Litigii de muncă. Încadrarea în grupa de muncă

Litigii de muncă. Încadrarea în grupa de muncă. Există o serie de condiţii atât de ordin procedural, cât şi de ordin formal, ce trebuie în mod cumulativ îndeplinite în vederea încadrării în grupele I şi II de muncă a categoriilor de personal care au lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 ale Ordinului nr. 50/1990.

Secţia civilă, sentinţa nr. 111 din 4 februarie 2015

Reclamantul Ş.I a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA, societate în insolvenţă reprezentată prin lichidator judiciar CII BD, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să constate că a fost angajat la pârâtă în grupa a II-a de muncă în perioada 1975-1989 şi să i se reconstituie vechimea în muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 111 din 4 februarie 2015 instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

S-a reţinut că, având în vedere perioada cu privire la care se solicită încadrarea în grupa a II-a de muncă de către reclamant, în speţă este aplicabil Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale. al Ministerului Sănătăţii şi al Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 2, 3, 6, 7, 8 şi 13 din Ordinul nr. 50/1990, pentru a se putea reţine că munca prestată de reclamant se încadra în condiţiile grupei a II-a de muncă era necesar a fi îndeplinite următoarele condiţii: locul de muncă să se înscrie în una din ipotezele prevăzute în Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 125/1990; reclamantul să fi lucrat cel puţin 70% din programul de lucru într-un astfel de loc de muncă;  să se fi plătit cotă de contribuţie de asigurări sociale în cuantumul specific grupei a II a de muncă.

Conform art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de munca, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2. În anexa nr. 2, meseria de tâmplar nu este cuprinsă printre cele care se încadrează în grupa a II-a de muncă. Ordinul nr.50/1990 nu face referire, deci, la meserii ci la diverse activităţi, iar stabilirea cu exactitate a activităţilor desfăşurate de reclamant în perioada 1975-1989 s-ar fi putut face cu ajutorul fisei postului salariatului.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori. ingineri. subingineri. maiştri. tehnicieni. personal de întreţinere şi reparaţii. controlori tehnici de calitate. precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi. care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de munca.

S-a constat că reclamantul nu se încadrează nici în prevederile alineatului 1 ale acestui articol întrucât, ca tâmplar, nu a lucrat la locurile de muncă şi în activităţile menţionate în anexa a 2-a a Ordinului şi nici în alineatul al 2-lea. Or, în lipsa indicării activităţii prestate efectiv de către reclamant, respectiv a individualizării procentului, apare ca nefondată susţinerea privitoare la încadrarea activităţii reclamantului în grupa a II a de muncă.

Conform art. 4 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupele I şi II de munca se va face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii.

În speţă nu există nicio dovadă sau referire la existenţa unui nivel de noxe ridicat la locul de muncă al reclamantului.

În privinţa activităţii desfăşurate de reclamant, s-a reţinut  că era necesar ca reclamantul să facă dovada că a lucrat în aceleaşi condiţii de muncă cu persoanele nominalizate, atât sub aspectul locului de muncă, precum şi al timpului efectiv de muncă, nefiind suficiente doar indicarea unor elemente generice.

Totodată, având în vedere şi că nu s-a dovedit că s-au plătit de către angajator cotele de contribuţii de asigurări sociale în cuantumul corespunzător grupei a II-a de muncă, instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare