Reziliere contract

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 646/2014

Şedinţa publică de la 30 Octombrie 2014

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 5.09.2013 sub nr. 2420/88/2013 reclamanta X, a solicitat desfiinţarea contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010 încheiat cu pârâta Y, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi constatarea faptului că pârâta nu şi-a executat obligaţiile contractuale, respectiv prevederile art. 1(2) lit. b) referitoare la înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum şi obligarea la plata sumei de 1157 lei reprezentând debit restant şi majorări de întârziere în contul redevenţei datorate în baza contractului.

Prin sentinţa civilă nr. 4540/11.12.2013 Tribunalul Tulcea a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 7.01.2014 sub nr. 24/327/2014.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea Consiliului Local al Oraşului .. nr. 41/2010 s-a aprobat concesionarea prin licitaţie publică a terenului în suprafaţă de 45 ha, aflat în domeniul privat al localităţii, pentru amplasarea de sere legume şi anexele acestora. În temeiul acestei hotărâri s-a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr. 8159 din 08.10.2010, unde la art. 1 s-a prevăzut că obiectul acestuia priveşte exploatarea unei suprafeţe de teren de 2,5 ha, situată în extravilanul Oraşului .., tarlaua T13, parcela P 225/3, pârâta asumându-şi obligaţia valorificării superioare a potenţialului agricol, înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum şi plata redevenţei.

Precizează reclamanta că prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de Compartimentul cadastru, registru agricol, fond funciar din cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale .. s-a constatat că terenul este însămânţat cu porumb, iar din verificările efectuate a rezultat că pârâta, din momentul încheierii contractului şi până la data respectivă, nu a întreprins nici un demers pentru a valorifica superior potenţialul agricol al terenului sau de a înfiinţa ferme legumicole de înaltă tehnologie, fapt ce constituie o nerespectare a clauzelor contractuale.

Se mai arată că din referatul nr. 5091/30.05.2013 încheiat de Direcţia economică compartiment impozite şi taxe din cadrul autorităţii locale rezultă că la data introducerii acţiunii pârâta datora suma de 1157 lei cu titlul de redevenţă neachitată, din care 1014 lei debit restant şi 143 lei majorări de întârziere.

În drept au fost invocate prevederile art. 4 şi 7 din contractul de concesiune, art. 55 alin. 1 din OUG nr. 54/2006, art. 8 alin. 2 şi art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată. A arătat, în esenţă, că nu există nicio hotărâre a Consiliul Local al Oraşului .. de reziliere a contractului, a plătit redevenţa contractului şi a început realizarea obiectivelor propuse, iar pe rolul instanţelor este în curs de judecată un litigiu cu Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care împiedică finalizarea obligaţiilor contractuale.

Mai precizează pârâta că atribuirea contractului de concesiune s-a realizat printr-o licitaţie la care au mai participat încă 14 societăţi comerciale, obţinându-se concesiunea a 45 ha teren, şi s-a avut în vedere de către toţi beneficiarii obţinerea unor finanţări din fonduri europene pentru constituirea unei asociaţii legumicole. Arată că Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti a declarat toate cele 15 proiecte ale întreprinzătorilor ca neeligibile, motiv pentru care se află în stare de judecată cu această instituţie, iar reclamanta, cu rea credinţă, nu ar fi adus la cunoştinţă acest aspect instanţei de judecată.

Susţine pârâta că ar fi intervenit o situaţie independentă de voinţa sa, care o exonerează de răspundere, că s-ar afla într-o situaţie de impreviziune potrivit Codului civil, iar în condiţiile în care termenul de realizare iniţială a investiţiei s-a prelungit până la pronunţarea instanţei, a solicitat Consiliului Local al Oraşului .. realizarea unor activităţi pe teren pe cheltuială proprie, fapt ce a fost aprobat. Precizează că după schimbarea primarului în anul 2012, mai multe persoane care se ocupă cu agricultura în zonă au devenit interesate de terenurile ce fac obiectul concesiunii şi au început să facă presiuni asupra conducerii administrative a oraşului.

Concluzionează pârâta că situaţia prezentată constituie un caz fortuit care a împiedicat-o să îşi finalizeze obligaţiile contractuale şi întrucât s-a achitat de obligaţia de plată a redevenţei acţiunea reclamantei ar trebui respinsă.

Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională prin care a reluat, în esenţă, aceleaşi argumente din întâmpinare, şi a solicitat instanţei modificarea şi completarea art. 3 din contractului de concesiune nr. 8165/8.10.2010 cu prevederi referitoare la redevenţa anuală.

Soluţionând cauza Judecătoria Tulcea prin sentinta civila nr. 435/19.02.2014 a admis acţiunea reclamantei-pârâte X, în contradictoriu pârâta – reclamantă Y.

 A dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010 încheiat între X şi pârâta-reclamantă Y

A obligat-o pe pârâta-reclamantă Y la plata sumei de 1157 lei către reclamanta-pârâtă X, cu titlul de debit restant şi majorări de întârziere în contul redevenţei datorate în baza contractului.

A respins cererea reconvenţională a pârâtei-reclamante cu privire la modificarea contractului, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel prima instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, între X şi Y s-a încheiat contractului de concesiune nr. 8159/8.10.2010, având ca obiect exploatarea de către pârâta-reclamantă a suprafeţei de 2,5 ha teren agricol din domeniul privat al oraşului.., situat în extravilanul localităţii, tarlaua T13, parcela P 225/3. Contratul a fost încheiat în baza Hotărârii Consiliului Local al Oraşului .. nr. 41/2010 prin care s-a aprobat concesionarea prin licitaţie publică a suprafeţei de 45 ha teren din domeniul privat al localităţii, pentru amplasarea de sere legume şi anexe.

Obiectivele concedentului au fost menţionate la art. 1 din contract printre care, conform pct. 1 lit. b) „înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie”.

Obligaţiile concesionarului au fost inserate la art. 7 din contract, iar potrivit pct. 1 „Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate şi de permanenţă a bunurilor proprietate publică ce fac obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent” şi potrivit pct. 7 „concesionarul este obligat să plătească redevenţa”.

Pârâta-reclamantă a intrat în folosinţa terenului concesionat în baza procesul-verbal de predare/primire a amplasamentului încheiat la data de 8.10.2010.

Prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de Compartimentul cadastru, registru agricol, fond funciar din cadrul X s-a constatat, urmare verificărilor efectuate la faţa locului, că la data întocmirii terenul este însămânţat cu porumb, nefiind puse în executare prevederile contractuale.

Instanţa reţine că pârâta-reclamantă Y împreună cu celelalte societăţi care au preluat în aceleaşi condiţii terenuri în concesiune de la reclamantă s-au adresat cu o cerere Consiliului Local al Oraşului.. şi Primarului, prin care au expus situaţia generată de respingerea proiectelor de finanţare europeană şi existenţa litigiului în acest sens pe rolul instanţelor, solicitând până la soluţionarea cauzei încheierea unui act adiţional în vederea utilizării terenului concesionat în scopuri agricole, pentru a putea plăti redevenţa şi a evita degradarea acestuia.

Prin adresa nr. 8171/22.09.2011 Primăria Oraşului.. a comunicat pârâtei-reclamante, sub semnătura Primarului că „Luând în considerare art. 2 şi art. 7 alin. 1 privind obiectivele concedentului şi obligaţiile concesionarului, concedentul este de acord ca până la rezolvarea proiectelor de finanţare să se exploateze suprafaţa respectivă prin culturi agricole, în scopul asigurării exploatării eficace în regim de continuitate şi de permanenţă a bunurilor ce fac obiectul concesiunii şi nu în ultimul rând a valorificării superioare a bunului concesionat”.

Acest răspuns emis de autoritatea locală nu constituie însă o modificare a clauzelor contractuale şi nu a dat dreptul pârâtei-reclamante de a îşi încălca obligaţiile asumate, în condiţiile în care constatările materializate prin referatul nr. 5346/07.06.2013 întocmit de Compartimentul cadastru, registru agricol, fond funciar al Unităţii Administrativ Teritoriale .. au fost efectuate după un interval de aproximativ un an şi 9 luni.

Prin referatul nr. 5091/30.05.2013 încheiat de Direcţia economică compartiment impozite şi taxe din cadrul autorităţii locale s-a stabilit că în conformitate cu art. 3 din contract, pârâta-reclamantă Y avea obligaţia să plătească o redevenţa anuala în primul an de concesiune corespunzător contravalorii in lei a unei cantităţi de 640 kg grâu concesionat, calculat la preţul zilei al grâului dat de Bursa de la Londra. Intre anii al II-lea si al VI-lea, pârâta-reclamantă avea obligaţia să plătească contravaloarea în lei a unei cantităţi de 1040 kg grâu/ha concesionat, calculată la preţul zilei al grâului dat de Bursa de la Londra, iar după anul al VI-lea 1,5 % din producţia anuală realizată şi scoasă pe piaţă.

S-a constatat că redevenţa cum este calculata astfel prin contract trebuia plătită până la finele trimestrului I, însa la data introducerii acţiunii, pârâta-reclamantă figura cu un debit restant de 1014 lei si 143 lei majorări de întârziere.

Pârâta-reclamantă a fost notificată cu adresa nr. 9058 din 10.10.2012, depusă la dosar, dar nu a făcut dovada că si-ar fi executat aceste obligaţii.

Ca atare, instanţa a  constatat că acţiunea reclamantei-pârâte X, este admisibilă, întrucât pârâta-reclamantă Y nu a făcut dovada faptului că şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile asumate prin art. 1 pct. 2 lit. b şi respectiv art. 7 pct. 1 şi 4 din contractul concesiune nr. 8159 din 8.10.2010, respectiv înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie şi plata redevenţei.

Din verificări s-a constatat că pe rolul Curţii de Apel Constanţa a fost înregistrat dosarul nr. 1286/36/2012 în care pârâta-reclamantă a formulat acţiune în contradictoriu cu Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Oficiul Judeţean de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.. şi Centrul Regional de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit ce a avut ca obiect contestaţia formulate împotriva respingerii proiectului de finanţare pentru realizarea obiectivului stabilit în contractul de concesiune. Acţiunea a fost respinsă la data de 11.09.2013 ca nefondată.

Sunt neîntemeiate susţinerile pârâtei-reclamante în sensul că nu s-a dat o hotărâre a Consiliul Local al Oraşului .. de reziliere a contractului, întrucât nu există obligativitatea emiterii unui astfel de act pentru a se constata încetarea contractului.

Totodată, faptul că nu s-a obţinut finanţarea din fonduri europene şi existenţa litigiului cu Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, nu sunt motive pentru a justifica neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care nu a existat nicio clauză între părţi care să condiţioneze realizarea obiectivelor concesiunii de obţinerea unor astfel de finanţări.

Sunt nefondate şi susţinerile pârâtei-reclamante privind intervenirea unei situaţii independente de voinţa sa, în măsură să o exonereze de răspundere în îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Situaţia de impreviziune invocată în întâmpinare nu are aplicabilitate în speţă, aceasta fiind o împrejurare ce se referă la situaţiile în care executarea unui contract ar deveni excesiv de oneroasă pentru una din părţi datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, situaţia expusă de pârâta-reclamantă nu constituie un caz fortuit care ar împiedicat-o să îşi finalizeze obligaţiile contractuale, aşa cum a susţinut aceasta, iar afirmaţiile privind schimbarea primarului şi faptul că alte persoane au devenit interesate de terenurile ce fac obiectul concesiunii şi ar fi început să facă presiuni asupra conducerii administrative a oraşului sunt nerelevante în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii.

În condiţiile în care pârâta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate, privind înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie, precum şi cele de plată a redevenţei, argumentele sale în sensul respingerii acţiunii sunt nefondate.

Ca atare, a fost admisă acţiunea reclamantei-pârâte X

Cu privire la solicitarea reclamantei-pârâte din cererea de chemare în judecată privind constatarea faptului că pârâta-reclamantă nu şi-a executat obligaţiile contractuale, această împrejurare constituie de fapt motivul admiterii acţiunii şi a fost expusă în considerentele prezentare anterior, iar repunerea părţilor în situaţia anterioară cerută de asemenea de reclamantă este o consecinţă firească a admiterii prezentei acţiuni.

