Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRASOV

SECŢIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă si asigurări sociale

DOSAR NR. 5830/62/2013 SENTINŢA CIVILĂ NR. 365/MAS

Sedinţa publică din 25 februarie 2014

Completul de judecată MAS1 constituit din:

PRESEDINTE – M. B.– judecător

Asistenţi judiciari – C. D.

- D. F.

Grefier – V. P.

Pe rol fiind pronunţarea asupra contestaţiei formulată de către contestatoarea S. E. M. în contradictoriu cu intimata SC A. I. SRL.

La apelul nominal făcut în sedinţa publică la pronunţare se constată lipsa părţilor. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei civile de faţă care s-a dezbătut în fond la data de 18 februarie 2014, când părţile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 25 februarie 2014.

T R I B U N A L U L, 

Prin cererea formulată si înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.07.2013, contestatoarea S. E. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A. I. SRL , pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parţială a Deciziei de încetare a contractului individual de  muncă nr.2794/28.06.2013, respectiv al art.2 al acesteia, obligarea intimatei la achitarea salariului aferent lunii iunie 2013 si a zilelor de concediu de odihnă neefectuate, la care se adaugă dobânda practicată de B. pentru liniile de credit, respectiv 15,97% pentru perioada 10.07.2013 si până la plata efectivă, obligarea intimatei la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte cuantumul obligaţiilor sociale datorate statului plătite de angajator prin reţinere la sursă, precum si cele datorate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare, cu indicarea ordinelor de plată prin care s-a efectuat viramentul acestor sume si a datei înregistrării acestora la organele fiscale.

În motivare a arătat că a fost angajata societăţii pârâte potrivit contractului individual de muncă nr.20/02.05.2012, iar prin Decizia nr.2794/28.06.2013 a avut loc încetarea acestuia.

Întrucât angajatorul nu a achitat drepturile salariale aferente lunii iunie 2013 la data de 10.07.2013 precum si contravaloarea a 14 zile de concediu de odihnă neefectuat, a fost nevoită să apeleze, în vederea achitării ratelor si cheltuielilor de întreţinere, la linia de credit deschisă la B., singura sursă financiară de care a dispus în această perioadă.

Pentru sumele folosite, a trebuit să plătească o dobândă de 15,97% practicată de bancă la acel moment, suma achitată cu acest titlu fiind de 45,57 lei.

Relativ la ultimul petit al acţiunii, s-a arătat că a solicitat angajatorului eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă toate menţiunile privind contribuţiile datorate si achitate, cerere primită de angajator la 17.07.2013. Cum drepturile salariale nu au fost achitate, rezultă că nici contribuţiile datorate statului de către angajator prin reţinere la sursă nu au fost plătite. Pentru lunile anterioare lunii iunie 2013 însă, această adeverinţă poate fi eliberată de îndată, având în vedere că viramentele contribuţiilor către stat trebuie efectuate cel târziu la data de 25 a lunii următoare.

În drept au fost invocate prevederile Legii 53/2003, art.94 si următoarele, art.194 si următoarele Cod procedură civilă.

Prin cererea completatoare depusă la dosar (f.30) s-a solicitat si anularea art.3 din Decizia de încetare a contractului de muncă nr.2974/28.06.2013 si pe cale de consecinţă emiterea unui înscris din care să rezulte profilul său moral si profesional, eliberarea unei adeverinţe de vechime în conformitate cu modelul afisat pe site-ul ITM Bucuresti, precum si eliberarea unei adeverinţe care să ţină locul fisei fiscale pentru întreaga perioadă lucrată în cadrul societăţii.

În motivare a arătat că recomandarea eliberată de angajator îi este necesară pentru a candida la orice funcţie juridică. Toţi angajatorii anteriori au procedat la eliberarea unei asemenea recomandări, ce nu poate însă suplini recomandarea de la ultimul loc de muncă, chiar dacă profilul său moral si profesional nu s-a schimbat.

Desi i s-a precizat că va primi o asemenea recomandare odată cu celelalte înscrisuri, aceasta nu a fost eliberată, iar la punctul 3 din decizie s-a inserat o prevedere care atestă faptul că societatea nu doreste eliberarea unei asemenea recomandări. Nu s-a exprimat însă niciun motiv care să justifice un asemenea refuz, iar în perioada în care si-a desfăsurat activitatea nu s-a exprimat nicio nemulţumire cu privire la activitatea pe care o desfăsoară.

