Recunoaştere hotărâre străină. Contopire pedeapsă. Declinare competenţă.

Sentinţă penală 185 din 28.04.2015


Prin cererea formulată la data de 7.10.2014, condamnatul B.M. a solicitat recunoaşterea hotărârii penale a Curţii Supreme de Justiţie din Republica Moldova din 26.10.2009 în dosar nr. 4-1re-208/09 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiuni de grup infracţional organizat şi infracţiuni informatice (din care a executat aproape 6 ani) şi contopirea acestei pedepse cu sentinţa penală nr. 351/D/1.07.2014 a Tribunalului Bacău prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-au depus la dosar: sentinţa penală din 8.05.2007 – ds. nr. 1-33/2007 a Judecătoriei Botanica, Chişinău, decizia penală din 22.11.2007 – ds. nr. 1a-988/2007 a Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău, decizia penală din 16.04.2008 – dosar nr. 1ra-610/2008 al Colegiului penal al CSJ Chişinău, decizia penală din 26.10.2009 – ds. nr. 4-1re-208/2009 a Plenului CSJ Chişinău, încheierea din 10.12.2010 – ds. nr. 24-380/2010 a Judecătorie Rîşcani, Chişinău şi sentinţa penală nr. 341/D/1.07.2014 a Tribunalului Bacău, cu precizarea datei şi a modalităţii rămânerii definitive.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că nu este competentă material să soluţioneze prezenta cauză conform disp. art. 142 al. 2 Lg. Nr. 302/2004 modificată pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art.142 alineatul (2) din Legea nr. 302/2004 (versiune consolidată la 1 februarie 2014) prevăd că: „Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenţa recunoaşterii şi punerii în executare aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa locului de deţinere.”

Prin cererea formulată condamnatul B.M. a solicitat recunoaşterea sentinţei penale străine (Republica Moldova) şi contopirea cu o sentinţă penală română.

Dispoziţiile art. 140/1 din Legea nr. 302/2004 (versiune consolidată la data de 01.02.2014) prevăd că: "(1) Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.

(2) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

Dispoziţiile art. 140/1 reglementează recunoaşterea – pe cale principală sau incidentală – a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, rezultând că nu este incident acest text legal în ipoteza în care pedeapsa deja a fost executată într-un alt stat, pentru că, în primul rând, trebuie recunoscută hotărârea străină şi, apoi, dacă s-ar dispune contopirea pedepselor, în urma acestei operaţii juridice pedeapsa rezultantă (care include şi pedeapsa executată, dar recunoscută – situaţia analizată) se va executa tot în regim de detenţie, iar în acest context vor fi aplicabile prin analogie disp. art. 142 alin. 2 care prevăd competenţa exclusivă a curţilor de apel.

În acest sens s-a pronunţat şi ÎCCJ printr-un regulator de competenţă (încheierea nr. 465/15.05.2014 – ds. nr. 502/33/2014) în care s-a stabilit că soluţionarea acestor cauze este de competenţa curţii de apel.

Aşadar, instanţa apreciază că în prezenta cerere sunt incidente disp. art. 142 al. 2 Lg. 302/2004 astfel că în baza art. 50 cod pr. penală raportat la art. 142 al. 2 Lg. 302/2004 va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Conform art. 275 al. 3 cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.