Sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce

Sentinţă civilă 2116 din 04.12.2014


Cum pentru regula încălcată de reclamant, aceea de a circula cu un autovehicul având plăcuţele cu numerele de înmatriculare sau de înregistrare neconforme cu standardul , legiuitorul nu prevede şi sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se creează o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ contestat care configurează cazul bine justificat la care se referă art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin  dispoziţia nr. …/15.09.2014 emisă de conducătorul Serviciului rutier Sibiu din cadrul I.P.J. Sibiu s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice faţă de reclamantul M E pe o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 22.09.2014 până la 20.12.2014.

Dispoziţia mai sus menţionată a fost emisă potrivit art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 şi ordonanţei nr. …/08.09.2014 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal.

Analizând cererea de suspendare cu care a fost investită, instanţa constată că este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, noţiune care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate, de unde rezultă că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Faţă de aceste aspecte, tribunalul apreciază că suspendarea executării unui astfel de act nu poate fi dispusă decât în situaţii de excepţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ.

Astfel, se constată că suspendarea executării, fiind o măsură vremelnică şi excepţională, poate fi justificată doar prin întrunirea cumulativă a trei condiţii, respectiv condiţia declanşării procedurii administrative prealabile, a cazului bine justificat şi condiţia prevenirii unei pagube iminente.

Referitor la declanşarea procedurii recursului administrativ graţios, nu există dovada că reclamantul ar fi sesizat autoritatea emitentă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, însă pârâtul nu a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile în condiţiile art. 193 alin. 2 din NCPC.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, instanţa reţine că această exigenţă legală trebuie interpretată în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, care prevăd că sunt cazuri bine justificate acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Totodată, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, aşa cum în mod constant a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Fără a proceda la o examinare pe fond a legalităţii actului în discuţie, la o sumară analiză, instanţa contată că există argumente juridice aparent valabile în contestarea legalităţii actului care să creeze o îndoială serioasă în privinţa conformităţii acestuia cu legea în a cărei executare a fost emis.

 Astfel, prin ordonanţa nr. …/P/2014 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de reclamantul M E, privind fapta prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, ordonanţă care, potrivit art. 318 alin. 7 din Cod procedură penală a fost comunicată inclusiv pârâtei I.P.J. Sibiu. În fapt s-a reţinut că, la data de ….06.2014, organul de urmărire penală s-a autosesizat despre faptul că reclamantul a condus pe DN1 În raza oraşului Sălişte un autovehicul marca Ford ce tracta o remorcă, ambele având plăcuţe cu număr temporar pe fond galben, nevalabile în România, datorită inexistenţei unor acorduri bilaterale cu Germania. Având în vedere locul unde s-a produs fapta, circumstanţele personale ale suspectului şi lipsa unui prejudiciu, s-a apreciat că nu se justifică un interes public în urmărirea în continuare a faptei.

Potrivit art. 103 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce. Potrivit alin.1 ind. 1 al art. 103 din acelaşi act normativ, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege care să justifice măsura administrativă stabilită prin dispoziţia nr. …/15.09.2014 emisă de conducătorul Serviciului rutier Sibiu.

Este adevărat că fapta reclamantului a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice,  că, în cauză, a fost dispusă renunţarea la urmărirea penală, însă pentru regula de circulaţie încălcată, respectiv cea referitoare la existenţa şi amplasarea pe vehiculele aflate în circulaţia pe drumurile publice (cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna şi a bicicletelor)  a unor  plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni şi conţinut prevăzute de standardele în vigoare, O.U.G. nr. 195/2002 nu prevede ca şi sancţiune complementară suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Astfel, potrivit art. 99 alin. 1 pct. 17 din O.U.G. nr. 195/2002  constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuţele nu corespund standardelor în vigoare.

Cum pentru regula încălcată de reclamant, aceea de a circula cu un autovehicul având plăcuţele cu numerele de înmatriculare sau de înregistrare neconforme cu standardul , legiuitorul nu prevede şi sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce, se creează o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ contestat care configurează cazul bine justificat la care se referă art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la ultima condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, astfel cum este definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, respectiv a unui prejudiciu material, viitor şi previzibil, instanţa reţine  îndeplinită şi această condiţie, având în vedere că dispoziţia nr. …/15.09.2014 emisă de conducătorul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Sibiu este un act administrativ susceptibil de a produce efecte juridice, prin urmare un act administrativ intrat în vigoare, apt să producă efecte în curs, a căror stopare se tinde a se realiza prin prezenta cerere.

Având în vedere susţinerile reclamantului, în sensul că activitatea sa de zi cu zi necesită exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, instanţa apreciază ca fiind iminent prejudiciul material, viitor şi previzibil pe care îl poate încerca reclamantul urmare a efectelor actului administrativ contestat.

Faţă de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită cererea astfel formulată şi să dispună suspendarea executării dispoziţiei nr. …/15.09.2014 emisă de şeful Serviciului Rutier Sibiu, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea actului administrativ.