Contestaţie împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar

Dosar nr. 1247/3/2008/a8

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECTIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.10872

Şedinţa publică de la 16.12.2014

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE –JUDECĂTOR SINDIC: EBM

GREFIER: MS

Pe rol se află soluţionarea cererii formulate în cauza civilă de faţă de creditoarea contestatoare MB cu în contradictoriu cu intimata debitoare BSA., având ca obiect „contestaţie împotriva raportului nr. 32 din data de 23.09.2014”.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 02.12.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 09.12.2014, iar ulterior la data de 16.12.2014, când a pronunţat prezenta sentinţă:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă la data de 30.09.2014, sub nr. 1247/3/2008/a8, contestatoarea MB. a solicitat judecătorului sindic ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimata debitoare BSA şi lichidatorul judiciar GGE să constate înscrierea de către lichidatorul judiciar a unor informaţii incomplete privind situaţia debitoarei în raportul de activitate nr. 32/23.09.2014 şi, pe cale de consecinţă, să dispună neaprobarea acestuia.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în cadrul raportului de activitate nr. 32/23.09.2014 – pct. 1, lichidatorul judiciar indică aspecte ce ţin de istoricul şi situaţia debitoarei, aspecte reluate în fiecare raport de activitate, care nu dovedesc realizarea efectivă a unei proceduri ori activităţi, ci indică premisele în baza cărora acţionează practicianul în insolvenţă.

Lichidatorul judiciar arată în cuprinsul raportului de activitate faptul că există notat în cartea funciară un contract de închiriere în favoarea MB precizând totodată că a depus plângere împotriva înscrierii în C.F. a contractului.

Omite însă lichidatorul să precizeze că acest contract de închiriere  nu este unul uzual, ci este unul la încheierea căruia debitoarea a fost obligată în baza unei hotărâri judecătoreşti, ce avea ca scop îndeplinirea obligaţiilor ce îi reveneau în baza Legii nr. 346/2006.

Deşi lichidatorul judiciar fac eforturi pentru a arăta că beneficiarul dreptului de închiriere nu l-ar mai putea exercita, o bună, corectă şi completă informare a potenţialilor terţi interesaţi necesită prezentarea în Raportul nr 32 a situaţiei juridice complete şi exacte.

Mai mult, lichidatorul judiciar nu prezintă în timp real modificările intervenite în situaţia patrimoniului debitoarei, respectiv nu face referire la fapte şi acte petrecute între termenele de întocmire a rapoartelor, aducând precizări importante la mai mult de un an după ce acestea au avut loc.

Astfel, abia în cadrul raportului de activitate nr. 32/23.09.2014 a făcut referire practicianul în insolvenţă la denunţarea contractului de închiriere încheiat cu MB deşi denunţarea a avut loc la data de 01.03.2013.

Un alt aspect ce rezultă din Raportul contestat ţine de faptul că lichidatorul confirmă propriile erori de gestiune realizate în frauda creditorilor, duse până la atragerea răspunderii penale a acestuia.

Nu se contestă de către lichidatorul că nu ar fi respectat dispoziţiile Legii nr. 346/2006 faţă de creditoarele S.SE. şi MD., care au fost nevoite să acţioneze debitoarea în judecată pentru a li se recunoaşte dreptul de a cumpăra.

Raportul nr. 31/10.06.2014 nu reprezintă altceva decât o explicaţie aferentă unor fapte şi acte cu mult anterioare termenului din data de 23.09.2014, explicaţie ce demonstrează însă faptul că gestionarea activităţii debitoarei s-a făcut într-un mod defectuos, cu prejudicierea creditorilor.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

În probaţiune, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, în copie, potrivit art. 112 C.Proc.Civ.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 27.11.2014 lichidatorului judiciar GGE a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că acţiunea contestatoarei este inadmisibilă, faţă de faptul că nu reprezintă o veritabilă contestaţie, ci exprimă opinia lui MV relativ la modul de desfăşurare a situaţiilor litigioase cu societăţile creditoare SE şi MD Nu se indică însă în concret nicio măsură contestată.

Pe fondul cauzei, lichidatorul a menţionat, în primul rând, faptul că societatea contestatoare nu justifică un interes legitim în cauză.

Cu privire la creditoarea MD., lichidatorul a menţionat că nu există obligaţia debitoarei de a-i vinde celei dintâi, astfel cum rezultă din decizia nr. 158/25.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în  dosarul nr. 39039/3/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă,  prin care a fost respinsă solicitarea MD. de obligare a debitoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Prin această hotărâre s-a dispus doar prelungirea contractului de închiriere nr. 36/2005, reţinându-se că debitoarea nu este ţinută de respectarea, cu prioritate, a dispoziţiilor Legii nr. 346/2004.

MV a ignorat această hotărâre judecătorească, pretinzând că societăţii MD. i-ar fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 346/2004.

Totodată, deşi lichidatorul judiciar a convocat Adunarea creditorilor debitoarei BSA. pentru a aproba oferta de cumpărare a SMD aceasta din urmă nu a fost de acord cu achiziţionarea activelor.

Mai mult, a arătat lichidatorul judiciar, plângerea împotriva Încheierii de Carte Funciară formulată de către acesta faţă de notarea abuzivă realizată de MDL., a fost admisă de către Judecătoria Buftea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În probaţiune, lichidatorul judiciar a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a ataşat întâmpinării, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

În cauză judecătorul sindic a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, în condiţiile art. 167 C.Proc.Civ., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

În baza art. 137 alin. 1 C.Proc.Civ, conform căruia, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanţa va soluţiona cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, invocată de lichidatorul judiciar, prin întâmpinare.

Examinând excepţia invocată de către practicianul în insolvenţă, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

În acest sens, tribunalul reţine că, faţă de modul în care contestatoarea şi-a motivat în fapt şi în drept acţiunea, rezultă că societatea critică activitatea lichidatorului judiciar, astfel cum aceasta reiese din raportul de activitate contestat. Fără a antama fondul cauzei, care reprezintă o chestiune distinctă de admisibilitatea cererii, instanţa apreciază că aspectele criticate de către contestatoare nu denotă, de plano, existenţa unui fine de neprimire a cererii, care să impieteze astfel examinarea fondului litigiului.

În aceste condiţii, instanţa va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată, urmând a proceda la analiza fondului cauzei.

Cu caracter premergător, faţă de susţinerile invocate de către lichidatorul judiciar relativ la lipsa unui interes legitim al contestatoarei în promovarea prezentei cereri, instanţa reţine că nu se poate nega niciunuia dintre creditori dreptul de a cunoaşte modul de desfăşurare a procedurii insolvenţei debitoarei acestuia. Având în vedere că modul de desfăşurare a procedurii insolvenţei este de natură a afecta drepturile fiecăruia dintre creditorii înscrişi la masa credală, contestatoarea justifică în cauză un interes legitim, actual şi născut în urmărirea modului în care lichidatorul judiciar înţelege să ducă la îndeplinire atribuţiile stabilite de lege prin raportare la hotărârile Adunării creditorilor. În acest context, interesul creditorului trebuie recunoscut şi în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor procedurale de apărare a drepturilor sale, printre care acela reprezentat de formularea contestaţiei la rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar şi împotriva măsurilor acestuia.

Pe fond, judecătorul sindic reţine că prin sentinţa comercială nr. 1559/01.04.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 1247/3/2008 a fost admisă cererea creditoarei DGFP şi s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei SBSA fiind numit administrator judiciar GGE

Prin sentinţa comercială nr. 4085/07.10.2008 pronunţată în aceeaşi cauză judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. A pct. b) şi c) din legea nr. 85/2006 intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei şi a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe GGE

În urma casării cu rejudecare a acestei sentinţe de către Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 4440/09.04.2012 a fost deschisă procedura generală a falimentului împotriva debitoarei BSA. în temeiul art. 107 alin. 1 lit. D din Lege.

Pe parcursul derulării procedurii de insolvenţă, lichidatorul judiciar a convocat la data de 29.10.2013 Adunarea creditorilor, având ca puncte de ordinea de zi, aprobarea raportului de evaluare a activelor aflate în patrimoniul debitoarei BSA., aprobarea metodei de valorificare prin licitaţie publică cu strigare şi aprobarea regulamentului de vânzare prin licitaţie publică cu strigare, potrivit art. 116 alin. 2 din legea nr. 85/2006.

Atât raportul de evaluare, cât şi metoda de vânzare prin licitaţie publică cu strigare şi regulamentul de vânzare au fost aprobate cu votul creditorilor reprezentând 94,16% din totalul creanţelor prezente.

La data de 29.04.2014 lichidatorul judiciar a întocmit Raportul de activitate nr. 30, depus la dosarul de insolvenţă nr. 1247/3/2008, raport ce face obiectul contestaţiei înregistrate sub nr. 1247/3/2008/a6, soluţionată de judecătorul sindic la data de 23.09.2014.

La data de 23.09.2014 lichidatorul judiciar a depus Raportul de activitate nr. 31 şi raportul de activitate nr. 32, raport ce face obiectul prezentei contestaţii.

Analizând susţinerile contestatoarei, astfel cum acestea au fost formulate, judecătorul sindic reţine că ele vizează pe de o parte, prezentarea unor date eronate privind sarcinile existente asupra bunurile imobile aflate în patrimoniul debitoarei, iar pe de altă parte, modul de îndeplinire a atribuţiilor practicianului în insolvenţă faţă de creditoarele SE. şi MS.

În drept, instanţa reţine incidenţa art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 21 din lege, administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză masurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate (alin. 1). Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice alta persoană interesată pot face contestaţie împotriva masurilor luate de administratorul judiciar (alin. 2). Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1) (alin. 3). Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate (alin. 4).

Examinând contestaţia creditoarei MB prin prisma dispoziţiilor legale antemenţionate, judecătorul sindic reţine că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Astfel cum rezultă din reglementarea art. 21 din Lege, raportul lunar de activitate cuprinde o prezentare a modului în care lichidatorul judiciar şi-a desfăşurat activitatea în intervalul vizat. Niciun fel de exigenţe cu privire la eventuale menţiuni obligatorii ale raportului de activitate, cu excepţia celor privind cheltuielile efectuate de către practicianul în insolvenţă, nu sunt cuprinse în art. 21.

Rezultă deci că raportul de activitate trebuie să cuprindă o expunere sumară a activităţilor practicianului în insolvenţă, fără a fi necesară preluarea şi prezentarea tuturor detaliilor referitoare la procedură, atâta timp cât acestea fac obiectul altor rapoarte ori procese verbale.

În speţă contestatoarea critică modul de întocmire de către lichidatorul judiciar a raportului de activitate, în sensul în care acesta prezintă istoricul societăţii debitoare şi situaţia acesteia, aspecte ce nu ţin de activitatea practicianului în insolvenţă, ci de premisele procedurii.

Judecătorul sindic reţine că modul în care lichidatorul judiciar înţelege să redacteze, din punct de vedere formal, rapoartele de activitate şi punctele de vedere asupra diverselor contestaţii înregistrate în cadrul procedurii insolvenţei, nu reprezintă o chestiune relativă la legalitatea îndeplinirii obligaţiilor acestuia.

Mai mult, reluarea, în cadrul fiecărui raport de activitate, a istoricului procedurii şi situaţiei debitoarei nu reprezintă un viciu al raportului.

Instanţa reţine totodată că însăşi participarea lichidatorului judiciar, prin redactarea şi întocmirea punctelor de vedere ori întâmpinărilor, la numeroasele contestaţii introduse de către creditori în cadrul procedurii insolvenţei reprezintă o activitate desfăşurată de către acesta în calitatea sa de practician în insolvenţă, astfel că prezentarea sa în cadrul raportului de activitate apare ca justificată.

În ceea ce priveşte chestiunile relative la litigiile înregistrate pe rolul instanţei între debitoare şi creditoarele SE. şi SMD., judecătorul sindic reţine că societatea contestatoare se limitează la a face simple alegaţii relativ la recunoaşterea de către lichidatorul judiciar a propriei activităţi defectuoase. Nicio măsură concretă nu este criticată însă în mod real de către contestatoare.

Aceasta se rezumă la expunerea propriului punct de vedere cu privire la  situaţia vânzării către MD. în baza Legii nr. 346/2006, operaţiune pretins nerealizată din culpa lichidatorului judiciar.

