Procedura insolvenţei

Cadrul procesual al litigiului este dat de procedura de insolvenţă a debitoarei în faţa judecătorului sindic, context în care se reţine că şi demersul judiciar al custodelui trebuie să îndeplinească toate condiţiile de exercitare a oricărei cereri adresate instanţei, între care şi cea a justificării unui interes de a acţiona, care între altele trebuie să fie determinat şi personal al celui care îl invocă.

Bunurile menţionate de judecătorul sindic sunt proprietatea debitoarei şi chiar dacă asupra acestora a fost aplicat un sechestru execuţional în favoarea unei creditoare, prin deschiderea şi derularea procedurii de insolvenţă, această măsură a sechestrului şi-a încetat efectele întrucât prevalează procedura de executare colectivă reglementată de Legea nr. 85/2006.

Prin Decizia civilă nr. 89/A/21.01.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins ca neîntemeiat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 985/16.10.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3531/108/2013/a3*, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa apelată mai sus menţionată, s-a admis cererea debitoarei SC K.I. SRL Arad prin administrator judiciar A.G. IPURL Arad, s-a dispus custodelui B.V. să restituie bunurile sechestrate prin procesul-verbal de sechestru bunuri mobile întocmit de BEJ P.M.V. în dosar execuţional nr. 223/2012 din data de 02.11.2012, respectiv: buldoexcavator, Vola marca L45, generator curent, generator marca Bernhard, în averea debitoarei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la 16.06. 2014, în rejudecare, ca urmare a admiterii apelului declarat de debitoarea, SC K.I. SRL, prin decizia civilă nr. 306 din 25 aprilie 2014, a Curţii  de Apel Timişoara, a fost anulată în parte sentinţa civilă nr.3144/14.11.2013  şi trimisă cauza pentru judecarea cererii debitoarei, privind restituirea bunurilor sechestrate prin Procesul verbal de sechestru bunuri mobile întocmit de BEJ P.M.V. în dosar execuţional nr. 223/2012, din data de 02.11.2012,prin care  au fost sechestrate următoarele bunuri: buldoexcavator, Vola marca L45, generator curent, generator marca Bernhard.

Prin raportul prezentat de administratorul judiciar A.G. IPURL,  pentru termenul de judecată din 4 iulie 2013, fila 291 dosar volumul 2,  s-a evidenţiat că debitorul SC K.I. SRL prin cererea de deschidere a procedurii şi-a manifestat intenţia  depunerii unui plan de reorganizare, iar una din principalele surse de venit o constituie exploatarea balastierei Lipova.

Raportat la împrejurarea că, prin Procesul verbal de sechestru bunuri mobile întocmit de BEJ PMV în dosar execuţional nr. 223/2012, din data de 02.11.2012, au fost sechestrate următoarele bunuri: buldoexcavator, Vola marca L45, generator curent, generator marca Bernhard, bunuri care sunt necesare debitorului pentru desfăşurarea activităţii de exploatare, în temeiul prevederilor art. 84 din legea 85/2006, administratorul judiciar  a solicitat dispunerea Custodelui BV de a restituii bunurile sechestrate prin Procesul verbal de sechestru bunuri mobile întocmit de BEJ PMV în dosar execuţional nr.223/2012, din data de 02.11.2012.

Articolul 84 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, invocat  prevede posibilitatea practicianului în insolvenţă de a introduce acţiuni pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.

Astfel, la data de 17.10.2013, creditoarea SC L.T. SRL a formulat cerere de ridicare a suspendării prevăzute  la art.36 din Legea nr.85/2006 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată în cadrul procedurii, a bunurilor cuprinse în procesul-verbal de sechestru întocmit în dosarul execuţional nr.223/2013 al BEJ PMV cu aplicarea corespunzătoare art.116-118 din Lege, cu condiţia achitării din preţ a cheltuielilor prevăzute la art. 121 alin.1,  pct.1 din lege, cerere respinsă de Judecătorul sindic,  întrucât creanţa acesteia este o creanţă chirografară,  iar doar creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzute la art.36 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii.

Prin decizia sus – menţionată s-a menţionat că, această creditoare, SC L.T. SRL, nu justifică şi dovedeşte un drept de retenţie asupra bunurilor, drept ce nu poate fi rezultat al sechestrului aplicat în procedura de executare silită, ca atare nu se poate vorbi de un astfel de drept, după cum nici sechestrul asupra bunurilor mobile în cadrul dosarului execuţional nu îi conferă calitatea de titular al unei cereri formulate în condiţiile art. 39 din Legea 85/2006.

