Contestație împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitorului în cadrul procedurii insolvenței – contract de leasing

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.950/SIND

Şedinţa publică din 11 aprilie 2013

Completul compus din:

JUDECĂTOR SINDIC : A. R. A.

Grefier:  D. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării contestaţiilor împotriva tabelului preliminar al creanţelor creditorilor întocmit de administratorul judiciar, formulate de creditorii SC T. L. IFN SA, SC C.50 SRL şi debitorul SC A. B. SRL, în cadrul procedurii generale a insolvenţei deschisă împotriva debitorului SC A. B. SRL - J08/1310/1994, CUI xxxxx, cu sediul în x, x, nr. x, judeţul x  , potrivit Legii nr.85/2006 .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 28 martie 2013, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor menţionate în încheierea de şedinţă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 4 aprilie 2013, apoi pentru data de 11 aprilie 2013. 

JUDECĂTORUL SINDIC:

Constată că s-a formulat contestația creditorului SC C. 50 SRL, înregistrată la grefa instanţei la data de 31 10 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. E. SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă.

Prin contestația formulată creditorul a arătat că a depus la dosarul de insolvență al debitorului o cerere de creanță ce a fost respinsă de administratorul judiciar.

Creditorul a solicitat admiterea contestației sale și înscrierea sa în tabelul definitiv al creditorilor debitorului.

În motivarea de fapt a contestației creditorul a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr.697/09 04 4007 în baza căruia creditorul s-a obligat față de debitor să execute un imobil – construcție – casă, situat în localitatea Snagov pe o suprafață de teren de 390 mp.

După finalizarea construcției creditorul a emis o factură fiscală în valoare de 57.023,74 lei, aceasta reprezentând c/v-a ultimei plăți din prețul aferent lucrării executate.

În baza contractului încheiat între părți s-a stabilit obligația debitorului de plată a unui avans pentru o altă lucrare ce reprezintă extindere construcție (sală de sport, terasă și loc de relaxare), în valoare de 30.000 lei, ce a fost achitat de către debitor de bună voie. De asemenea creditorul, în baza aceluiași contract, a emis alte 12 facturi fiscale, ce au fost plătite de către debitor.

Creditorul a arătat că a formulat o cerere de creanță pentru suma de 57.023,74 lei, iar administratorul judiciar a respins cererea sa ca fiind nedovedită. Administratorul judiciar a arătat că factura fiscală emisă de creditor față de debitor nu a fost înscrisă în contabilitatea debitorului, iar aceasta nu a fost acceptată de către debitor.

Contestatorul a solicitat ca administratorul judiciar să verifice mai amănunțit raporturile juridice dintre părți și pe baza altor înscrisuri cum ar fi devizele de lucrări, istoricul facturilor, etc. pentru a determina dacă creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, conform art.3.6 din Legea nr.85/2006.

Contestația formulată a fost timbrată corespunzător cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Se constată că s-a mai formulat o contestaţie din partea debitorului SC A.B. SRL – în insolvenţă, prin administrator special T. F., înregistrată la grefa instanţei la data de 06 11 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. E. SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă.

Prin contestația formulată debitorul a solicitat înlăturarea din tabelul definitiv al creditorilor a sumei de 1.590.751,1 înscrisă de către administratorul judiciar în tabelul preliminar al creanțelor debitorului, în favoarea creditorului SC BCR L. IFN SA.

În motivarea contestației debitorul a arătat că pentru această sumă creanța creditorului nu este certă, lichidă și exibililă.

Debitorul a arătat că între părți s-au încheiat mai multe contracte de leasing anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului, însă acestea au încetat prin acordul părților la data de 01 09 2010, iar bunurile obiect al contractelor au fost predate de către debitor creditorului. La data încetării contractelor toate ratele de leasing restante au fost achitate la zi de către debitor.

Prin cererea de creanță creditorul SC BCR L. IFN SA a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor cu suma menționată, aceasta reprezentând ”capital nefacturat cu titlu de daune interese”, născute în temeiul unei clauze penale contractuale.

Debitorul a detaliat pe larg aspecte legate de neaplicarea cotei TVA pentru sumele stabilite cu titlu de daune interese prin hotărâri judecătorești (Directiva 2006/112/EC și art.137 alin.3 lit.b din Codul fiscal).

