Îndeplinirea condițiilor de admitere a cererii reglementate de dispoziţiile art. 1026 C.proc.civ., obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata sumei de bani ce reprezintă debit principal

Cu privire la admisibilitatea cererii, instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de dispoziţiile art. 1026-1033 Cod proc. civ., prin intermediul căreia creditorii pot obţine obligarea debitorilor la executarea obligaţiilor prin parcurgerea unei proceduri judiciare simplificate, ce se caracterizează, în principal, prin caracterul scris al procedurii, celeritate în soluţionarea cererii şi caracterul executoriu al sentinţei pronunţate în primă instanţă.

Instanţa reţine că cererea dedusă judecăţii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate reglementate de dispoziţiile art. 1026 C.proc.civ. referitoare la domeniul de aplicare, având în vedere cuantumul creanţei, respectiv 738,81 lei, acesta fiind sub 10.000 lei, precum și faptul că izvorul obligaţiei nu se regăsește în rândul celor excluse de la aplicarea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, prev. de art. 1026 alin. (2) și alin. (3) Cod proc. civ. 

În fapt, între reclamantă, în calitate de creditor și pârâta, în calitate de debitor, a fost încheiată contractul nr. 71/17.07.2006 (fil. 15-17) în baza căruia reclamanta prin administrator a acordat pârâtului, în schimbul plății unui preț, dreptul de a utiliza zona drumului național aflată în administrarea CNAIR SA, în suprafață de 56,17 mp, pentru amenajarea accesului la DN 25 km 12+100 dreapta, potrivit autorizației de amplasare și de acces în zona drumului nr. 355/2006.

În baza acestui contract, precum și conform procesului verbal de ocupare/utilizare a zonei drumului (fil. 18) pârâtul a preluat terenul în suprafață de 56,17 mp în vederea realizării lucrărilor autorizate.

La data de 12.01.2021 a fost emisă pe numele pârâtei factura seria IS, nr. 213000015 în valoare de 738,81 lei, reprezentând chirie amplasament zona drum contract utilizare zona drum.

Astfel, reclamanta a dovedit existenţa unei creanțe în cuantum total de 738,81 lei, reprezentând suma neachitată către pârât.

În drept, conform 1270 C. civ., care consacră principiul forţei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar conform art. 1170 C. civ. părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot  timpul executării sale.

Conform art. 1516 alin. (1) C. civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese dacă i se cuvin să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei.

În acelaşi sens, art. 1350 alin. (2) C. civ. prevede că atunci când, fără justificare, o parte a unui contract nu îşi îndeplineşte această îndatorire (respectiv obligaţiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ. culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

În prezenta cauză instanţa reţine că s-au desfăşurat relaţii contractuale între părţi, în urma cărora pârâta şi-a asumat obligaţia de a plăti către reclamantă o sumă de bani reprezentând chirie utilizare teren, în schimbul utilizării terenului în suprafață de 56,17 mp, pentru amenajarea accesului la DN 25 km 12+100 dreapta.

Pentru angajarea răspunderii contractuale a debitorului unei obligaţii este necesar ca acesta să nu îşi fi executat culpabil obligaţiile pe care şi le-a asumat şi să fie pus în întârziere de către creditor.

În acest sens, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, şi anume contractul, procesul-verbal de predare primire și  factura emisă de către reclamantă, rezultă existenţa unei obligaţii de plată a contravalorii utilizării terenului de către pârâtă.

De asemenea, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, reclamanta i-a solicitat pârâtei executarea propriei obligații, respectiv achitarea contravalorii utilizării terenului.

Privitor la caracterul nejustificat al neexecutării, instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenţei dreptului său împotriva pârâtei astfel că îi revenea acesteia din urmă sarcina de a proba o stare de fapt contrară, respectiv fie faptul că acest debit nu există, fie că există, însă în alt cuantum, fie că a existat şi a fost achitat.

Instanța constată că o asemenea dovadă nu a fost făcută de către pârâtă. Acesta nu a depus la dosarul cauzei formular de răspuns, nu a negat raportul juridic obligaţional, după cum nu a contestat nici existenţa şi întinderea creanţei invocate de reclamantă şi nici nu a dovedit stingerea obligaţiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege. Prin urmare, instanţa constată că, deşi a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, pârâta nu a achitat contravaloarea acestora.

În temeiul art. 249 C.proc.civ., creditoarei ii revine obligaţia de a face dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani. Fiind vorba de un litigiu civil, dovada existenţei raporturilor juridice dintre părţi se poate face conform dispoziţiilor art. 250 C.proc.civ.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 663 alin. (2) C. proc. civ., o creanţă este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Potrivit art. 663 alin. (3) C. proc. civ. creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 663 alin. (4) C. proc. civ. o creanţă este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Instanţa constată că, în raport de prevederile art. 663 C. proc. civ., creanţa pretinsă de reclamantă este certă, existenţa şi întinderea ei rezultând din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosarul cauzei, este lichidă, fiind stabilită în bani şi exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentă.

Faţă de cele menţionate, întrucât creanţa pretinsă de reclamantă nu a fost achitată de către pârâtă, instanţa va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 738,81 lei, reprezentând debit principal.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere pentru neplata sumei de bani ce reprezintă debit principal, instanța constată că în baza contractului, în temeiul art. 8 neexecutarea în termen a obligaţiei de plată duce la perceperea de penalităţi în cuantum de 0,06 % pe zi din suma datorată.

Astfel, reclamanta este îndreptățită la obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere, calculate de la data de 12.02.2021, data scadentă a debitului principal, şi până la plata efectivă a acestuia.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanţa reţine că potrivit art. 1032 alin. (1) C. proc. civ.  partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată, iar potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., taxa judiciară de timbru este inclusă în categoria cheltuielilor de judecată.

De asemenea, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 452 C. proc. civ. partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai tarziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă, iar reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată solicitate, respectiv taxa judiciară de timbru achitată conform ordinului de plată depus la dosarul cauzei, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare