Drepturi băneşti

Prin sentinţa civilă nr. 7250 din 20 decembrie 2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 8907/108/2013, s-a respins acţiunea reclamantului pentru plata premiului anual (salariul al 13-lea) aferent anului 2010 în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009, OUG nr. 1/2010 şi art. 26 din OG nr. 38/2003, actualizată cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data efectivă a plăţii.

S-a statuat în considerente că prin decizia nr. 21/18.11.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asupra recursului în interesul legii, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări, hotărârea pronunţată în interesul legii fiind obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, după constatarea problemelor de drept ce au generat iniţial practica neunitară şi redarea soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti cu efectuarea examenului jurisprudenţial, redarea opiniei procurorului general şi valorificarea raportului asupra recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat asupra naturii juridice a premiului anual în discuţie şi a stabilit referitor la efectul modificărilor legislative asupra modalităţii de acordare a acestui drept în raport cu dezlegările date prin deciziile Curţii Constituţionale:

Asupra interpretării dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituţională s-a pronunţat atunci când a exercitat controlul de constituţionalitate al acestui articol, prin prisma dispoziţiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privată, incidenţa dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale dreptului Uniunii Europene, or, aşa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituţională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde şi asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea şi aplicarea respectivului articol de lege şi tocmai în acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază.

Aşadar, raportat la această concluzie, se reţine că dreptul la premiul anual a fost menţinut şi după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, în acest sens, aceeaşi instanţă a stipulat, în deciziile menţionate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare.

În concluzie, Curtea Constituţională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalităţii în care subzistă dreptul de creanţă al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 şi din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menţinere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forţă obligatorie de Curtea Constituţională.

Finalmente dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă, iar prin modificarea formei de executare a obligaţiei de plată a premiului anual, legiuitorul a acţionat în limitele marjei de intervenţie, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanţe de natură salarială.

 În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat iniţial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Domenii speta

Spete similare