Procedura insolvenţei

Sentinţă civilă 28 din 09.04.2014


Potrivit disp. art. 65 din Legea nr. 85/2006 :(1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.

(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.

Prin Decizia civilă nr. 590/A/11.09.2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 28/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.7484/108/2013/a1, cu URMĂTOAREA motivare:

Prin sentinţa civilă nr. 28/09.04.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.7484/108/2013/a1 s-a respins contestaţia formulată de A.A.A.S. (fosta AVAS) Bucureşti la tabelul preliminar de creanţe din procedura insolvenţei debitorului S.A. „TN” Pecica în ce priveşte suma de 7.315 euro, s-a admis contestaţia pentru declaraţia de creanţă cuprinzând creanţa de 5.480 USD preluată de creditorul-contestator de la Casa de Asigurări de Sănătate Arad şi s-a dispus înscrierea acestei creanţe în tabelul creanţelor.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cererile de creanţe se înregistrează la tribunal iar potrivit art. 65 din aceeaşi lege, la cerere se anexează documentele justificative ale creanţelor şi ale actelor de constituire de garanţii.

Creditorul-contestator a înregistrat cererea de creanţă în termenul stabilit de judecătorul-sindic dar în două etape şi neînsoţită de documente care să justifice creanţa pretinsă.

Creditorul-contestator a completat anexele la cererea de creanţă doar după ce a fost solicitat de practicianul în insolvenţă în acest sens însă după termenul stabilit pentru întocmirea tabelului preliminar de creanţe, astfel încât practicianul în insolvenţă nu a avut cum să reverifice creanţa creditorului-contestator. Mai mult, creditorul-contestator nu a mai transmis şi tribunalului noile înscrisuri, astfel cum prevede legea, astfel că judecătorul-sindic nu poate stabili când şi ce documente s-au transmis la practicianul în insolvenţă, data certă fiind cea a înregistrării la instanţă. Totodată comunicarea acestora la practicianul în insolvenţă, prin fax, s-a făcut la un număr eronat.

Deci în mod corect practicianul în insolvenţă nu a înscris creanţa pretinsă în tabelul preliminar de creanţe.

 Raportat la creanţa de 7.315 euro creditorul-contestator a solicitat această creanţă ca şi cheltuieli cu înscrierea garanţiilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, fără a face dovada acestor cheltuieli şi nici măcar a faptului că a înscris creanţa în această arhivă.

Creanţa de 5480 USD a fost preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate Arad în anul 2004 în baza OUG nr. 95 din 14 octombrie 2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Deci recuperarea acestei creanţe se face în conformitate cu Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, în vigoare la acea dată.

Conform art. 13, alin. (5) din OUG nr. 51 din 15 decembrie 1998 privind valorificarea unor active bancare, în forma în vigoare la data publicării OUG 95/2003, 

termenul de prescripţie al acestei creanţe este de 7 ani.

În condiţiile în care nu s-a invocat prescripţia creanţei anterior preluării acesteia de către A.A.A.S. deci până la  30.06.2003 nu s-a împlinit un termen de trei ani de la naşterea creanţei, judecătorul-sindic a reţinut că la data instituirii popririi asupra conturilor debitoarei, prin Ordinul nr. 580/12.04.2005, emis de vicepreşedintele A.A.A.S.  a operat întreruperea termenului de prescripţie, începând cu aceasta dată curgând un nou termen de prescripţie de 7 ani.

Prescripţia s-a întrerupt din nou prin instituirea sechestrului consemnat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 4964/4/13.06.2007 şi prin instituirea sechestrului consemnat în procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. 4964/5/14.11.2012, astfel că la data deschiderii prezentei proceduri de insolvenţă executarea creanţei nu era prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea A.A.A.S. (fosta AVAS) Bucureşti, solicitând modificarea în parte a sentinţei, în sensul înscrierii în tabelul de creanţe şi a creanţei de 7.315 euro. 

În motivare, arată că prin contestaţia formulată, în primul rând s-a criticat măsura lichidatorului judiciar de a nu înscrie întreaga creanţă AAAS în tabelul de creanţe. Menţionează că sumele pentru care s-a cerut înscrierea în tabelul de creanţe, reprezintă cheltuieli aferente creanţei preluate de Casat de Asigurări de Sănătate Arad, creanţă admisă.

Astfel, apelanta arată că suma de 7.315 euro reprezintă o creanţă accesorie creanţei de 5.480 USD, creanţă ce a fost admisă de judecătorul sindic.

Creanţa de 7.315 euro reprezintă cheltuieli ocazionate cu înregistrarea garanţiilor (aferente creanţei de 5.480 USD preluată de la CAS Arad) în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Examinând apelul creditoarei prin prisma motivelor invocate de aceasta, ce rezumă solicitarea de a înscrie în tabelul de creanţe şi suma de 7.315 euro, Curtea reţine că este nefondată calea de atac pentru următoarele considerente:

Judecătorul sindic a argumentat respingerea contestaţiei prin lipsa dovezilor referitoare la cheltuielile ce au fost invocate care stau la baza solicitării creditoarei, astfel că în faza de control judiciar creditoarea se impunea să depună la dosar toate înscrisurile care să confirme susţinerile sale şi, în special, să demonstreze că creditorul bugetar a efectuat acele cheltuieli ocazionate cu înregistrarea unor garanţii ale debitoarei în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Cu toate acestea, creditoarea apelantă a depus copia unui contract de agent cu nr. 6/26.04.2013 încheiat cu Camera de Comerţ şi Industrie a României care, deşi se referă la înscrierea avizelor în această Arhivă, termenul de valabilitate a convenţiei şi suma datorată de achizitor, în speţă creditoarea, operatorului pentru o lună calendaristică pentru activitatea desfăşurată, din înscrisul prezentat nu reiese şi legătura între acest contract şi debitoarea din speţa de faţă.

Din celelalte înscrisuri depuse în faza de apel, respectiv extrasele din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, reiese că s-au efectuat înscrieri în această Arhivă în legătură cu debitoarea S.A. „TN” Pecica însă, în concret, apelanta nu a depus nici o dovadă din care că reiese cuantumul cheltuielilor achitate cu ocazia înregistrării acestor garanţii, astfel că suma pe care doreşte a o înscrie în tabelul de creanţe nu este dovedită în concret nici în faza de apel.

Pe cale de consecinţă, calea de atac a creditoarei este nefondată şi, în conformitate cu art. 480 alin.1 C.proc.civ., a fost respinsă. fără acordarea  unor cheltuieli de judecată.