fixate de acestaa; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probaţiune G.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin. 1 C.pr.pen. raportat la art. 93 alin. 4 C.pr.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare