Drept civil

JUDECĂTORIA CÂMPINA

DREPT CIVIL

DOMENIU - GRĂNIŢUIRE , REVENDICARE ,

Dosar civil nr.4812/204/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR.2683 din 24.09.2012.

Prin Sentinţa civilă nr.2683/24.09.2012 pronunţată de Judecătoria  Câmpina reclamanţii G.M. şi G.G.  s-a. admis în parte acţiunea şi în parte cererea  reconvenţională  precizată formulată de  pârâtul reclamant  M.I.  S-a respins cererea  reclamanţilor de revendicare  a suprafeţei de 45 mp  ca neîntemeiată, a fost obligat pârâtul reclamant  să lase  reclamanţilor pârâţi  în deplină proprietate  şi posesie  suprafaţa de 27 mp , s-a dispus grăniţuirea dintre proprietăţi  , s-au respins capetele de cerere privind  obligarea pârâtului reclamant  să desfiinţeze poarta oblică, gardul , să-şi  închidă cele 7 ferestre , să-şi mute conducta  de gaze, apă, canal şi regulatorul de gaze, ca neîntemeiate.

Pe linia cererii reconvenţionale  s-a constatat  dreptul de proprietate  al pârâtului reclamant  asupra terenului  în suprafaţă de 187 mp  dobândit prin uzucapiune  de lungă durată  şi s-a respins cererea  de constatare a dreptului de proprietate  al  pârâtului reclamant  asupra  garajului şi instituirea  unui drept de superficie , ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere  următoarele:

Reclamanţii G.M. şi G.G.  au solicitat  prin acţiune să se dispună grăniţuirea  dintre proprietăţile lor şi ale pârâtului M.I.  pe aliniamentul 5 - 6, respectiv  colţ casă pârât, pct.10 - pct.3; obligarea pârâtului de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 75 mp; de a desfiinţa poarta oblică aflată pe proprietatea lor la 1,6 m; de a desfiinţa gardul ce se află pe proprietatea lor a reclamanţilor; de a-şi închide cele 7 ferestre de vedere spre proprietatea lor, de la parter la etaj, aflate pe linia de hotar sau să fie obligat să-şi monteze  geamuri mate; să fie obligat să-şi transfere conducta aeriană  de gaze şi regulatorul de gaze şi conducta de apă şi canal.

Pârâtul reclamant prin cererea reconvenţională a solicitat admiterea în parte a acţiunii în ceea ce priveşte grăniţuirea pe aliniamentul gardului existent, iar pe linia cererii reconvenţionale  a solicitat să se constate dreptul lui de proprietate asupra terenului în suprafaţă de circa 180 mp situat în com. Cornu, dobândit prin prescripţia achizitivă de lungă durată şi să se constate dreptul lui de proprietate asupra garajului edificat de el pe terenul reclamanţilor, cu constatarea existenţei unui drept de superficie; cu cheltuieli de judecată.

In urma probatoriilor  administrate în cauză  s-a reţinut  că prin  contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.4271/1999 (f.18) reclamanţii pârâţi au dobândit de la intervenientă şi soţul acesteia (autorii reclamantei şi ai pârâtului) suprafaţa de 2330 mp situată în com.C. împreună cu locuinţa şi anexele gospodăreşti situate asupra lui, respectiv C1, C2 şi C3.

Ulterior, în anul 2003 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.716/2003 (f.9) autorul părţilor M.G. înstrăina reclamantei şi suprafaţa de 76 mp situată în continuarea terenului înstrăinat, deşi  din anul 1999 el numai deţinea nici o suprafaţă de teren, aspect ce rezultă din Adresa nr. 2514/2010 Primăriei comunei C.( fila 181) precum şi din planul de situaţie aferent contractului de vânzare cumpărare mai sus menţionat unde vânzătorul numai apare ca vecin al terenului înstrăinat  cu rest proprietate

La rândul său, pârâtul reclamant foloseşte un teren de 352 mp conform măsurătorilor, teren pe care se află construită casa edificată de acesta în anul 1977, teren care provine de la autorii săi.

Astfel, în anul 1977 tatăl reclamantei pârâte şi al pârâtului reclamant M.G. donează Consiliului Popular al comunei C., prin contractul de donaţie autentificat sub nr.1892/1977 (f.32-33) suprafaţa de 165 mp la pct.Acasă, iar prin Decizia civilă nr.32/1977 (f.34) fostul Birou executiv al Consiliului popular al comunei C. îi atribuie pârâtului M.I în folosinţă terenul în suprafaţă de 165 mp în vederea construirii unei locuinţe şi anexe gospodăreşti.

Ca urmare, în aceeaşi zi, respectiv 2 iulie 1977, se eliberează autorizaţia pentru executarea de lucrări nr.9/2.07.1977 (f.35) iar pârâtul îşi edifică locuinţa în care domiciliază.

După apariţia legii fondului funciar pârâtului reclamant i se eliberează titlul de proprietate nr.77583/12.11.1998 (f.38) prin care i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului de 165 mp, el folosind în realitate suprafaţa de 352 mp.

După cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în mod special D.I. (f.166),B. M. (f.167) care cunosc situaţia juridică existentă încă din anii 70, pârâtul reclamant stăpâneşte terenul fără să fie tulburat de autorul său care era proprietarul terenului ce excede suprafeţei de 165 mp şi nici de o altă persoană.

Mai mult decât atât, chiar autorul pârâtului reclamant, M. G. îi recunoaşte iniţial fiului său posesia şi folosinţa întregii suprafeţe de 352 mp, în condiţiile în care prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr.4271/1999 (f.17) înstrăina reclamanţilor restul suprafeţei pe care o deţinea la pct. Acasă.

Instanţa va reţine că pârâtul reclamant foloseşte suprafaţa de 352 mp şi nu 379 mp cum a solicitat pe fond şi prin concluziile scrise atât faţă de considerentele mai sus reţinute cât şi faptul că el însuşi recunoaşte în întâmpinarea cerere reconvenţională formulată (f.26) că realitatea din teren corespunde actului de vânzare-cumpărare al reclamanţilor şi unde sunt evidenţiate (în schiţa de plan) şi  dimensiunea laturilor proprietăţii sale. Or din planul de situaţie nr.2 efectuat de expert G. E. (f.141) terenul identificat prin pct. 8-7-6-M respectă dimensiunea laturilor de 25,46 m, respectiv 13,87 m ca şi în planul de situaţie aferent  actului de proprietate al reclamanţilor.

Prin prezenta acţiune, reclamanţii au revendicat de la pârât suprafaţa de 72 mp, compus din 27 mp , respectiv 45 mp, susţinere care se confirmă numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 27 mp şi nu şi pentru cei 45 mp faţă de realitatea faptelor, prezentate în alineatele precedente.

Astfel, este indubitabil că pârâtul reclamant a uzucapat prin posesia de lungă durată  suprafaţa ce excede celor 165 mp constituiţi conform legii fondului funciar şi suprafaţa folosită, printr-o posesie  utilă, neviciată, sub nume de proprietar, de 187 mp (total 352 mp), concluzie ce se desprinde şi din faptul că astfel cum rezultă din expertiza G. E. o parte din terenul uzucapat se află sub construcţia edificată în anul 1977.

În acest context, în care pârâtul opune reclamanţilor atât titlul de proprietate pentru cei 165 mp precum  şi prescripţia achizitivă pentru 187 mp şi luând în considerare şi faptul  că prin al doilea act juridic încheiat de autorul părţilor cu reclamanta, acesta înstrăinează un teren de 76 mp pe care nu-l mai avea în patrimoniu, este evident să i se dea eficienţă posesiei pârâtului reclamant.

Pe cale de consecinţă, rezultă că pârâtul reclamant nu a acaparat din terenul reclamanţilor pârâţi suprafaţa de 45 mp (suprafaţă ce de altfel se suprapune cum s-a arătat cu terenul constituit pârâtului reclamant), dar a acaparat 27 mp pe aliniamentul 6-6,-14-7 - schiţa de plan nr.2 suprafeţei ce excede celor 352 mp folosiţi de reclamanţi, respectiv 187 mp uzucapaţi.

Faţă de faptul că pârâtul reclamant nu a acaparat cei 45 mp revendicaţi de reclamanţii pârâţi, de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de Arhitect C. M. rezultă că poarta oblică, gardul de plasă, conductele de apă şi canal, conducta aeriană de gaze se află pe terenul pârâtului reclamant, în contextul în care acesta este proprietar conform  legii fondului funciar preferabil celui al reclamanţilor pârâţi din anul 2003 şi pe terenul uzucapat de al, aspect faţă de care cererile reclamanţilor pârâţi apar ca neîntemeiate.