Astfel, de la data deschiderii procedurii insolvenţei nu îşi mai au rostul executările individuale din partea creditorilor, scopul legii fiind îndestularea creditorilor din procedură,  iar creditorii ale căror acţiuni se suspendă trebuie să formuleze declaraţii de creanţă în cadrul procedurii.

Debitorul SC K.I. SRL, în chiar cererea introductivă,  la această instanţă la 4 martie 2013, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei  manifestându-şi intenţia de intrare în procedura  reorganizării conform  unui plan de  restructurare prin continuarea activităţii, iar una din principalele surse de venit o constituie exploatarea balastierei Lipova, iar bunurile sechestrate sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii de exploatare.

Judecătorul sindic a evidenţiat că, prin sentinţa civilă nr.807/11 septembrie 2014, a fost confirmat în condiţiile art. 101 din Legea 85/2006, planul de reorganizare propus de debitoarea SC K.I. SRL.

Aşa fiind, în condiţiile în care creditoarea SC L.T. SRL, nu are un drept de retenţie, asupra bunurilor obiect al sechestrului, neavând nici calitatea de titular al unei cereri formulate în condiţiile art. 39 din Legea 85/2006, că  de la data deschiderii procedurii insolvenţei nu îşi mai au rostul executările silite individuale din partea creditorilor, scopul legii fiind îndestularea creditorilor din procedură, că bunurile obiect al sechestrului, sunt necesare în susţinerea  planului  de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic,  văzând şi prevederile art. 84 din Legea 85/2006, a admis cererea debitoarei SC K.I. SRL, prin administratorul judiciar A.G. IPURL Arad.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel custodele B.V., solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii formulate de debitoare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că soluţia judecătorului sindic este netemeinică şi nelegală întrucât pe de o parte s-a făcut fără împrocesuarea creditoarei L.T. SRL care manifesta un interes în cauză prin aceea că sechestru a fost stabilit în favoarea acestuia în vederea recuperării creanţei sale faţă de debitoare. Pe cale de consecinţă se impunea introducerea în cauză a acestei părţi cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006 sun clare şi exprese şi prevăd că se suspendă orice acţiune judiciară, extrajudiciară şi orice formă de executare silită. Prin urmare, formele de executare rămân în stadiul şi forma în care se aflau la momentul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

Mai mult decât atât, motivele invocate în cererea de restituire nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar întrucât nu corespunde adevăratei stări de fapt. Astfel, intenţia debitoarei, aflata în reorganizare este pe de o parte folosirea bunurilor în reorganizarea activităţii acesteia dar şi vânzarea bunurilor pe care nu le considera necesare acestei reorganizări. Or, această vânzare ne cauzează grave şi importante prejudicii întrucât pierde garanţia constituită prin procesul-verbal de sechestru şi pe cale de consecinţă şi posibilitatea de recuperare a sumelor datorate de către creditoare către societatea L.T. SRL precum şi a tuturor celorlalţi creditori aflaţi în procedura insolventei. Este de remarcat şi faptul că debitoarea recunoaşte că nu este în măsură să respecte planul de reorganizare şi în prezent înregistrează întârzieri, fapt ce dovedeşte că motivul real pentru care debitoarea doreşte recuperarea acestor bunuri este de a le sustrage bunurilor care pot fi valorificate în interesul creditorilor.

În considerentele hotărârii se arată că cererea a fost admisă în baza art. 84 din Legea 85/2006. Or, în realitate, acest text de lege nu este aplicabil în speţă câtă vreme nu este vorba de un transfer al dreptului de proprietate. Este vorba doar de un sechestru aplicat asupra acestor bunuri în vederea protejării creditoarei faţă de comportamentul SC K.I. SRL care în permanenţă şi prin orice mijloace a încercat să se sustragă obligaţiilor sale stabilite prin titluri executorii. Societatea L.T. SRL a fost singura care s-a interesat de situaţia bunurilor şi a formulat acţiunea revocatorie, care în final beneficiază tuturor creditorilor debitoarei SC K.I. SRL. Este adevărat că SC K.I. SRL se află în procedura insolvenţei şi trebuie să i se aplice dispoziţiile art. 36 din Lg. 85/2006 privind suspendarea executării silite însă şi L.T. SRL în favoarea căreia şi la cererea căreia s-a instituit acest sechestru se află în aceeaşi procedură a reorganizării şi trebuie să beneficieze de aceleaşi masuri de protecţie şi prin urmare executarea silită trebuie să rămână suspendată, în faza în care s-a aflat la momentul deschiderii procedurii insolventei.

