Desfacerea casatoriei

Dosar nr. 1018/260/2010

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1692

Şedinţa publică de la 13 Iulie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE Ramona Rogoz

Grefier Alexandrina Durbaca

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 22.02.2010 sub

nr 1018/260/20108 reclamanta B I a chemat în judecată pe pârâtul B M I

solicitând  pronunţarea  unei  hotărâri  prin care să  dispună  desfacerea

căsătoriei, încheiată la 27.01.2001 şi înregistrată sub nr 3/27.01.2001 la

Primăria ......., din vina pârâtului; încredinţarea spre creştere şi educare a

minorelor BAG, născută la ...... şi B A F....., născută la 10.03.2002 către

subsemnata; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor; revenirera la numele purtat anterior încheieirii căsătoriei.

în motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27.01.2001, din această căsătorie rezultând doua minore. Totodată învederează instanţei că au intervenit neînţelegeri între soţi întrucât pârâtul este violent şi nu ajută la creşterea minorelor. Cererea nu a fost întemeiată în drept.

în dovedirea cererii, reclamanta a ataşat la dosar următoarele înscrisuri: copie de pe certificatul de căsătorie seria CB nr 533263 înregistrat sub nr 3/27.01.2001 la Primăria corn Palanca, jud Bacău; certfîcat de naştere al minorei BAG seria NO nr 390558 înregistrat sub nr 146/26.04.2005 la Primăria Comăneşti; certificat de naştere al minorei B A F seria NZ nr 815079 înregistrat sub nr 331/06.04.2002 la Primăria Comăneşti; copie carte de identitate Balcan Iuliana.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei şi taxă de timbru judiciar de 0,30 lei.

Paratul, legal citat nu a formulat întâmpinare prin care sa invoce eventualele apărări.

în cauza a fost citată Autoritatea Tutelară-Primăria Palanca.

1

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantei B I şi la domiciliul pârâtului B M I, depunandu-se, prin serviciul registratura, referatele întocmite de Autoritatea Tutelară (fi 15-18, fi 21-24).

La termenul din 08.06.2010 instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu doi martori.

La dosar a fost ataşată adresa de la Casa de Pensii privind veniturile realizate de pârât pe ultimele 6 luni.

La termenul din 22.06.2010 s-a administrat proba testimonială cu martorii M I şi I I , declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (fi 32,33).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 27.01.2010 a fost încheiată căsătoria părţilor,  acestea

având ultimul domiciliu comun în satul.......... Căsătoria a fost înregistrată

în Registrul de stare civilă al Primăriei Palanca, jud Bacău sub numărul 3/27.01.2001, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosarul

cauzei (fi 4).  Din această căsătorie au rezultat minorele ....................,

conform certificatelor de naştere ataşate în copie la dosar (fi 5,6).

Instanţa constată că pentru desfacerea căsătoriei prin divorţ, art 38 C.fam impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii, respectiv existenţa unor motive temeinice, datorită cărora raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Din susţinerile reclamantei coroborate cu depoziţiile martorilor, instanţa reţine că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat, cei doi fiind despărţiţi în fapt. Astfel, au intervenit neînţelegeri între reclamantă şi pârât, ceea ce a creat o stare tensionată în cadrul familie.

Martora M I afirmă că cei doi soţi nu se mai înţeleg din cauza faptului că pârâtul consuma permanent băuturi alcoolice şi este agresiv fizic cu reclamanta. Martora învederează instanţei că de multe ori a fost sunată în timpul nopţii de reclamantă care o ruga să meargă la domiciliul acesteia pentru a-1 opri pe pârât. Totodată acelaşi martor afirmă că pârâtul nu a lucrat niciodată, fiind pensionat pe caz de boală, nu a ajutat cu nimic în gospodărie, de creşterea şi educarea minorelor ocupându-se exclusiv reclamanta împreuna cu tatăl ei.

Aceleaşi aspecte sunt surprinse şi în declaraţiile martorului Ioniţa Ioan, tatăl reclamantei care arată că cei doi soţi împreuna cu minorele au locuit în casa acestuia, însă nu mai pot convieţui împreună întrucât pârâtul nu sprijină financiar familia, o bate pe reclamantă şi consumă băuturi alcoolice deşi a fost de două ori la dezalcoolizare.

Din situţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţă pe baza probelor administrate rezultă că destrămarea căsniciei se datorează în principal atitudinii soţului pârât-B M I care pe fondul consumului de alcool a devenit agresiv in comportament faţă de reclamantă. Totodată se reţine că pârâtul nu a contribuit financiar la cheltuielile gospodăreşti. Aceste aspecte evidenţiază împrejurarea că nu mai este posibilă continuarea căsniciei dintre reclamantă şi pârât.

In aceste condiţii se constata ca au incetat relaţiile de prietenie si afecţiune, precum si obligaţiile de spijin material si moral, prevăzute de art 2

2

C.fam,  pe care membrii familiei sunt datori sa si le acorde.  In cauza, niciunul dintre soţi nu mai este interesat in continuarea căsătorie.

In privinţa modului in care soţii s-au comportat pe parcursul căsătoriei, din probele administrate nu rezulta circumstanţe de natura a contura vreo culpa care sa poată fi reţinuta in sarcina reclamantei pentru destrămarea relaţiilor conjugale. Este evident ca responsabilitatea in eşuarea căsniciei incumba soţului parat.

In acest context, având in vedere dispoziţiile art 37 alin 2 si art 38 C.fam, fata de imprejurarea ca relaţiile dintre soţi sunt iremediabil vătămate, , instanţa urmează a admite acţiunea astfel formulata si va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a soţului pârât.

In ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la nume, potrivit art 40 alin 3 C.fam, instanţa va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de Ioniţă.

