Rezolutiune contract

DOSAR NR. 4110/254/2009

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.08.2010

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : S.E.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract formulată de reclamanta H.E. în contradictoriu cu pârâta R.C..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta şi  apărătorul reclamantei, avocat C.E. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 15/2010, pârâta şi apărătorul pârâtei, avocat S.D., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 66338/2010, prezenţi şi martorii - propuşi de reclamantă precum şi -, propuşi de pârâtă.

Procedura este legal îndeplinită.

Acţiunea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru conform chitanţei nr. 1127 – 023 din data de 27.11.2009 şi timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, întrucât, pentru diferenţa de taxă judiciară de timbru în valoare de 1291 lei datorată de reclamantă, aceasta a fost scutită prin încheierea interlocutorie nr. 601/C pronunţată la data de 27.05.2010, în acelaşi dosar.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa dispune ca martorii din prezenta cauză să părăsească sala de judecată şi le pune totodată în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţare.

Instanţa constată că s-au depus la dosarul cauzei de către pârâtă, înscrisuri în două exemplare, din care un exemplar a fost comunicat reclamantei.

Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei înscrisuri medicale, în două exemplare, din care un exemplar se înmânează  apărătorului pârâtei.

Părţile depun la dosar interogatoriile.

În temeiul disp. art. 218 C. pr. civ. instanţa administrează proba cu interogatoriul pârâtei, propusă de reclamantă.

În temeiul disp. art. 218 C. pr. civ. instanţa administrează proba cu interogatoriul reclamantei, propusă de pârâtă.

Apărătorul pârâtei, avocat S.D., având în vedere întrebarea numărul 15 din interogatoriul propus de pârâtă pentru reclamantă, precum şi faţă de răspunsul dat de reclamantă la întrebare, depune la dosarul cauzei un set de fotografii cu privire la interiorul apartamentului în care locuieşte reclamanta.

Întrebată fiind de instanţă, reclamanta arată că fotografiile prezentate reprezintă într-adevăr imagini din apartamentul în care a locuit, de pe strada -, şi, că, încă de când s-a mutat acolo, au fost montate gresie în baie, parchet melaminat în camere, însă, parchetul a fost montat peste cel iniţial şi este de proastă calitate.

Răspunsurile date de părţi la interogatorii, au fost consemnate.

În temeiul disp. art. 196 şi urm. C. pr. civ. instanţa procedează la ascultarea martorelor - propuse de reclamantă în susţinerea acţiunii  precum şi a martorilor -, propuşi de pârâtă, în combaterea acţiunii reclamantei, depoziţiile acestora fiind consemnate în procesele verbale depuse la dosarul cauzei.

Părţile precizează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.

Apărătorul reclamantei solicită instanţei admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi amânarea pronunţării pentru a depune la dosar concluzii scrise.

Apărătorul pârâtei solicită instanţei respingerea cererii formulată de reclamantă şi amânarea pronunţării pentru a depune la dosar concluzii scrise, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare.

 INSTANŢA:

Pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosarul cauzei concluzii scrise,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 25.08.2010.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 18.08.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. S.E.

INSTANŢA:

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 01.09.2010.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25.08.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

C.T. S.E.

DOSAR NR. 4110/254/2009

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2245/C

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.09.2010

PREŞEDINTE : C.T.

GREFIER : S.E.

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract formulată de reclamanta H.E. în contradictoriu cu pârâta R.C..

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 18.08.2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 25.08.2010 şi, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 01.09.2010, dată la care s-a pronunţat.

INSTANŢA:

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 4110/254 din data de 02.12.2009 reclamanta H.E. a chemat-o în judecată pe pârâta R.C. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. - din 12.03.1998 de BNP -, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract şi obligarea pârâtei la asigurarea dreptului de abitaţie viageră asupra unei camere de locuit în imobilul situat în municipiul -, strada -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, judeţul - ori în imobilul situat în municipiul -, str. - nr. -, bloc -, ap. -, jud. -, sau, în subsidiar, în situaţia respingerii primului capăt de cerere, transformarea obligaţiei de întreţinere în natură într-o sumă de bani periodică ce urmează a fi stabilită de instanţă ca dezdăunare pentru neexecutarea întreţinerii în natură, în toate cazurile cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. - din 12.03.1998 de BNP -, a vândut fiului şi nurorii sale, -, apartamentul proprietatea sa situat în municipiul -, strada -, bloc -, sc. -, ap. -, judeţul -, cu obligaţia acestora din urmă de a-i asigura întreţinerea şi dreptul de a locui în imobil pe toată durata vieţii sale; fiul său s-a căsătorit cu pârâta în anul 1995 şi au locuit împreună în imobilul proprietatea sa, acesta fiind şi motivul pentru care au convenit să le facă act de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere şi abitaţie viageră, iar, în timpul în care aceştia erau plecaţi la serviciu, ea se ocupa de menajul casei şi de îngrijirea nepoatei sale.

Ulterior încheierii acestui contract, a susţinut reclamanta, fiul şi nora sa au decis să cumpere un alt apartament pe strada -, unde locuieşte pârâta şi în prezent; aceştia au achitat un avans şi, întrucât nu mai aveau posibilităţi financiare să achite preţul integral, au decis să vândă apartamentul său şi să-i asigure dreptul de abitaţie viageră şi întreţinere în apartamentul cumpărat, respectiv cel situat în strada -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, judeţul -.

Reclamanta a precizat că o ducea la şcoală pe nepoata sa, o aducea de la şcoală şi făcea menajul în casă până când s-a îmbolnăvit de plămâni şi, de asemenea, a suferit o paralizie, însă totul a fost bine până când fiul său a decedat în anul 2007, la vârsta de 39 de ani, în urma unui accident de muncă (prin electrocutare). Timp de un an după decesul fiului său, a continuat să locuiască în imobilul situat în -, strada - nr.-, bloc -, sc. -, ap. -, judeţul -, dar nu exista nicio comunicare între ea şi pârâtă, iar aceasta din urmă nu îi permitea nici chiar nepoatei să mai vorbească cu ea.

După pomana de un an, a arătat reclamanta, pârâta i-a spus că trebuie să se mute în alt apartament pe care i l-a cumpărat şi, cu toate că a refuzat acest lucru, după două săptămâni s-a trezit aruncată în garsoniera situată în municipiul -, str. - nr. -, bloc -, ap.-, jud. -, fără căldură, unde dormea îmbrăcată şi se învelea cu două plăpumi, deoarece contractul la lumină nu fusese plătit, aceasta fiindu-i tăiată; în momentul în care a cerut explicaţii angajaţilor de la -, aceştia i-au spus că nu exista contract şi, când au văzut-o în ce situaţie precară se află, i-au lăsat 30 de lei pentru pâine.

Reclamanta a mai arătat că, deoarece pârâta a schimbat yala de la apartamentul din strada -, nu avea voie să intre şi că, timp de trei luni, nu a venit nimeni pe la ea, stând singură, fără lumină, căldură, mâncare şi medicamente; într-un târziu, a venit fiica sa cea mare şi, găsind-o plângând şi îngheţată de frig, a anunţat-o pe pârâtă, care a trimis o maşină pentru a o duce la domiciliul fiicei sale în satul -, însă aceasta are patru copii, dintre care doi sunt căsătoriţi şi au la rândul lor cu copii, ce locuiesc în trei camere, astfel că locuirea cu aceasta este aproape imposibilă.

Referitor la primul capăt de cerere, reclamanta a precizat că solicită rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 914 din data de 12.03.1998 de - întrucât pârâta nu şi-a respectat obligaţia de întreţinere stipulată în cuprinsul acestuia şi la care nu a renunţat, chiar dacă a semnat pentru vinderea apartamentului proprietatea sa. În sens larg, prin noţiunea de întreţinere se înţelege obligaţia debitorului de a asigura creditorului întreţinerii alimente, îmbrăcăminte, lenjerie – pat, lenjerie – corp, încălţăminte, medicamente, îngrijiri medicale, ajutor la treburile gospodăreşti, prepararea şi procurarea hranei, iar în imobilul ce reprezintă locul prestării întreţinerii să efectueze plata unor servicii cum ar fi consumul de electricitate, apă, canal, combustibil precum şi asigurarea curăţeniei locuinţei; or, până la decesul fiului său, totul a fost bine, însă, din luna septembrie 2008, pârâta nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile de întreţinere faţă de ea şi a aruncat-o efectiv într-o garsonieră fără căldură şi lumină şi fără a-i asigura hrană.

În privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că solicită ca pârâta să fie obligată să-i asigure un drept de abitaţie viageră într-unul din apartamentele proprietatea acesteia, însă cu toate utilităţile necesare unui trai decent, întrucât, chiar dacă apartamentul proprietatea sa, în care avea dreptul de a locui până la sfârşitul vieţii, s-a vândut, ea nu a renunţat la dreptul de abitaţie viageră, ce reprezintă o varietate a dreptului de uzufruct care are ca obiect o construcţie cu destinaţia de locuinţă.

