Prin sentinta penala nr. 501/2009, instanta a respins ca nefondata plângerea
formulata de petenta A.C., împotriva solutiei Parchetului de pe lânga Judecatoria Iasi
de neîncepere a urmaririi penale cu privire la intimatii P.L. , H.M. si S.I., sub aspectul
savârsirii infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta de
art. 246 Cod penal. Pentru a dispune astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Petenta este medic primar stomatolog si a atins vârsta de pensionare. Întrucât la
aceeasi data expira contractul de concesiune pentru cabinetul medical in care isi
desfasura activitatea, petenta a solicitat acordul pentru continuarea acesteia si dupa
vârsta de pensionare, acord pe care l-a primit de la institutiile abilitate in acest sens. Pe
baza acordului primit, petenta a solicitat prelungirea contractului de concesiune pentru
spatiul cu destinatie de cabinet stomatologic, insa cererea i-a fost refuzata, refuz
calificat de catre petenta ca un abuz in serviciu.
Instanta a avut în vedere dispozitiile HG nr. 884/2002, din care rezulta ca orice
contract de concesiune poate fi prelungit ,,prin simplul acord de vointa al partilor",
legea stipulând doar posibilitatea existentei unui acord de vointa si nu o obligatie a
concedentului de a prelungi automat contractul de concesiune peste termen, la cererea
concesionarului. Existenta acordului pentru continuarea activitatii si dupa vârsta de
pensionare creeaza pentru persoana petentei numai o vocatie pentru prelungirea
contractului de concesiune, nu si o obligatie imperativa pentru functionarii abilitati sa
exprime manifestarea de vointa în sensul prelungirii acestuia.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. 2 din HG nr. 884/2004, în situatia în care
concesionarul îndeplineste conditiile în vederea pensionarii pentru limita de vârsta la
un termen care se înscrie în cadrul duratei minime a concesiunii, contractul de
concesiune se va încheia pe o durata care sa nu depaseasca data limita de pensionare.
Infractiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune pe de
o parte încalcarea statutului juridic al functionarului care isi îndeplineste atributiile in
afara acestui statut, iar pe de alta parte nesocotirea pe aceasta cale a intereselor legale
ale unei persoane, interese legate, direct sau indirect, de actul de serviciu. Instanta a
retinut ca, în speta, nu exista nici o obligatie imperativa în sensul unei anumite
conduite din partea faptuitorilor, care, in ipoteza nesocotirii acesteia, sa creeze
continutul caracterului incorect al exercitarii atributiilor statutare.
Tribunalul Arad
Evaziune fiscală
Tribunalul Brașov
Art.7 din Legea nr.39/2003 raportat la art.2 lit. b pct. 5 din Legea nr.39/2003
Judecătoria Caracal
Infractiuni privind circulatia pe drumurile publice
Judecătoria Lipova
Rejudecare dupa extradare. Admisibilitate.
Judecătoria Câmpulung
infractiuni privind circulatia pe drumurile publice - prev. si ped. de art. 87 al. 1 din O.U.G nr. 195/2002