In privinţa incredintarii minorelor, potrivit art 42 alin 1 C.fam instanţa va hotari, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi ii va fi incredintat. In acest scop instanţa va asculta părinţii si autoritatea tutelara si, tinand seama de interesele copiilor, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi incredintat tatălui sau mamei.

Legea 272/2004 stabileşte cu valoare de principiu ca masurile adoptate ca urmare a demersurilor intreprinse de autorităţi, inclusiv in cauzele soluţionate de instanţe, sunt subordonate interesului superior al copilului, in vederea respectării si promovării drepturilor acestora. Legea nu stabileşte o enumerare a criteriilor ce trebuie luate in considerare, acestea fiind lăsate la aprecierea suverana a instanţei, care tinand seama de Împrejurări va hotari care dintre părinţi poate oferi condiţii optime, materiale si morale, de natura a asigura creşterea si educarea corespunzătoare. Printre factorii ce vor fi evaluaţi se enumera posibilităţile materiale ale părinţilor, posibilităţile de dezvoltare fizica, morala, Intelectuala pe care copiii la pot găsi la unul din părinţi, vârsta copiilor, comportamentul părinţilor fata de copil, legaturile de afecţiune.

Din ansamblul probator rezulta ca interesul superior al copiilor impune ca aceştia sa fie Încredinţaţi mamei.

Din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul reclamantei reiese ca minorele se află în îngrijirea mamei fiind întrt ţinute din alocaţia de stat şi alocaţia complementară. Ancheta sociala concluzionează că reclamanta dispune de condiţii pentru întreţinerea familiei, minorele fiind bine îngrijite şi având rezultate bune la învăţătură. In privinţa situaţiei locative, reclamanta sta în casă părintească, fiind ajutată financiar şi de tatăl acesteia, Ioniţă Ioan.

în ceea ce priveşte ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului, din cuprinsul ei rezultă ca în prezent acesta locuieşte la tatăl său Balcan Ionel, nu deţine bunuri mobile sau imobile, iar singura sa sursă de venit este pensia de boală.

Totodată instanţa retine ca tatăl nu si-a manifestat dorinţa de a-i fi incredintate minorele, iar din probele administrate reiese ca acesta nu are un comportament corespunzător. Atfel, pe fondul consumului de alcool, devine agresiv atât fata de reclamanta, nu contribuie la creşterea şi educarea

3

copiilor, nu acordă sprijin financiar în gospodărie, motive care au stat si la baza destrămării relaţiilor de familie.

In aceste condiţii, fata de cele menţionate, instanţa apreciază ca este in interesul minorelor ca acestea sa fie incredintate spre creştere si educare reclamantei, urmând a dispune in consecinţa.

Potrivit art 42 alin 3 C.fam odată cu pronunţarea divorţului si incredintarea minorului, instanţa va stabili si contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, invatatura si pregătire profesionala a copiilor. Aceasta are in vedere imprejurarea ca ambii părinţi au aceleaşi drepturi si îndatoriri fata de copiii lor minori, una din obligaţii fiind cea de intretinere. Or potrivit art 86 C.fam o asemenea obligaţie exista intre părinţi si copii, text ce trebuie coroborat cu dispoziţiile art 107 C.fam, conform căruia copilul minor este intretinut de părinţii sai. Art 86 alin 3 C.fam stabileşte ca descendentul cat timp este minor are drept la intretinere oricare ar fi nevoia pricinii nevoii in care se afla.

Aceasta obligaţie de intretinere are un caracter complex, conţinutul sau fiind determinat prin raportare la art 101 alin 1 C.fam care prevede ca părinţii sunt obligaţi sa crească copilulu, îngrijind de sănătatea lui fizica, de educare, invatatura si pregătirea profesionala a acestuia.

In ceea ce priveşte cuantumul pensiei de intretinere art 94 C.fam statuează ca acesta se datorează potrivit nevoii celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeze a o plaţi, iar potrivit alin 3 al aceluiaşi articol ea se poate stabili pana la o treime din câştigul sau munca părintelui pentru doi copii. Instanţa urmează a stabili cuantumul pensiei de întreţinere pentru fiecare minor în parte, prin raportare la nevoile sale.

In privinţa mijloacelor financiare ale celui ce datorează intretinerea vor fi luate in considerare veniturile ce prezintă caracter de stabilitate. Dat fiind ca paratul este pensionar, instanţa va tine seama de pensia obţinută de acesta. Din adeverinţa depusa la dosar reise ca acesta obţine indemnizaţie pentru persoane cu handicap în cuantum de 234 lei lunar.

In ceea ce priveşte nevoile minorelor, instanţa retine ca BAI F este în

clasa a doua la Scoală cu claselel I-IV.........iar BAG frecventează cursurile

grădiniţei acele şi scoli.

In aceste circumstanţe instanţa apreciază ca o suma in cuantum de 30 lei lunar pentru minor B A G şi 35 lei pentru minora B A F, stabilita in limitele legale si prin raportare la veniturile paratului, este de natura a satisface nevoile acestora.

Cu privire la data de la care urmează a se acorda pensia de intretinere, aceasta se determina prin raportare la momentul la care cele ce o solicita se afla in nevoie. Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor, reise ca pe parcusrul căsătoriei, precum si pe perioada procedurii de divorţ, paratul nu a contribuit financiar la creşterea minorelor. In aceste condiţii, instanţa va acorda pensia stabilita începând cu data pronunţării hotărârii si pana la majoratul creditorului obligaţiei.

In privinţa cheltuielilor de judecata, în baza art 274 C.proc.civ instanţa urmează a obliga pârâtul la plata sumei de 10,03 lei.

4

Domenii speta

Spete similare