Sancţiunea nemotivării apelului

Decizie 119 din 27.02.2015


Obiect : Sancţiunea nemotivării apelului

 

Decizia Tribunalului nr. 119/27.02.2015

În caz de nemotivare, apelul  nu se anulează sau respinge ca nemotivat, întrucât art. 476 alin. 2 NCPC, consacrând în mod expres  caracterul devolutiv al apelului, prevede că în cazul în care apelul nu se motivează sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

În speţă, prima instanţă a admis plângerea contravenţională şi a anulat procesul verbal de contravenţie în sensul exonerării petentei de la plata amenzii contravenţionale în sumă de 5000 lei. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, intimatul fără a-l motiva nici în scris şi nici verbal în faţa instanţei.

Legal citată, intimata-petentă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea apelului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea acestuia.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, Tribunalul a reţinut următoarele :

În primul rând, în caz de nemotivare, apelul nu se anulează ori respinge ca nemotivat, întrucât art. 476 alin. 2 NCPC, consacrând în mod expres caracterul devolutiv , prevede că în cazul în care apelul nu se motivează sau dacă motivarea apelului nu cuprinde motive sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă, deci nu pe baza unor motive de apel.

Sancţiunea pentru nemotivarea apelului este, aşadar, doar imposibilitatea apelantului de a invoca în apel motive noi, astfel că instanţa de apel nu va analiza calea de atac pe baza unor critici ale apelantului.

Analizând, aşadar, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în limitele mai sus arătate, Tribunalul a reţinut că, în fapt, intimata-petentă a fost sancţionată pentru încălcarea disp. art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, nefăcând dovada luării măsurii reparatorii în termen de 15 zile privind ceasul Doxa achiziţionat de numitul M.I. la data de 10.08.2012.

Conform art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992, remedierea defecţiunilor apărute la produse care nu corespund sau înlocuirea acestora se face în termen de 15 zile din momentul în care operatorul economic a luat cunoştinţă de deficienţele respective.

În speţă, M.I. a cumpărat de la petentă un ceas marca Doxa care, potrivit contractului de garanţie, permite contactul cu apa.

Ulterior achiziţionării, cumpărătorul a prezentat de trei ori ceasul, care prezenta condens, de fiecare dată el întorcându-se cu acelaşi defect.

Din înscrisurile depuse de intimata-petentă la dosar, rezultă că de fiecare dată s-a efectuat testul de etanşeitate a ceasului, rezultând că ceasul este etanş.

În aceste condiţii, revenea intimatei-petente obligaţia de a proba că defectarea ceasului s-a datorat unor cauze imputabile cumpărătorului, o astfel de probă nefiind însă făcută.

Aşa fiind, Tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada că lipsa de conformitate e imputabilă consumatorului, astfel că, intimata-petentă se face vinovată de contravenţia reţinută în sarcina ei.

Procesul-verbal este legal întocmit, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.

Faţă de acestea, apelul a fost admis, cu consecinţa modificării sentinţei apelate, iar, în rejudecare plângerea a fost respinsă ca nefondată.