Pentru aceste considerente, cât timp nu a fost cercetată disciplinar ori sancţionată disciplinar în timpul activităţii sale, apreciază că se poate elibera o asemenea recomandare. De asemenea, eliberarea recomandării intră în atribuţiile angajatorului, raportat la prevederile art.34 Codul muncii.

În drept au fost invocate prevederile art.204 Cod procedură civilă, art.34 Codul muncii.

Societatea intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că sumele cuvenite contestatoarei cu titlul de drepturi salariale aferente lunii iunie 2013 si contravaloare zile de concediu neefectuate, au fost calculate, rezultând un cuantum total de x lei brut, respectiv x lei net, iar contribuţiile de asigurări sociale au fost plătite. Suma nu a fost achitată până în prezent din cauza unor dificultăţi financiare, însă urmează a fi achitată.

Referitor la cererea de obligare la plata dobânzii practicate de B., s-a solicitat respingerea acesteia, având în vedere că deschiderea unei linii de credit este o opţiune personală a contestatoarei, ce excede cadrului procesual al unui litigiu de muncă. De asemenea, dificultăţile sale financiare sunt un aspect personal, iar raporturile de muncă au încetat prin demisia contestatoarei, si nu la iniţiativa intimatei.

De asemenea, art.40 al.2 Codul muncii si art.161 al.1 Codul muncii instituie obligaţia de plată a drepturilor salariale în sarcina angajatorului, si nu obligaţia de a oferi compensaţii pentru întârzierile la plata salariilor.

În privinţa cererii de obligare a emiterea unei adeverinţe din acre să rezulte cuantumul obligaţiilor sociale datorate statului plătite de angajator, precum si cele declarate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare, cu indicarea ordinelor de plată prin acre s-a efectuat viramentul, s-a solicitat respingerea acesteia.

Astfel, la încetarea raporturilor de muncă i-a fost eliberată contestatoarei adeverinţa nr.2797/28.06.2013 privind salariile pentru care s-au reţinut si virat contribuţii. În consecinţă, eliberarea unei noi adeverinţe este lipsită de obiect.

Referitor la cererea de anulare a art.3 din decizia de încetare a raporturilor de muncă, s-a arătat că nu se poate asuma de către societate răspunderea recomandării altor angajatori pentru posturi similare. În legislaţie nu există nicio reglementare referitoare la opţiunea eventualilor angajatori de a solicita recomandări candidaţilor, din partea fostilor angajatori. De asemenea, nu există suport legal pentru a fi obligaţi la asumarea răspunderii prin eliberarea unei asemenea recomandări.

În privinţa eliberării adeverinţei de vechime si a celei care ţine locul fisei fiscale, s-a arătat că s-a eliberat adeverinţa nr.2797/28.06.2013 din acre rezultă vechimea în funcţia de consilier juridic. Modelul depus la dosar de către contestatoare este cel care trebuie completat în vederea obţinerii indemnizaţiei de somaj, însă contestatoarea nu poate fi beneficiara unei asemenea indemnizaţii, întrucât si-a prezentat demisia.

De asemenea, adeverinţa tip fisă fiscală nu este reglementată de legislaţia financiar-contabilă, astfel că se impune respingerea acestei cereri.

În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod procedură civilă, art.21, 40, 81, 154, 161 Codul muncii.

La termenul de judecată din 21.01.2014, contestatoarea prezentă în instanţă a declarat că renunţă la judecarea petitului privind anularea parţială a deciziei de încetare a raporturilor de muncă în privinţa art.2 a acesteia, la petitul privind plata salariului aferent lunii iunie 2013 si a contravalorii zilelor de concediu de odihnă neefectuat, iar instanţa a luat act de renunţare la judecata acestor cereri.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri. S-a administrat de asemenea interogatoriul societăţii pârâte.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Contestatoarea a fost angajata SC A.I. SRL B. în funcţia de consilier juridic, începând cu data de 03.05.2012, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.20/02.05.2012.