Referitor la această clauză penală debitorul a arătat că potrivit art.1066 și art.1087 din codul civil aceasta este una abuzivă, deoarece debitorul nu mai are în folosință bunurile – obiect al contractului - astfel încât nu se mai poate pretinde de către creditor,  ulterior lunii august 2010,  c/v-a în continuare a ratelor de leasing până la finalizarea contractului.

Debitorul a detaliat pe larg aspecte care privesc caracterul abuziv al acestei clauze penale contractuale.

În drept au fost evocate prevederile art.73 din Legea nr.85/2006.

Contestația a fost corespunzător timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Se constată că în cauză s-a formulat și contestaţia creditorului SC T. L. IFN SA, înregistrată la grefa instanţei la data de 31 10 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. E. SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă.

Prin contestația formulată creditorul a arătat că a formulat o cerere de creanță în dosarul de insolvență al debitorului ca urmare a încheierii unui contract între părți la data de 10 10 2003 de prestări servicii. În baza acestui contract  debitorul efectua importuri de autovehicule în numele creditorului, iar apoi le plasa la potențiali utilizatori pe baza unor contracte de leasing ce se încheiau cu creditorul.

Pentru aceste operațiuni de import debitorul primea un comision, în toate cazurile autoturismele importate fiind transferate în proprietatea creditorului.

În baza art.3.11 din contractul încheiat între părți debitorul s-a obligat față de creditor să preia toate ratele de leasing pentru autoturismele pe care creditorul le achiziționa de la debitor în cazul în care contractele de leasing încheiate între creditor și utilizatori urmau să fie reziliate.

Creditorul a arătat căci contractul încheiat între părți  reprezintă un veritabil contract de comision, astfel debitorul a fost un simplu comisionar, iar obligația debitorului de a achita ratele de leasing restante, însă neachitate de către utilizatori, se întemeiază pe o veritabilă convenție duo croire specifică contractului de comision.

Creditorul a arătat că a facturat față de debitor suma de 98.929,83 lei, rezultată din aplicarea clauzei prevăzute la art.3.11 din contract, iar debitorul a refuzat plata acestor facturi fiscale. Creditorul, a acționat pe baza unei clauze compromisorii, debitorulla Tribunalul Arbitrar, iar acțiunea creditorului a a fost respinsă. Împotriva hotărârii arbitrale s-a declarat recurs pentru anularea acesteia, dar având în vedere că față de debitor s-a deschis procedura insolvenței, judecata acestuia s-a suspendat, în baza art.36 din Legea nr.85/2006.

Creditorul a solicitat înscrierea sa în tabelul definitiv al creditorilor debitorului cu suma de 91.929,83 lei.

Contestația a fost corespunzător timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Administratorul judiciar a formulat întâmpinare la contestația creditorului  SC T. L. IFN SA solicitând respingerea acesteia. În motivare administratorul judiciar a arătat că susținerea contestatorului în sensul întemeierii pretenției sale pe baza contractului încheiat între părți în anul 2003 este nefondată.  Acest contract nu este un contract de comision. Importul în nume propriu, dar pe seama creditorului nu există ca operațiune juridică. În cazul în care importul s-a efectuat de către debitor, este exclusă aplicarea contractului din 2003. În cazul în care importul s-a efectuat de către creditor, însă cu intermedierea debitorului este aplicabil contractul încheiat între părți. Cele două facturi fiscale emise de către creditor față de debitor se referă la importuri efectuate de către debitor. În consecință, acestuia nu îi este aplicabilă clauza prevăzută de art.3.11 din contractul încheiat între părți.

Administratorul judiciar a formulat întâmpinare la contestația debitorului. În motivare administratorul judiciar a arătat că prin cererea de creanță creditorul SC BCR L. IFN SA a invocat existența unui contract de leasing între părți care potrivit prevederilor art.8 din OG nr.51/1997 constituie titlu executoriu. Potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006 administratorul judiciar nu poate verifica titlurile executorii. În consecință acesta nu se poate pronunța asupra valabilității acestei clauze penale contractuale pe care debitorul o califică ca fiind abuzivă.

Administratorul judiciar a formulat întâmpinare la contestația creditorului  SC C. 50 SRL solicitând respingerea acesteia. În motivare administratorul judiciar a arătat căci creditorul a formulat o cerere de creanță și a anexat ca document justificativ o factură fiscală emisă de către creditor față de debitor ce nu a fost înscrisă în contabilitatea debitorului și nu a fost acceptată de către acesta. În consecință, administratorul judiciar a calificat creanța ca nefiind certă, lichidă și exigibilă, conform art.379 din codul de procedură civilă.

Creditorul SC T. L. IFN SA a formulat răspuns la întâmpinare.

Creditorul SC C. 50 SRL a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului judecătorul sindic reține următoarele:

Față de debitorul SC A. B. SRL s-a deschis procedura generală a insolvenței debitorului în dosarul nr.8732/62/2012. Administratorul judiciar desemnat este practicianul în insolvență T. E. SPRL. Procedura insolvenței debitorului s-a desfășurat potrivit calendarului stabilit de judecătorul sindic prin hotărârea de deschidere a procedurii. În cauză a fost formulate mai multe cereri de creanță. Administratorul judiciar a întocmit și afișat la ușa instanței tabelul preliminar al creanțelor debitorului. Împotriva acestuia s-au formulat prezentele contestații ce s-au înregistrat în prezentul dosar asociat la dosarul de insolvență al debitorului.

Asupra contestației creditorului SC C. 50 SRL judecătorul sindic apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Creditorul a formulat o cerere de creanță prin care a pretins plata c/v-ii unei facturi fiscale emise de creditor față de debitor în baza unui contract încheiat între părți.

Administratorul judiciar a respins cererea de creanță, în procedura de verificare a acestea, procedând la analizarea caracteristicilor facturii fiscale emise de către creditor față de  debitor, respectiv că aceasta nu a fost înscrisă în contabilitatea debitorului și nu a fost acceptată de către debitor.

Judecătorul sindic constată că procedura de verificare a cererilor de creanță de către administratorul judiciar are ca obiect și finalitate stabilirea caracterului cert, lichid și exigibil a creanțelor pretinse prin cererile de creanță ale creditorilor.

Cererea de creanță are natura juridică a unei acțiuni civile în justiție, în pretenții, în cadrul procedurii insolvenței, care este una colectivă și concursuală, potrivit art.2 din Legea nr.85/2006.

Activitatea de verificare a cererilor de creanță de către administratorul judiciar reprezintă o veritabilă judecată asupra cererilor de creanță, care se finalizează cu întocmirea tabelului preliminar al creanțelor, care constituie actul deliberativ al administratorului judiciar asupra cererilor de creanță, deci are natura juridică a hotărârii judecătorești.

Din această perspectivă  activitatea de verificare a cererilor de creanță nu poate fi una formală, ci aceasta presupune o analiză amplă din partea administratorului judiciar.

În acest sens, art.67 alin.2 din Legea nr.85/2006 stabilește că în vederea îndeplinirii atribuției de verificare a cererilor de creanță, administratorul judiciar va putea solicita explicații de la debitor și/sau creditor și va putea solicita documente suplimentare de la aceștia.

În acest context, judecătorul sindic reține că dat fiind că între părți s-a încheiat un contract ce a avut ca obiect edificarea unei construcții de către creditor în favoarea debitorului, că această construcție a fost edificată, că debitorul a achitat de bună voie un număr însemnat de facturi fiscale emise de creditor față de debitor și nu  a achitat ultima factură fiscală se impune ca administratorul judiciar să verifice mai amănunțit, pe baza altor documente și explicații ce pot fi oferite de către părți, condițiile de adminisibilitate ale creanței pretinse de către creditor prin cererea de creanță.

Pentru aceste considerente se va admite contestația creditorului și se va dispune reverificarea cererii de creanţă a creditorului de către administratorul judiciar având în vedere raporturile contractuale dintre părţi și prevederile art.67 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Asupra contestației debitorului judecătorul sindic apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Între părți s-au încheiat mai multe contracte de leasing. Creditorul  SC BCR L. IFN SA a formulat o cerere de creanță în dosarul de insolvență al debitorului pentru o sumă de bani, aceasta reprezentând daune interese nefacturate în baza unei clauze contractuale, potrivit căreia chiar dacă contractul de leasing a fost reziliat și bunul obiect al contractului de leasing a fost restituit, utilizatorul datorează c/v-a ratelor de leasing pe toată durata stipulată în contract, cu titlu de daune interese.

Judecătorul sindic califică că o astfel de clauză contractuală este abuzivă pentru următoarele considerente:

Debitorul este un consumator, în consecință îi sunt incidente prevederile Legii nr.193/2000 (art.4) privind clauzele abuzive în contracte, Legea nr.296/2004 a consumului (art.78) și ale Directivei CE nr.93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii..

Potrivit acestor acte normative o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: clauza nu a fost negociată cu consumatorul, adică aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv, încalcă exigenţele bunei credinţe, clauza negociată prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor datorită efectului pe care îl imprimă contractului respectiv clauza. Aceste texte de lege instituie și o prezumţie relativă de lipsă a negocierii şi de abuz reflectată pe plan probator prin obligaţia comerciantului care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, cum este şi clauza cuprinsă în astfel de contracte de leasing.

Judecătorul sindic apreciază că odată ce contractele de leasing au încetat ca urmare a acordului părților, conform art.969 cod civil, ori ca urmare a rezilierii convenționale, ambele forme de desființare a contractului producând efecte juridice numai pentru viitor, creditorul nu mai poate pretinde daune interese, care reprezintă de fapt plata în continuare a ratelor de leasing până la expirarea duratei contractului de leasing stipulată în contract.

Creditorul se află în sitauția unei îmbogățiri fără justă cauză deoarece a ridicat bunurile  - obiect al contactului, însă pretinde c/v-a ratelor de leasing în lipsa contraprestației care o constituie asigurarea folosinței bunului față de utilizator.

Judecătorul sindic apreciază că prin ridicarea bunului obiect al contractului și repunerea acestuia în circuitul civil de către creditor (înstrăinare sau încheierea altui contract de leasing cu un alt utilizator) acesta obține o dublă reparație a aceluiași prejudiciu, ceea ce este contrar bunei credințe care este o obligație a părților contractante atât la încheierea contractelor cât și la executarea acestora.

De asemenea prin determinarea unor asemenea valori însemnate pentru daunele interese se creează un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, ceea ce conduce la concluzia căci astfel de clauze sunt abuzive.

Se constată căci creditorul nu a răspuns contestației debitorului și nu a dovedit căci contractele de leasing au fost negociate anterior încheierii acestora de către părți, iar aceste clauze penale sancționatorii au fost însușite de către debitor.

Față de cele prezentate judecătorul sindic constată căci clauza contractuală invocată ca și temei pentru creanța creditorului SC BCR L. IFN SA este una abuzivă, sancțiunea acesteia fiind nulitatea absolută.

În consecință, având în vedere că actul nul nu poate produce nici un efect, se va admite contestația debitorului și se va dispune înlăturarea din tabelul definitiv al creditorilor debitorului a sumei de 1.590.751,1 lei înscrisă în tabelul preliminar în favoarea creditorului SC  BCR L. IFN SA.

Asupra contestației creditorului SC T. L. IFN SA judecătorul sindic apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Creditorul a solicitat prin cererea de creanță înscrierea în tabelul preliminar al creditorilor debitorului cu o sumă de bani, creanța rezultând dintr-un contract de comision încheiat între părți.

Se constată căci contractul la care face referire creditorul este intitulat contract de prestări servicii. De asemenea ambele părți contractante au calitatea de societăți comerciale, deci sunt comercianți.

În materie comercială nu operează simulația, respectiv nu se poate da eficiență voinței interne a părților contractante, ci voinței declarate, aceasta pentru a proteja securitatea circuitului civil și pentru a asigura celeritatea actelor juridice comerciale.

În consecință, judecătorul sindic nu va proceda la aprecierea voinței interne a creditorului la încheierea contractului în sensul că acesta are natura juridică a unui contract de comision, ci va constata că acest contract este unul nenumit, căruia i se aplică regulile generale în materie de obligații civile în sens larg și obligațiilor comerciale în sens restrâns.