Referitor la solicitarea reclamanţilor pârâţi de a fi obligat pârâtul reclamant să-şi închidă cele 7 ferestre de vedere, urmează a se avea în vedere în primul rând faptul că acestea aflând-se pe aliniamentul 6-7-8-9-10, cum a stabilit expertul constructor în raportul întocmit în cauză (f.156) şi având în vedere că nu se dă eficienţă contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.716/2003, ele nu mai aduc nici un prejudiciu reclamanţilor pârâţi.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că aceste ferestre există din 1977, anul construirii locuinţei, aspect ce rezultă şi din declaraţiile martorilor şi din raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel încât fiind vorba de  o servitute continuă şi aparentă ea se dobândeşte prin posesie  de 30 de ani ca şi în cazul de faţă.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul reclamant a solicitat să se constate dreptul lui de proprietate asupra construcţiei garaj edificat pe terenul proprietatea reclamanţilor şi să se constate existenţa unui drept de superficie aferent construcţiei şi a căii de acces la aceasta.

Instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.4271/1999 (f.16) autorii reclamantei înstrăina acesteia şi soţului său împreună cu locuinţa C1 şi anexa gospodărească C2 şi anexa gospodărească C3 (acesta având destinaţia de garaj) compusă dintr-o singură cameră în suprafaţă de 55,25 mp.

Din expertiza întocmită de expert construcţii Arh.C.M, din declaraţiile martorilor, din susţinerile părţilor rezultă că această construcţie de fapt are în componenţă 2 garaje, unul dintre acestea făcând obiectul cererii pârâtului reclamant.

Acesta a susţinut, că de fapt ambele garaje sunt construite de el, donând de bună voie unul reclamanţilor şi existând o înţelegere între el şi tatăl său.

Un prim aspect este acela că atâta timp cât reclamanţii pârâţi deţin un titlu de proprietate perfect valabil asupra unui imobil, nu se poate constata dreptul de proprietate al unei alte persoane pe acelaşi bun decât eventual opunându-i prescripţia achizitivă de lungă durată sau un alt titlu preferat.

Pe de altă parte, deşi pârâtul reclamant a încercat prin declaraţiile martorilor audiaţi la solicitarea lui să acrediteze ideea că a existat o înţelegere verbală între el şi tatăl său, în ceea ce priveşte construirea celor două garaje pe terenul proprietatea tatălui acestora, susţinerea este infirmată şi contrazisă de chiar atitudinea tatălui care înstrăinează fiicei sale garajul, deşi putea dacă susţinerile fiului erau reale, să-i înstrăineze acestuia garajul dinspre proprietatea lui şi calea de acces la garaj aferentă.

În altă ordine de idei nici atitudinea pârâtului reclamant nu este în concordanţă cu susţinerea lui, atâta timp cât nu a reglementat situaţia juridică a garajului în timpul vieţii autorului său şi ştiind că înstrăinează surorii sale garajul şi terenul aferent.

Împrejurarea că în contractul de vânzare-cumpărare ce constituie titlul de  proprietate al reclamanţilor este menţionat C3 alcătuit numai dintr-o singură încăpere, nu are relevanţă pentru cauza de  faţă atâta timp cât suprafaţa trecută în actul juridic este de 55,25 mp, iar în realitate cele două garaje au suprafaţa de 66,10 mp (diferenţa nefiind foarte mare),  iar  terenul aparţinând în totalitate reclamanţilor.

Pentru a exista dreptul de superficie trebuie să rezulte neechivoc convenţia părţilor în sensul edificării construcţiilor de către o parte pe terenul celeilalte.

Or, în cauza de faţă, astfel cum s-a arătat în paragrafele anterioare, însuşi autorul pârâtului reclamant nu recunoaşte această convenţie din moment ce înstrăinează fiicei sale construcţia pretins edificată de fiul său şi chiar mama acestuia, intervenienta M. M. în întâmpinarea depusă la dosar (f.69) infirmă susţinerile acestuia în sensul că ar fi existat vreo convenţie.

JUDECĂTOR ,

DULAMA ELEONORA

1

Domenii speta

Spete similare