Prin decizia nr.2974/28.06.2013 a intimatei s-a dispus, faţă de cererea de demisie formulată de contestatoare, încetarea contractului individual de muncă al acesteia începând cu data de 28.06.2013, conform art.81 al.7 teza 2 Codul muncii, prin renunţarea parţială de către angajator la termenul de preaviz.

Potrivit art.2 al acestei decizii, angajatorul nu optează pentru validitatea clauzei de neconcurenţă, astfel încât nu va plăti indemnizaţia de neconcurenţă. De asemenea, la art.3 se menţionează că angajatorul nu este de acord cu emiterea unei scrisori de recomandare către angajat.

Drepturile salariale aferente lunii iunie 2013, precum si contravaloarea a 14 zile concediu de odihnă neefectuat, în cuantum de x lei net, au fost achitate prin transfer bancar în data de 20.01.2014, potrivit extrasului de cont depus la dosar, contestatoarea renunţând de altfel la judecarea petitului privind aceste drepturi bănesti.

Referitor la cererea privind acordarea dobânzii legale achitate către B., faţă de utilizarea liniei de credit aprobate de această bancă, raportat la achitarea cu întârziere a drepturilor salariale, instanţa constată că drepturile salariale aferente lunii iunie 2013 au fost plătite cu întârziere faţă de data scadenţei lor, respectiv 10 iulie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art.1535 al.1 Cod procedură civilă, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Din analiza textului legal anterior enunţat, rezultă că pentru neplata la scadenţă a unei sume de bani se datorează cu titlul de daune moratorii, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de achitarea cu întârziere, dobânda legală sau o dobândă mai mare, dar aceasta din urmă numai în situaţia în care părţile au convenit anterior achitarea unei asemenea dobânzi mai mari.

În speţă, daunele pe care contestatoarea le poate pretinde faţă de neachitarea la scadenţă a drepturilor salariale nu pot consta decât în dobânda legală, în contractul individual de muncă nefiind prevăzută, si de altfel fiind de neconceput, indicarea unei dobânzi pentru neachitarea la scadenţă a salariului. În consecinţă, în absenţa unei convenţii, neplata la scadenţă a unei sume de bani nu poate determina decât plata dobânzii legale pentru aceasta, indiferent de prejudiciul eventual mai mare pe care debitorul l-a încercat doar prin neîncasarea la termen.

De asemenea, al.2 si 3 ale art.1535 Cod civil nu sunt aplicabile speţei, acestea vizând situaţia în care părţile au convenit anterior scadenţei achitarea unei dobânzi mai mari decât cea legală, situaţie ce nu se regăseste în speţă.

Faţă de considerentele expuse, văzând solicitarea formulată constând doar în acordarea unei dobânzi practicate de o bancă comercială pentru deschiderea unei linii de credit,  si nu a dobânzii legale în subsidiar, instanţa va respinge această cerere ca nefondată.

Referitor la cererea privind eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte cuantumul obligaţiilor sociale datorate statului plătite de angajator prin reţinere la sursă, precum si cele datorate de angajator potrivit legislaţiei în vigoare, cu indicarea ordinelor de plată prin care s-a efectuat viramentul acestor sume si a datei înregistrării acestora la organele fiscale, instanţa constată că s-a eliberat în favoarea contestatoarei adeverinţa nr.2797/28.06.2013 (f.14). În acest act s-a menţionat pentru fiecare lună calendaristică din perioada cât contestatoarea a fost angajata intimatei, ce sumă a fost reţinută la sursă si virată cu titlul de drepturi de asigurări sociale.

Societatea intimată atestă deci prin adeverinţa emisă faptul reţinerii si virării tuturor contribuţiilor de asigurări sociale, inclusiv pentru luna iunie 2013 pentru contestatoare.

Prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea si-a justificat această solicitare prin aceea  că, faţă de neachitarea drepturilor salariale, nici contribuţiile datorate statului, nu au fost achitate. Referitor la lunile anterioare  lunii iunie 2013, nu s-a justificat o asemenea solicitare.