Se constată că în baza acestui contract încheiat între părți debitorul s-a obligat să importe autoturisme pe care le va vinde creditorului în schimbul plății ”serviciilor efectuate de prestator”.

Se constată că potrivit art.3.11 din contract ”prestatorul (debitorul) să spijine ridicarea autovehiculelor de la utilizator (rezilierea contractului de leasing încheiat între creditor și acesta), în baza cererii beneficiarului (creditorul) și în termen de 3 luni revinde autovehiculele, unor noi utilizatori, la valoarea stabilită de beneficiar (valoarea rămasă de recuperat + valoarea reparațiilor efectuate). Această obligație revine prestatorului (debitor) atât în cazul restituirii cât și în cazul ridicării autovehiculului de la utilizator.  În caz contrar prestatorul va prelua ratele de leasing rămase la data ridicării sau restituirii autovehiculelor.”

În consecință, obligația de preluare a ratelor de leasing de către debitor reprezintă un eveniment viitor, respectiv o condiție suspensivă, iar obligația de plată a acestora devine exigibilă numai în situația în care prestatorul – debitor nu și-a îndeplinit obligația de sprijinire a creditorului pentru ridicarea vehiculelor.

Creditorul a anexat cererii de creanță o serie de înscrisuri printre care și copii ale unor contracte de leasing încheiate între creditor și diferiți utilizatori.

Debitorul nu este parte în cadrul acestor contracte.

Obligația de plată a ratelor de leasing revine utilizatorilor în baza contractelor de leasing. Aceasta nu se poate transfera debitorului, care nu este parte contractantă în contractele de leasing, potrivit art.973 cod civil.

Judecătorul sindic constată că emiterea celor 2 facturi fiscale față de debitor, care au fost refuzate la plată de către acesta, nu are nici un temei juridic.

Creditorul nu a dovedit că debitorul nu și-a îndeplinit obligația stipulată la art.3.11 din contract, care să genereze obligația debitorului de a prelua ratele de leasing restante ale utilizatorului.

Și în acest caz judecătorul sindic constată căci chiar dacă nu este incidentă în speță această clauză contractuală aceasta este una abuzivă, dat fiind dezechilibrul semnificativ al prestațiilor reciproce ale părților și prevederile legale evocate mai sus referitoare la contestația debitorului.

Se impune precizare căci creditorul, pe baza clauzei compromisorii înserate în contractul încheiat între părți, a promovat o acțiune arbitrală, ce a fost respinsă de tribunalul arbitral.

Se constată astfel căci creditorul contestator nu a dovedit, potrivit art.65 din Legea nr.85/2006, că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, conform art.379 din codul de procedură civilă, față de debitor.

În consecință administratorul judiciar a procedat corect la respingerea cererii de creanță a contestatorului.

Față de cele prezentate judecătorul sindic va respinge contestația acestui creditor ca fiind neîntemeiată.

Se constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 din codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite contestaţia creditorului SC C. 50 SRL, înregistrată la grefa instanţei la data de 31 10 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. E. SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă şi în consecinţă:

Dispune reverificarea cererii de creanţă a creditorului de către administratorul judiciar având în vedere raporturile contractuale dintre părţi şi prevederile art.67 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Admite contestaţia debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă, prin administrator special T.F., înregistrată la grefa instanţei la data de 06 11 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. E. SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A.B. SRL – în insolvenţă şi în consecinţă:

Dispune înlăturarea din tabelul definitiv al creditorilor debitorului a sumei de 1.590.751,1 lei înscrisă în tabelul preliminar în favoarea creditorului SC  BCR L. IFN SA.

Respinge contestaţia creditorului SC T. L. IFN SA, înregistrată la grefa instanţei la data de 31 10 2012, împotriva tabelului preliminar al creanţelor întocmit de către administratorul judiciar T. EXPERT SPRL, în dosarul de insolvenţă al debitorului SC A. B. SRL – în insolvenţă.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 04 2013.

Judecător sindic ,Grefier,

A. R. A.D. D.

Redactat RA 03.05.2013

Dact DD 13.05.2013

2 ex.

Domenii speta

Spete similare