Reclamanta a mai arătat că, referitor la al treilea capăt de cerere, acesta a fost formulat în subsidiar, în sensul că, dacă instanţa va respinge primul capăt de cerere, să dispună transformarea obligaţiei de întreţinere în natură, stipulată în cuprinsul contractului, într-o sumă periodică ce urmează a fi stabilită de instanţă ca dezdăunare pentru neexecutarea întreţinerii în natură.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1020, art. 1021, art. 1075 şi ale art. 969 din Codul civil, precum şi dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă.

Cererii i-au fost anexate, în copie, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. - din data de 12.03.1998 de BNP , actul de identitate al reclamantei, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. - din 10.02.1999, carnet de sănătate al reclamantei, sentinţa civilă nr. 546 din data de 17.01.2004 a Judecătoriei - şi contractul de vânzare – cumpărare nr. 8054 din 07.06.1994, dar şi acte medicale, în original.

Pârâta R.C. a formulat întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepţie, insuficienta timbrare a cererii introductive (rămasă fără obiect ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamantă, cu consecinţa exonerării acesteia de plata taxei judiciare de timbru), iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că, în anul 1995, s-a stabilit în - împreună cu familia, respectiv soţul şi fetiţa, locuind în imobilul situat în mun. -, str. - nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. -, împreună cu soacra sa, reclamanta din prezenta cauză, care a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 8054/1994; la finele anului 1997, a decis împreună cu soţul ei să achiziţioneze un apartament, fără a purta nicio discuţie cu acesta în vederea dobândirii imobilului situat pe strada -, dar când soţul săi i-a prezentat opţiunea de a cumpăra imobilul de la reclamantă, s-a conformat deciziei sale.

În anul 1999, a susţinut pârâta, au achiziţionat apartamentul situat în mun. -, str.-, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. - la BNP -. Ulterior acestui moment, soţul său a interpelat-o pe reclamantă despre opţiunea pe care o are de a rămâne în apartamentul din strada - sau de a coabita cu ei în imobilul achiziţionat recent, aceasta manifestându-şi expres dorinţa de a locui în imobilul din strada -; cum reclamanta le-a învederat că doreşte să înstrăineze apartamentul de pe strada -, întrucât nu mai intenţionează să locuiască în această locaţie, au concretizat această hotărâre, sens în care s-a perfectat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 260 din data de 10.02.1999 la BNP -, preţul achiziţionării apartamentului fiind suportat exclusiv din resursele lor financiare.

Pârâta a arătat că, împreună cu soţul ei şi, după decesul acestuia, împreună cu fiica sa, i-au oferit reclamantei toată afecţiunea lor, au respectat-o şi i-au oferit tot ce a fost posibil pentru a beneficia de un real confort, încercând să ignore chiar şi comportamentul său de multe ori maliţios şi să-l convingă pe soţul său că acest comportament este generat de vârsta reclamantei; s-a dedicat întru totul familiei sale (acest concept incluzând-o şi pe reclamantă), muncind uneori peste putinţa sa tocmai pentru a asigura un confort familiei, a tolerat şi nu a înţeles să judece nici susţinerile reclamantei, în momentele în care îşi aducea un infim aport la menajul casei, că este sclavă sau o servitoare în condiţiile în care nu i-a solicitat niciun moment să se ocupe de menajul casei, considerând că se implică tocmai pentru că îşi doreşte.

În luna noiembrie anul 2002, a precizat pârâta, reclamanta s-a îmbolnăvit, afecţiunea la plămâni fiind determinată de fumatul excesiv, sens în care medicul i-a recomandat să renunţe la acest obicei ostil sănătăţii ei, iar, pe acest fond, au existat discuţii contradictorii între aceasta şi defunctul ei soţ, motivat de refuzul reclamantei de a renunţa la fumat; în anul 2003, reclamanta şi-a depus dosarul de pensionare, însă perioada care a urmat a fost dominată de atitudinea ostilă a acesteia, caracterizată prin permanente reproşuri şi jigniri, iar comportamentul a continuat până la decesul soţului ei, cu toate că i-a oferit reclamantei tot suportul său material şi moral în momentele dificile, când a fost internată în spital dar şi când s-a întors acasă.

După accidentul soţului său, a arătat pârâta, au urmat două luni de linişte, ulterior reclamanta revenind la acel temperament coleric, într-un permanent conflict cu membrii familiei, iar, la un moment dat, şi-a manifestat dorinţa de a locui singură într-o garsonieră; deşi trecea printr-o perioadă nefastă (moral dar şi financiar), a decis să achiziţioneze un imobil, tocmai pentru a respecta dorinţa fermă a reclamantei, şi, după cumpărarea acestuia, a efectuat îmbunătăţirile pe care însăşi reclamanta le-a dorit şi a utilat apartamentul cu cele necesare (aparatură electrocasnică, mobilă etc.).

Cu aceeaşi ocazie, a precizat pârâta, i-a învederat reclamantei că îi respectă dorinţa şi că o va sprijini în continuare moral şi material, aceasta exprimându-şi în acele momente mulţumirea pentru că stă singură dar şi pentru confortul locuinţei, însă, într-una din zile, s-a deplasat împreună cu fiica şi cumnata sa la apartamentul în care locuia reclamanta, pentru a-i pune perdelele la geam, prilej cu care aceasta a generat o reală stare tensionată, adoptând un comportament agresiv verbal şi solicitându-le să plece şi să nu mai vină în casa ei, pentru că nu vrea să le mai vadă. Din acel moment, reclamanta a schimbat yala la apartamentul în care locuia şi nu le-a mai permis să intre, astfel că, întrucât aceasta repudia orice dialog cu ea, i-a trimis banii pentru medicamente prin intermediul fiicei sale.

Susţinerile reclamantei, a arătat pârâta, în sensul că nu a beneficiat de energie electrică întrucât nu ar fi plătit factura nu sunt reale în condiţiile în care acest fapt este urmarea propriului său comportament. Astfel, pe data de 16.10.2008, la întoarcerea de la muncă, a găsit o înştiinţare de plată şi debranşare de la ENEL pe numele vechii proprietare a apartamentului, înştiinţarea fiind adusă de reclamantă cu întârziere; a doua zi, s-a întâlnit cu proprietarul anterior la sediul ENEL, a achitat şi debranşarea şi a încheiat contract pe numele său, branşarea efectuându-se în următoarea zi.

Pârâta a mai arătat că, pe data de 08 noiembrie 2008, cu prilejul parastasului de un an al soţului ei, a invitat-o pe reclamantă şi aceasta a participat la pomană, iar, în ziua de 5 decembrie, reclamanta a anunţat-o telefonic că doreşte să plece la fiica sa, P.A., ea respectându-i dorinţa şi transportând la domiciliul fiicei acesteia anumite bunuri din apartament.

În aceste condiţii, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivat de împrejurarea că şi-a îndeplinit obligaţia ce a derivat ex contractu, cu precizarea ca de la epoca în care reclamanta şi-a manifestat reticenţa de a dialoga cu ea şi de a primi suportul său, culpa îi revine în exclusivitate, or practica a statuat că rezoluţiunea contractului se poate dispune numai dacă, din culpa debitorilor, creditorul nu a primit întreţinerea cuvenită, nu şi în cazul în care obligaţia nu s-a executat, în total sau în parte, din culpa beneficiarului întreţinerii ce solicită desfiinţarea vânzării.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei şi a probei testimoniale cu -, probe care, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă, iar pentru administrarea probei cu înscrisuri a mai depus la dosar, prescripţii medicale, bonuri fiscale şi adeverinţa nr. 3/2010 eliberată de Asociaţia de proprietari nr. -.

În combaterea cererii, pârâta a propus proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei şi proba cu martorii -, probe care, de asemenea, fiind pertinente şi utile, au fost admise de instanţă, iar pentru administrarea probei cu înscrisuri a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. - din 18.01.1999 de BNP -, declaraţia dată de numitul - autentificată sub nr. 373 din data de 29.01.1999 de BNP -, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 260 din 10.02.1999 de BNP -, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 914 din data de 12.03.1998 de BNP -, contract de furnizare a energiei electrice, bon de mişcare, facturi, bon fiscal, dispoziţie de livrare, chitanţe, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2268 din data de 05.09.2008 de BNP -, grafice de rambursare, carnetul de muncă al reclamantei, decizia nr. 1264354 din 17.11.2003 a Casei Judeţene de Pensii -, carnetul de muncă al defunctului R.G., adeverinţe, certificate de înregistrare, fotografii şi declaraţii olografe sau autentificate la notariat date de diverse persoane fizice.

La termenul de judecată din 18.08.2010, instanţa a administrat proba cu interogatoriile părţilor  şi a procedat la audierea martorilor -

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, prin prisma probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa constată următoarele:

Între reclamanta H.E., în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi pârâta R.C. şi soţul acesteia, R.G. (fiul reclamantei), în calitate de cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 914 din data de 12.03.1998 de BNP - , prin care reclamanta a vândut cumpărătorilor apartamentul proprietatea sa situat în municipiul -, strada -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, judeţul -; preţul vânzării specificat în contract a fost de 10.000.000 de lei vechi, primit de vânzătoare înainte de autentificarea actului, la care s-a adăugat obligaţia cumpărătorilor de a o întreţine pe toată durata vieţii, aceasta rezervându-şi, totodată, şi dreptul de a locui în apartament pe tot restul vieţii.

Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 186 din data de 18.01.1999 de BNP -, pârâta R.C. şi soţul ei, R.G., au dobândit de - dreptul de proprietate asupra unui apartament situat în mun.-, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. -; în cuprinsul contractului s-a menţionat că preţul vânzării este de 90.000.000 de lei vechi, din care vânzătorii au primit de la cumpărători, la data autentificării actului, suma de 67.000.000 de lei, diferenţa urmând să fie achitată până la data de 31.01.1999, iar, prin declaraţia autentificată sub nr. 373 din 29.01.1999 de BNP –, vânzătorul P.G. a arătat că, în ziua respectivă, a primit de la R.G. diferenţa de preţ.

Ulterior, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 260 din 10.02.1999 de BNP -, R.G., R.C. şi H.E. au vândut numitei - imobilul situat în municipiul -, strada -, nr. -, bloc-, sc. -, ap. -, jud. -, iar în cuprinsul contractului s-a făcut menţiunea că vânzătoarea H.E. îşi menţine dreptul de a fi întreţinută de vânzătorii - pe tot restul vieţii sale, fără a se face vreo referire la dreptul de abitaţie viageră al reclamantei, prevăzut în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 914 din 12.03.1998 de BNP -.

La data de 26.11.2007, a intervenit decesul debitorului R.G., potrivit menţiunii făcute în carnetul său de muncă; până la acea dată, părţile au locuit în imobilul situat în mun.-, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. -, iar reclamanta a beneficiat de un confort optim şi de toată atenţia şi afecţiunea fiului ei şi a soţiei acestuia, pârâta R.C., aşa cum reiese chiar din considerentele cererii introductive, în care a afirmat că „totul a fost bine”, şi din răspunsurile sale la întrebările nr. 4, nr. 5 şi nr. 6 din interogatoriu .

Chiar şi după decesul fiului său, reclamanta a continuat să locuiască împreună cu pârâta şi cu fiica acesteia în apartamentul situat în mun. -, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. -, beneficiind de aceleaşi condiţii locative, însă, la circa un an după acea dată, şi-a manifestat dorinţa de a se muta întrucât veniseră în apartament nişte colegi de-ai pârâtei, potrivit răspunsurilor sale la întrebările nr. 12 şi nr. 13 din interogatoriu, care contrazic susţinerile sale din cererea introductivă conform cărora pârâta i-a solicitat să se mute din acel apartament.

În aceste condiţii, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2268 din 05.09.2008 de BNP -, pârâta - a cumpărat de la numita - un apartament cu două camere situat în mun.-, str. - nr. -, bloc -, ap. -, jud. - şi, potrivit declaraţiei martorului -, a efectuat lucrări de amenajare a acestuia, respectiv a montat gresie şi faianţă în baie şi bucătărie şi parchet în ambele camere şi a instalat calorifere noi.

Martorul a mai afirmat că, personal, a achiziţionat, cu bani pe care i-a dat pârâta, mai multe obiecte de uz casnic pentru acest apartament, şi anume aragaz, aspirator, frigider şi maşină de spălat, iar confortul sporit al acestui spaţiu locativ este relevat şi de fotografiile depuse la dosar de pârâtă , reclamanta recunoscând, cu ocazia prezentării lor în şedinţa publică din 18.08.2010, că au fost realizate în apartamentul situat în mun.-, str. - nr. -, bloc -, ap. -, jud. -.

La data de 20.10.2008, pârâta a încheiat contract de furnizare a energiei electrice cu SC - SA  şi, în continuare, a achitat contravaloarea tuturor utilităţilor aferente apartamentului, respectiv întreţinere, curent electric, cablu TV, potrivit chitanţelor depuse la dosar.

Reclamanta a locuit o perioadă de timp în acest apartament, însă, după circa trei luni, a anunţat-o pe pârâtă că doreşte să plece şi s-a mutat la una dintre fiicele sale în satul -, refuzând apoi orice dialog cu pârâta, după cum a recunoscut ea însăşi la interogatoriu (răspunsurile la întrebările nr. 20 şi 23), pe considerentul că aceasta provoca de fiecare dată scandal.

Din examinarea biletului de ieşire din spital nr. 10781/4237 din data de 31.07.2009, instanţa reţine că reclamanta a fost internată, în perioada 17.07.2009 – 31.07.2009, la Spitalul Militar de Urgenţă -, fiind diagnosticată, în principal, cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) şi, în legătură directă cu diagnosticul principal, cu hipertensiune esenţială, iar celelalte înscrisuri medicale depuse la dosar de către reclamantă atestă faptul că afecţiunile sale sunt anterioare internării şi că, pentru tratamentul acestora, reclamanta a achiziţionat medicamente specifice.

În acest context, însă, instanţa reţine că martorul - a afirmat că, în calitatea sa de medic de familie al familiei -, a consultat-o în mai multe rânduri şi pe reclamantă, fie la locuinţa părţilor, fie la cabinetul său medical, şi a constatat că aceasta suferea de o afecţiune care îi putea pune viaţa în pericol pe fondul fumatului, motiv pentru care i-a atras atenţia cu privire la posibilele consecinţe, însă, în ciuda avertizării sale, reclamanta a continuat să fumeze.

Totodată, martorul - a declarat că pârâta îi cumpăra reclamantei medicamentele prescrise, aspect recunoscut şi de către reclamantă la interogatoriu , şi că aceasta din urmă beneficia de o grijă deosebită din partea pârâtei atât în perioada de timp în care soţul său era în viaţă, cât şi după decesul acestuia.

Martorul a mai arătat că, în apartamentul de pe strada -, reclamanta avea propria cameră de locuit şi condiţii locative optime, iar aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul -, care a mai afirmat că însăşi reclamanta i-a adus la cunoştinţă despre dorinţa sa de a se muta în altă parte, că pârâta a cumpărat în acest sens apartamentul situat în mun. -, str. -, şi că a efectuat lucrări de amenajare a acestuia.

Declaraţiile martorelor - nu prezintă relevanţă din moment ce martorele nu au perceput, în mod direct şi nemijlocit, condiţiile locative de care a beneficiat reclamanta ori comportamentul pârâtei faţă de aceasta şi, de asemenea, în opinia instanţei nu au valoare probatorie, urmând a fi înlăturate din ansamblul probator, nici declaraţiile, olografe sau autentificate la notariat, date de diverse persoane fizice şi depuse la dosar de către pârâtă, în condiţiile în care aceste persoane nu au fost audiate nemijlocit de instanţă.

Rezoluţiunea contractului este acea sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic care constă în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi în repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului. Această instituţie nu se bucură de o reglementare legală, însă îşi găseşte fundamentul în reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor dintr-un contract sinalagmatic, în împrejurarea că fiecare dintre obligaţiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, iar neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligaţii lipseşte de suport juridic obligaţia reciprocă, astfel că se impune desfiinţarea întregului contract.

Rezoluţiunea unei convenţii poate fi cerută de partea care şi-a executat obligaţia asumată sau se declară gata să o execute, însă aceasta operează numai dacă cealaltă parte nu şi-a executat propria obligaţia şi neexecutarea îi este imputabilă. 

Contractul de întreţinere este acel contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic şi translativ de proprietate, în temeiul căruia una dintre părţi înstrăinează un bun sau plăteşte o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să îi asigure întreţinerea în natură pe timpul vieţii şi după moarte să o înmormânteze.

În ceea ce priveşte natura juridică a contractului încheiat între părţi, instanţa constată că, deşi a fost intitulat „contract de vânzare – cumpărare” şi s-a prevăzut, pe lângă obligaţia de întreţinere, şi plata unei sume de bani ca preţ al bunului înstrăinat, ne aflăm în prezenţa unui veritabil contract de întreţinere, întrucât, astfel cum reiese din înseşi clauzele contractuale, prestarea întreţinerii a fost elementul determinant al actului juridic.

Mai mult decât atât, obligaţia de întreţinere asumată de către debitori a fost menţinută şi prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 260 din 10.02.1999 de BNP -, în baza căruia aceştia, împreună cu creditorul întreţinerii (reclamanta -) au vândut numitei - imobilul situat în municipiul -, strada -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. -.

Din această ultimă perspectivă, însă, instanţa apreciază că, prin vânzarea spaţiului locativ care a făcut obiectul dreptului de abitaţie viageră al reclamantei, instituit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 914 din data de 12.03.1998 de BNP -, ca urmare a manifestării de voinţă a tuturor părţilor acestui contract, dreptul reclamantei s-a stins, situaţia fiind echivalentă, din punct de vedere juridic, celei prevăzute de dispoziţiile art. 557 teza finală din Codul civil referitoare la desfiinţarea lucrului asupra căruia era constituit dreptul de abitaţie, aplicabile în temeiul art. 565 din acelaşi act normativ.

Cum, din probele administrate în cauză, nu reiese că reclamanta a dobândit un drept de abitaţie viageră asupra altui imobil, care să fie opozabil debitorilor obligaţiei corelative, instanţa constată că solicitarea acesteia privind obligarea pârâtei la asigurarea dreptului de abitaţie viageră asupra unei camere de locuit în imobilul situat în municipiul -, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, jud. - ori în imobilul situat în municipiul -, str. - nr. -, bloc -, ap. -, jud. -, care face obiectul celui de-al treilea capăt de cerere al acţiunii introductive, este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Deşi părţile contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 914 din 12.03.1998 de BNP - nu au stabilit şi conţinutul obligaţiei de întreţinere asumată de către debitori, instanţa reţine că, în concret, o astfel de obligaţie implică îndatorirea debitorului de a asigura creditorului obligaţiei hrană, iluminat, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente, îngrijiri medicale şi, în caz de deces, suportarea cheltuielilor de înmormântare şi pomenirile după obiceiul locului; de asemenea, în măsura în care creditorul întreţinerii nu are o locuinţă proprie (locuirea în comun a părţilor nefiind de esenţa contractului de întreţinere), debitorului obligaţiei îi revine sarcina de a-i asigura acestuia un spaţiu locativ adecvat.

Întrucât contractul de întreţinere dă naştere unei obligaţii indivizibile, în sensul că, în cazul pluralităţii de debitori, oricare dintre ei este ţinut să execute obligaţia, iar decesul unuia dintre aceştia nu duce la stingerea ei, instanţa reţine că, după decesul debitorului R.G., survenit la data de 26.11.2007, obligaţia de întreţinere incumbă exclusiv pârâtei -.

În considerarea acestor argumente, deşi a apreciat că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la asigurarea dreptului de abitaţie viageră într-un alt imobil decât cel care a făcut obiectul contractului iniţial este neîntemeiată, instanţa urmează să verifice dacă pârâta, în calitate de debitor al obligaţiei de întreţinere, şi-a îndeplinit, după decesul soţului său (dat fiind că însăşi reclamanta a recunoscut, în considerentele acţiunii introductive dar şi la interogatoriu, că, până la acel moment, debitorii şi-au executat în mod corespunzător îndatorirea asumată), această obligaţie, inclusiv prin asigurarea unui spaţiu locativ adecvat reclamantei, ca şi componentă a obligaţiei de întreţinere.

Din această perspectivă, instanţa reţine că, şi după decesul fiului său, reclamanta a continuat să locuiască împreună cu pârâta şi cu fiica acesteia în apartamentul situat în mun.-, str. -, nr. -, bloc -, sc. -, ap. -, în care locuise şi până la acea dată, însă, după circa un an, şi-a manifestat dorinţa de a se muta, iar pârâta, conformându-se solicitării sale, a cumpărat un apartament situat în mun. -, str. - nr. -, bloc -, ap. -, şi, după efectuarea unor lucrări de amenajare şi de utilare corespunzătoare a acestuia, a asigurat mutarea reclamantei în noul spaţiu locativ.

În considerentele cererii de chemare în judecată, reclamanta a afirmat că s-a trezit aruncată în garsoniera situată în municipiul -, str. - nr. -, bloc -, ap. -, jud. -, fără căldură, unde dormea îmbrăcată şi se învelea cu două plăpumi, însă susţinerile sale referitoare la contextul în care s-a mutat în acest spaţiu ori la condiţiile locative improprii sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, contrar afirmaţiei din cererea introductivă potrivit căreia pârâta a determinat-o să se mute în acest imobil, reclamanta a recunoscut, la interogatoriu, că ea însăşi şi-a manifestat dorinţa de a se muta (aspect relatat şi de către martorul -) întrucât, în apartamentul de pe strada -, veniseră nişte colegi de-ai pârâtei, iar din înscrisurile depuse la dosar (fotografii, chitanţe, contract de furnizare a energiei electrice) şi din declaraţia aceluiaşi martor reiese că imobilul situat în mun. -, str. - nr. -, bloc -, ap. -, nu este o garsonieră, ci un apartament cu două camere, şi are un confort sporit, creat, chiar pe considerentul mutării reclamantei în acesta, prin lucrările de amenajare efectuate pe cheltuiala pârâtei şi prin dotările cu obiecte de uz casnic achiziţionate de aceasta.

Împrejurarea că, pentru o perioadă scurtă de timp, reclamanta nu ar fi beneficiat de curent electric datorită debranşării de la reţea, ca sancţiune pentru neachitarea la scadenţă a unei datorii de către vechiul proprietar, nu poate conduce la concluzia că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de întreţinere în condiţiile în care a încheiat de îndată contract de furnizare a energiei electrice cu SC - SA şi, ulterior, a achitat valoarea energiei consumate, dar şi a celorlalte utilităţi pentru apartament.

De asemenea, susţinerile reclamantei în sensul că pârâta nu îi cumpără medicamentele necesare refacerii stării de sănătate sunt, pe de o parte, infirmate de declaraţia martorului - şi de însăşi reclamantă (răspunsul la întrebarea nr. 8 din interogatoriu), iar, pe de altă parte, lipsite de relevanţă în condiţiile în care, deşi avertizată, inclusiv de persoane calificate (martorul -, în calitatea sa de medic) cu privire la consecinţele fumatului, reclamanta nu a ţinut seama de aceste avertismente, continuând să fumeze şi agravându-şi, prin propria atitudine, starea de sănătate.

Nici afirmaţia reclamantei potrivit căreia pârâta provoca scandal ori de câte ori se întâlneau, justificând în acest fel refuzul de a discuta cu aceasta, nu poate fi reţinută din moment ce nu este confirmată de probele administrate în cauză, probe care, dimpotrivă, fac dovada că pârâta şi-a îndeplinit cu prisosinţă obligaţia de întreţinere asumată faţă de reclamantă şi că aceasta din urmă, mutându-se iniţial în apartamentul situat în mun. -, str. - nr. -, bloc -, ap. - şi apoi la locuinţa fiicei sale din satul - şi refuzând orice dialog cu pârâta, face imposibilă efectuarea prestaţiei de către debitoare.

Întrucât rezoluţiunea contractului de întreţinere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreţinerea cuvenită, iar nu şi în cazul în care obligaţia nu s-a putut executa, în totul sau în parte, din culpa beneficiarului întreţinerii, şi faţă de împrejurarea că, în cauză, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract până în momentul în care reclamanta a înţeles să refuze primirea prestaţiei, astfel că nu se poate reţine neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere de către pârâtă, instanţa constată că atât solicitarea reclamantei având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare – cumpărare cu clauză de întreţinere, cât şi cea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, subsidiară capătului de cerere principal, sunt neîntemeiate.

În considerarea aceloraşi argumente, reţinând că transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere presupune imposibilitatea executării acesteia în natură datorită atitudinii culpabile a debitorului şi că o astfel de cerere nu poate fi admisă dacă însuşi creditorul refuză să primească întreţinerea în natură, aşa cum este cazul în speţă, instanţa constată că şi petitul acţiunii introductive, având acest obiect, este neîntemeiat.

Totodată, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevăd că „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, şi constatând că reclamanta are calitatea de parte căzută în pretenţii în accepţiunea acestui text de lege, instanţa o va obliga pe aceasta să plătească pârâtei suma de 1.400 de lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului ales.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată, în întregul ei, acţiunea reclamantei şi o va obliga pe aceasta să plătească pârâtei suma de 1.400 de lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta H.E., cu domiciliul procesual ales în satul -, str.- nr.-, comuna -, judeţul -, în contradictoriu cu pârâta R.C.

Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.400 de lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01.09.2010.

PREŞEDINTE   GREFIER

C.T. S.E.

Tehnoredactat jud. CT/10.01.2011

4 ex.

Domenii speta

Spete similare