Referitor la cererea reconvenţională prin care pârâta-reclamantă a solicitat instanţei modificarea şi completarea art. 3 din contractului de concesiune cu prevederi referitoare la plata redevenţei începând cu primul an de la punerea în funcţiune a investiţiei, aceasta a fost respinsă ca nefondată, 

Instanţa are în vedere principiul forţei obligatorii a contractului, reglementat de art. 960 din vechiul cod civil aplicabil în cauză, potrivit căruia „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege”. Prin urmare, instanţa nu poate interveni şi modifica contractul, care reprezentă manifestarea de voinţă a părţilor, la cererea uneia din părţi astfel cum a fost formulată de pârâta-reclamantă SC Partener Gardens SRL Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat apel parata reclamanta Y, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, sustine apelanta ca prima instanţa a soluţionat cauza cu nerespectarea dispozitiilor legale privind competenta instanţei, Judecătoria Tulcea fiind investita in mod greşit de Tribunalul Tulcea cu soluţionarea cauzei urmare sentinţei nr. 4540/11.12.2013 prin care acesta,  investit iniţial, a  declinat competenta de soluţionare a cauzei in favoarea acestei instanţe.

De asemenea, in mod greşit prima instanţa  respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare in judecata pentru lipsa procedurii concilierii, medierii, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Mai sustine apelanta ca este greşita si soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii reclamantei parate. Arata in acest sens că între aceasta si  reclamant a existat un raport juridic care a avut ca obiect concesionarea unei suprafeţe de teren de 2,5 hectare teren agricol pentru înfiinţare sere de legume finanţate printr-un proiect din fonduri europene pe măsura 121, urmând ca realizarea investiţiei să se facă după aprobarea proiectului de finanţare.

Parcurgând etapele de verificare şi aprobare a proiectului de finanţare APDRP.. a declarat proiectul eligibil şi l-a înaintat spre aprobare Centrului Regional CPRDP.. care la rândul său a declarat proiectul eligibil.

În urma verificărilor făcute de APDPR.. acesta a constatat în mod subiectiv că proiectul de finanţare nu este eligibil motivând lipsa asigurării utilităţilor. Pe rolul Curţii de Apel Constanta s-a aflat dosarul nr. 1286/36/2012 ce avut ca obiect contestaţia pe care apelanta  a formulat-o împotriva respingerii proiectului de finanţare  pentru realizarea obiectivului stabilit in contractul de concesiune, dosar care nu este soluţionat definitiv.

Mai arata apelanta ca reclamantul prin adresa nr.8171/22.09.2011, întocmita de un consilier local, semnata de primar si seful serviciului urbanism, a fost de acord si a acceptat ca pana la rezolvarea proiectelor de finanţare sa se exploateze suprafaţa respectiva prin culturi agricole, astfel a promovat acţiunea cu rea-credinţa in condiţiile in care deja apelanta efectuează plăti parţiale ale redevenţei stabilite prin contract.

Examinând hotărârea atacata prin prisma criticilor formulate Tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.129 c.proc.civ.

(1) Necompetenta este de ordine publică sau privată.

(2) Necompetenta este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetenta este de ordine privată.

Potrivit ART. 130 c.proc.civ.

Invocarea excepţiei

(1) Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

(3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

(4) Dacă necompetenta nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetentei.

In speţa apelanta sustine ca soluţionarea cauzei s-a făcut de prima instanţa cu incalcarea  normelor de competenta materiala, litigiul fiind unul in materia contenciosului administrativ, soluţionarea cauzei in prima instanţa revine tribunalului.

Prin sentinţa civila nr. 4540/11.12.2013 Tribunalul Tulcea, investit iniţial cu soluţionarea cererii reclamantei,  a admis excepţia necompetentei materiale a acestuia, invocata din oficiu de instanţa si a  declinant competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Judecătoriei  Tulcea, apreciind ca litigiul este de natura civila si nu in materia contenciosului administrativ.

După înregistrarea cauzei la Judecătoria Tulcea, aceasta la primul termen de judecata  din 14.02.2014 verificându-si competenta conform art. 131 c.proc.civ. s-a declarat competenta sa soluţioneze general, material si teritorial cauza. Parata apelanta nu a exprimat un punct de vedere cu privire la competenta de soluţionare a cauzei nici in fata Tribunalului si nici in fata Judecătoriei Tulcea, neinvocând in primei instanţe excepţia de necompetenta materiala.

Prin urmare in raport de dispoziţiile legale arătate  mai sus parata apelanta nu poate invoca in apel nelegalitatea încheierii prin care prima instanţa s-a declarat competenta sa soluţioneze cauza, întrucât excepţia de necompetenta materiala  fiind de ordine publica, putea fi invocata conform art. 130 alin. 2 c.proc.civ. pana la primul termen de judecata in fata primei instanţe.

Instanţa mai retine ca litigiul fiind de natura civila nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile, aşa cum sustine apelanta prin apelul formulat.

Cat priveşte critica referitoare la lipsa indeplinirii procedurii medierii si aceasta este neîntemeiata.

Astfel,  instanţa constata potrivit art. 2 alin. (1) si art. 11 din Legea nr. 192/ 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, in forma acesteia in vigoare la momentul introducerii acţiunii:

(1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.

(1^1) Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.

De asemenea potrivit alin. (13) al aceluiaşi articol :

 (1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.

In speţa, reclamanta a făcut dovada ca a invitat-o pe parata la şedinţa de informare privind avantajele medierii prin avocat, respectiv prin Cabinet de avocat Bicov Ştefan in ziua de 29.08.2013 ora 1100, data la care potrivit procesului verbal nr. 13 încheiat in aceiaşi zi,  informarea parţilor nu s-a putut realiza deoarece reprezentantul paratei a parasit şedinţa de informare asupra medierii.

Este neîntemeiata si critica referitoare  la modul de soluţionare de către prima instanţa  a fondului cauzei, in sensul ca instanta nu a reţinut împrejurarea  ca a operat o modificare a clauzelor contractului urmare adresei  nr. 8171/22.09.2011 emisa de Primarul Oraşului...

Contractul de concesiune in discuţie a fost încheiat in baza Hotărârii Consiliului Local al Oraşului.. nr. 41/2010, prin care s-a aprobat concesionarea prin licitaţie publica a suprafeţei de 45 ha teren din domeniul privat al localităţii, pentru amplasarea de sere legume si anexe.

Obiectivele concedentului au fost menţionate la art. 1 din contract printre care, conform pct. 1 lit. b) „înfiinţarea de ferme legumicole de înaltă tehnologie”.

Obligaţiile concesionarului au fost inserate la art. 7 din contract, iar potrivit pct. 1 „Concesionarul este obligat să asigure exploatarea eficace în regim de continuitate şi de permanenţă a bunurilor proprietate publică ce fac obiectul concesiunii, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent” şi potrivit pct. 7 „concesionarul este obligat să plătească redevenţa”.

Nu s-a facut dovada îndeplinirii de către parata apelanta a obligaţiilor contractuale asumate, privind înfiinţarea de ferme legumicole de înalta tehnologie, precum si cele de plata a redevenţei,  astfel ca este justificata cererea de reziliere a contractului si de plata a sumelor solicitate cu titlu de redevenţa si majorări.

Nu se poate retine ca a operat o modificare a clauzelor contractului prin adresa nr. 8171/22.09.2011 emisa de Primar, in sensul arătat de apelanta, cat timp calitatea de concedent o are este Consiliul Local al Oraşului.., care este administratorul bunurilor din domeniul privat al U.A.T. Oraşul.., acesta fiind singura persoana in măsura sa hotărască o astfel de modificare a contractului.

In condiţiile in care nu a operat o modificare a contractului, iar in contractul de concesiune încheiat intre parţi nu a fost inserata o clauza care sa condiţioneze realizarea obiectivelor concesiunii de obţinerea unei finanţări din fondurile europene reclamanta nu justifica neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, aşa cum corect, a apreciat prima instanţa.

A mai susţinut parata apelanta  ca s-a dispus in mod greşit rezilierea contractului deoarece a efectuat plăti in contul redevenţei, fara insa sa arate in mod explicit care este suma pe care a plătit-o si cu ce acte face dovada acestor plăti. Aceasta a depus la dosar copia a doua chitanţe ambele emise la data de 14.04.2014, insa sunt emise pentru încasarea unor sume care fac obiectul facturii fiscale nr. 28/21.02.2014 seria TL ISA, factura  care este ulterioara datei introducerii acţiunii de către reclamanta intimata.

In consecinţa, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins si a fost obligata parata apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata către reclamanta intimata.

Domenii speta

Spete similare