Functionar public. Al treisprezecelea salariu aferent anului 2010 solicitat dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 330/2009 nu poate fi acordat , intrucat Legea nr 285/2010 a statuat ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011 , acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Reclamantii –functionari publici au chemat in judecata institutia publica ITPF Iasi , solicitand obligarea acesteia la plata celui de al treisprezecelea salariu aferent anului 2010, actualizat cu indicele de inflatie ,de la data scadentei si pana la data platii efective.
Prin Sentinta civila din data de 22.09.2014, Tribunalul Galati ,sectia de contencios administrativ si fiscal Galati a respins actiunea ca nefondata . Instanta a retinut ca in luna decembrie decembrie 2010 a fost în vigoare art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, care instituia un premiu anual (considerat cel de-al treisprezecelea salariu) proporţional cu timpul lucrat în anul respectiv şi calculat în raport cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare. Legea prevedea anumite criterii de acordare, înlăturând de la beneficiul acestui premiu pe salariaţii care, în cursul anului, au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar, pe cei suspendaţi sau înlăturaţi din funcţie pentru fapte imputabile lor. Legea mai dispunea că plata premiului anual se va face începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
La data de 28 decembrie 2010 s-a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat expres Legea-cadru nr. 330/2009 (în vigoare de la 31 decembrie 2010). La aceeaşi dată, 28 decembrie 2010, a fost publicată şi Legea nr. 285/2010, care majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, faţă de luna octombrie 2010, ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010. Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogat, astfel că nu mai există suport legislativ în acordarea premiului. În aceste condiţii, reclamanţii nu se pot prevala de existenţa unui bun, ca drept câştigat, respectiv de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de care ar fi fost lipsiţi, pentru a invoca încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului. A acorda acest drept, pronunţându-se asupra legalităţii unei măsuri dispuse printr-un act normativ, ar presupune ca instanţele să depăşească atributele puterii judecătoreşti, doar legiuitorul putând să stabilească drepturile salariale suplimentare, condiţiile de acordare şi cuantumul acestora.
Dreptul subzistă, dar legiuitorul a eşalonat plata acestei sume începând cu luna ianuarie 2011 şi a inclus-o în creşterile salariale din sectorul bugetar pentru anul 2011. Chiar dacă nu este un drept fundamental, cum este cel salarial, ci un beneficiu, ce este inclus în marja de apreciere a statului, beneficiarii nu au fost lipsiţi de bun, premiul fiind acordat sub altă formă. Astfel, s-a stabilit o altă modalitate de plată, premiul fiind inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, conform art. 1 din Legea nr. 285/2010. bugetar.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 21/18.11.2013 în sensul că „Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă. Prin modificarea formei de executare a obligaţiei de plată a premiului anual, legiuitorul a acţionat în limitele marjei de intervenţie, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanţe de natură salarială”, astfel că a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Fata de aceste considerente, actiunea a fost respinsa ca nefondata.