O altă problemă analizată în cadrul considerentelor hotărârii atacate a fost aceea a inadmisibilităţii aplicării dispoziţiilor art. 39 din Legea 85/2006. Or, în speţă, apreciază că sunt întrunite toate condiţiile impuse de lege pentru admisibilitatea unei asemenea cereri. Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 39 din Legea 85/2006 mod. L.T. SRL are calitatea de a formula o asemenea cerere întrucât îndeplineşte condiţia de a avea un drept de retenţie. În ceea ce priveşte dreptul de retenţie acesta s-a născut prin întocmirea procesului-verbal de sechestru întocmit în dosarul execuţional nr.223/2013 al BEJ PMV însă împotriva acestui act de executare a fost formulată de către debitoarea din acest dosar şi alte persoane o contestaţie la executare care a format obiectul dosarului 16747/55/2012 al Judecătoriei Arad. În cadrul acestui dosar s-a dispus suspendarea executării silite.

Prin sentinţa nr. 1332 din data de 18.02.2013 instanţa de fond a admis în parte contestaţia la executare şi anulează în parte formele de executare pentru următoarele bunuri buldo excavator marca JCB, volă (încărcător frontal) marca ONK 45 C, seria 165151 şi generator curent marca Bernhard Kufer Juns seria 01564. Potrivit dispoziţiilor legale hotărârea pronunţată în prima instanţă în contestaţiile la executare sunt executorii. Împotriva acestei hotărâri L.T. SRL a formulat recurs care a fost soluţionat abia la data de 30.04.2013 prin decizia Tribunalului Arad nr. 636/2013 deci după termenul limită pentru depunerea cererilor de creanţă (21.04.2013). Oricum societatea L.T. SRL îndeplineşte condiţia impusă de art. 39 din Legea 85/2013 respectiv L.T. SRL are un drept de retenţie ceea ce îi conferă şi calitatea procesuală pasivă în această cauză.

Pe cale de consecinţă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.39 din Lg.85/2006 respectiv L.T. SRL are un drept de sechestru şi prin urmare un drept de retenţie asupra bunurilor sechestrate prin procesul-verbal de sechestru întocmit în dosarul execuţional nr.223/2013 al BEJ PMV asupra următoarelor bunuri Buldo Excavator marca JCB culoare galbena, Voia încărcător frontal ONK L 45C seria 165151, generator marca Bernahard Kufer Juns seria 01564, generator curent seria 37650 marca Dale.

Este evident că aceste bunuri nu sunt necesare şi nu reprezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare care se doreşte a fi respectat pentru următoarele considerente.

Pe de o parte există riscul înstrăinării acestor bunuri întrucât debitoarea SC K.I. SRL a încercat prin toate mijloacele să susţină că aceste bunuri ar fi fost vândute altor persoane şi prin urmare nu ar fi necesare desfăşurării activităţii debitoarei în scopul reorganizării şi astfel s-ar diminua activul societăţii debitoare destinat acoperirii tuturor datoriilor debitoarei. În acest sens au fost întocmite pro causa mai multe contracte de vânzare cumpărare şi de comodat. Aceste contracte însă, au fost declarate de către instanţele investite ca nevalabile şi prin urmare nu produc nici un fel de efecte juridice. Astfel, cu ocazia judecării contestaţiei la executare în dosar 16747/55/2012 Tribunalul Arad, a respins în mod irevocabil contestaţia la executare prin care pârâta şi aşa-zişii dobânditori încercau să dovedească transferul dreptului de proprietate de la debitoarea din acest dosar către alte persoane. Este de remarcat poziţia debitoarei K.I. SRL, care, doar cu câteva luni anterior a încercat sa convingă instanţele de judecată că nu are nevoie de aceste bunuri şi că ar fi fost vândute sau date în folosinţă gratuită altor persoane, toate acestea în scopul fraudării intereselor societăţii L.T. SRL. Prin susţinerea că aceste bunuri au fost vândute iar sumele de bani urmau a fi încasate abia după mai bine de un an astfel ca debitoarea nu avea nevoie nici de contravaloarea acestor bunuri. Prin decizia 636/30.04.2013 Tribunalul Arad a admis recursul formulat de L.T. SRL şi a respins contestaţia la executare şi prin urmare s-a constatat legalitatea procesului-verbal de sechestru întocmit în dosarul execuţional nr.223/2013 al BEJ PMV. Aşadar în prezent L.T. SRL are un drept legal de sechestru asupra bunurilor mobile descrise mai sus.

De asemenea L.T. SRL a fost singura care a manifestat interes în stabilirea dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate a Ie valorifica în condiţiile art. 39, prin formularea unei acţiuni pauliene.

Apelanta a arătat de asemenea ca executorul judecătoresc în cadrul dosarului execuţional şi-a îndeplinit toate obligaţiile sale astfel că bunurile asupra cărora L.T. SRL are un drept de garanţie şi de retenţie au fost deja evaluate iar în prezent trebuie doar valorificate prin vânzare la licitaţie.

Apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege, iar vânzarea obiectului garanţiei nu are nici un fel de relevanţă în ceea ce priveşte planul de reorganizare întrucât aceste bunuri nu au mai fost folosite de către debitoarea K.I. SRL, susţinând în permanenţă că le-ar fi vândut. Societatea L.T. SRL nu a avut şansa de a reuşi executarea silită a debitoarei pentru întreaga sumă pentru că a intrat în procedura insolventei. Pentru a dovedi poziţia vexatorie şi de şicană a debitoarei, arată că pe toată durata executării silite, debitoarea a formulat contestaţii la executare, toate respinse irevocabil în care a susţinut că toate bunurile au fost înstrăinate, sau că nu ar fi proprietatea societăţii, Societatea L.T. SRL a fost singura care s-a luptat să readucă în patrimoniului debitoarei aceste bunuri ca acum, atât K.I. SRL cât şi administratorul judiciar să afirme că aceste bunuri (care nu au mai fost folosite de ani de zile de către debitoare) să fie absolut necesare în vedere reorganizării.

Examinând calea de atac formulată de custodele B.V. împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care a fost dispusă restituirea bunurilor sechestrate, prin prisma motivelor invocate în scris, Curtea reţine netemeinicia acestui apel pentru următoarele considerente:

Cadrul procesual al litigiului este dat de procedura de insolvenţă a debitoarei SC K.I. SRL în faţa judecătorului sindic, context în care se reţine că şi demersul judiciar al custodelui trebuie să îndeplinească toate condiţiile de exercitare a oricărei cereri adresate instanţei, între care şi cea a justificării unui interes de a acţiona, care între altele trebuie să fie determinat şi personal al celui care îl invocă.

În speţă, bunurile mobile menţionate de judecătorul sindic sunt proprietatea debitoarei şi chiar dacă asupra acestora a fost aplicat un sechestru execuţional în favoarea unei creditoare, în concret SC L.T. SRL prin deschiderea şi derularea procedurii de insolvenţă, această măsură a sechestrului şi-a încetat efectele întrucât prevalează procedura de executare colectivă reglementată de Legea nr. 85/2006.

Apelanta nu poate invoca lipsa de improcesare a creditoarei SC L.T. SRL în condiţiile în care aceasta nu este parte în prezentul litigiu şi nu a exercitat nici o cale de atac în care să reitereze un astfel de motiv, fiind lipsit de interes din partea apelantei de a sesiza instanţa de control judiciar, aspecte ce vizează pierderea garanţiei constituită prin procesul-verbal de sechestru în favoarea acestei societăţi comerciale sau faptul că i s-a constituit acestei creditoare un drept de retenţie.

Apelanta omite faptul că în calitate de custode, este doar un detentor precar al bunurilor mobile asupra cărora s-a pronunţat judecătorul sindic şi urmează să execute ceea ce instanţa dispune, îndeplinindu-şi obligaţiile în această calitate, iar pe de altă parte, lipsa dreptului de retenţie în favoarea SC L.T. SRL a fost tranşată definitiv prin decizia civilă nr. 306/25.04.2014 pronunţată de această instanţă.

Motivaţiile apelantei tind la constatarea existenţei sau inexistenţei unor drepturi şi obligaţii în favoarea unui terţ, respectiv societatea comercială creditoare şi nu urmăresc protecţia unui propriu drept subiectiv sau a unei situaţii juridice personale, astfel că apelul nu poate fi primit prin raportare la calitatea pe care partea o deţine în speţă şi care duce la consecinţele menţionate anterior.

Pe cale de consecinţă şi în condiţiile art. 480 alin.1 C.proc.civ., a fost respins apelul declarat în cauză, constatându-se că reprezentantul intimatei nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare