,,Instituţia reabilitării , probleme de drept material şi procedural penal”

Reabilitarea  are caracterul de mijloc legal prin care încetează consecinţele juridice care decuirg dintr-o condamnare sau, într-o formulare  mai largă, reabilitarea este mijlocul  legal prin care foştii condamnaţi se reintegrează pe plan juridic în societate.

Pot fi  stabiblite urmăroarele  trasături  penale, materiale ori procedurale în legătură cu această instituţie juridică :

1 întrucât nu există deosebiri de esenţă între prevederile art.  529 din C.pr.pen. actrual şi cele ale art. 494  din C.pr.pen. anterior datei de 1.02.2014 (cu singura deosebire referitoare la situaţia celui care la data cererii avea domiciliul în străinătate) rezultă că sunt în continuare aplicabile  dispoziţiile din decizia nr. 83/2007 publicată în M. Of.Partea III-a nr. 780 din 21 nov. 2008 princare Î.C.C.J., Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii  declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a acestor din urmă dispoziţii de la art. 494 fraza I-a  din C.pr.pen. referitoare la instanţa competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti în situaţia în care prin schimbarea normelor legale de competenţă instanţa care judecat cauza înprimă instanţă nu mai are această competenţă în momentul introducerii cererii stabilind că ,,În caz de modificare a nortmelor de competenţă cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă,potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii”.

2. întrucât potrivit art.166 alin.1  din C.pen. ,,condamnatul poate fi reabilitat la cerere de instanţă…” rezultă că la  stabilirea  instanţei care a judecat cauza în primă instanţă se  au în vedere toate  cauzele în care acesta a fost condamnat urmând ca potrivit  dispoziţiilor speciale privind competenţa instanţelor judecătoreşti de  la art. 44 C.p.p. să se determine instanţa competentă în raport de criteriile cuprinse în aceste norme. Deci chiar dacă condamnatul solicită să se dispună reabilitarea sa judecătorească doar în privinţa unei sau mai multor  infracţiuni pentru care a fost condamnat în baza acestor norme se vor avea în vedere toate condamnările pronunţate iar în raport de acestea se stabileşte instanţa  competentă să se pronunţe asupra reabilitării.

3.conform prevederilor art. 6 din legea nr. 187 din 24 oct. 2012 decăderile , interdicţiile şi incapacităţile decurgând din condamnări anterioare pronunţate în baza legii vechi îşi produc efectele până la intervenirea reabilitării de drept sau dispunerea reabilitării judecătoreşti,în măsura în care fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea  este prevăzută  şi de legea nouă şi dacă decăderile,interdicţiile şi incapacităţile sunt prevăzute de lege.  În practică s-a interpretat această normă în sensul că  dispoziţia este aplicabilă şi în situaţia în care interdicţia nu mai este prevăzută în legea penală nouă ca măsură de supraveghere ci cu titlul de pedeapsă complementară.

4. pedepsele cu închisoarea aplicate în baza dispoziţiilor Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii nu vor fi luate în considerare la stabilirea stării de recidivă potrivit dispoziţiilor noului Cod penal.

5. conform prevederilor art. 15 alin.1 şi 2 din legea nr. 187/2012 măsura  suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza  Coduluipenal din 1969 se menţine şidupăintrareaîmnvbigoare a Codului penal iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei la care se referă cele expuse este cel prevăzut de Codul penal din 1969.Aceasta înseamnă că termenul de încercare stabilit ca modalitate de individualizare a pedepsei  până la data de 1.02.2014 când a intrat în vigoare  Codul penal actual va continua şi după această dată iar la împlinirea  acestuia condamnatul va fi reabilitat de drept conform prevederilor  art. 86 din C.pen. anterior , dacă condamnbatul  nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat  revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Prevederi similare se regăsesc la art. 16 alin.1  din legea nr. 187/2012 ce se referă la  măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969.

6. conform prevederilor art. 16 alin. 2 din  legea nr. 187/2012 pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere  a executării pedeopsei conform art. 5 din Codul penal instanţa va avea învedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. În acest sens unul din efectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile în această privinţa este acela că în baza Codului penal din 1969  opera  reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare dacă erau îndeplinite condiţiile legale pe când un astfel de efect nu îl mai regăsim în legea penală aplicabilă de la 1.02.2014.

7. la stabilirea condiţiilor reabilitării judecătoreşti prevăzute de art. 168 lit. b teza II-a din C.pen. actual se va considera că acestea sunt  dovedite cu privire la  îndeplinirea obligaţiilor civile şi în situaţia în care există o prezumţie că a intervenit prescripţia  executării dreptului la despăgubiri.Astfel, în practica TribunaluluiOlt  confirmată de o instanţă din cadrul Curţii de apel Craiova s-a  considerat în situaţia unui termen de peste 20 de ani de la data la care a fost stabilită prin hotărâre definitivă obligarea condamnatului la plata de despăgubiri că a operat prescripţia menţionată, chiar în condiţiile în care acesta nu poate face  dovada plăţii, că cererea de reabilitare este fondată şi ca urmare  a admis-o dispunând  reabilitarea judecătorească a  celui în cauză.

8. legea penală actuală este mai favorabilă în privinţa  limitelor de pedeapsă principală a închisorii pentru care opera reabilitarea de drept ( până la 2 ani faţă de până la 1 an închisoare) .De asemenea, legea penală actuală este mai favorabilă şi în privinţa duratei termenelor  în care este impusă condiţia de la art. 168 lit.a C.pen.(de a nu comite o altă infracţiune)pentru a opera reabilitarea  judecătorească deoarece sunt mai mici ca întindere faţă de cele  de la art. 135 alin. 1  din C.pen. anterior .De aici rezultă că şi acest criteriu este dintre cele ce trebuie avute în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile,inclusiv cu trimitere la împlinirea termenelor de reabilitare ce exclud recidiva.

Data publicarii pe portal:04.03.2015

Domenii speta

Spete similare