Înşelăciune

Sentinţă penală 229 din 18.11.2013


 

Prin rechizitoriul nr. 914/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, a fost trimis în judecată inculpatul T. V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 al.1, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal,  art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal şi art. 292 Cod penal. În fapt s-a reţinut că a indus în eroare, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe părţi vătămate, cu ocazia încheierii contractelor de credit cu mai multe instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, în scopul de a obţine pentru sine foloase injuste şi care au avut consecinţe deosebit de grave şi de a semna în fals contracte de împrumut cu diferite instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, pe numele mai multor părţi vătămate, de a folosi aceste contracte în vederea obţinerii de credite pentru nevoi personale (contracte de asigurare cu S.C. „Grawe Romania Asigurare” S.A. şi un număr de 7 contracte de împrumut cu CAR Pensionari Militari, vol.VI, fila 109-115), credite pe care ulterior nu le-a mai achitat.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai reţinut că inculpatul a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în formularul completat la 26.06.2009, la SPCLEP Piatra Neamţ, prin care a arătat că a pierdut actul de identitate în împrejurări necunoscute, nu l-a înstrăinat sau lăsat în gaj, deşi el îl lăsase anterior lui S. M. ca o garanţie că-i va restitui suma de bani împrumutată.

În fapt, s-a reţinut că în data de 27.10.2008, mai multe persoane au sesizat despre faptul că au fost înşelate de către T. V. şi M. E..

Astfel, C. E.,  B.E.,  G. I. M., N. M., M. E., S.E. au declarat că M. E. împreună cu fiul ei T. V., în perioada 2007-2008 i-au convins să contracteze credite pentru nevoi personale pe numele lor, la mai multe instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, iar sumele de bani le luau cei doi. Aceştia promiteau persoanelor vătămate că vor achita integral creditele, dar după câteva rate încetau plăţile.

Creditorii s-au îndreptat ulterior cu forme de executare silită împotriva persoanelor vătămate, care au fost nevoite să achite contravaloarea creditelor contractate, credite de care ei personal nu s-au folosit.

O parte dintre aceştia au fost somaţi să achite sumele de bani datorate băncilor, în caz contrar urmând ca locuinţele să le fie vândute la licitaţie publică.

Părţile vătămate au declarat că se cunosc de mulţi ani cu M. E. şi T. V. şi anterior anului 2007, la rugămintea acestora au mai încheiat contracte de credit pentru nevoi personale, pentru diferite sume de bani, pe care apoi le-au dat lor pentru a le folosi, însă nu au fost probleme deoarece cei doi şi-au achitat obligaţiile faţă de bănci. Acest fapt i-au convins că sunt de bună credinţă şi le-a inspirat încredere.

Ulterior, având încredere în T. V. şi M. E., părţile vătămate, la rugămintea celor doi au mers din nou la mai multe instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, unde au încheiat mai multe contracte de credit pe numele lor sau au semnat în calitate de garanţi.

Sumele de bani obţinute în urma acestor credite au fost luate de către învinuiţi, care-i asigurau că vor achita ratele la bănci.

Contractele de împrumut şi desfăşurătoarele de plată rămâneau însă la T.V..

La presiunea unora dintre părţile vătămate şi în scopul de a scăpa de presiunile acestora, de a-i amăgi că-şi vor recupera sumele de bani, învinuitul T. V. a încheiat cu ei contracte de împrumut autentificate prin notariat, prin care se angaja să le plătească sume de bani, în tranşe lunare, dar ulterior nici obligaţiile din aceste contracte nu au fost respectate.

S-a constatat că învinuitul T. V. a încheiat mai multe contracte de credit cu C.A.R. Pensionari Militari, contracte despre care părţile vătămate au declarat că nu au avut cunoştinţă şi nici nu le-au semnat (fila 109-115, vol.VI).

Au fost astfel încheiate contractele cu numerele 3860/16.08.2007,  3861/16.08.2007,  3862/17.08.2007,  4044/18.12.2007,  4045/18.12.2007,  4049/28.12.2007,  4050/28.12.2007.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 95469/10.06.2009 (fila 119, vol.VI), reiese că la rubricile „titular”, „garanţi”, „chitanţă” nu au semnat persoanele trecute, ci au fost semnate de către învinuitul T. V..

În perioada ianuarie-septembrie 2009 au mai formulat plângeri şi alte persoane care au solicitat a se efectua cercetări împotriva lui T. V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune: ….

Plângerile au format obiectul mai multor dosare penale,  care au fost ulterior conexate , formându-se astfel dosarul nr.dosar 914/P/2009.

1. C. E. – (pensionară - fila 1-6, vol.III) a declarat că la rugămintea lui M. E. a acceptat să încheie contracte de împrumut cu CAR Excel Moldova,  Banca Cozla,  CAR Dacia, Ro Credit şi City Bank. 

Înainte de a merge la aceste instituţii, M. E. i-a cerut cartea de identitate şi un cupon de pensii, apoi venea împreună cu fiul ei T. V. şi se deplasau toţi la bănci, unde i se spunea să semneze actele încheiate, însă nu le citea, neştiind astfel ce conţin acestea.  Banii erau luaţi de către cei doi, împreună cu actele de împrumut emise de bancă.

Partea vătămată a mai arătat că, în contractul încheiat cu CAR Excel Moldova este trecut ca girant B. I., persoană pe care nu o cunoaşte şi nici nu a văzut-o vreodată.

Deoarece T. nu a mai achitat ratele, C. E. a fost nevoită să plătească la bănci, în urma somaţiilor primite. Aceasta a achitat, în urma somaţiilor şi reţineri pe cuponul de pensie, până în luna iulie 2010, suma de 11.434 lei.

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că trebuie să achite un împrumut la CAR Pensionari şi că este şi garant la un alt contract cu CAR Pensionari Militari (titular T. V.), contracte despre care declară că nu are cunoştinţă (contract de împrumut nr. 4045/18.12.2007 şi contractul nr. 4050/28.12.2007).

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică nr. 95469/10.06.2009 a rezultat că aceste contracte au fost semnate de către T. V. (contracte pentru suma de 5000 lei plus 5000 lei).

2. B. E. (fila 53-56, vol.III) a declarat că o cunoaşte pe M. E. de mai bine de 10 ani deoarece a lucrat împreună la spital şi la solicitarea acesteia şi a fiului ei T. V. a încheiat mai multe contracte cu instituţii financiar bancare din Piatra Neamţ, unele pe numele ei, altele în care a avut calitate de garant, respectiv: RO Credit Piatra Neamţ, CAR Dacia, CAR Excel Moldova, CEC, Piraeus Bank, Raifeissen Bank, B.C.R, pentru sume cuprinse între 5000 şi 10.000 lei. Banii, ulterior erau luaţi de către T. V. şi mama sa, la care rămâneau şi actele emise de către bancă, respectiv contractele şi desfăşurătoarele de plată.

T. V. nu a mai achitat ratele la bănci, iar partea vătămată a achitat, în urma somaţiilor şi reţinerilor pe statele de plată suma de 10980 lei (până în iulie 2010).

Din contractele încheiate cu Piraeus Bank (7000 lei) şi cu Raifeissen Bank (7000 lei),  partea vătămată a luat jumătate din sumă, iar cealaltă sumă i-a dat-o lui T. V..

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre contracte de credit cu CAR Pensionari Militari,  unde este trecută ca garant, însă arată că nu cunoaşte nimic cu privire la aceste contracte. S-a constatat ulterior că semnăturile din contracte aparţin lui T. V. (contract nr. 3860/16.08.2007 – 5000 lei şi 4050/28.12.2007 – 5000 lei).

În scopul de a o amăgi pe B. E. şi de a-i întări convingerea că-i va achita ratele la bănci, conform înţelegerii avute, T. V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat (fila 57- vol.III).

3. G. I. M. (declaraţii fila 94-95, vol.III) a arătat că îi cunoaşte pe învinuiţi din anul 2006 şi la rugămintea acestora a semnat un contract de împrumut în calitate de garant la CAR Dacia, pentru suma de 8700 lei (titular M. E.). 

Partea vătămată a arătat că nu cunoaşte cine este această persoană. Ea a fost rugată de către M. E. să o ajute şi ştia că acest contract este pe numele acesteia, nu pe numele M. E.. Suma de bani a fost luată de către învinuiţi.

G. I. M. a achitat în urma somaţiilor şi reţinerilor pe statele de plată suma de 3300 lei.

4. N. M. (pensionară, declaraţii fila 98-101, vol.III) a mers împreună cu M. E. şi T. V. la CAR Excel Moldova şi Banca Cozla, de unde a luat la rugămintea acestora credite de nevoi personale, pe numele ei, apoi pentru alte trei credite a fost de acord să fie garant.

Partea vătămată a arătat că de fiecare dată venea la domiciliul ei T. V., care-i cerea cartea de identitate şi un cupon de pensie, apoi mergeau împreună la bănci, unde ea semna documentele încheiate, fără însă a le citi.

T. V. lua sumele de bani şi o asigura că el va achita ratele, conform înţelegerii. Acesta însă nu a mai achitat ratele, iar N. M. a achitat, în urma somaţiilor şi reţinerilor pe cuponul de pensie,  suma de 9049 lei.

5. M. E. (declaraţii fila 1-4, vol.IV) este îngrijitoare la Spitalul Judeţean Neamţ,  unde a fost colegă cu M. E.. Aceasta a încheiat contracte de credit, pe numele ei, cu mai multe bănci din Piatra Neamţ, la rugămintea lui M. E. şi T. V., contracte pentru sume cuprinse între 3000 şi 10.000 lei.

M. E. a declarat că T. V. este cel care se ocupa de toate formalităţile de la bănci, căruia îi şi înmâna o copie după cartea sa de identitate.

Ulterior mergeau împreună la bănci şi semnau documentele încheiate, pe care apoi le lua T. V. împreună cu sumele de bani aferente. Astfel, partea vătămată a încheiat contracte de credit atât ca titular cât şi ca garant la Ro Credit, CAR Dacia Salariaţi, Piraeus Bank, CAR Excel Moldova, City Bank, Banca Românească şi CEC.

Deoarece T. V. nu a mai achitat ratele, partea vătămată a achitat în urma reţinerilor pe statul de plată suma de 7000 lei.

M. E. a declarat că i s-a adus la cunoştinţă, ulterior, faptul că este garant la un contract de împrumut cu CAR Pensionari Militari (titular T. S.) şi titular al unui alt contract încheiat cu această instituţie.

Nu a semnat şi nu cunoaşte nimic referitor la aceste contracte. Este vorba despre contractul nr. 4049/28.12.2007 şi contractul 3860/16.08.2007, aflat la fila 109 şi 114, vol.VI.

S-a constatat ulterior că aceste contracte au fost încheiate şi semnate de către T. V..

Deoarece M. E. i-a solicitat acestuia să achite ratele la bănci, conform înţelegerii, pentru a scăpa de presiune şi pentru a-i întări convingerea că se va achita de obligaţie, T. V. a încheiat cu aceasta un contract de împrumut autentificat prin notariat. Învinuitul nu a respect însă nici obligaţiile stabilite prin acest contract de împrumut.

6. S. E. (vol.IV, fila 56-66) este pensionară şi a declarat că îi cunoaşte pe  M. E. şi T. V. din anul 1990.  La rugămintea acestora de a-i ajuta a încheiat mai multe contracte de credite de nevoi personale, respectiv la City Bank, CAR Dacia, CAR Excel Moldova, Ro Credit (titular şi ca garant).

La CAR Salariaţi, partea vătămată a semnat ca garant pentru contractul încheiat de către Z. M.. A declarat ulterior însă că nu cunoaşte această persoană, iar T. V. a rugat-o să meargă să semneze pentru un contract încheiat pe numele lui, nicidecum pe numele altei persoane.

În urma somaţiilor şi reţinerilor pe cuponul de pensii, S. M. a achitat suma de 19903 lei.

7. S. M. (vol.IV, fila 92) a declarat că a fost rugată de către învinuitul T. V. să contracteze un credit la CAR Dacia Salariaţi în calitate de titular (contract 61/11.02.2008, fila 94).

Suma de bani şi contractul au fost luate de către învinuit, care a promis că va achita integral contravaloarea acestui credit.

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că are calitate de garant în două contracte de împrumut încheiate cu CAR Pensionari Militari Piatra Neamţ (contractele 3861/16.08.2007, 3862/17.08.2007, 4044/18.12.2007 şi  4049/28.12.2007).

S-a constatat că aceste contracte au fost semnate de către T. V., iar partea vătămată nu a avut cunoştinţă de ele.

S. M. a achitat suma de 6877 lei către bănci deoarece T. V. nu a achitat lunar ratele,  conform înţelegerii avute.

8. B. V. (pensionară, vol. IV, fila 95,96). Partea vătămată, care este vecină de scară cu învinuiţii, a arătat că în anul 2008, la insistenţele lui T. V. a acceptat să fie garant pentru un credit la CAR Excel Moldova. Acesta a asigurat-o că va achita toate ratele şi au mers împreună la bancă unde a semnat formularele respective. Sumele de bani au fost luate de către învinuit.

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă că a semnat în calitate de garant la contractul de împrumut 3860/16.08.2007 şi 4045/18.12.2007, încheiate cu CAR Pensionari Militari din Piatra Neamţ. Aceasta a mai declarat că nu cunoaşte nimic privitor la aceste contracte. Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică reiese că aceste contracte au fost semnate de către T. V..

B. V. a achitat suma de 1872 lei (rate către bănci) deoarece învinuitul nu s-a mai achitat de aceste rate.

9. B. C. (vol.4, fila 98) pensionar, îi cunoaşte învinuiţi de peste 30 ani deoarece locuiesc pe aceeaşi scară şi a declarat că, la insistenţele lui T. V. a fost de acord să fie garant la patru contracte de credit încheiate cu CAR Salariaţi Dacia,  CAR Excel Moldova, City Bank, BCR. Învinuitul îi cerea un cupon de pensie şi o copie de pe cartea de identitate, apoi se ocupa de toate formalităţile pentru bănci,  după care se deplasau împreună şi partea vătămată doar semna.

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre faptul că este garant la contractul de împrumut 4044/18.12.2007 încheiat cu CAR Pensionari Militari. Nu cunoaşte nimic cu privire la acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către învinuitul T. V..

De asemenea, a susţinut că la contractul de împrumut nr. 237/17.05.2007 încheiat la CAR Salariaţi (titular B. E.) a ştiut că titular este T. .V nicidecum o altă persoană.

Deoarece învinuitul nu a achitat ratele la bănci, B. C. a achitat suma totală în valoare de 9904 lei.

10. P. I. (vol.IV, fila 109-111) pensionar. Îl cunoaşte pe T. V. din anul 2006 şi a fost rugat de acesta să semneze un contract de credit la Banca Cozla, în calitate de garant. Creditul avea ca titular pe N. M., despre care partea vătămată arată că a aflat ulterior şi nici măcar nu o cunoaşte. Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele la bancă,  iar P. I. a achitat suma de 938 lei.  A obţinut apoi în instanţă anularea parţială a contractului de credit nr. 188/30.04.2008 (fila 113, vol.IV),  precum şi a contractului încheiat cu Ro Credit Piatra Neamţ, motivat de faptul că semnătura de pe contracte a fost făcută de către T. V..

11. G. G. (vol.IV, fila 122), colegă de serviciu cu învinuitul T. V. din anul 2001, a declarat că a fost rugată de către acesta să obţină credite de nevoi personale de la patru unităţi bancare din Piatra Neamţ,  iar sumele de bani obţinute astfel să i le înmâneze lui deoarece îi sunt necesare.

A încheiat contracte cu BRD Piatra Neamţ, Ro Credit şi CAR Excel Moldova – în calitate de titular, iar cu Banca CAR Cozla în calitate de garant.

Ulterior învinuitul nu a mai achitat ratele către bănci, iar părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma totală de 28550 lei.

În data de 22.12.2008 i s-a prezentat contractul de împrumut 3862/17.08.2007 încheiat pe numele ei cu CAR Pensionari Militari Neamţ, pentru suma de 5000 lei.  Aceasta a declarat că nu a avut cunoştinţă de acest contract, despre care ulterior s-a constatat că a fost semnat de către T. V..

În cursul anului 2008 a primit la domiciliu şi o înştiinţare de plată din partea societăţii „Grawe România Asigurare” S.A., pentru plata ratei la o poliţă de asigurare încheiată pe numele ei, despre care nu avea la cunoştinţă.  A aflat apoi că această poliţă a fost încheiată de către T. V..

Pentru a scăpa de presiunile părţii vătămate, învinuitul a dat o declaraţie prin care se angajează să-i plătească acesteia sumele datorate către bănci,  însă nu s-a achitat de această obligaţie.

12. T. S. (vol.V, fila 1-3)  este colegă cu T. V..  A fost rugată de către acesta să contracteze credite la mai multe instituţii bancare în calitate de titular, cât şi de garant. Aceasta a încheiat astfel un credit cu Banca Transilvania – ca garant, cât şi credite cu TBI Credit şi Ro Credit – ca titular.

Sumele de bani au fost luate de către T.V. împreună cu contractele de credit.  Ulterior acesta nu a mai achitat creditele conform înţelegerii, iar lui T. S. i s-au făcut reţineri pe statul de plată,  în sumă de 15348 lei.

Ulterior i s-a adus la cunoştinţă despre faptul că ar fi încheiat un contract de împrumut cu CAR Pensionari Militari Neamţ (nr. 4049/28.12.2007), contract despre care aceasta a declarat că nu cunoaşte nimic. S-a constatat că acest contract a fost încheiat şi semnat de către învinuitul T. V..

În data de 26.08.2008 s-a încheiat între T. V. şi T. S. un proces verbal în care învinuitul recunoaşte că a luat sume de bani cu împrumut de la bănci din contractele încheiate pe numele lui T. S..

13. S.V. (vol.V, fila 14-16) este coleg de serviciu cu T. V. şi a declarat că la rugămintea acestuia a fost de acord să semneze un contract de împrumut la Banca Cozla din Piatra Neamţ pentru suma de 19.000 lei, în calitate de garant.

Când i s-a prezentat acest contract, partea vătămată a constatat că titular al împrumutului este M. E., persoană pe care el nu o cunoaşte. Acesta ştia că titular al împrumutului urma să fie mama lui T. V..

Ulterior ratele la bănci nu au mai fost achitate, iar în urma numeroaselor somaţii de plată, S. V. a achitat suma de 19704 lei. I s-a adus la cunoştinţă despre faptul că este garant la contractul de împrumut nr. 3861/16.08.2007, încheiat cu CAR Pensionari Militari Neamţ, de către B. C., contract despre care partea vătămată nu a ştiut nimic. Contractul a fost încheiat şi semnat de către învinuitul T. V..

14. S. G. (vol.V, fila 37) este colegă de serviciu cu învinuitul T. V..  La rugămintea învinuitului a semnat un contract de credit în calitate de garant cu CAR Dacia Salariaţi. Titularul contractului urma să fie T. V..

Ulterior a aflat despre faptul că titular al acestui contract este C. E., pe care partea vătămată arată că nici nu o cunoaşte. 

S. G. a mai semnat un alt contract de credit în calitate de garant la Banca Cozla, ştiind că titular al contractului este învinuitul T. V.. Aceasta a mai aflat ulterior că de fapt titular al contractului este B. E., persoană pe care partea vătămată a arătat că nu o cunoaşte.

S. G., în calitate de garant la CAR Dacia Salariaţi şi Banca Cozla, în urma repetatelor somaţii a achitat suma de 1327 lei.

15. A. M. M. (vol.V, fila 40) este vecină cu T. V. şi a fost colegă cu mama sa M.E..

Partea vătămată a arătat că a fost rugată de cei doi să contracteze credite la mai multe instituţii bancare din Piatra Neamţ, atât ca titular cât şi ca garant, iar cei doi au asigurat-o că ei vor achita ratele la aceste instituţii. A încheiat astfel credite la CAR Sănătate, Ro Credit, CAR Dacia Salariaţi, iar sumele de bani au fost luate de către învinuitul T. V..

