Condiţiile exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată. Art. 454 ncpc. Proprietarul care nu achită la termen cotele de contribuţie este de drept în întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 2278/10.03.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 1xxxx/233/201x, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI NR. 1xx, în contradictoriu cu pârâta B.Ş., ca rămasă fără obiect şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta a achitat integral debitul şi a penalităţile pe parcursul judecăţii.

În ceea ce priveşte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 453 şi art. 464 C.proc.civ. şi a reţinut că  temeiul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală a părţii, neavând relevanţă împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cererii, constatând numai acţiunea rămasă fără obiect, deoarece în momentul sesizării instanţei de judecată creanţa era certă şi exigibilă, justificând pornirea procesului.

Cu toate acestea, instanţa a subliniat  că, potrivit dispoziţiilor art. 1.522 alin. 5 C.civ. cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă acestuia din urmă dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată, cheltuielile de judecată rămânând în sarcina creditorului, dacă obligaţia este executată în acest termen.

Având în vedere data comunicării cererii de chemare judecată, respectiv 19.12.2013 raportată la data efectuării plăţilor, astfel cum reiese din chitanţele depuse şi faptul că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul ar fi de drept în întârziere, obligaţie ce cădea în sarcina acesteia potrivit art. 1.523 alin. 4, instanţa a apreciat că debitorul a efectuat plata în condiţiile art. 1.522 alin. 5 C.civ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta arătând că prin neplata succesivă în mod repetat de-a lungul anilor 2010 – 2013 a debitului de către pârâtă, aceasta a fost pusă de drept în întârziere fiind, astfel, înlăturată, în speţă, aplicabilitatea dispoziţiei exoneratoare prevăzute de art. 453 C.proc.civ..

Analizând legalitatea sentinţei apelate prin prisma motivelor de apel instanţa de control judiciar a reţinut că acţiunea formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 30.05.2013 şi i-a fost comunicată pârâtei la data de 19.12.2013, iar din cuprinsul chitanţelor ataşate la dosar, coroborate cu susţinerile reclamantei, în perioada 19.08.2013 – 21.09.2013, pârâta a achitat sumele indicate în acţiune cu titlu de cheltuieli de întreţinere.

Faţă de împrejurările descrise mai sus, prin prisma dispoziţiilor art. 1.522 alin. 5 C.civ. tribunalul a reţinut că pârâta  şi-a executat obligaţia într-un termen rezonabil, chiar înainte ca acţiunea formulată să îi fie comunicată.

Pe de altă parte, însă, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. c C.civ., debitorul se află de drept în întârziere  atunci când şi-a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nu executa obligaţia sau când, fiind vorba de o obligaţie cu executare succesivă, refuză ori neglijează să îşi execute obligaţia în mod repetat.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.

Aşa cum rezultă din fişa de cont, coroborată cu listele de plată afişate la sediul asociaţiei, în perioada august 2010 – aprilie 2013, pârâta a neglijat să îşi execute obligaţiile faţă de asociaţia de proprietari în mod repetat, acumulând datorii însemnate.

În consecinţă, conform dispoziţiilor art. 1523 alin. 2 lit. c C.proc.civ., pârâtă era de drept în întârziere la momentul efectuării plăţilor – august şi septembrie 2013.

Astfel, cazul pârâtei se încadrează în situaţia de excepţie indicată de art. 454 C.proc.civ. şi, deşi aceasta a recunoscut, prin plată, pretenţiile reclamantei înainte de primul termen de judecată, nu poate fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, fiind de drept în întârziere, pârâtei nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1522 alin. 5 C.civ. referitoare la plata într-un termen rezonabil.

Pentru argumentele rezumate mai sus, în temeiul art. 480 C.proc.civ., Tribunalul a admis apelul, a modificat, în parte, sentinţa apelată şi, în consecinţă, a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei reprezentând onorariu avocat. 

Domenii speta

Spete similare