 Faţă de eliberarea de către intimată a adeverinţei având conţinutul indicat, si achitarea în timpul procesului a drepturilor salariale aferente lunii iunie 2013, se reţine că nu s-a justificat interesul obţinerii unei adeverinţe detaliate care să conţină si numerele ordinelor de plată prin care s-au efectuat viramentele, ca de exemplu necesitatea prezentării unui asemenea act în faţa unei instituţii. Achitarea contribuţiilor este atestată de către societate, iar aspectul virării poate fi verificat de către contestatoare si prin adresarea către instituţiile beneficiare.

Art.40 al.2 lit.f si h Codul muncii obligă angajatorul la plata contribuţiilor si impozitelor datorate de salariaţi si la eliberarea la cerere a documentelor care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Văzând obligaţiile legale stabilite în sarcina angajatorului, atestarea reţinerii si virării de către acesta a contribuţiilor, precum si nedovedirea de către angajat a interesului în obţinerea unei adeverinţe detaliate, instanţa va respinge acest petit ca nefondat.

Referitor la cererea de anulare a art.3 din decizia de încetare a raporturilor de muncă, precum si obligarea la eliberarea unei recomandări, instanţa constată că obligaţia eliberării unei recomandări în favoarea angajatului de către fostul angajator, nu este reglementată legal.

De asemenea, nici instanţa de judecată nu poate proceda la obligarea unui angajator la eliberarea unei asemenea recomandări. Eliberarea recomandării este atributul exclusiv al angajatorului, ce atestă prin acest act comportamentul si competenţele fostului angajat. Astfel, dat fiind caracterul obligatoriu pozitiv al recomandării, chiar si în lipsa unei sancţionări disciplinare sau cercetări disciplinare nefinalizate cu sancţionarea, nu se poate dispune în sensul obligării emiterii unui asemenea act, angajatorul fiind liber să aibă orice opinie relativ la modul de lucru al fostului angajat.

În consecinţă, instanţa va respinge si această cerere ca nefondată.

În privinţa cererii privind obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei de vechime conform modelului afisat pe site-ul ITM Bucuresti, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.40 lit.h Codul muncii, enunţat anterior, angajatorul poate fi obligat doar la eliberarea documentelor care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Or, adeverinţa eliberată purtând nr.2797/28.06.2013 confirmă calitatea de salariat a contestatoarei pentru perioada mai 2012-iunie 2013 în cadrul societăţii intimate. Includerea unor menţiuni suplimentare într-o asemenea adeverinţă trebuie de asemenea justificată de către contestatoare prin necesitatea prezentării acestui act în faţa unor instituţii.

Or, în speţă contestatoarea nu a justificat un asemenea interes, astfel că obligarea la emiterea unei adeverinţe care să conţină menţiuni suplimentare decât cele cuprinse în adeverinţa deja eliberată, nu se impune în cauză, cererea urmând a fi respinsă.

Referitor la eliberarea unei adeverinţe care să ţină locul fisei fiscale pentru întreaga perioadă în care partea si-a desfăsurat activitatea în cadrul intimatei, instanţa reţine că salariile lunare obţinute de către contestatoare pe întreaga perioadă, au fost cuprinse în adeverinţa nr. 2797/28.06.2013 eliberată de societate. De asemenea, întrucât dispoziţiile fiscale privind eliberarea fisei fiscale au fost abrogate, în locul acesteia se eliberează o simplă adeverinţă cu veniturile realizate, adeverinţă ce în cauză a fost emisă. Se impune în consecinţă si respingerea acestei cereri.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul textelor legale invocate, instanţa va respinge contestaţia astfel cum a fost completată, ca nefondată.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂSTE:

Respinge contestaţia formulată si modificată de contestatoarea S. E. M., CNP,  domiciliată .. în contradictoriu cu intimata SC A.I. SRL B., cu sediul în ., str. . nr. ., et. ., ap. ., sector ., înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. ., prin reprezentant legal ca nefondată.

Cu drept de apel în de 10 de zile de la comunicare.

Apelul se depune la Tribunalul Brasov.

Pronunţată în sedinţă publică azi, 25.02.2014.

PRESEDINTE

M. B.

Cu votul consultativ al asistenţilor judiciari

C. D. D.F.

GREFIER

V. P.

Red. M.B./02.06.2014

Dact.V.P./02.04.2014

- 4 ex -

2 comunicări ambelor părţi

Conform dispozitiv citare/

Domenii speta

Spete similare