Deoarece nu au mai fost achitate ratele, partea vătămată a achitat până în prezent suma de 1100 lei, reţineri pe statul de plată.

16. L. O. (vol.V, pag. 76) este verişoara învinuitului T. V. şi a declarat că, la rugămintea acestuia a semnat un contract de credit cu Banca Cozla, în calitate de garant la un contract de împrumut având ca titular pe M. E. – maia învinuitului.

Ulterior a aflat că titular al creditului este o altă persoană, pe care nu o cunoaşte. Nu au mai fost achitate ratele la bănci,  iar părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma de 3400 lei.

17. S. M. (vol.V, pag.93) a declarat că îl cunoaşte de mai mulţi ani pe învinuit şi pe mama acestuia.  În anul 2007 a fost rugată de către cei doi să semneze un contract de credit la CAR Dacia Salariaţi Piatra Neamţ, în calitate de garant, titular credit fiind M. E. (contract nr. 183/24.04.2007,  fila 94).

Partea vătămată a declarat că până în prezent nu a fost nevoită să achite vreo rată restantă şi nici nu a primit vreo somaţie în acest sens.

18. S. E. M. a declarat că îl cunoaşte pe învinuit din anul 2005 şi a fost rugată de către acesta să contracteze un credit la Banca Cozla, în calitate de garant,  titular al creditului urmând să fie M. E. – mama învinuitului.  A aflat ulterior că de fapt acest contract este pe numele C. E. şi nu pe numele M. E..

Partea vătămată a fost somată să plătească din pensie suma de 12950 lei.

19. M. A. O. (vol.V, fila 97) a declarat că îl cunoaşte pe învinuit de mai bine de 20 de ani şi la insistenţele acestuia a acceptat să fie garant la un credit pe care urma să-l contracteze cu Ro Credit Piatra Neamţ, în 2008.

După ce a semnat contractul a aflat că titular este B. E.,  persoană despre care el nu cunoaşte nimic deoarece ştia că va fi garant la un contract încheiat de către T. V., pe numele lui.

Partea vătămată arată că nu a plătit nici o sumă de bani pentru ratele restante pentru că nu a fost somat. 

20. M. G. (vol. V, fila 100) a  arătat că îl cunoaşte pe învinuit de mai bine de 20 de ani şi a fost rugat de către acesta să semneze un contract de credit la CAR Dacia Salariaţi, în calitate de garant, titular al creditului urmând să fie mama învinuitului.

A aflat apoi că de fapt acest contract a fost încheiat pe numele unei persoane M. E., pe care nu o cunoaşte. Deşi învinuitul i-a promis părţii vătămate că va achita ratele integral,  nu a făcut acest lucru, astfel că i s-a reţinut pe statul de plată suma de 5700 lei.

21. Z. M. (vol.V, fila101) a încheiat contracte de credit la mai multe instituţii bancare atât ca titular cât şi ca garant,  la rugămintea lui T. V., care lua şi sumele de bani (BRD, CAR Dacia Salariaţi, Banca Cozla, Ro Credit). Deşi învinuitul promitea că va achita integral ratele la aceste credite, nu a făcut acest lucru, astfel că partea vătămată a fost somată că i se va reţine din salariu sume de bani care reprezentă restanţe la plată în urma creditelor contractate.

Partea vătămată a primit şi adrese de la societatea Grawe Romania Asigurare S.A.,  prin care i se solicita să achite o rată restantă pentru asigurare de viaţă încheiată pe numele ei, asigurare despre care nu cunoaşte nimic. A aflat ulterior că de fapt această asigurare a fost încheiată de către învinuitul T. V..

22. T. M. (vol. V, fila 131) a fost rugată de către învinuit să semneze în calitate de garant mai multe contracte de credit, la diferite bănci din Piatra Neamţ.  I-a promis că va achita integral ratele la aceste credite, lucru pe care ulterior nu l-a mai făcut, astfel că în anul 2007 a semnat ca garant contractul de credit nr. 237/17.05.2007, titular fiind B. E., despre care învinuitul i-a spus că este o rudă a lui.

În data de 14.08.2007 a semnat, ca garant, un alt contract de credit, respectiv 508 – titular B. E. cu Banca Cozla. A aflat apoi despre faptul că nu erau achitate ratele la bănci şi l-a contactat pe învinuit,  căruia i-a adus la cunoştinţă acest fapt, însă i s-a spus că nu este nici o problemă, doar s-a întârziat cu plata ratei.

Partea vătămată declară că la momentul semnării acestor contracte nici învinuitul şi nici titulara B. E. nu i-a adus la cunoştinţă faptul că T. V. urma să încaseze sumele de bani şi să achite ratele.

Părţii vătămate i s-a reţinut pe statul de plată suma restantă de 5850 lei.

Din adresa nr. 31714/29.04.2009 a S.C. „Grawe Romania Asigurare” S.A. (vol.VII, fila 6) reiese că pe numele C. E., M. E., S. M., S. E. M. nu au fost încheiate poliţe de asigurare.

Din declaraţiile lui B. E., M. E., N. M., P. I., G. G., T. S. şi Z. M. a reieşit faptul că acestea nu cunosc despre încheierea vreunei poliţe de asigurare de viaţă la societatea de asigurare mai sus menţionată şi nici au semnat o astfel de poliţă. Aceste poliţe au fost completate şi semnate de către învinuit, care, după ce a achitat prima trimestrială de asigurare, raporta încheierea contractului la conducerea zonală.

Pentru plata următoarelor prime de asigurare, clientul era înştiinţat în scris de societate, prilej cu care afla despre încheierea lor.

După cum reiese din declaraţia lui T. A. C. – director zonal la S.C. „Grawe Romania Asigurare” S.A. (vol.1, fila 46), în perioada 2007-2008, învinuitul T. V. a lucrat ca agent de asigurări, în baza contractului de agent nr. 3163/6.11.2007 şi în acest timp a încheiat mai multe poliţe de asigurare pe numele unor persoane, fără acordul acestora, în scopul de a încasa un comision de încheiere contract,  precum şi bonusuri lunare sau trimestriale, care erau viraţi în contul său de la Raiffeisen Bank.

Învinuitul a recunoscut încheierea în fals a acestor poliţe şi a declarat că era condiţionat de conducere să încheie aceste poliţe, pentru a obţine apoi credite CAR, prin intermediar.

23. S. M.  a formulat o plângere împotriva învinuitului T. V., arătând că acesta l-ar fi înşelat cu suma de 4000 euro, sumă pe care i-a împrumutat-o. S. M. a ataşat la dosar şi cartea de identitate a învinuitului, în original, act pe care acesta i l-a lăsat în 29.05.2009 ca o garanţie a returnării sumei de bani pe care i-o împrumutase.

Ulterior însă învinuitul a declarat pierdută cartea de identitate în formularul completat la data de 26.06.2009, la SPCLEP Piatra Neamţ, acesta declarând că respectiva carte de identitate nu a lăsat-o în gaj şi nici nu a înstrăinat-o, prin aceasta săvârşind infracţiunea de fals în declaraţii.

Referitor la suma de bani pe care S. M. i-a împrumutat-o lui T. V. s-a constatat că între cei doi a fost încheiat un contract de împrumut în data de 16.01.2009 (contract 101) legalizat la notariat.

Faţă de aceasta, s-a constatat că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind un litigiu civil.

În urma expertizei contabile judiciare aflată la vol. I, fila 25 din dosar s-a concluzionat că totalul sumelor achitate de către părţile vătămate este de 302.365,28 lei.

Totalul prejudiciului cauzat de către învinuit, prin neachitarea ratelor la creditele contractate de către persoanele păgubite este de 509.146,28 lei.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, vol. I, fila 48-50; 53-63; 69-76;  declaraţie dată de către învinuit de pierderea actelor de identitate, fila 80-82, vol. I; adrese bănci: CAR Pensionari Militari (vol. I, fila 44); Asociaţia CAR Excel Moldova Neamţ, vol. II, fila 13, fila 30; Banca Românească, fila 29; Ro Credit,  fila 31; Citi Financial, fila 32; Banca Cozla, fila 39; Piraeus Bank, fila 62; Raiffeisen Bank, fila 76; Casa de Ajutor Reciproc Pensionari Piatra Neamţ, fila 87; copii cerere credit personal, vol. II. fila 33-38; contract credit, vol. II, fila 40-55-61; vol. III, fila 10-11; copii contracte de împrumut, vol. III, fila 25-49; fila 58-64, 68-75; 82-91;  104-112; contracte de împrumut cu CAR Pensionari Militari, vol. VI, fila 109-115 – contracte încheiate şi semnate de către învinuit; contracte de asigurare, vol. VII; adresă CAR Pensionari Militari Piatra Neamţ, fila 146, vol. VI; raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 95469/10.06.2009, vol. VI, fila 119-145; raport de expertiză contabilă judiciară, vol.I, fila 25-32 şi fila 36-43; declaraţii martori: L. V., T. A. (vol. I. fila 45-46); declaraţii învinuit T. V., vol. I, fila 85-87; vol. II, fila 110-119; acte medicale învinuit, vol.I, fila 89-90; certificat de deces M. E., vol. I, fila 105; proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a inculpatului T. V., vol.I, fila 92;

S-a reţinut că inculpatul T. V. pe parcursul urmăririi penale, a avut o poziţie sinceră, însă a refuzat să facă precizări referitor la destinaţia sumelor de bani pe care le-a obţinut în urma  împrumuturilor făcute de către părţile vătămate. Acesta nu are antecedente penale, are studii superioare şi este inginer zootehnist la Camera Agricolă Neamţ.

În cursul cercetării judecătoreşti la Tribunalul Neamţ au fost audiate părţile vătămate …

Prin adresa nr.5460/103/2010 din 24.06.2011, Tribunalul Neamţ a înaintat Tribunalului Suceava – Secţia Penală cauze spre soluţionare, întrucât prin Sentinţa penală nr. 771 din 26.05.2011 pronunţată de Î.C.C.J. – Secţia penală în dosarul nr. 2215/1/2011, s-a dispus strămutarea cauzei, fiind menţinute actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia penală sub nr. 5460/103/2010.

