Civil- plangere contraventionala

Sentinţă civilă din 03.04.2009


Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, petentul MRL a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Buzău anularea procesului verbal de contravenţie întocmit de intimată.

În motivarea plângerii, acesta a arătat că este proprietarul autoturismului, pe care l-a împrumutat tatălui său MG. Pe data de 08.01.2009, tatăl său a parcat autoturismul anterior menţionat în parcare, pe lângă Primăria Municipiului Buzău, pe un loc destinat persoanelor cu handicap. Ulterior, petentul a primit prin poştă o amendă în valoare de 500 lei, acesta susţine că tatăl său s-ar fi interesat la Poliţia Comunitară Buzău şi I s-a adus la cunoştinţă că agenţii comunitari i-ar fi pus pe parbrizul autoturismului o înştiinţare de a se prezenta la Poliţie pentru sancţiune cu avertisment.

A menţionat că atunci când a revenit la autoturism, tatăl său nu a găsit înştiinţarea scrisă pentru a se prezenta la Poliţie şi nici vreun agent de poliţie comunitară care să-i aducă verbal la cunoştinţă că a parcat pe un loc nepermis.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedirea celor susţinute a solicitat proba testimonială cu martorii  DI şi AL, precum şi proba cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie: carte de identitate, procesul-verbal, certificat de încadrare în grad de handicap.

Legal citată, intimata nu s-a prezentat, dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.

În motivarea întâmpinării, a învederat că la data de 08.01.2009 s-a constatat că autoturismul a fost oprit voluntar pe spaţiul rezervat persoanelor cu handicap (aspect recunoscut de petent în plângere), efectuându-se fotografii cu ocazia constatării contravenţiei, cel în cauză fiind sancţionat de agentul constatator conform prevederilor art. 3 lit.s şi ale art. 4 lit.b din HCLM nr. 18/2008.

Din analiza situaţiei de fapt deduse judecăţii şi din înscrisurile anexate de petent la contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, intimata a susţinut că rezultă că la data respectivă autoturismul a fost oprit voluntar în condiţii neregulamentare. În urma verificărilor efectuate, a fost identificat proprietarul autoturismului, acesta fiind înştiinţat să se prezinte la sediul Poliţiei comunitare a Municipiului Buzău pentru clarificarea situaţiei, dar aceasta nu a dat curs solicitării.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În temeiul art. 167 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă dezlegării pricinii.

La solicitarea petentului, instanţa a încuviinţat proba testimonială cu martorii  DI şi AL, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de agent PI din cadrul Primăriei Municipiului Buzău – Direcţia de Poliţie Comunitară, petentul MRL a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, reţinându-se că pe data de 08.01.2009 a oprit voluntar autoturismul marca Dacia Break, ocupând un loc rezervat persoanelor cu handicap din parcarea publică, cu plata,  încălcând prevederile  art.3 lit.p din HCL nr.18/2008,  faptă sancţionată de art. 4 lit. B din acelaşi act normativ.

Instanţa, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, constată că plângerea a fost introdusă la organul constatator  în termenul legal de 15 zile de la data încheierii, la dosar nefiind depusă dovada comunicării.

Potrivit aceluiaşi articol, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa reţine că potrivit  art.1 din OG nr.2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, pentru tragerea la răspundere contravenţională a unei persoane fizice sau juridice ar trebui să se constate că a fost comisă o faptă reglementată ca şi contravenţie de unul dintre actele normative anterior menţionate, că aceasta a fost săvârşită de persoana respectivă şi cu vinovăţia prevăzută de lege. Răspunderea intervine doar dacă există concordanţă între persoana care se face vinovată de săvârşirea faptei contravenţionale şi persoana ce urmează a fi sancţionată.

Aplicarea sancţiunii contravenţionale unei alte persoane decât celei care a comis fapta nu poate conduce decât la anularea actului prin care s-a constatat fapta şi s-a dispus sancţionarea.

Potrivit articolului 3 lit. p) din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău, constituie contravenţii la normele privind întreţinerea şi folosirea străzilor, aleilor şi altor drumuri publice următoarele fapte, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii, încât, potrivit legii penale, constituie infracţiuni ocuparea locurilor din parcările publice cu plată, fără plata anticipată a taxei de parcare, ocuparea locurilor rezervate persoanelor cu handicap, semnalizate ca atare, precum şi parcarea autovehiculelor în alt mod decât cel stabilit de marcaje şi indicatoare. Din conţinutul textului legal anterior redat rezultă că subiect activ al acestei contravenţii nu poate fi decât conducătorul autoturismului oprit neregulamentar.

Coroborând depoziţiile celor doi martori audiaţi în cauză, instanţa reţine că petentul este proprietarul autoturismului marca Dacia Break, dar că locuieşte şi lucrează în Bucureşti, autovehiculul fiind folosit de tatăl său, MG. Pe data de 08.01.2009, d-nul MG, la volanul autoturismului proprietatea petentului, însoţit de martorii DI, AL şi fiica acesteia, AEV, persoană cu handicap (potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap) s-a deplasat pe raza Municipiului Buzău, parcând pe un loc rezervat persoanelor cu handicap din apropierea Primăriei.

Prin urmare, persoana care a oprit autovehiculul pe locul rezervat persoanelor cu handicap a fost d-nul MG, iar nu petentul.

Cum contravenţia reţinută  în sarcina petentului, chiar reală fiind, nu a fost comisă de către acesta, nu se poate angaja răspunderea contravenţională a acestuia.

Faţă de cele ce preced, instanţa urmează să admită plângerea formulată de petentul MRL, să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenţiei, să exonereze petentul de plata amenzii aplicate în cuantum de 500 lei.

Domenii speta