Vatamare corporala din culpa. Înlaturarea apararilor inculpatei. Respingerea pretentiilor civile ale partii vatamate.

Sentinţă penală 616 din 13.02.2009


Prin sentinta penala nr. 677/2009, instanta a dispus condamnarea inculpatei P.E.

la pedeapsa de patru luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executarii

pedepsei, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta de

art.  184 alin. 1 si 3 Cod penal. În sarcina inculpatei s-a retinut ca la data de

27.06.2007, în timp ce conducea autovehiculul marca Audi, în timp ce executa

manevra de schimbare a benzilor de circulatie, fara a se asigura, a accidentat partea

civila B.A., care conducea o motocicleta Aprilia, cauzându-i leziuni care au necesitat

pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Pentru a hotarî în acest sens,

instanta a retinut urmatoarele:

Apararea inculpatei din cursul urmaririi penale, în sensul ca nu a observat

apropierea din spate a motocicletei nu poate fi primita, intrucât fata de configuratia

drumului si conditiile de timp, daca inculpata s-ar fi asigurat corespunzator ar fi putut

percepe prezenta motociclistului pe banda de circulatie situata in laterala sa; inculpata

nu s-a asigurat insa la efectuarea manevrei. Instanta a apreciat totodata ca partea

vatamata nu a putut evita producerea accidentului de circulatie, viteza cu care

conducea motocicleta (intre 51,4...53,5 km/h - conform raportului de expertiza

criminalistica),  usor peste limita legala (cu 1-4 km/h), neavând legatura de cauzalitate

cu producerea accidentului de circulatie (conform raportului de expertiza

criminalistica); impactul lateral ar fi putut fi evitat numai daca partea vatamata  ar fi

circulat cu o viteza de cel mult 34,5...35,5 km/h si ar fi frânat, insa pe sectorul de

drum respectiv nu existau restrictii de reducere a vitezei sub valoarea maxim admisa de

lege, conform  raportului de expertiza criminalistica.

Instanta a apreciat ca inculpata a încalcat dispozitiile art. 54 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, precum si  dispozitiile art. 116 alin. (2) din Regulamentul de aplicare al 

O.U.G. nr. 195/2002, conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevra

de trecere de pe o banda de circulatie pe o alta banda de circulatie este obligat sa

semnalizeze,  prin punerea in functie a luminilor indicatoare de semnalizare cu cel

putin 50 m înainte în localitati si sa se asigure ca poate face manevra respectiva fara a

perturba circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a respins pretentiile civile ale

partii civile B.A., dupa cum urmeaza:

Partea civila a solicitat acordarea sumei de 8000 euro reprezentând cheltuielile de

reparare a motocicletei, din care suma de 8222 lei a fost acoperita de societatea de

asigurare. Ori partea civila si-a dat acordul, în forma olografa si prin semnatura, cu

privire la suma despagubita de asigurator, ca reprezentând dauna totala. Astfel,

contravaloarea reparatiilor motocicletei neîndeplinind conditia de a nu fi fost reparata

în prealabil, instanta a respins aceste pretentii, ca neîntemeiate. Cu privire la suma

solicitata de partea civila drept contravaloare a echipamentului distrus cu ocazia

accidentului, instanta a respins cererea de despagubire, întrucât nu s-a facut dovada ca

partea vatamata purta efectiv acel echipament, si nici nu a fost probat gradul efectiv de

avariere a acestuia, prejudiciul neputând fi deci considerat cert. Instanta a respins

pretentiile partii civile cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical si

recuperarea, întrucât nu a fost prezentat nici un înscris justificativ în acest sens.

În privinta sumei reprezentând salariul partii civile pentru perioada în care

aceasta, aflata în recuperare, nu a putut lucra, instanta a respins pretentiile civile,

retinând ca aceasta dauna nu poate fi acordata deoarece nu este echivalenta cu un

eventual concediu medical, care ar  fi îndreptatit-o pe partea civila sa solicite inculpatei

diferenta dintre salariul sau  lunar si  indemnizatia de asigurari sociale corespunzatoare

(platibila de angajator), pe care victima  ar fi trebuit sa o primeasca,  pe perioada  unui

atare concediu,  de la unitatea al carei angajat era în ipoteza în care ar fi solicitat un

atare tip de concediu, respectiv concediu medical. Ori partea civila nu a înteles sa

uzeze de concediul medical la care ar fi fost îndreptatita, optând pentru concediu fara

plata, care se acorda la cererea expresa a angajatului si pentru cu totul alte motive

decât cele medicale.