În cursul cercetării judecătoreşti la Tribunalul Suceava, au fost audiaţi martorii T. A. C. (f. 245 v.4 ds.fd) şi L. V. (f. 248 v.4 ds.fd), precum şi partea vătămată T. M. (f. 299 v.4 ds.fd); inculpatul s-a prevalat în faţa instanţei de dreptul la tăcere (f. 216 verso v.4 ds.fd – termenul din data de 19.10.2011).

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în cauză există constituire de parte civilă atât din partea părţilor civile - persoane juridice cât şi din partea părţilor vătămate constituite părţi civile în cauză.

Prin sentinţa penală nr. 30  din data de 09.02.2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 5460/103/2010, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, inculpatul T. V., a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 şi 5 Cod penal  cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 290 Cod penal u aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 292 Cod penal, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ alin 1 Cod penal, s-a stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele fixate de către această instituţie b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 864 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

În baza art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv contractele de credit nr. 3860/16.08.2007 (f. 109 v.6 ds.up), 3861/16.08.2007 (f. 110 v.6 ds.up), 3862/17.08.2007 (f. 111 v.6 ds.up), 4044/18.12.2007 (f. 112 v.6 ds.up), 4045/18.12.2007(f.113, v.6 ds.up), 4049/28.12.2007 (f. 114 v.6 ds.up) şi 4050/28.12.2007 (f. 115 v.6 ds.up) şi poliţele de asigurare Grawe România Asigurare SA nr. 10160329, 10136685, 10151862, 12000089, 10168039, 10160328, 10160332, 10171852, 10175922, 10136703, 10171817, 10175942, 10170389, 10168033 şi 10163135 (f. 175, 169, 20, 51, 57, 66, 73, 80, 82, 98, 122, 158, 191, 131 şi respectiv 140 v.7 ds.up).

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul T. V. a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, d-nul avocat Stoleru Costică, se înaintează din fondul MJLC în fondul Baroului de avocaţi Suceava. 

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei nr. 30 din 09.02.2012 a Tribunalului Suceava au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul  Suceava şi părţile vătămate …, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 69 din data de 27 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, s-a dispus respingerea apelurilor declarate în cauză, menţinându-se sentinţa instanţei de fond, ca fiind legală şi temeinică.

Împotriva ambelor hotărâri au formulat recurs  Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi părţile civile …

Prin decizia penală nr. 781 din data de 04.03.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 5460/103/2010, au fost admise toate recursurile formulate în cauză, a fost casată decizia recurată şi sentinţa penală nr. 30/09.02.2012 a Tribunalului Suceava şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava.

S-a dispus de asemenea menţinerea actelor îndeplinite până la data de 18.01.2012.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, instanţa de fond, potrivit art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute la art. 211 Cod procedură penală, dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10, cu excepţia celui de la lit. b/1 Cod procedură penală.

Astfel, aşa cum rezultă din text, dispoziţia de începere a urmăririi penale se consemnează în scris printr-o rezoluţie, pusă pe actul de sesizare – plângere, denunţ – sau pe procesul verbal întocmit, în cazul în care s-a sesizat din oficiu. Rezoluţia de începere a urmăririi penale va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 228 alin. 2 Cod procedură penală, pentru a se evita antedatarea rezoluţiei sau postdatarea acestora.

În cauza de faţă, s-a constatat ca fiind respectate cerinţele prevăzute de lege. Astfel, prin rezoluţia din 18.12.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului T. V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal.

Ulterior însă, constatându-se că inculpatul a săvârşit şi alte fapte penale, prin ordonanţa inculpatului din 12.04.2010 s-a dispus, în baza art. 238 Cod procedură penală, extinderea cercetărilor împotriva aceluiaşi inculpat şi cu privire la alte fapte, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1-5 Cod penal (22 părţi vătămate).

Totodată, prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale şi prin procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, s-a reţinut în sarcina inculpatului inducerea în eroare a unui număr de 22 părţi vătămate şi nu doar 6 părţi vătămate cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul avea posibilitatea să invoce nelegalitatea ordonanţei de extindere a urmăririi penale, să propună administrarea de probe, iar instanţa avea obligaţia, potrivit art. 300 Cod procedură penală, să verifice regularitatea actului de sesizare.

Astfel, Înalta Curte a constatat că omisiunea instanţei este reflectată în hotărârea pronunţată, în sensul că, deşi în expozitiv se face referire la inducerea în eroare a 6 părţi vătămate, ceea ce ar fi atras o schimbare de încadrare juridică în disp. art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal (cu obligaţia de a fi pusă în discuţia părţilor conform art. 334 Cod procedură penală), în dispozitivul sentinţei, se menţine încadrarea juridică la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1-5 Cod penal, încadrare care poate fi menţinută numai în ipoteza reţinerii tuturor actelor materiale prezentate de procuror în actul de sesizare a instanţei.

Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa de fond trebuia să lămurească toate aceste aspecte, iar pe de altă parte, dispoziţiile legale pretins a fi încălcate nu pot fi circumscrise decât unor nulităţi relative, situaţie în care trebuia dovedită vătămarea şi imposibilitatea înlăturării acesteia.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului9 Suceava, cu recomandarea ca instanţa de fond să se pronunţe cu privire la toate actele materiale reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriul procurorului, analizând dacă acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 1 şi 5 Cod penal.

De asemenea, s-a mai menţionat că se impune a se avea în vedere şi faptul că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune nu interesează dacă, datorită împrejurărilor concrete, victima a fost sau nu uşor de indus în eroare, legea urmărind să apere îndeosebi persoanele credule, mai puţin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt expuse să devină victime ale infracţiunii. ceea ce interesează este ca victima să fi fost indusă în eroare, să fi ajuns la o reprezentare greşită a unei situaţii sau împrejurări, ca rezultat al activităţii făptuitorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 06 aprilie 2010 sub nr. 5460/103/2010*.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

În fapt, părţile vătămate … au încheiat în cursul anilor 2007 – 2009 contracte de împrumut cu diferite instituţii de creditare , banii astfel obţinuţi fiind remişi inculpatului T. V., acesta asumându-şi obligaţia de a achita ratele lunare. Astfel,

1. Partea vătămată C. E. a participat la încheierea următoarelor contracte de creditare:

1.1 La CAR Excel Moldova, în calitate de titular, contract nr. 93/6.11.2007 (f. 10 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 6000 lei (garant numitul B. I.)

1.2 La Banca Cozla, în calitate de titular, contract nr.185/4.04.2007 (f. 28 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 2500 lei (garanţi S. E. M. şi P. D.)

1.3 La CAR Dacia, în calitate de titular, contract nr.203/3.05.2007 (f. 25 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 6500 lei (giranţi S. G. şi B. E.)

1.4 La Ro Credit, în calitate de titular, contract nr.RQ07120059023253/4.12.2007 (f. 38 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 2000 lei, garant N. M.

1.5 În ceea ce priveşte contractul încheiat cu City Bank (la care se face referire atât în rechizitoriu – f. 3, cât şi în declaraţia părţii vătămate – f. 1-6 v.3 ds.up), acesta nu a fost identificat la dosarul cauzei, fiind însă depusă o adresă din partea instituţiei bancare către organul de cercetare penală (nr.326 din data de 30.12.2008 – f. 32 v.2 ds.up) din care rezultă că partea figura la data de 23.12.2008 cu o restanţă de 4813,95 lei.

1.6 La CAR Pensionari, în calitate de titular, în contractul 4045/18.12.2007 (f. 113 v. 6 ds.up) şi la CAR Pensionari Militari, în calitate de garant, în contractul nr.4050/28.12.2007 (f. 115 v.6 ds.up). Ambele contracte se referă la suma de 5.000 lei, iar cu privire la acestea s-a reţinut că ar fi fost falsificate de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

2. Partea vătămată B. E. a participat la încheierea următoarelor contracte de creditare:

2.1 La CAR Excel Moldova, în calitate de titular, contract nr.1/8.01.2008 (f. 58 v.3 ds.up), suma de 5000 lei, garant fiind inculpatul

2.2 La CAR Dacia, în calitate de titular, contract nr.237/17.05.2007 (f. 64 v.3 ds.up), suma de 8000 lei, garanţi fiind T. M. şi B. C.

2.3 La Ro Credit Piatra Neamţ, în calitate de titular, contract nr. RQ08010059023690 din data de 21.01.2008 (f. 68 v.3 ds.up), suma de 4000 lei, garanţi fiind M. A.O. şi Z. M. (f. 130 v.5 ds.up)

2.4 La CEC, în calitate de titular, contract nr.RQ07051053038173/11.05.2007 (acest contract nu există la dosarul de urmărire penală, deşi în cuprinsul rechizitoriul se face menţiune despre încheierea unui contract cu CEC, fără a fi indicate alte date, existând o adresă doar în acest sens de la CEC BANK, Sucursala Piatra Neamţ, adresată părţii vătămate B. E. – f. 80, vol. 3 ds.up)

2.5 La Piraeus Bank, în calitate de titular, contract nr.29000000000049405  din data de 23.08.2006 (f.82 v.3 ds.up), suma de 7000 lei din care partea vătămată a luat jumătate

2.6 La Raiffeissen, în calitate de titular, contract nr.RF06242104061 (f.89 v.3 ds.up), suma de 6500 lei din care şi în acest caz partea vătămată a luat jumătate.

2.7 La CAR Pensionari Militari, în calitate de garant în două contracte, respectiv 3860/16.08.2007 (f. 109 v. 6 ds.up) în care debitor era mama inculpatului şi nr.4050/28.12.2007 (f. 115 v.6 ds.up) în care debitor era inculpatul. Ambele contracte se referă la suma de 5.000 lei, iar cu privire la acestea s-a reţinut că ar fi fost falsificate de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

3. Partea vătămată G. I. M. este fiica lui B. E., şi a participat la încheierea unui singur contract de creditare:

3.1 La CAR Dacia, contract nr.270/1.06.2007 (f. 10 v.4 ds.up), pentru suma de 8000 lei (şi nu 8700 lei cum în mod eronat s-a reţinut în rechizitoriu şi în declaraţia părţii vătămate), în calitate de garant pentru numita M. E..