În ceea ce priveşte chestiunile relative la situaţia contractului de închiriere încheiat între debitoare şi MD. şi informaţiile eronate furnizate de către lichidatorul judiciar în privinţa acestuia, judecătorul sindic reţine că susţinerile contestatoarei sunt nefondate.

Astfel, criticile contestatoarei privesc o pretinsă prezentare eronată şi incompletă a situaţiei bunurilor imobile din patrimoniul societăţii, în sensul în care  ar exista în sarcina debitoarei BSA obligaţia de vânzare către MD. a imobilelor ce au făcut obiectul contractului de închiriere nr. 36/21.02.2005, prelungit succesiv prin acte adiţionale, iar ulterior ca efect al Deciziei Curţi de Apel Bucureşti nr. 158/25.03.2009.

Contestatoarea arată în esenţă că lichidatorul judiciar nu prezintă această informaţie şi posibililor ofertanţi, ci se limitează la a face menţiune despre dosarul nr. 2000/94/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea, având ca obiect „Plângere împotriva Încheierii de carte funciară”.

Judecătorul sindic apreciază, contrar susţinerilor contestatoarei, că nu se poate reţine prezentarea unor date eronate creditorilor ori terţilor de către lichidatorul judiciar.

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi din cele aflate în dosarul de insolvenţă, prin Încheierea de Carte funciară nr. 211008/20.12.2013  s-a notat în Cartea funciară nr. 113087 a imobilului cu nr. cadastral 307/18/6 contractul de închiriere nr. 36/2005, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. 1/2006, nr. 2/2006 şi nr. 3/2007, încheiat între BSA. şi SMD cu privire la construcţiile C45, C46, C47 edificate pe terenul NC 307/186, contract a cărui prelungire a fost dispusă de către instanţa de judecată conform deciziei comerciale nr. 158/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 39039/3/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă, până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau vânzare cumpărare.

Pe cale de consecinţă, singura notare cuprinsă în cartea funciară a imobilului priveşte prelungirea contractului de închiriere, iar nu o obligaţie de vânzare-cumpărare a imobilelor.

Fără a antama chestiunea vânzării-cumpărării imobilelor de către MD., chestiune ce excede obiectului prezentului litigiu, judecătorul sindic reţine că în cartea funciară a imobilului figurează exclusiv notarea contractului de închiriere, prelungit în baza unei hotărâri judecătoreşti până la finalizarea demersurilor necesare încheierii contractului de leasing imobiliar sau de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea nu se poate deduce din menţiunile cuprinse în cartea funciară existenţa unei obligaţii de a vinde şi respectiv de a cumpăra, cu atât mai mult cu cât societatea MD, aflată de asemenea în procedura insolvenţei nu şi-a manifestat intenţia în acest sens.

Ceea ce face însă obiectul criticilor contestatoarei este neprezentarea de către lichidatorul judiciar în timp real şi complet a acestor informaţii.

Or, din rapoartele de activitate anterior întocmite şi depuse la dosarul  cauzei reiese cu certitudine că aspectele criticate pe calea prezentei acţiuni au fost anterior prezentate şi explicate de către lichidatorul judiciar.

Mai mult, chestiunile relative la litigiile născute între debitoare şi creditoarea MD. au fost supuse anterior, în mod repetat, cenzurii instanţei, pe calea contestaţiilor la raport formulate de către aceeaşi contestatoare.

Deşi judecătorul sindic a apreciat cu privire la chestiunile relative la caracterul complet şi corect al informaţiilor prezentate în rapoartele de activitate ale practicianului în insolvenţă în ceea ce priveşte raporturile cu creditoare MD contestatoarea reiterează, în esenţă, aceleaşi argumente, fără ca vreun element nou să fi intervenit în cauză.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa apreciază că acţiunea formulată de MB. este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă, în consecinţă.

Instanţa va lua act totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de lichidatorul judiciar, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia formulată de creditoarea contestatoare S.C. MB., cu sediul în OTOPENI, în contradictoriu cu intimata debitoare BSA., cu sediul in Comuna Voluntari, şi lichidatorul judiciar GGE, ca neîntemeiată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi. 16.12.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

EBM  MS

Domenii speta

Spete similare