4. Partea vătămată N. M. a participat la încheierea următoarelor contracte de creditare:

4.1 La Banca Cozla, în calitate de titular, contract nr.188/30.04.2008 (f. 104 v.3 ds.up), suma de 4800 lei, garanţi fiind P. I. şi A. M. M.

4.2 La CAR Excel, contract nr. 32/16.05.2008 (f. 117 v.6 ds.up), în calitate de titular, pentru suma de 6.000 lei, garanţi fiind partea vătămată S. E..

De asemenea, la dosarul cauzei mai figurează contracte în care această parte vătămată este garant, dar care nu sunt menţionate în rechizitoriu, în care se precizează doar că N. M. a încheiat credite de nevoi personale la CAR Excel Moldova şi Banca Cozla.

4.3 La CAR Dacia, în calitate de garant împreună cu inculpatul pentru numitul B. I., contract nr.363/18.06.2008 (f. 111 v.3 ds.up), suma de 30.000 lei şi în calitate de garant, pentru S.M., în contractul nr. 61/11.02.2008 (f. 94 v.4 ds.up)

4.4 La Ro Credit, în calitate de garant pentru partea vătămată C. E. (pct. 1.4)

4.5 La Ro Credit în calitate de garant împreună cu G. G., contract nr. RQ08010059023790/29.01.2008 (f. 147 v.4 ds.up), titular fiind inculpatul pentru suma de 17.000 lei

4.6 La CAR Pensionari Militari, în calitate de garant în contractul 4045/18.12.2007 (f.113 v.6 ds.up), cu privire la acesta s-a reţinut că ar fi fost falsificat de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

5. Partea vătămată M. E. a participat la încheierea următoarelor contracte de creditare:

5.1 La CAR Dacia Salariaţi, în calitate de titular, contract nr.270/1.06.2007 (f. 10 v.4 ds.up), în sumă de 8000 lei, garanţi fiind M. G. şi G. I. M.

5.2 La Piraeus Bank, în calitate de titular, contract nr.29000000000193699 din data de 12.06.2007 (f. 26 v.4 ds.up), pentru suma de 17.944,5 lei

5.3 La CAR Excel Moldova, în calitate de titular, contract nr.87/12.10.2007 (f. 35 v.4 ds.up), în sumă de 6500 lei, garanţi fiind S.E. şi M. E.

5.4 La Ro Credit, în calitate de titular, contract nr.RQ07110059023092/22.11.2007 (f. 42 v.4 ds.up), în sumă de 7500 lei, garant fiind  O. C.

5.5 La Banca Româneacă, în calitate de titular, contract nr. 28073009/23.01.2007, (f. 48 v.4 ds.up), în sumă de 11.000 lei

5.6 De asemenea, partea vătămată a figurat în calitate de titular, respectiv garant, în două contract de credit pentru suma de 5.000 lei fiecare la CAR Pensionari Militari, cu privire la care s-a reţinut prin rechizitoriu că ar fi fost falsificate de către inculpat.

5.7 Deşi nu este menţionat în rechizitoriu şi nici în declaraţia părţii vătămate, aceasta figurează în calitate de titular într-un alt contract de credit, 458/16.07.2007 (f. 17 v.5 ds.up) încheiat cu banca Cozla. Suma totală împrumutată a fost de 19.000 lei din care garantul S. V. a achitat în vederea lichidării suma de 1833,24 lei (f. 16, 24 v.5 ds.up).

6. Partea vătămată S. E. a participat la încheierea următoarelor contracte de creditare:

6.1 La CAR Excel Moldova, în calitate de garant pentru mama inculpatului, suma de 6000 lei, contract nr.6/25.01.2008 (f. 67 v.4 ds.up) 

6.2 La CAR Excel Moldova, în calitate de garant pentru M. E., suma de 6500 lei, contract nr.87/12.10.2007 (f. 68 v.4 ds.up) – figurează de asemenea ca garant şi M.E.

6.3 La City Bank, în calitate de titular, contract nr.215580/14.02.2007 (f. 76 v.4 ds.up), suma de 2500 lei

6.4 La Ro Credit, în calitate de titular, contract nr.RQ08030059024243/19.03.2008 (f. 84 v.4 ds.up), pentru suma de 6000 lei, garant fiind P. I.

6.5 La CAR Dacia, în calitate de garant, contract nr.84/19.02.2008 (f. 113 v.5 ds.up), suma de 6500 lei, titular fiind Z. M. şi garant inculpatul

7. Partea vătămată S. M. a participat la încheierea unui singur contract de creditare:

7.1 La CAR Dacia, contract nr.61/11.02.2008 (f. 94 v.4 ds.up), pentru suma de 7000 lei, în calitate de titular, garanţi fiind N. M. şi A. M.

8. Partea vătămată B. V. a participat, conform rechizitoriului, la încheierea unui contract de creditare:

8.1. La CAR Excel Moldova, în calitate de garant pentru inculpatul T. V. contract nr. 29/30.04.2008 (f.97 v.4 ds.up), pentru suma de 10 000 lei.

8.2  Deşi nu este menţionat în rechizitoriu, dar apare în declaraţia părţii vătămate, aceasta figurează în calitate de coplătitor într-un alt contract de credit, nr. 196/9.05.2008 (f.118, vol. 5 ds.up.) încheiat cu banca Cozla, garanţi fiind Z. M. şi C. E..

8.3 La CAR Pensionari Militari, în calitate de garant în două contracte, respectiv 3860/16.08.2007 (f. 109 v. 6 ds.up) în care debitor era mama inculpatului şi nr.4045/18.12.2007 (f. 113 v.6 ds.up) în care debitor era C. E.. Ambele contracte se referă la suma de 5.000 lei, iar cu privire la acestea s-a reţinut că ar fi fost falsificate de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

9. Partea vătămată B. C. a participat, conform rechizitoriului, la încheierea  mai multor contracte de creditare:

9.1. La CAR Excel Moldova, în calitate de titular, garant fiind inculpatul T. V. contract nr. 17/29.02.2008 (f.103 v.4 ds.up), pentru suma de 8500 lei.

9.2 La CAR Dacia, în calitate de garant, alături de T. M., titular fiind B. E., contract nr.237/17.05.2007 (f. 64 v.3 ds.up), pentru suma de 8000 lei, 9.3.La  City Bank, BCR, instituţii de creditare despre care se fac menţiune în rechizitoriu, fără a fi indicate contractele şi pe care instanţa nu le-a identificat în dosarele de urmărire penală.

9.4. Deşi nu este menţionat în rechizitoriu, dar apare în declaraţia părţii vătămate, aceasta figurează în calitate de titular, alături de coplătitor într-un alt contract de credit, nr. 196/9.05.2008 (f.118, vol. 5 ds.up.) încheiat cu banca Cozla, garanţi fiind Z. M. şi C. E..

9.5. La CAR Pensionari Militari, în calitate de garant în contractul 4044/18.12.2007 (f. 112 v. 6 ds.up) în care debitor era M. E., pentru suma de 5.000 lei, iar cu privire la acesta s-a reţinut că ar fi fost falsificatede către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

10. Partea vătămată P. I., a participat la încheierea unui singur contract de creditare:

10.1 La Banca Cozla, în calitate de garant, alături de A. M. M. titular fiind N. M., contract nr.188/30.04.2008 (f. 104 v.3 ds.up şi f. 113, vol. 4, ds.up.), pentru suma de 4800 lei.

11. Partea vătămată G. G. a participat, conform rechizitoriului, la încheierea  mai multor contracte de creditare:

11.1. La BRD, în calitate de titular, contract nr. 2272453/26.07.2007 (f.125, vol.4, ds.uup.), pentru suma de18 500 lei.

11.2.La Ro Credit, în calitate de titular, contract nr.RQ08030059024164/7.03.2008 (f. 134 v.4 ds.up), pentru suma de 17 000 lei, garanţi fiind N. M. C. şi A. M. M..

11.3 La banca Cozla, garant alături de S. V., contract de credit nr. 458/16.07.2007 (f. 17 v.5 ds.up) titular fiind M. E.. Suma totală împrumutată a fost de 19.000 lei din care garantul S. V. a achitat în vederea lichidării suma de 1833,24 lei (f. 16, 24 v.5 ds.up).

11.4 La  CAR Excel Moldova, instituţie de creditare despre care se face menţiune în rechizitoriu, fără a fi indicat contractul şi pe care instanţa nu l-a identificat în dosarele de urmărire penală.

11.4 Deşi nu apare menţionat în rechizitoriu, partea vătămată apare şi cu un contract încheiat cu Ro Credit în calitate de garant împreună cu N. M., contract nr. RQ08010059023790/29.01.2008 (f. 147 v.4 ds.up), titular fiind inculpatul pentru suma de 17.000 lei.

11.5. La CAR Pensionari Militari, în calitate de titular în contractul 3862/17.08.2007 (f. 112 v. 6 ds.up) în care garant era M. E., pentru suma de 5.000 lei, iar cu privire la acesta s-a reţinut că ar fi fost falsificat de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

12. Partea vătămată T. S. a participat, conform rechizitoriului, la încheierea  mai multor contracte de creditare:

12.1 În calitate de garant la Banca Transilvania şi ca titular la Ro Credit şi TBI Credit , - contracte pe care instanţa nu le-a putut identifica în dosarele de urmărire penală.

12.2. La CAR Pensionari Militari, în calitate de titular în contractul 4049/28.12.2007 (f. 114 v. 6 ds.up) în care garant era M. E., pentru suma de 5.000 lei, iar cu privire la acesta s-a reţinut că ar fi fost falsificat de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

13. Parte vătămată S. V. a participat la încheierea unui contract de creditare:

13.1. La banca Cozla, garant alături de G. G. contract de credit nr. 458/16.07.2007 (f. 17 v.5 ds.up) titular fiind M. E.. Suma totală împrumutată a fost de 19.000 lei din care garantul S. V. a achitat în vederea lichidării suma de 1833,24 lei (f. 16, 24 v.5 ds.up).

13.2. La CAR Pensionari Militari, în calitate de garant în contractul 3861/16.08.2007 (f. 110 v. 6 ds.up) în care titular este B. C., pentru suma de 5.000 lei, iar cu privire la acesta s-a reţinut că ar fi fost falsificat de către inculpat – aspect asupra căruia instanţa va reveni la momentul analizării infracţiunilor de fals.

14. Parte vătămată S. G. a participat la încheierea unui contract de creditare:

14.1 La CAR Dacia, în calitate de garant alături de B. E. , contract nr.203/3.05.2007 (f. 25 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 6500 lei, titular C. E..

14.2 La Banca Cozla , în calitate de garant titular al contractului B. E., contract nr. 508/14.08.2007 (f.142 vol.5 ds.up.), pentru suma de 10 000 lei.

15. Parte vătămată A. M. M., a încheiat următoarele contracte de creditare:

15.1  La Ro Credit, în calitate de garant alături de N. M. C., contract nr.RQ08030059024164/7.03.2008 (f. 134 v.4 ds.up), pentru suma de 17 000 lei, titular fiind G. G..

15.2 La CAR Dacia, contract nr.61/11.02.2008 (f. 94 v.4 ds.up), pentru suma de 7000 lei, în calitate de garant alături de N. M., titular fiind S. M..

15.3 La CAR Sănătate, contract care nu a putut fi identificat de către instanţă

16. Parte vătămată L. O., a încheiat în calitate de garant un singur contract de creditare.

16.1 La Banca Cozla , în calitate de garant titular al contractului M. E., contract nr. 311/28.05.2007 (f.78, vol. V, ds.up.)

16.2 Deşi nu apare menţionat în rechizitoriu, partea vătămată apare şi cu un contract încheiat cu Ro Credit în calitate de garant, contract nr. RQ08010059022895/1.11.2007 (f. 85 v.5 ds.up), titular fiind M. E. pentru suma de 4000 lei.

17. Parte vătămată S. M. , a încheiat în calitate de garant un singur contract de creditare

17.1 La CAR Dacia, contract nr.183/24.04.2007 (f. 94 v.5 ds.up), pentru suma de 8000 lei, în calitate de garant alături de J. M. , titular fiind M. E..

18. Parte vătămată S. E. M., a încheiat în calitate de garant un singur contract de creditare:

18.1 La Banca Cozla, în calitate de garant, alături de P. D., contract nr.185/4.04.2007 (f. 28 v.3 ds.up), suma împrumutată fiind de 2500 lei, titular C. E..

19. Parte vătămată M. A. V. , a încheiat în calitate de garant un singur contract de creditare:

19.1. La Ro Credit Piatra Neamţ, în calitate de garant, alături de Z. M. , contract nr. RQ08010059023690 din data de 21.01.2008 (f. 68 v.3 ds.up), suma de 4000 lei, titular fiind B. E..

20. Parte vătămată M. G., a încheiat în calitate de garant un singur contract de creditare:

20.1 La CAR Dacia Salariaţi, în calitate de garant, alături de G. I. M. , contract nr.270/1.06.2007 (f. 10 v.4 ds.up), în sumă de 8000 lei, titular fiind M. E.

21. Parte vătămată Z. M., a încheiat mai multe contract de creditare:

21.1  La CAR Dacia Salariaţi, în calitate de titular, contract nr.84/19.02.2008 (f. 113 v.5 ds.up), în sumă de 6500 lei, garant fiind S. E. şi inculpatul

21.2 La Banca Cozla, în calitate de garant, alături de C. E., contract nr.196/9.05.2008 (f. 118 v.5 ds.up), suma împrumutată fiind de 1000 lei, titulari fiind B. C. şi B. V..

21.3. La Ro Credit Piatra Neamţ, în calitate de garant, alături de M. A. V., contract nr. RQ08010059023690 din data de 21.01.2008 (f. 68 v.3 ds.up), suma de 4000 lei, titular fiind B. E..

21.4. La BRD, în calitate de titular, contract de credit nr. 15080062800 din 8/03/2006, pentru suma de 6800 lei. (contract ce nu a fost identificat în dos. up., existând însă în acest sens o adresă de la instituţia de creditare – f.104 dos. up., vol.5 )

22. Parte vătămată T. M. , a încheiat mai multe contract de creditare:

22.1 La CAR Dacia, în calitate de garant alături de B. C., contract nr.237/17.05.2007 (f. 64 v.3 ds.up), suma de 8000 lei, titular fiind B. E..

22.2 La Banca Cozla Piatra Neamţ, în calitate de garant, alături de N. M. şi S. G.,  contract nr. 508/14.08.2007 (f.142 vol.5 ds.up.), pentru suma de 10 000 lei.

Prin rechizitoriul parchetului s-a apreciat că aceste părţi vătămate au încheiat aceste contracte de creditare, fiind induse în eroare de către inculpatul T. V., în scopul de a obţine pentru sine foloase injuste, faptă ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin.1, 3 şi 5 C.pen. Sub aspectul acestei infracţiuni, se impune aici a fi făcută o precizare şi anume că, din examinarea rechizitoriului se constată că obiectul judecăţii îl constituie fapta inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate, pentru ca acestea să încheie contracte de credit cu diferite instituţii de creditare, fără însă a individualiza acele contracte, singura referire făcându-se la denumirea instituţiei. Aşa cum s-a subliniat anterior, în cazul fiecărei părţi vătămate, instanţa a putut identifica în cuprinsul dosarului de urmărire penală şi alte contracte de creditare dar care nu sunt menţionate în rechizitoriu (din perspectiva instituţiei de creditare) sau contracte, care, deşi menţionate nu au putut fi identificate. Astfel, având în vedere că, potrivit art. 317 C.pr.pen., prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, Tribunalul apreciază că, din perspectiva infracţiunii de înşelăciune, urmează a avea în vedere doar acele contracte care au putut fi individualizate, dar şi menţionate în actul de sesizare a instanţei, chiar numai după denumirea instituţiei de creditare.

Potrivit art. 215 C.pen alin1, infracţiunea de „înşelăciune” constă în „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă”, iar, conform alin3., constituie de asemenea „înşelăciune” „inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel, încât fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.”

Elementul material în cazul infracţiunii de înşelăciune constă, în oricare din variantele infracţiunii, într-o acţiune de inducere în eroare, deci dintr-o acţiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Din cuprinsul rechizitoriului, se înţelege că acţiunea de inducere a părţilor vătămate a constat în promisiunea inculpatului de a achita ulterior ratele la instituţiile de creditare, lucru care însă nu s-a întâmplat în totalitate.

În practica judiciară s-a apreciat că prezentarea frauduloasă sau alterată a realităţii, trebuie să fie aptă de a capta buna-credinţă, încrederea victimei şi să o inducă în eroare, să o amăgească. Pentru a realiza infracţiunea , făptuitorul foloseşte anumite mijloace de înşelare (orale sau scrise) extrem de ingenioase şi variate, acestea depinzând de fantezia acestuia în imaginarea diferitelor modalităţi de înşelare a unor persoane  - vulnerabilitatea acestora din urmă, fiind în raport direct proporţional cu naivitatea lor. Nu există această infracţiune, dacă făptuitorul nu a întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, iar acesta nu a putu fi executat din motive independente de voinţa lui. De altfel, vorbind în general despre înşelăciune, doctrina a subliniat că simpla minciună, simplul fapt de a afirma un neadevăr, nu constituie de regulă un mijloc de a induce în eroare.

În speţă, Tribunalul apreciază că ne aflăm chiar în această din urmă situaţie, inculpatul nefolosind mijloace frauduloase pentru a determina părţile civile să încheie acele contracte. Acestea se aflau în legături vechi cu mama inculpatului, majoritatea contractase anterior cu succes credite în favoarea acesteia, iar împrumuturile din prezenta cauză au fost contractate la solicitarea mamei inculpatului, iar altele doar în considerarea relaţiilor de prietenie sau colegialitate, astfel cum se va arăta mai jos. De asemenea nu a putut fi reţinută susţinerea unora dintre aceste părţi vătămate în sensul că inculpatul ar fi primit direct sumele de bani. Din declaraţiile martorului T. A. C. şi L. V. rezultă că bani era înmânaţi în mod obligatoriu persoanei împrumutate sau unui împuternicit al acesteia prin procură notarială, fiind exclusă posibilitatea încredinţării sumelor unei persoane străine de contract.

Împrejurarea că inculpatul s-ar fi ocupat de întocmirea documentaţiei pentru obţinerea creditelor nu a fost dovedită dincolo de orice dubiu. Astfel, deşi această situaţie a fost indicată de majoritatea părţilor vătămate, trebuie reţinut că nu toate declară în mod expres aceasta, iar pe de altă parte aceste declaraţii trebuie valorificate din perspectiva art. 75 Cpp. Însă, în condiţiile în care inculpatul a recunoscut că a beneficiat cel puţin de o parte dintre sumele împrumutate (sens în care a şi întocmit în unele cazuri contracte de împrumut simulate, dar în formă autentică), împrejurarea că s-ar fi putut ocupa de întocmirea formalităţilor nu este decât o modalitate de transpunere în fapt a înţelegerii prealabile dintre inculpat şi partea vătămată, de a întocmi un contract simulat cu instituţia financiară. 

Din declaraţiile părţii vătămate C. E.  rezultă că aceasta mai contractase un împrumut tot în cursul anului 2007, pentru defuncta mamă a inculpatului, împrumut ce a fost achitat de către aceasta din urmă. De asemenea, partea a susţinut că actele ar fi fost deja pregătite, că nu a citit contractele şi că nu a avut cunoştinţă de clauzele contractelor – împrejurări ce nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă şi nu pot fi reţinute.

Tribunalul reţinut că această parte vătămată a contestat semnătura de pe contractul indicat la pct. 1.1, însă raportul de constatare efectuat a concluzionat că aceasta îi aparţine (f. 145 v.6 ds.up). Din declaraţiile coroborate ale inculpatului şi ale părţii vătămate rezultă că aceasta din urmă a contractat creditele în înţelegere cu defuncta M. E., iar inculpatul din prezenta cauză ar fi însoţit-o doar la contractul de la pct. 1.1, când ar fi şi primit banii. Inculpatul a susţinut însă că nu ar fi beneficiat de aceste sume, care în realitate au revenit mamei lui.

Din declaraţia părţii vătămate B. E. (f. 54 şu v.3 ds.up) rezultă că îl cunoştea pe inculpat de aproximativ 10 ani iar în anii 2004-2005 a contractat împrumuturi la mai multe bănci la solicitarea mamei inculpatului, în baza aceloraşi principii ca şi în prezenta cauză. În aceste cazuri ratele au fost plătite fără a exista probleme.

În ceea ce priveşte contractele ce constituie obiectul prezentului dosar, partea vătămată a indicat că nu s-a ocupat ea de obţinerea creditelor ci doar a semnat contractele (fără a fi în deplină cunoştinţă de cauză), iar bani, contractele de graficele de rambursare au fost luate de inculpat şi mama acestuia. Pe de altă parte, inculpatul a indicat că nu s-a ocupat el de obţinerea creditelor, că ar fi însoţit-o pe partea vătămată doar la unele contracte, iar ratele de la altele urmau a fi achitate în mod egal de către cei doi.

De asemenea, între această parte vătămată B. E. şi inculpat s-a încheiat la data de 19.03.2009 un contract de împrumut autentic fictiv (f. 57 v.3 ds.up), în cuprinsul căruia inculpatul recunoştea că ar fi primit de la partea vătămată la data respectivă suma de 50.000 lei ce urma a fi restituită în cinci rate lunare. Actul a fost încheiat în momentul în care inculpatul nu mai achita ratele împrumuturilor contractate prin acordul celor doi, însă sumele de bani nu au mai fost achitate de către inculpat.

Din declaraţia părţii vătămate G. I. M. rezultă însă că în acest caz înţelegerea a fost stabilită cu mama inculpatului, că inculpatul nu a fost parte la această înţelegere şi nici nu a însoţit-o la momentul semnării. Această declaraţie se coroborează cu susţinerea inculpatului în sensul că a luat cunoştinţă de existenţa acestui contract abia la momentul în care partea vătămată i-a spus că i se fac reţineri din salariu.

Din chiar declaraţia părţii vătămate rezultă că aceasta se consideră înşelată de către defuncta M. E..

Partea vătămată N. M. a declarat că inculpatul se ocupa de obţinerea creditelor, ea înmânându-i în acest scop buletinul şi cuponul de pensie, că a semnat fără a citi şi că banii, respectiv contractele au fost luate de inculpat. Şi în acest caz, partea vătămată era o cunoştinţă a mamei inculpatului, persoană pe care a şi indicat-o în plângerea iniţială (f. 98 v.3 ds.up) ca fiind cea care i-a solicitat iniţial încheierea mai multor împrumuturi.

Inculpatul recunoaşte că a rugat-o pe partea vătămată să obţină în favoarea sa creditele, că a însoţit-o la aceste instituţii şi a primit banii, achitând ulterior şi o parte din rate.

 Şi în cazul  părţi vătămate M. E.  relaţiile dintre ea şi defuncta mamă a inculpatului erau vechi, iar la solicitarea lui M. E. şi T. V. a contractat încă din anul 2003 un credit în favoarea acestora, ratele fiind achitate fără probleme. Partea vătămată a declarat că inculpatul se ocupa de obţinerea creditelor, ea înmânându-i în acest scop cartea de identitate, că a semnat fără a citi şi că banii, respectiv contractele au fost luate de inculpat.

Inculpatul a susţinut că în favoarea sa au fost încheiate doar contractele de la pct. 5.1 şi 5.4, toate celelalte fiind realizate la solicitarea mamei sale, fără implicarea sa. A fost totuşi de acord să preia toate datoriile contractate de partea vătămate în numele său şi al mamei sale, prin încheierea contractului de împrumut autentificat.

Tot cu privire la această parte vătămată, martorul T. A. C. (angajat la CAR Excel) a declarat în faţa instanţei (f. 245 v.4 ds.fd) că pentru a urgenta acordarea împrumutului a venit îmbrăcată în negru susţinând că are o înmormântare.

De asemenea, şi între această parte vătămată şi inculpat s-a încheiat la data de 19.09.2008 un contract de împrumut autentic fictiv (f. 5,6 v.4 ds.up), în cuprinsul căruia inculpatul recunoştea că ar fi primit de la partea vătămată la data respectivă suma de 60.000 lei ce urma a fi restituită în rate lunare de 1000 lei.

Partea vătămată S. E. a declarat că a semnat în calitate de garant două contracte la CAR Dacia şi CAR Excel, la solicitarea mamei inculpatului, iar ulterior tot la solicitarea acesteia a contractat ale două contracte de credit în calitate de titular. La Citi Bank s-a deplasat singură şi a dus banii mamei inculpatului, la ea acasă întrucât era bolnavă, iar la Ro Credit s-a deplasat împreună cu inculpatul căruia i-a şi dat banii după ce i-a ridicat de la bancă. În toate aceste cazuri contractele de credit şi graficele de rambursare au rămas la mama inculpatului sau la acesta.

Inculpatul nu a recunoscut vreo implicare în ceea ce priveşte situaţia acestei părţi vătămate, arătând că nu s-a deplasat cu aceasta la vreo instituţie de credit, nu a avut vreo înţelegere cu ea, nu a primit vreo sumă de bani şi că toate contractele au fost probabil încheiate la solicitarea mamei sale.

În cadrul cercetărilor efectuate de către organele de poliţie, partea vătămată S. E. a contestat semnătura sa de pe contractul 32/16.05.2008 (f. 117 v.6 ds.up) cu CAR Excel, în calitate de garant – pct. 4.1. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, semnătura în cauză îi aparţine (f. 145 v.6 ds.up – pct. 11).

Partea vătămată B. C. a declarat că îi cunoaşte pe T. V. şi pe mama acestuia, întrucât locuiau pe aceeaşi scară şi a încheiat contractele de creditare, întrucât inculpatul „l-a rugat să le semneze”. În acelaşi sens este şi declaraţia părţii vătămate P. I., care a arătat că l-a rugămintea inculpatului a fost de acord să-l ajute să obţină un împrumut. Şi cu privire la această parte vătămată, inculpatul a semnat un angajament de plată a datoriei (f.112, ds.up. vol.5)

Partea vătămată G. G. a declarat că „din anul 2001 îl cunosc pe numitul T. V. cu care sunt colegă de serviciu. În cursul anului 2007, la insistenţele lui T. V. şi fiind asigurată de acesta că va plăti ratele am fost de acord să solicit şi să obţin credite la patru unităţi bancare din Piatra Neamţ … Menţionaz că aceste contracte le-am încheiat la insistenţele lui T. V., acesta motivând că are nevoie de bani pentru a cumpăra marfă pentru un magazin care l-ar deţine în incinta Spitalului Judeţean şi pentru alte afaceri care le deţine, de fiecare dată asigurându-mă că el plăteşte ratele şi nu voi avea probleme… Referitor la încheierea contractelor de credit declar că T. V. s-a ocupat de întocmirea dosarelor atât pentru titulari, cât şi pentru garanţi, prin aceea că după ce ne dădeam acordul, făcea toate demersurile pentru obţinerea adeverinţelor de salariu şi întocmirea dosarelor de credit.”

Părţile vătămate T. S., S. V. şi S. G., ca şi partea vătămată G. G. au încheiat contractele de creditare la rugămintea inculpatului, care le-a asigurat că va plăti ratele aferente, în considerarea doar a relaţiilor de colegialitate.

Partea vătămată A. M. M.  a precizat că „îi cunosc pe numiţii M. E. şi fiul acesteia T. V. de foarte multă vreme întrucât suntem vecini şi lucrând la aceeaşi unitate cu M. E.. Încă din perioada când M. E. era căsătorită, dar şi după pensionare la rugăminţile acesteia am acceptat de mai multe ori să fiu  garantă la împrumuturi solicitate şi obţinute de ea…” Ulterior, începând cu anul 2008, contractele de creditare au fost încheiate la rugămintea inculpatului T. V., deşi la cele anterioare rate nu au mai fost achitate din martie 2008.

Partea vătămată L. O. a arătat că este nepoata numitei M. E.  la solicitarea căreia a fost de acord să fie garantă pentru obţinerea unui împrumut pe care dorea să-l facă la Banca Cozla. Implicarea inculpatului a constat în aceea că atunci când a luat legătura telefonică cu acesta a fost asigurată că va plăti datoria.

Partea vătămată S. M.  a declarat că „îl cunosc pe numitul T. V. şi pe mama acestuia M. e. de mai mulţi ani. În luna aprilie 2007 m-a rugat T. V. să fie garantă pentru M. E., mama sa, care dorea să obţină un împrumut de la CAR Salariaţi Piatra Neamţ. Am fost de acord cu acest lucru, întrucât în anul 2004 mi-a mai solicitat acest lucru, iar la data respectivă creditul era achitat…”

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile celorlalte părţi vătămate …, care au arătat că au încheiat contractele la rugămintea inculpatului, mai mult decât atât, partea vătămată Z. M. arătând că anterior încheierii contractelor ce nu au fost respectate, a încheiat alte două contracte la Banc Post şi CAR Salariaţi, tot pentru inculpat, acesta plătind la timp ratele.

Având în vedere acestea, Tribunalul constată că în prezenta cauză între părţi a avut loc o înţelegere contractuală, specifică altor ramuri ale dreptului, iar din actele dosarului rezultă că inculpatul a achitat iniţial ratele împrumuturilor. Mai mult, din conţinutul raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale (f. 25-32 ds.up) rezultă că totalul sumelor achitate de inculpat este de 302.365,28 lei, în timp ce părţile vătămate persoane fizice (toate cele cu privire la care a fost redactat rechizitoriu, nu doar cele şase faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale) au achitat cumulat 174.086 lei. În consecinţă a rămas de achitat suma de 271.040,32 lei.

Rezultă deci că inculpatul şi-a achitat iniţial obligaţiile într-o măsură semnificativă, acest aspect fiind relevant în speţă cu atât mai mult cu cât majoritatea părţilor vătămate contractaseră şi anterior împrumuturi în aceeaşi modalitate, în favoarea inculpatului sau a mamei acestuia – care au şi achitat în mod corespunzător ratele. Astfel, în doctrină s-a reţinut că neexecutarea unei obligaţii contractuale nu constituie înşelăciune, cu excepţia situaţiei în care este dovedită folosirea unor manopere dolosive la momentul încheierii contractului din care rezultă lipsa intenţiei de a executa contractul din partea debitorului obligaţiei.

Din contra, inculpatul şi-a îndeplinit obligaţiile aferente contractelor încheiate în mod real între părţi (respectiv cele referitoare la înţelegerea de a achita el ratele) până la concurenţa sumei de 302.365,28 lei – valoare al cărei cuantum nu este lipsit de semnificaţie. De asemenea, la încheierea contractelor nu au fost folosite înscrisuri falsificate şi nici nu a fost săvârşită vreo altă infracţiune, ci doar actele de identitate ale părţilor şi adeverinţe de venit legal încredinţate, respectiv obţinute. Deşi părţile vătămate au susţinut că nu ar fi citit contractele şi nici nu ar fi cunoscut în detaliu clauzele (împrejurare de fapt ce nu a fost dovedită), chiar acceptând această ipoteză, nu rezultă că respectivele contracte conţineau şi alte clauze, ascunse sau atipice, pentru un contract de împrumut. În continuare, Tribunalul reţine că nici un mijloc de probă administrat în cauză nu acreditează ideea că s-a urmărit de către inculpat, încă de la momentul încheierii contractelor, ca plata să fie suportată de către părţile vătămate persoane fizice, induse astfel în eroare. Din contra, sumele au fost împrumutate într-un interval mare de timp (contractele fiind încheiate timp de peste un an), inculpatul a recunoscut în mod constant obligaţiile ce-i revin, şi nici nu a dispărut pentru a se sustrage de la răspundere sau plată.

Deşi din declaraţia martorului T. A. C. (f. 245 v.4 ds.fd) rezultă în mod detaliat modalitatea în care inculpatul a încercat să eludeze achitarea sumelor datorate, Tribunalul constată că împrejurările relatate de martor se referă la cea de-a doua jumătate a anului 2008. La acel moment, aşa cum rezultă inclusiv din declaraţia martorului, inculpatul recunoştea (aşa cum a făcut-o de altfel constant) debitele datorate şi nu mai avea nici un bun sau venit care să poată fi valorificate (era practic insolvabil).

Toate aceste date conduc la concluzia că înţelegerea din părţi a avut o natură civilă şi că inculpatul a intenţionat la momentul încheierii actelor să achite ratele conform înţelegerii, motive pentru care nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, Tribunalul procedând la achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă.

În plus, în formarea convingerii instanţei ca fapta inculpatului nu constituie infracţiune, raporturile dintre părţi fiind strict de natură civilă, , stă şi atitudinea părţilor vătămate. Astfel, deşi B. C. şi B. V. au afirmat că nu ar fi încheiat contractele de creditare pentru inculpat, dacă ar fi cunoscut că acesta a determinat şi alte persoane să procedeze astfel, Tribunalul subliniază faptul că, ele însele au fost implicate (ca de altfel şi majoritatea celorlalte părţi civile) în încheierea nu a unui singur contract, ci a mai multora, riscul aşadar ca inculpatul să nu poată achita ratele fiind mai mare, risc pe care şi l-au asumat. De altfel, partea vătămată A. M. M.  a recunoscut că a fost de acord să încheie un contract de creditare, deşi ratele la cele anterioare nu fuseseră achitate.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată Tribunalul reţine că sunt puse în discuţie un număr de 7 contracte de credit, respectiv nr. 3860/16.08.2007 (f. 109 v.6 ds.up), 3861/16.08.2007 (f. 110 v.6 ds.up), 3862/17.08.2007 (f. 111 v.6 ds.up), 4044/18.12.2007 (f. 112 v.6 ds.up), 4045/18.12.2007 (f.113, v.6 ds.up), 4049/28.12.2007 (f. 114 v.6 ds.up) şi 4050/28.12.2007 (f. 115 v.6 ds.up). Toate acestea au fost încheiate cu aceeaşi instituţie de credit – CAR Pensionari Militari, toate formularele au fost completate de către inculpat şi nici una dintre semnăturile terţilor titulari sau garanţi nu le aparţin acestora. În acest sens este atât raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cât şi declaraţiile părţilor şi ale inculpatului.

Sigur că aceste acte sub semnătură privată au produs efecte juridice prin semnarea lor, aspect cu privire la care din probatoriul administrat rezultă că semnăturile în litigiu prezintă caracteristici de identificare comune cu semnăturile executate de către inculpat, fiind executate de acesta. Astfel, în condiţiile în care formularul a fost completat de către inculpat, părţile vătămate nu au avut cunoştinţă de existenţa contractelor şi nici nu au beneficiat de vreo sumă de bani, Tribunalul conchide că probele indirecte sunt suficiente şi concordante pentru a se concluziona că autorul infracţiunii de fals este inculpatul – acesta executând în fapt şi semnăturile. Raportul de constatare reprezintă o probă ştiinţifică ce coroborează probele testimoniale administrate, conturând concluzia certă că autorul infracţiunii este inculpatul. Pentru a susţine această concluzie Tribunalul are în vedere şi situaţia acestuia de la data respectivă, respectiv împrejurarea că avea în mod cert nevoie de resurse financiare.

Aceste date sunt suficiente pentru a se reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fără a fi necesar să se stabilească şi modalitatea în care acesta sau o altă persoană în numele său ar fi şi ridicat efectiv sumele de bani de la instituţia financiară. Situaţia de fapt nu a fost clarificată şi nici investigată sub acest aspect prin cercetările efectuate în cursul urmăririi penale şi nici nu constituie obiectul judecăţii în prezenta cauză. Tribunalul se limitează a reţine declaraţia martorului L. V. (casier la CAR Pensionari Militari – f. 248 v.4 ds.fd), conform căruia sumele de bani se încredinţau împrumutatului sau unui reprezentant cu procură autentică.

De asemenea, tot sub aspectul infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, s-a reţinut de către organul de urmărire penală întocmirea în fals a 15 poliţe de asigurare Grawe România Asigurare SA, respectiv nr. 10160329, 10136685, 10151862, 12000089, 10168039, 10160328, 10160332, 10171852, 10175922, 10136703, 10171817, 10175942, 10170389, 10168033 şi 10163135 (f. 175, 169, 20, 51, 57, 66, 73, 80, 82, 98, 122, 158, 191, 131 şi respectiv 140 v.7 ds.up). Inculpatul a recunoscut că a încheiat aceste poliţe fără acordul titularilor, care la rândul lor au indicat cu toţii că nu au avut cunoştinţă de existenţa acestor contracte. În consecinţă, se va dispune condamnarea inculpatului şi sub aspectul acestor acte materiale ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

De asemenea, inculpatul a recunoscut şi săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, iar din probatoriul administrat rezultă că actul său de identitate nu a fost pierdut ci lăsat ca garanţie numitului S. M., pentru suma de bani împrumutată de la acesta.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru aceste două infracţiuni, Tribunalul va avea în vedere criteriile de individualizare indicate de art. 72 Cp, reţinând că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are loc de muncă şi grave probleme de sănătate (aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar – f. 114 şu v.4 ds.fd). Trebuie însă avut în vedere şi caracterul grav al infracţiunilor reţinute, relevat pe de o parte de multitudinea actelor materiale ale infracţiunii continuate şi de mobilul săvârşirii acestora – obţinerea unor sume de bani.

În consecinţă, inculpatul  T. V. va fi condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals material în înscrisuri sub semnătură privată”, prev. şi ped. de art. 290 alin.1 din  Cod penal  cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Va condamna acelaşi inculpat, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „fals în declaraţii”, prev. de art. 292  Cod penal.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal, va contopi pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de  1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 861 alin.1 şi 2 Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate, pe o durată de 5  ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal .

În baza art. 71 al. 1 şi 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Potrivit art.863 alin.1 şi 2 cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de  Probaţiune de pe lângă Tribunalul  Neamţ, conform programului ce urmează a-i fi stabilit; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la lit. b), c) şi d) se comunică serviciului anterior stabilit.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev de art. 864 alin.1 cu trimitere la art. 83 cod penal şi art. 864 alin. 2 cod penal (săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare, respectiv nerespectarea măsurilor de supraveghere).

În baza art. 346 alin.4 Cod procedură penală, va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.

În baza art. 348 Cod procedură penală, va dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: contractele de credit nr. 3860/16.08.2007 (f. 109 v.6 ds.up), 3861/16.08.2007 (f. 110 v.6 ds.up), 3862/17.08.2007 (f. 111 v.6 ds.up), 4044/18.12.2007 (f. 112 v.6 ds.up), 4045/18.12.2007(f.113, v.6 ds.up), 4049/28.12.2007 (f. 114 v.6 ds.up) şi 4050/28.12.2007 (f. 115 v.6 ds.up) încheiate cu C.A.R. Pensionari Militari din judeţul Neamţ şi poliţele de asigurare Grawe România Asigurare SA nr. 10160329, 10136685, 10151862, 12000089, 10168039, 10160328, 10160332, 10171852, 10175922, 10136703, 10171817, 10175942, 10170389, 10168033 şi 10163135 (f. 175, 169, 20, 51, 57, 66, 73, 80, 82, 98, 122, 158, 191, 131 şi respectiv 140 v.7 ds.up).

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul T. V. va fi obligat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului Suceava.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.